1ra-1477/2022 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-1477/2022

1-20092223-01-1ra-06102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 mai 2022, declarat de avocatul Alexei Kebeș, în numele inculpatului

Berlinschi Adrian XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.08.2020 – 21.02.2022,

instanța de apel: 23.03.2022 – 04.05.2022,

instanța de recurs: 06.10.2022 – 14.12.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probațiune de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Melnic P. prejudiciul

moral în mărime de 10.000 lei și în folosul statului cheltuielile de judecată în sumă de

748 lei.

2020, în jurul orelor 21:45, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în bucătăria

din domiciliul comun cu al concubinei sale, Parascovia Melnic, amplasat în s. XXXX,

r-nul XXXX, în virtutea art. 1331 lit. a) Cod penal, având calitatea de membri de

familie, în cadrul unei cerți cu ultima, din motive de gelozie, i-a apărut intenția de a

maltrata concubina, realizându-și intenția infracțională, Berlinschi Adrian a smuls din

1

mâina Parascoviei Melnic telefonul,1-a aruncat, iar ulterior a îmbrâncit-o cu o cratiță,

i-a aplicat o lovitură în partea stângă a capului. Ca urmare a acestei lovituri, Parascovia

Melnic a căzut jos, Berlinschi Adrian a stropit-o pe Parascovia Melnic cu apă peste

față, apoi a dus-o în altă odaie a pus-o în pat, continuând să-i aplice lovituri cu palmele

peste față, apoi, a început să o sugrume, apucând-o cu ambele mâini de gât, exprimând

în același timp amenințări cu omorul. În continuarea acțiunilor sale, Berlinschi Adrian

a ieșit afară din casă, a revenit cu o bară metalică cu lungimea de 80 cm, cu care i-a

aplicat lovituri în diferite părți ale corpului peste mâinile Parascoviei Melnic, deoarece

ultima încerca să se apere. Ulterior, Parascovia Melnic a izbutit să scape din mâinile

lui Berlinschi Adrian și să anunțe poliția.

În urma acțiunilor lui Berlischi Adrian părții vătămate, Melnic Parascovia, i-au

fost cauzate următoarele vătămări corporale: plagă contuză la nivelul capului,

echimoze la nivelul feței. Vătămările primite de partea vătămată, Melnic Parascovia,

în rezultatul maltratării de către Berlinschi Adrian, se califică ca vătămare corporală

ușoară.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod

penal, ca violența în familie, acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru

al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin: maltratare, alte acțiuni

violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța a reținut că inculpatul nu s-a prezentat în ședință, fiind anunțat în

căutare, cu intentarea dosarului de căutare nr. XXXX, iar cauza a fost judecată în lipsa

acestuia.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat la 2 ani închisoare, cu executare.

Apelanta a invocat că la stabilirea pedepsei, cu suspendarea executării ei, de

către instanța de fond s-au stabilit ca circumstanțe agravante – comiterea infracțiunii în

stare de ebrietate alcoolică, iar circumstanțe atenuante nu au fost stabilite.

Ținând cont de circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, de

prevederile art. 75 Cod penal, și anume de gradul de pericol ce-l prezintă pentru

societate inculpatul și anume: modul de comportare a inculpatului, atitudinea față de

infracțiunea comisă și de instanța de judecată, nu s-a prezentat pentru examinarea

cauzei, fapt ce denotă că inculpatul nu s-a căit de cele comise, iar aceasta duce la

concluzia că pedeapsa cu suspendarea executării nu va duce în nici un mod la

corectarea și reeducarea inculpatului.

Acuzarea a solicitat aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

2 ani, dând o apreciere obiectivă situației de fapt, că inculpatul, prin acțiunile lui a

intimidat și provocat vătămare corporală ușoară părții vătămate, iar partea vătămată a

fost nevoită să părăsească domiciliul pentru a se ascunde de inculpat și care până în

prezent se teme de acesta.

Instanța a tolerat o astfel de faptă prin emiterea sentinței respective, cu aplicarea

unei pedepse ce nu corespunde gravității faptei, că tolerând faptele ilegale ale

inculpatului, creându-i inculpatului o facilitate excesivă pentru comiterea altor fapte

2

social periculoase, care ar putea avea urmări mult mai grave decât cele existente pentru

societate.

pronunțată integral pe 15 iunie 2022, apelul a fost admis, casată parțial sentința și

pronunțată o nouă hotărâre.

A fost exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal față de Berlinschi Adrian,

acesta urmând să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar de tip semiînchis, de la

reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că prima instanță a aplicat prevederile art. 90 Codul

penal și a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilite în privința inculpatului

fără a motiva necesitatea soluției respective, și fără a da eficiența cuvenită prevederilor

art. 61, 75 Cod penal.

Astfel, la stabilirea pedepsei, urmează a fi reținut faptul că inculpatul a comis o

infracțiune mai puțin gravă, anterior a mai fost judecat prin sentința Judecătoriei

Căușeni din 22.01.2013 în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 160 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, prin încheierea Judecătoriei Căușeni din

14.12.2013 fiindu-i înlocuită pedeapsa cu închisoare, fapt ce denotă că nu și-a făcut

concluzii pentru sine, continuând comportamentul antisocial prin săvârșirea de noi

infracțiuni, nu este angajat în câmpul muncii, careva circumstanțe atenuante nu au fost

stabilite, cele agravante fiind săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate și că anterior a

mai fost condamnat.

Subsecvent, ținând cont de multitudinea circumstanțelor care descriu

infracțiunea respectivă, nu este rațională aplicarea în privința inculpatului suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilite, care ar avea un caracter iluzoriu, iar

pedeapsa penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis stabilită în sarcina inculpatului și modalitatea

de executare a acesteia, o să convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate

încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

solicitând casarea deciziei instanței de apel din 04 mai 2022 și menținerea hotărârii

primei instanțe.

Recurentul invocă că instanța de apel și-a bazat concluziile nejustificat, nu a luat

în calcul argumentele apărării și invocarea temeiurilor de drept ale instanței de fond la

adoptarea sentinței în privința inculpatului, ultimul fiind condamnat prin decizia

contestată în baza unor aprecieri subiective, fără o argumentare și motivare justă.

Decizia din 04.08.2022, de către apărare a fost recepționată prin oficiul poștal la

data de 29.08.2022. Astfel, recursul urmează a fi repus în termen or, se consideră depus

cu respectarea termenilor de procedură.

3

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-

o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În corespundere

cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în

procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30

de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința

de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază,

în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, conform procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 04 mai 2022, în lipsa inculpatului,

anunțat în căutare, dar în prezența avocatului Alexei Kebeș, comunicând că decizia

motivată va fi pronunțată pe 15 iunie 2022, fapt realizat la această dată și consemnat în

respectivul proces-verbal, în lipsa acestora (f.d. 190-194, 201, pct. 4. din decizie).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 15 iunie 2022, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de 18

iulie 2022.

Ori, conform jurisprudenței CtEDO, exigența de publicitate a deciziilor nu

trebuie neapărat să ia forma unei lecturi în voce a hotărârii în cazul când hotărârea este

publicată, înmânată sau expediată părților. De la data pronunțării hotărârii începe a

curge termenul de exercitare a căii de atac. Același fapt este prevăzut și de legislația

autohtonă (Hotărârea în cauza Sutter vs. Elveția).

Totodată, și potrivit jurisprudenței naționale, termenul de exercitare a căii de atac

începe a curge de la data pronunțării sentinței (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37,

cu privire la pronunțarea hotărârilor judecătorești în procesul penal).

În același timp, recursul ordinar al avocatului, a fost expediat și înregistrat la

Curtea Supremă de Justiție la 16 septembrie 2022, adică peste termenul prevăzut de

lege (f.d. 208-213, pct. 4., 5. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

4

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în

termen a recursului ordinar, nicio altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu

poate fi prelungit de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și

fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Astfel, mențiunea recurentului că: „decizia din 04.08.2022, de către apărare a fost

recepționată prin oficiul poștal la data de 29.08.2022. Astfel, recursul urmează a fi repus în termen

or, se consideră depus cu respectarea termenilor de procedură”, este lipsită de orice suport

legal (pct. 5. din decizie).

Ori, potrivit jurisprudenței CEDO, părților le revine obligația de a se interesa de

soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea

acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania,

nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce este declarat peste termen, recursul ordinar de pe rol urmează a

fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Alexei Kebeș,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2022, în

privința inculpatului Berlinschi Adrian XXXX, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 27 ianuarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

5