1ra-1083/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b,d CP

1ra-1083/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1083/2021

1-20076471-01-1ra-21072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 18 iunie

2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2022,

declarate de avocatul Andrei Beruceașvili în numele inculpatului Hariton Vlad, de

avocatul Maxim Chișca și de inculpatul Iurie Memeț, în cauza penală în privința

inculpaților

Memeț Iurie XXXX;

Hariton Vlad XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.07.2020 - 18.06.2021,

instanța de apel: 02.09.2021 - 13.04.2022,

instanța de recurs: 21.07.2022 - 20.01.2023.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal la 240 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Hariton Vlad a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal la

240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

De la inculpați s-a încasat, solidar, în beneficiul SRL „PapirCart&Co”

prejudiciul material în sumă de 68.417,50 lei.

cuprinsă între lunile noiembrie-decembrie 2019, prin înțelegere prealabilă, de comun

1

acord și împreună cu minorul Vlad Hariton, a.n. XXXX, urmărind scopul sustragerii

pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,

acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, în timp ce se

aflau în sediul SRL „PapirCart”, amplasat pe str. XXXX din mun. Chișinău,

asigurându-se de faptul că nu erau văzuți de nimeni și profitând de această

circumstanță, au sustras pe ascuns un motor electric AGM 100, în valoare de 9.960 lei,

un motor electric AIR 100 L în valoare de 6,396 lei, un motor electric MKD 100 L, în

valoare de 11.004 lei, cablu KG 3*35 +1*10, în valoare de 10.720 lei, fir electric PVS

4*10 în valoare de 22.657,50 lei, cablu JZ-50014G, în valoare de 7.680 lei, cauzând

părții vătămate SRL„PapirCart” un prejudiciu material considerabil, în mărime de

68.417,50 lei.

Minorul Hariton Vlad, a.n. 2002, în perioada de timp cuprinsă între lunile

noiembrie-decembrie 2019, prin înțelegere prealabilă, de comun acord și împreună cu

Memeț Iurie, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind

în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată spre

atingerea scopului stabilit, în timp ce se aflau în sediul SRL „PapirCart”, amplasat pe

str. XXXX din mun. Chișinău, asigurându-se de faptul că nu erau văzuți de nimeni și

profitând de această circumstanță, au sustras pe ascuns un motor electric AGM 100, în

valoare de 9.960 lei, un motor electric AIR 100 L în valoare de 6.396 lei, un motor

electric MKD 100 L, în valoare de 11.004 lei, cablu KG 3*35 +1*10, în valoare de

10.720 lei, fir electric PVS 4*10 în valoare de 22.657,50 lei, cablu JZ-50014G, în

valoare de 7.680 lei, cauzându-i părții vătămate SRL „PapirCart” un prejudiciu

material considerabil, în mărime de 68.417,50 lei.

Instanța a reținut că inculpatul Memeț Iurie nu a recunoscut vina și a declarat că

la data de 10.11.2019 a început lucrul de reparația a halei împreună cu Hariton Vlad,

Chirilov Andrei, încă vreo 3 băieți și lucrătorii lui Buinovschi. Într-o zi, li s-a

comunicat că s-au furat niște motoare. Acestea erau multe și poziționate peste tot. El

nu a luat nimic, dar a văzut cum Chirilov a luat câteva motoare, de mai multe ori,

punându-le în mașina sa și în rucsac.

Inculpatul Hariton Vlad nu a recunoscut vina și a declarat că a venit la lucru

odată cu Memeț. După ce s-au finisat demolările, trebuiau să se apuce de tencuit, de

reparație interioară. Diacenco Victor a comunicat că s-au furat niște motoare. El i-a

spus ca a văzut că erau, dar nu a luat nimic. Motoarele acelea erau mai mult în spate,

în tomberoane. Era o hală mare, dar era numai o intrare. A văzut când Chirilov punea

motoarele în mașina lui Memeț. Memeț cu Andrei au descărcat niște genți. Motoarele

din mașină erau din depozit. Pe Chirilov l-a văzut de vreo două ori, când acasă a

descărcat și la depozit. Motoarele erau în depozit, înăuntru, în capătul încăperii, nu

cunoaște de unde ei le luaseră.

Totodată, vina inculpaților este demonstrată integral prin procesele verbale de

cercetare de la fața locului, declarațiilor martorului Chirilov Andrei că Memeț și

Hariton au adus două motoare electrice pe adresa XXXX, declarațiile martorului

Baltaga Igor că: „A mai avut 2 muncitori, ei personal i-au văzut pe băieți cum cărau

motoarele și le aruncau în mașină la Iurie”, „Iurie punea ceva în mașină, dar el a spus

2

că nu știa ce încărcau în mașina lui”, declarațiile martorului Chirilov Andrei că: „... a

auzit niște sunete, credea că a căzut cineva jos de pe scara de fier și a întors capul și a

văzut un motor electric mare, după ce s-a ridicat, nu a observat cine primul a fost, ori

Vlad ori Adrian, după l-a mutat într-o cutie când a venit dimineața la lucru motorul era,

iar in timpul zilei deja a observat că nu este.”, „... când a urcat in mașină, în salon era

un motor în spate...”, „... Vlad și cu Iurie au dat 2 motoare jos din mașină și au plecat

mai departe...”, „...a observat că erau niște cutii mari de fier si Iura a scos niște cabluri

jos de acolo...”, „El a văzut concret cum Vlad și Iurie erau sus și a văzut cum le-au dat

jos din mașină”, „Vlad se lăuda că a vândut motorul cu 700 lei”.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, că

inculpații au comis o infracțiune mai puțin gravă, prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. c)

și d) Cod penal, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale, sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore,

sau închisoare de până la 4 ani, că circumstanțe agravante și atenuante nu au fost

stabilite, concluzionând că corectarea și reeducarea lor este posibilă prin aplicarea

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Ori, inculpații nu

sunt încadrați în câmpul muncii și nu au un venit stabil pentru a executa pedeapsa cu

amendă, iar aplicarea față de aceștia a pedepsei sub formă de închisoare este una prea

dură având în vedere vârsta lor, că anterior nu au comis infracțiuni și sunt la prima

abatere de la lege, iar aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității își va atinge scopul pedepsei penale de corectarea inculpaților și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către ei, precum și de alte persoane.

La fel, instanța a statuat că reprezentantul părții vătămate, Buinovschi Veaceslav,

a fost recunoscut prin ordonanța procurorului, reprezentant al părții civile.

Din materialele cauzei rezultă că acțiunea civilă a fost depusă în baza

prevederilor art. 219, 221 Cod de procedură penală, părții vătămate fiindu-i cauzată o

pagubă materială prin fapta constatată de către instanța de judecată.

Potrivit prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează dacă trebuie admisă acțiunea

civilă, în folosul cui și în ce sumă.

În ședința de judecată, reprezentantul părții vătămate Buinovschi Veaceslav a

solicitat repararea pagubei materiale cauzată de inculpați în sumă de 68.417,50 lei.

Prin urmare, urmează a dispune încasarea acesteia în mod solidar de la Memeț

Iurie și Hariton Vlad în beneficiul lui SRL „PapirCart & Co”.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Memeț Iurie să fie achitat.

Apelantul a invocat că lipsesc probe directe ce ar confirma săvârșirea de către

acesta a infracțiunii de furt, iar condamnarea se bazează doar pe declarații confuze și

simple presupuneri.

Prima instanță a dat o apreciere critică exclusiv a declarațiilor inculpatului și

poziției părții apărării, deși anume ele sunt coerente și consecvente, comparativ cu

declarațiile părții vătămate Buinovschi V., care sunt contradictorii și confuze.

În acest sens și declarațiile martorilor Baltag I. și Chirilov A. sunt inconsecvente,

confuze și incoerente.

3

3.1. A declarat apel și avocatul Andrei Beruceașvili, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Hariton Vlad să fie achitat.

Apelantul a invocat că probele cercetate în ședințele de judecată, prin prisma

prevederilor art. 101 CPP, nu au dovedit în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatului.

Nu a fost confirmat prin careva probe faptul existenței bunurilor care se pretind

a fi furate de la SRL „PapirCart & Co”.

Cu certitudine a fost constatat faptul că de la SRL „PapirCart&Co” nu au fost

sustrase careva bunuri materiale, or, aceste bunuri aparțin cu drept de proprietate

persoanei fizice Buinovschi V., care nu a putut să prezinte careva acte ce confirmă

proveniența motoarelor precum și valoarea acestora.

Martorul Chirilov A. a recunoscut că anume el a comis furtul motoarelor

electrice din sediul SRL „PapirCart &Co”, care ulterior le-a dat la fier uzat, dar ilegal

a fost eliberat de răspundere penală în schimbul declarațiilor mincinoase împotriva

inculpatului Hariton V.

Declarațiile martorilor Baltaga I., Diacenco V. și Dercaci A. nu confirmă faptul

participării inculpatului în comiterea infracțiunii, iar alte probe a vinovăției lui de către

partea acuzării nu au fost prezentate instanței de judecată.

La urmărirea penală, procurorul a emis ordonanța de punere sub învinuire a lui

Hariton V. la 06 mai 2020, adică când ultimul încă era minor.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 282 alin. (1) CPP, înaintarea

acuzării învinuitului se face de către procuror în prezența avocatului, în decurs de 48

ore din momentul emiterii ordonanței de punere sub învinuire.

Iar conform prevederilor art. 478-480 CPP, participarea reprezentantului legal al

bănuitului, învinuitului, inculpatului minor în procesul penal este obligatorie.

În acest sens, procurorul nu a adus la cunoștință ordonanța de punere sub

învinuire a bănuitului minor Hariton V. în termenul de 48 ore de la emitere.

Astfel, a încălcat prevederile art. 282 CPP, ceea ce la rândul său duce la nulitatea

ordonanței de punere sub învinuire din 06 mai 2020, prin prisma prevederilor art. 251

CPP.

Această circumstanță în genere exclude posibilitatea tragerii inculpatului la

răspundere penală.

2022, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpații au săvârșit infracțiunea

imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, acțiunile inculpaților au fost corect încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit.

b) și d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit de două sau mai multe persoane cu cauzare de daune în proporții considerabile.

Deși inculpații vina n-au recunoscut-o, prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat referitor la vinovăția lor în comiterea infracțiunii imputate.

4

Prima instanță s-a bazat pe următoarele probe, care sunt pertinente, concludente,

utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

declarațiile reprezentantului părții vătămate Buinovschi Veaceslav;

declarațiile martorului Baltaga Igor;

declarațiile martorului Diacenco Victor;

declarațiile martorului Chirilov Andrei;

declarațiile martorului Dercaci Andrian;

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică din 24 ianuarie

2020, potrivit căruia obiectul cercetării îl constituie depozitul amplasat pe str. XXXX

din mun. Chișinău, și anume locul de unde au fost sustrase bunurile ce aparțin SRL

”PapirCart”;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 28 mai 2020,

acțiunea procesuală efectuată cu participarea martorului Chirilov Andrei, pe str. XXXX

din sect. Ciocana, mun. Chișinău, unde martorul a indicat că la sfârșitul lunii noiembrie

2019, a venit pe adresa menționată împreună cu Memeț Iurii și Hariton Vlad, aceștia

au lăsat două motoare electrice.

Alegațiile apărătorilor prin care au invocat că inculpații nu și-au recunoscut

vinovăția că nu ei au sustras bunurile și anume un motor electric AGM 100, în valoare

de 9.960 lei, un motor electric AIR 100 L în valoare de 6.396 lei, un motor electric

MKD 100 L, în valoare de 11.004 lei, cablu KG 3*35 +1*10, în valoare de 10.720 lei,

fir electric PVS 4*10 în valoare de 22.657,50 lei, cablu JZ-50014G, în valoare de 7.680

lei, ce se aflau în sediul SRL „Papir Cart”, amplasat pe str. XXXX din mun. Chișinău

sunt declarative, or, potrivit declarațiilor martorului Baltaga Igor „A mai avut 2

muncitori, ei personal i-au văzut pe băieți cum cărau motoarele și le aruncau în mașină

la Iurie.”, „Iurie punea ceva în mașină dar el a spus că nu știa ce încărcau în mașina

lui.”, declarațiile martorului Chirilov Andrei „...a auzit niște sunete credea că a căzut

cineva jos de pe scara de fier și a întors capul și a văzut un motor electric mare după ce

s-a ridicat nu a observat cine primul a fost ori Vlad ori Adrian, după l-a mutat într-o

cutie când a venit dimineața la lucru motorul era, iar în timpul zilei, deja a observat că

nu este”, „... când a urcat în mașină în salon era un motor în spate...”, „... Vlad și cu

Iurie au dat 2 motoare jos din mașină și au plecat mai departe...”, „...a observat că erau

niște cutii mari de fier și Iura a scos niște cabluri jos de acolo...”, „El a văzut concret

cum Vlad și Iurie erau sus și a văzut cum le-au dat jos din mașină”, „Vlad se lăuda că

a vândut motorul cu 700 lei”, care colaborează cu alte probe și anume prin procesele-

verbale efectuate la faza de urmărire penale, și anume procesul-verbal de cercetare de

la fața locului, cât și procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii.

Totodată, nerecunoașterea vinei de către inculpați reprezintă o metodă de apărare

și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art.

6 CtEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de

inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face

declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei

penale.

Astfel, poziția inculpaților susținută în prima instanță, potrivit căreia ei nu

recunosc vina în comiterea infracțiunii este una declarativă și formală, exprimată cu

scopul de a evita răspunderea penală.

5

Prima instanță corect și întemeiat a respins argumentele apărării privind

achitarea inculpaților deoarece probele cercetate în ședința de judecată dovedesc cu

certitudine vinovăția acestora în comiterea infracțiunii încriminate.

Solicitarea apărării de achitare a inculpaților de sub învinuirea adusă, nu și-a

găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a

instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea constatării vinovăției lui

Memeț Iurie și Hariton Vlad în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

b) și d) Cod penal.

La fel, este declarativ argumentul apărării că în cadrul cercetării judecătorești nu

au fost administrate suficiente probe ce ar dovedi comiterea de către Memeț I. și

Hariton V. a infracțiunii incriminate, or, dimpotrivă, întreg ansamblul probatoriu al

cauzei penale indică la culpabilitatea lor.

Referitor la argumentul invocat de partea apărării în privința aprecierii

declarațiilor martorului Chirilov A. este neîntemeiat, or potrivit art. 101 alin. (1) și (3)

Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

Nicio probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală

sau instanța de judecată.

Prin urmare, declarațiile martorului Chirilov Andrei este o probă pertinentă,

concludentă care colaborează cu alte probe reținute supra, prin care se constată

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate lor.

Referitor la nulitatea ordonanței de punere sub învinuire a lui Hariton Vlad din

06 mai 2020, este neîntemeiată, or conform art. 282 alin. (1) Cod de procedură penală,

înaintarea acuzării învinuitului se va face de către procuror în prezența avocatului în

decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonanței de punere sub învinuire, dar nu

mai târziu de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.

Potrivit materialelor cauzei s-a atestat că procurorul a emis ordonanța de punere

sub învinuire a lui Hariton Vlad la 06 mai 2020, iar la 25 iunie 2020, învinuitul cu

apărătorul său, V. Cojocaru s-au prezentat la organul de urmărire penală și în aceiași zi

i-a fost înaintată învinuirea.

La fel, este neîntemeiat și faptul că la înaintarea învinuirii urma să fie prezent și

reprezentantul legal, or la data când i-a fost înaintată învinuirea, Hariton Vlad nu mai

era minor.

Referitor la motivele invocate în cererile de apel precum că sentința este

nefondată, o astfel de eroare în cauza dată nu se constată, deoarece sentința este una

argumentată, inclusiv în raport cu susținerile verbale ale avocaților în ședința de

judecată, care sunt identice cu argumentele apelurilor declarate, totodată repronunțarea

asupra argumentelor apelului nu poate duce la casarea sentinței contestate, or potrivit

practicii CtEDO (Coroi vs R. Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, ,, (…) este

adevărat că decizia a fost foarte succintă și doar a menținut hotărârea primei instanțe.

Totuși, având în vedere faptul că fondul cauzei a fost examinat în mod

corespunzător de către prima instanță și că hotărârea acesteia este motivată suficient,

precum și având în vedere natura motivelor invocate de reclamant în cererea sa de

6

recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului fără o motivare detaliată

constituie o violare a cerințelor articolului 6 § 1 al CtEDO”.

În situația în care, instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate,

în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.

(Garcia Ruis contra Spaniei, Hei le contra Finlandei).

Astfel, motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Instanța de fond, la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă a ținut cont de

gravitatea infracțiunii comise, care se atribuie la categoria celor mai puțin grave, de

motivul acestora, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, anterior nu au fost

trași la răspundere penală, de faptul că Hariton Vlad la data comiterii fapte era minor,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de

condițiile de viață ale acestora - la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află,

nu sunt angajați în câmpul muncii. Pedeapsa numită inculpaților este una echitabilă,

fiind numită cu respectarea strictă a prevederilor legislației în vigoare și careva temei

de a interveni în sentință, inclusiv, din oficiu lipsește.

Din materialele cauzei rezultă că acțiune civilă a fost depusă în baza prevederilor

art. 219, 221 Cod de procedură penală, astfel părții vătămate i-a fost cauzată o pagubă

materială prin fapta constatată de către instanța de judecată.

Prin urmare, instanța de fond întemeiat a pus în sarcina inculpaților suma de

68.417, 50 lei, cu titlu de prejudiciu material, pe care a încasat-o în mod solidar de la

Memeț Iurie și Hariton Vlad în beneficiul lui SRL „PapirCart & Co”.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că condamnarea lui Memeț I. nu are la bază probe directe

ce ar confirma săvârșirea de către acesta a infracțiunii de furt, ci se bazează doar pe

declarații confuze și simple presupuneri.

Prima instanță a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, manifestat

prin limitarea arbitrară a dreptului la apărăre efectivă, limitarea accesului la „tribunal”,

prin lăsarea fără examinarea argumentelor juridice ale părții apărării, încălcarea

principiului imparțialității.

Ori, prima instanță a dat o apreciere critică exclusiv a declarațiilor inculpatului

și poziției părții apărării, deși anume ele sunt coerente și consecvente, comparativ cu

declarațiile părții vătămate Buinovschi V., care sunt contradictorii și confuze.

Prin urmare, prima instanță și-a motivat soluția pe probe nepertinente,

neconcludente, neveridice și deseori nule. În acest sens, declarațiile martorilor Baltag

I., Chirilov A. și ale părții vătămate Buinovschi V., s-au dovedit a fi inconsecvente,

confuze și incoerente. Declarațiile date la faza urmăririi penale de către partea vătămată

Buinovschi V., conțin divergențe esențiale în raport cu cele făcute în cadrul examinării

cauzei de către instanța de fond.

7

În drept, recursul, este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală - instаnțа de apel nu s-a рrоnunțаt asupra tuturor motivelor invосаtе

în apel, hotărârea atacată nu сuрrindе motivele ре care se întеmеiаză soluția, motivarea

soluției соntrаziсе dispozitivul hotărârii, acesta este expus nесlаr, instаnțа а admis о

eroare gravă de fapt, care а afectat soluția instаnțеi, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Andrei Beruceașvili, solicitând casarea

deciziei menționate, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Recurentul a indicat că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost confirmat prin

careva probe concludente și pertinente faptul existenței bunurilor care se pretind a fi

furate de la SRL „PapirCart & Co”.

În această ordine de idei, cu certitudine a fost constatat faptul că de la SRL

„PapirCart&Co” nu au fost sustrase careva bunuri materiale, or, aceste bunuri materiale

aparțin cu drept de proprietate persoanei fizice Buinovschi V., care fiind sub jurământ,

a comunicat instanței proveniența motoarelor, însă nu a putut să prezinte instanței

careva acte ce confirmă proveniența motoarelor precum și valoarea acestora.

În ședința de judecată, martorul Chirilov A. a recunoscut că anume el a comis

furtul motoarelor electrice din sediul SRL „PapirCart &Co”, care ulterior le-a dat la

fier uzat. Deci, în mod ilegal a fost eliberat de răspundere penală în schimbul

declarațiilor mincinoase împotriva inculpatului Hariton Vlad.

Declarațiile martorilor Baltaga I., Diacenco V. și Dercaci A. nu confirmă faptul

participării inculpatului în comiterea infracțiunii, iar careva alte probe a vinovăției

inculpatului de către partea acuzării nu au fost prezentate instanței de judecată.

Procurorul nu a adus la cunostință ordonanța din 06 mai 2020, de punere sub

învinuire a bănuitului minor Hariton V. în termenul de 48 ore de la emitere.

Astfel, a încălcat prevederile art. 282 CPP, ce duce la nulitatea ordonanței de

punere sub învinuire din 06 mai 2020, prin prisma prevederilor art. 251 Cod de

procedură penală. Această circumstanță în genere exclude posibilitatea tragerii

inculpatului la răspundere penală.

Minoratul inculpatului nu a fost reținut ca circumstanță atenuantă excepțională,

Hariton V., fiind condamnat la aceiași pedeapsă ca și persoana majoră Memeț I.

În drept, recursul, este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală - instаnțа de apel nu s-a рrоnunțаt asupra tuturor motivelor invосаtе

în apel, hotărârea atacată nu сuрrindе motivele ре care se întеmеiаză soluția, motivarea

soluției соntrаziсе dispozitivul hotărârii, acesta este expus nесlаr, instаnțа а admis о

eroare gravă de fapt, care а afectat soluția instаnțеi, s-au aplicat pedepse individualizate

соntrаr prevederilor legale.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

8

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursurile nominalizate sunt fondate în drept pe

temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală că, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită (pct. 5., 5.1 din decizie).

Totodată, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările precise, relevate în descriptivul hotărârilor atacate,

care ar fi esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată

la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, că nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, că instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi, în

asemenea caz, cea corectă, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității

hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5., 5.1 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare

ale avocaților cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

9

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile de pe rol, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5., 5.1 din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpaților și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lor

infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile reprezentantului părții vătămate Buinovschi V., martorilor Baltaga

I., Diacenco V., Chirilov A. și Dercaci A., procesul-verbal de cercetare la fața locului

și planșa fotografică din 24.01.2020, procesul-verbal de verificare a declarațiilor la

locul infracțiunii din 28.05.2020, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând

argumentat și detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile

inculpaților, instanța de apel pronunțându-se motivat asupra tuturor motivelor invocate

în apelurile de pe rol, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența

în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b),

d) Cod penal, deci, faptelor săvârșite fiindu-le dată o încadrare juridică corectă.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CtEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile ordinare sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei privind

învinuirea înaintată inculpaților (pct. 5., 5.1 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele și circumstanțele cauzei în

10

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens

decât cel pe care îl propun apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile

ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile vizate au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpaților au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, că faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică corectă, și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Andrei Beruceașvili,

Maxim Chișca și de inculpatul Iurie Memeț, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2022 în privința inculpaților Memeț Iurie XXXX

și Hariton Vlad XXXX, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 27 ianuarie 2023.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

11

12