2ra-2116/15 — incasarea prejudiciului material

Prima instanță: D. Bosîi 2ra-2116/15

Instanța de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi

Î N C H E I E R E

30 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Moscalov Leonid,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moscalov

Leonid împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe

Acțiuni, intervenient accesoriu Lupu Leonid privind încasarea despăgubirilor de

asigurare,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 10 martie 2015, prin care a

fost respins apelul declarat de către Moscalov Leonid și menținută hotărîrea

Judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2014,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2013, Moscalov Leonid a depus cerere de chemare în

judecată împotriva CIA „Asito” SA, intervenient accesoriu Lupu Leonid privind

încasarea despăgubirilor de asigurare.

În motivarea acțiunii reclamantul indică că, la 21 iulie 2010, în jurul orei

06:30, în satul Crihana Veche r-ul Cahul, s-a produs accidentul rutier, în urma

căruia a fost deteriorat automobilul său de marca „AUDI A4”, număr de

înmatriculare CH AS 423, de către Lupu Leonid, care se afla la volanul

automobilului „VAZ 2108” cu număr de înmatriculare CH AT 736.

Menționează că, prin sentința Judecătoriei Cahul din 08 mai 2013,

devenită definitivă și irevocabilă, Lupu Leonid a fost recunoscut vinovat de

accidentul rutier sus numit și a fost condamnat în temeiul art. 264 alin. (1) Cod

Penal.

Afirmă că, CIA „Asito” SA a confirmat că automobilul de marca „VAZ

2108” cu număr de înmatriculare CH AT 736 a fost asigurat de răspundere civilă

auto și ca urmare a transferat la contul reclamantului 20000 lei cu titlu de

recuperare a prejudiciului material cauzat.

Reclamantul indică că, întrucît suma prejudiciului a fost diminuată de

către pîrît, reclamantul a formulat la 03 iulie 2013, o pretenție în adresa

ultimului, solicitînd estimarea reală a pagubei cauzate, însă pîrîtul a comunicat

că nu are temei de a revizui poziția sa în această materie.

Menționează că, nefiind de acord cu cele sus indicate, reclamantul a apelat

la Agenția de Expertiză și Evaluare „PROEXPERT SUD”(licența seria A MMII

nr. 016570) și potrivit raportului de expertiză nr. 290813PM din 30 august 2013,

prejudiciul material, la cazul dat, a fost estimat la suma de 48009 lei.

La 17 iunie 2014, reclamantul a depus o cerere prin care a majorat

cuantumul pretențiilor, astfel, reclamantul Moscalov Leonid solicită încasarea de

la pîrît a sumei de 48009 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 6460 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2014, s-a respins

acțiunea înaintată de către Moscalov Leonid împotriva CIA „Asito” SA privind

încasarea despăgubirilor de asigurare în sumă de 48009 lei ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 10 martie 2015, a fost respins apelul

declarat de către Moscalov Leonid și menținută hotărîrea Judecătoriei Cahul din

12 septembrie 2014.

La 02 iunie 2015, Moscalov Leonid a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Cahul din 10 martie 2015 și a hotărîrii Judecătoriei Cahul din 12 septembrie

2014, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acțiunea

înaintată de către Moscalov Leonid împotriva CIA „Asito” SA privind încasarea

despăgubirilor de asigurare.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că decizia Curții de

Apel Chișinău din 10 martie 2015 este ilegală și neîntemeiată, deoarece a fost

emisă cu interpretarea eronată a legii.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Moscalov Leonid nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Moscalov

Leonid, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie

temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie

1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Moscalov Leonid ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440

alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Moscalov Leonid.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas