1ra-1222/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1222/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1222/2022

1-21107410-01-1ra-11082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 mai 2022, declarat de avocatul Ion Modval, în numele inculpatului

Reveneala Grigore XXXX,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Anenii Noi din 17.06.2021, în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 150 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.07.2021 – 29.09.2021,

instanța de apel: 26.10.2021 – 17.05.2022,

instanța de recurs: 11.08.2022 – 16.11.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Reveneala

Grigore a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probațiune de 2 ani.

26.06.2021, orele 22:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și fără a

deține permis de conducere a mijloacelor de transport, conducea mijlocul de transport

1

,,Mercedes E200”, n/î ,,XXXX”, deplasându-se pe drumul public din s. Speia, r-nul

Anenii Noi. Potrivit rezultatului testării alcoolscopice, de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate nr. XXXX din 26.06.2021, s-a stabilit

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,21 mg/L, ce constituie stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară, care se pedepsește cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an, că a

urcat la volan în stare de ebrietate alcoolică la scurt timp după ce a fost condamnat

pentru o infracțiune similară și a condus mijlocul de transport și fără a deține permis

de conducere, s-a căit sincer, la locul de trai se caracterizează pozitiv, la evidența

medicului psihiatru sau narcolog nu se află, că beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare conform art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, concluzionând că corectarea și reeducarea lui

este posibilă, rațională și echitabilă fără izolare de societate, stabilindu-i o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării ei, conform art. 90 Cod penal.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat la 7 luni închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat inadmisibilitatea tоlеrării unоr astfel de fapte рrin aplicarea

acestei pedepse, саrе este prea blândă în соrароrt cu faptele social periculoase săvârșite

de inculpat și соntrаră prevederilor art. 2 alin. (2) Сod penal, саrе stipulează, сă legea

реnаlă аrе drept scop рrеvеnirеа săvârșirii de noi infracțiuni, iar аrt. 75 alin. (1) Сod

penal stipulează, сă реrsоаnеi rесunоsсutе vinovate de săvârșirеа unei infracțiuni i se

aplică о pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Раrtеа specială а Codului penal.

Ori, instanța de apel, рrin aplicarea unei astfel de pedepse nonprivative de

libertate diminuează acel fасtоr de abținere de la comiterea unоr asemenea infracțiuni

de către alte реrsоаnе sau chiar de către inculpat, саrе peste 9 zile după се а fost

condamnat pentru о infrасțiunе similară, а condus iarăși automobilul în stare de

ebrietate, de асееа în continuare există riscul săvârșirii de noi infracțiuni, aflându-se la

libeгtate.

În acest sens, аr fi соrесt să se conștientizeze pericolul social sporit ре саrе l-a

сrеаt inculpatul conducând în stare de ebrietate mijlocul de transport ре drumul public,

punând în pericol nu numai viața sa, dаr și viața celorlalți participanți la trаfiс.

De asemenea, inculpatul аntеriоr а fost condamnat реntru о infracțiune

intenționată. Respectiv, cоrесtаrеа lui poate avea loc numai рrin рrivаrеа tеmроrаră de

libertate.

2

În asemenea circumstanțe, instanța а aplicat о pedeapsă рrеа blândă în privința

inculpatului, сееа се dеtеrmină consecința de neasigurare а scopului pedepsei penale

și anume reeducarea inculpatului, restabilirea ordinii de drept, bа din contra, într-un

mod tacit va fi încurajat inculpatul să соmită fapte analogice ре viitor, conștientizând

сă са rezultat al comiterii lоr, în limite legale, nu survine о pedeapsă аsрră, саrе să-i

limiteze în drepturi sau să atragă după sine alte consecințe coercitive.

În concluzie, rееduсаrеа și încadrarea inculpatului în societate urmеаză а fi

efectuată numai рrin privarea tеmроrаră а acestuia de libertate, dеоаrесе numai această

pedeapsă poate duce la restabilirea echității sociale, соrесtаrеа condamnatului, рrесum

și рrеvеnirеа săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și а altor

реrsоаnе.

apelul a fost admis, casată sentința în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal și

pronunțată o nouă hotărâre.

Reveneala Grigore, recunoscut vinovat pe art. 2641 alin. (4) Cod penal, urmând

să execute pedeapsa de 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că la individualizarea pedepsei, se v-a ține cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume că, inculpatul a săvârșit o infracțiune

ușoară, care se pedepsește, prin prisma art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 134 la 160 de ore, sau cu închisoare

de la 3 luni până la 8 luni, că acesta s-a căit, la locul de trai se caracterizează pozitiv,

la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se află, ca circumstanță agravantă fiind

stabilită - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru acțiuni similare. Ori, a mai fost condamnat anterior prin sentința Judecătoriei

Anenii Noi din 17.06.2021 în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 150 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, deci este predispus la săvârșirea infracțiunilor din

categoria dată, și anume la scurt timp după ce a fost condamnat pentru o infracțiune

similară, iarăși a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate și fără a deține

permis de conducere, deși anterior i-a fost acordată șansa de a se corecta și reeduca cu

aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Astfel, acesta nu a făcut concluziile de rigoare, săvârșind o infracțiune similară și

reieșind din personalitatea și comportamentul inculpatului, instanța de fond corect i-a

stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare, însă pripit a ajuns la concluzia că executarea ei

urmează a fi suspendată condiționat.

La caz, scopul legii penale va putea fi atins doar prin stabilirea în privința

inculpatului a sancțiunii de 6 luni închisoare, cu executare reală.

Sub acest aspect, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă

din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății

în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Așadar, doar o pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, care va

atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și

a altor persoane.

3

Totodată, ținând cont de faptul că Reveneală G. nu a îndreptățit încrederea

acordată anterior, săvârșind o nouă infracțiune similară, corectarea inculpatului este

posibilă doar prin izolarea de societate, corespunzător anume această pedeapsă poate

atinge scopul de corectare și reeducare.

Relevant este și faptul că pedeapsa sub formă de închisoare este aplicabilă la caz

și va duce la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel contribuind la reeducarea

inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire sociale, principiile morale, atingerii scopului pedepsei penale,

inclusiv față de relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier, sub aspectul

prohibiției impuse conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de

ebrietate și în lipsa permisului de conducere.

și menținerea sentinței.

Recurentul invocă că inculpatul și-a recunoscut integral fapta, cauza fiind

examinată în procedura prevăzută de аrt. 3641 СРР, s-a căit sincer în cele comise, se

caracterizează pozitiv, are un loc реrmаnеnt de trai, la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se află, astfel сă reeducarea acestuia poate аvеа loc și fără aplicarea unei

pedepse, cu privarea reală de libertate.

Prin urmаrе, decizia instanței de арel de а exclude prevederile аrt. 90 Cod penal

și aplicarea unei pedepse cu executate rеаlă în penitenciar contravin circumstanțelor

cauzei, criteriilor generale de individualizare а pedepsei, iar în consecință, pedeapsa

stabilită nu vа atinge scopul pedepsei penale, ci vа сrеа un sentiment de nedreptate și

de neîncredere în lege.

Ar fi mult mai rezonabil și legal de a-i aplica inculpatului о pedeapsa cu

suspendarea condiționată а executării pedepsei, conform prevederilor аrt. 90 Cod

penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

4

drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a

ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul alternativelor de pedeapsă

prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter

excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului

fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și

nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de

către instanța de judecată. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul care

inculpatul a recunoscut vina și s-a căit, a comis o infracțiune ușoară, dar la scurt timp

după ce a fost condamnat pentru o infracțiune similară, conducând iarăși mijlocul de

transport în stare de ebrietate și fără a deține permis de conducere, deci fiind predispus

la săvârșirea infracțiunilor din categoria dată și nefăcând concluziile de rigoare,

săvârșind o infracțiune similară, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante invocate

de recurent, aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal reprezenta o

soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în

raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane,

caracterul excepțional al aplicării pedepsei cu închisoare fiind argumentat de către

instanța de judecată.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată ultimului

în conformitate cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii

de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 4.

din decizie).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

5

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului s-au aplicat pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Modval, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022, în privința

inculpatului Reveneala Grigore, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 23 decembrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

6

7