1ra-1202/2022 — art. 175 CP

1ra-1202/2022 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-1202/2022

1-22001405-01-1ra-09082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Placinta Mihail cu avocatul acestuia, Buruiana Elena, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2022, în

cauza penală în privința lui

Placinta Mihail xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.01.2022 – 22.03.2022;

Instanța de apel: 29.04.2022 – 14.06.2022;

Instanța de recurs: 09.08.2022 – 23.11.2022.

a c o n s t a t a t:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Placinta Mihail a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

în perioada de timp vara-toamna anului 2016, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale prin acțiuni de ordin degradant, fiind conștient de faptul că prin acțiunile

sale săvârșește acte ilegale cu caracter sexual care generează un impact negativ

asupra unui copil, acțiuni care contravin bunelor moravuri și sunt interzise de a fi

întreprinse asupra copiilor, aflându-se la domiciliul concubinei fratelui său Placinta

Eugen, și anume în casa de locuit ce aparține cet. Vieru Liliana, situată în xxx,

profitând de faptul că atât cet. Vieru Liliana, cât și fratele său Placinta Eugen nu se

aflau acasă, știind cu certitudine că xxxx în vârstă de 8 ani este minor și nu a atins

vârsta de 16 ani, în prezența acestuia, s-a dezbrăcat de pantaloni dezgolindu-și

organul genital, după care i-a propus minorului xxx să-i atingă organul genital cu

cavitatea bucală.

1

Tot Placinta Mihail, în continuarea acțiunilor sale infracționale, tot în aceiași

perioadă de timp, vara-toamna 2016, aflându-se la domiciliul concubinei fratelui său

Placinta Eugen, și anume în casa de locuit ce aparține cet. Vieru Liliana, situată în

xxxx, fiind conștient de faptul că prin acțiunile sale săvârșește acte ilegale cu caracter

sexual care generează un impact negativ asupra unui copil, acțiuni care contravin

bunelor moravuri și sunt interzise de a fi întreprinse asupra copiilor, profitând de

faptul că atât cet. Vieru Liliana, cât și fratele său Placinta Eugen nu se aflau acasă,

știind cu certitudine că xxxx în vârstă de 8 ani este minor și nu a atins vârsta de 16

ani, a realizat față de minorul enunțat, acțiuni perverse cu caracter sexual exprimate

prin atingeri indecente a organelor genitale ale minorului, demonstrarea imaginilor

cu conținut pornografic, precum și alte acțiuni cu caracter sexual, manifestate prin

determinarea minorului de a-i atinge, săruta degetele de la mână după ce-și atingea

fundul.

Acțiunile inculpatului Placinta Eugen au fost încadrate în baza art.175 Cod

penal, acțiuni perverse, adică acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre

care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare,

atingeri indecente, demonstrarea imaginilor cu conținut pornografic, precum și alte

acțiuni cu caracter sexual.

solicitând casarea acesteia în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea

unei noi soluții prin care lui Placinta Eugen, să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare

a pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră,

ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise,

a înaintat cerere de examinare a cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură

penală, astfel că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență

principiilor de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, în coroborare cu

prevederile art.art.76, 78 Cod penal, din care motiv consideră că urmează să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

a fost respins ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță

a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Placinta

Eugen în baza art.175 Cod penal.

Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către partea

apărării cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei penale, reținând că

prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod

penal, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de persoana

inculpatului, care a acceptat probele administrate în cadrul urmăririi penale, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

2

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, nu permite aplicarea

pedepsei mai blânde, după cum solicit apărarea, astfel, instanța de fond corect i-a

stabilit acestuia pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a menționat, că temei legal pentru aplicarea pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege - nu se constată, or toate circumstanțele cauzei

au fost luate în considerație de către prima instanță la stabilirea pedepsei, ținând cont

de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea

cu o treime a limitei de pedeapsă cu închisoare prevăzute de sancțiunea normei

penale în baza căreia a fost condamnat.

Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima

instanță este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă,

urmările produse, personalitatea inculpatului și situația familiară a acestuia.

fără a invoca un temei concret din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicită casarea deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului Placinta Mihail să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, neprivativă de

libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că la stabilirea

pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Consideră că, în speță este posibilă suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin

comportament exemplar să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat. Aceasta va

oferi o mai bună protecție intereselor societății, decât izolarea lui Placinta Mihail de

societate.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de

apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, astfel că nefiind comise careva erori de drept în raport cu

motivele invocate de partea apărării, iar decizia contestată conține motive clare pe

care se întemeiază soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

3

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurenții nu invocă

un temei concret pentru declararea recursului din cele prevăzute la art.427 alin.(1)

Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că

titularii cererii de recurs invocă dezacordul cu modalitatea individualizării pedepsei

stabilite inculpatului Placinta Mihail, motiv care se subscrie temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal

relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Având în vedere argumentele din recurs, Colegiul penal notează, că prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Totodată, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în

Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la

cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

4

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

La caz, după cum rezultă din recurs, recurenții solicită aplicarea în privința

inculpatului Placinta Mihail a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, însă

Colegiul penal menționează, că aceasta nu poate fi reținută, deoarece din conținutul

deciziei recurate rezultă că instanța de apel menținând sentința primei instanțe la

capitolul individualizării pedepsei penale, a reținut că această instanță a acordând

deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, respectând prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei penale, stabilite conform sancțiunii incriminate.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele

cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța de apel a efectuat o

analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, care indică, că săvârșirea

faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a pedepsei.

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale și

personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunii

(infracțiunea este gravă), atitudinea inculpatului față de procesul penal derulat în

privința sa, persoana inculpatului (acesta anterior a fost condamnat, însă

antecedentul penal este stins) și condițiile de viață ale familiei sale.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la care

fac referire recurenții în cererea de recurs au fost luate în calcul la aplicarea pedepsei

de către instanțele de fond, care la stabilirea pedepsei închisorii, au ținut cont de

personalitatea inculpatului, de faptul că acesta anterior a fost condamnat, a

recunoscut vinovăția, se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie

înfăptuită în procedura simplificată.

Astfel, instanța de apel corect a respins cerința apărării cu privire la aplicarea

în privința inculpatului Placinta Mihail a prevederilor art.90 Cod penal, or, instanța

de judecată poate dispune suspendarea executării pedepsei, doar în cazul în care

consideră că scopul pedepsei stabilit de legiuitor la art.61 Cod penal, poate fi atins

prin prisma normelor indicate supra.

Colegiul penal reține că, instanțele de fond au luat în considerare faptul că

inculpatul, care anterior a fost judecat și niciodată nu i-a fost stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate, a comis din nou o infracțiune, cu intenție, motiv din care

instanțele de fond just au concluzionat că, de fapt, inculpatul nu s-a corectat și

reeducat, din nou pășind pe cale infracționalității. În așa mod, instanțele de fond

corect au conchis că, în cazul inculpatului Placinta Mihail o pedeapsă neprivativă de

libertate nu va atinge scopul de restabilire a echității sociale, de corectare a acestuia,

precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane.

5

Colegiul penal concluzionează că, individualizând pedeapsa inculpatului,

instanțele de fond au ținut cont de prevederile legale relevante și au motivat aplicarea

față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare, în baza tuturor circumstanțelor

constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc,

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele expuse supra, erorile invocate în recurs nu și-au găsit

confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează

a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Placinta

Mihail cu avocatul acestuia, Buruiana Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Placinta

Mihail xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2022.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

6