1ra-1134/22 — art. 155 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 155 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6, 8 CPP
1ra-1134/22 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1134/22
1-20125017-01-1ra-29072022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
09 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Toma Nadejda
Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Lungu Cristina în numele inculpatului Ciobanu Vasile, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
01 iunie 2022 și a sentinței Judecătoriei Edineț (sediul Central) din
16 martie 2022, în cauza penală în privința lui
Ciobanu Vasile xxxxx, născut la
xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 08.10.2020 – 16.03.2022;
Instanța de apel: 26.04.2022 –01.06.2022;
Instanța de recurs: 29.07.2022 – 09.11.2022.
A C O N S T A T A T
Prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 16 martie 2022,
Ciobanu Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 155 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă 1 (un) an închisoare.
Prin aceiași sentință, Ciobanu Vasile a fost absolvit de executarea
pedepsei prin aplicarea Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova.
2.Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că, la
10 iunie 2020 aproximativ la ora 19.00, urmărind scopul periclitării libertății
psihice a persoanei, aflându-se în extravilanul localității Onești, Edineț în
preajma bazinului acvatic aflat în gestiunea Întreprinderii Piscicole „Victoria”
SA pe care îl păzește în virtutea obligațiunilor de serviciu, bănuind
îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, a inițiat un conflict cu Tarnovschi Octavian,
în cadrul căruia având în mână o furcă cu ajutorul cărei a demonstrat tehnici de
aplicare de lovituri/înțepături a amenințat pe cel din urmă cu omor și cu
vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății în condițiile în care
exista pericolul realizării acestei amenințări.
1
Acțiunile lui Ciobanu Vasile, au fost încadrate în baza art. 155 Cod penal,
cu calificativele, amenințarea cu omor și cu vătămarea gravă a integrității
corporale sau a sănătății, existând pericolul realizării acestei amenințări.
Avocatul Lungu Cristina în numele inculpatului Ciobanu Vasile a
contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri de achitare de sub învinuirea înaintată.
În motivarea apelului a indicat că, fapta inculpatului nu întrunește
elementele infracțiuni, lipsind probe pertinente care i-ar demonstra vinovăția,
fiind lăsate fără aprecierea circumstanțele importante cum ar fi
comportamentul provocator și agresiv al victimei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iunie 2022,
apelul declarat de avocatul Lungu Cristina în numele inculpatului Ciobanu
Vasile împotriva sentinței Judecătoriei Edineț (sediul Central) din
16 martie 2022 a fost respins ca nefondat.
În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat aprecierea
corectă oferită de instanță a dovezilor reținute pe caz, care confirmă integral
acuzațiile aduse inculpatului descrise în actul de sesizare a instanței.
Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul nu recunoaște vina în
săvârșirea infracțiunii incriminate, aceasta și-a găsit deplină confirmare prin
probatoriul administrat de către organul de urmărire penală, ce a servit obiect
de condamnare, rezultând din declarațiile părții vătămate Tarnovschi Octavian
(f.d. 142-143), martorului Emilianov Serghei (f.d. 52), martorului Stegărescu
Nadejda (f.d .95-97, 182), martorului Pagânu Sergiu(f.d. 99-100).
Totodată instanța de apel a menționat despre corectitudinea reținerii în
calitate de probe ce confirmă vinovăția inclusiv proces-verbal cu privire la
constatarea infracțiunii din 10.07.2020 (f.d. 5); plângerea lui Tarnovschi
Octavian din 10.06.2020 (f.d. 6); procesul-verbal din 10.06.2020 de examinarea
a automobilul de model „VAZ 2106”(f.d. 8-12); proces-verbal din 17.07.2020 de
examinare a suportului electronic CD-R, (f.d. 42-46); ordonanță din 17.07.2020
de recunoaștere și de anexare la cauza penală a corpului delict CD-R (f.d. 47);
ordonanță din 20.07.2020 de recunoaștere în calitate de parte vătămată a lui
Tarnovschi Octavian (f.d. 50); adeverință APL din 25.08.2020 privind
componența familiei lui Ciobanu Vasile (f.d. 61); caracteristica negativă a lui
Vasile Ciobanu din 05.08.2020 (f.d. 62); procesul-verbal din 30.07.2020 de
examinare a unui cuțit; (f.d. 93); procesul-verbal din 25.08.2020 de confruntare
între partea vătămată Tarnovschi Octavian și învinuitul Ciobanu Vasile (f.d.
103-104).
Avocat Lungu Cristina fără a invoca expres vreun temei din cele
prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat decizia
instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și pronunțarea
unei noi hotărâri de achitare a inculpatului de sub învinuirea incriminată din
motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
În argumentarea recursului a menționat că, nu este de acord cu sentința
de condamnare deoarece fapta comisă de inculpat nu constituie infracțiune
fiind săvârșită în scopul reținerii infractorului, circumstanțele care înlătură
2
caracterul penal al faptei, prin urmare nu întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.
Invocă dezacordul cu aprecierea superficială a circumstanțelor cauzei de
către instanța de apel precum și probelor anexate la dosar în raport cu legislația
în vigoare.
Procurorul a depus referință asupra recursului ordinar declarat,
pledând pentru inadmisibilitatea acestuia. Menționează că, instanța de apel nu
a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar decizia
contestată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.
7.Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia, din următoarele considerente.
Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de
drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Deși recurentul nu a invocat expres vreun temei din cele prevăzute de
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din conținutul recursului declarat,
Colegiul penal constată că, partea apărării avansează critici care se încadrează
în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, care
stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când:
6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,
sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și 8)
nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută
de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de recurs constată,
că asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind
faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414
alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța
de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
3
Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură
penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept
care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recursul, se atestă că
recurentul invocă faptul că probele administrate la cauza penală, nu confirmă
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod
penal.
Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este
unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul
volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele
judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată
în urma acestei activități.
Totodată, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor
poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează,
că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca
motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece
instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă
apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea
constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor
respective.
Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile
referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în
cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt
stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării
inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor,
în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile
art. 427 Cod de procedură penală.
În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de
apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a
cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct
de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind
recunoașterea vinovăției inculpatului Ciobanu Vasile în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 155 Cod penal.
Astfel, alegațiile recurentului precum că probatoriul administrat la
materialele cauzei penale nu demonstrează vinovăția inculpatului Ciobanu
Vasile învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal,
instanța de recurs le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs
menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a
4
infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii
prevăzute de norma penală.
Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost
stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici
mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele
constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele
atenuante și agravante ale infracțiunii.
Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Ciobanu
Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 155
Cod penal, adică amenințarea cu omor și cu vătămarea gravă a integrității
corporale sau a sănătății, existând pericolul realizării acestei amenințări.
La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect
a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului
Ciobanu Vasile în baza art. 155 Cod penal, or, prima instanță a dat o apreciere
corectă probatoriului administrat în conformitate cu prevederile art. 101 Cod
de procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții,
utilității și veridicității în coroborare cu declarațiile date în ședința de judecată.
Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii
incriminate deoarece a întreprins măsuri în scopul reținerii unui infractor,
Colegiul penal consideră că, instanța de apel întemeiat a conchis că vinovăția
inculpatului Ciobanu Vasile a fost demonstrată și acțiunile inculpatului au fost
just încadrate în baza dispozițiilor art. 155 Cod penal.
Așadar, nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că acțiunile
inculpatului nu au fost încadrate juridic corect deoarece vinovăția acestuia nu
a fost probată prin probe suficiente apreciate în corespundere cu prevederile
art. 101 Cod de procedură penală, or, din conținutul deciziei atacate rezultă cu
claritate că instanțele de fond, au apreciat obiectiv cumulul de probe,
constatând că argumentele apărării despre nevinovăția inculpatului în
săvârșirea faptei incriminate se combat prin totalitatea de probe cercetate în
ședința de judecată care demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului de
cele incriminate.
Astfel, alegațiile recurentului în acest sens nu generează achitarea
inculpatului Ciobanu Vasile precum s-a solicitat în cererea de apel și de recurs.
Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele
invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând soluția
primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de
procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii
încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Ciobanu Vasile, astfel corect
concluzionând că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, motivându-și
temeinic soluția în acest sens, soluție pe care instanța de recurs o însușește și
reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel
este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și
practicii judiciare constante.
5
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au
motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă
sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient
orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se
mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în
special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v.
Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).
Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea
detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții
legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van
de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v.
Franța, nr. 38748/97 din 09 martie 1999).
Prin urmare, Colegiul penal conchide că, în speță nu a fost constatată
existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală.
Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la
judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera
casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului
declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lungu
Cristina în numele inculpatului Ciobanu Vasile, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 01 iunie 2022, în cauza penală în privința lui
Ciobanu Vasile xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecătorii Catan Liliana
Guzun Ion
6