1ra-1140/2022 — Art. 201-1 alin. 1 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 15 aprilie 2022, Condrea Marcel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea din contul inculpatului Condrea Marcel în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 256 lei.

Pentru a se pronunța în cauza dată în sensul enunțat, instanța de fond a constatat că, inculpatul Condrea Marcel, începând cu anul 2017 și până la 26 octombrie 2021, având scop de impunere a voinței asupra victimei, a manifestat un comportament agresiv și violent față de mama sa Condrea Ana, exprimat prin violență psihologică, manifestată prin inițierea certurilor la domiciliu, numirea cu cuvinte necenzurate, înjurare, insultare, amenințarea cu răfuială fizică, distrugerea demonstrativă a obiectelor din casă, cauzându-le frică pentru siguranța proprie și a rudelor apropiate, fiind constrânși să-și modifice conduita de viață, fapte care în permanență îi provoacă stări de tensiune. 1 Condrea Marcel, continuându-și comportamentul său ilicit, la data de 26.10.2021, aproximativ la ora 15:20, aflându-se împreună cu mama sa Condrea Ana și sora sa Condrea Maria la domiciliul amplasat în s. xxxx, r-nul xxxx, ca urmare a unui conflict apărut spontan, urmărind scop de intimidare în scop de impunere a voinței asupra victimei, în momentul în care mama Condrea Ana s-a apropiat de fiica sa Condrea Maria pentru a o apăra pe ultima de violența fizică aplicată de fratele Condrea Marcel, ca rezultat a conflictului apărut prin care ultimul dorea să continue producerea dezordinii la bucătărie din casă, acesta a manifestat un comportament agresiv și violent față de mama sa Condrea Ana, apucând-o cu o mână de păr, iar cu altă mână i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în regiunea capului, cauzându-i vătămări corporale. Potrivit raportului de constatare înregistrat sub nr. xxxx din 27.10.2021 întocmit în urma examinării medico-legale, la cet. Condrea Ana, s-au constatat vătămări corporale neînsemnate. Instanța a conchis că, vinovăția inculpatului Condrea Marcel a fost dovedită integral și acțiunile acestuia corect au fost încadrate conform prevederilor art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin intimidare, în scop de impunere a voinței asupra victimei.

Împotriva sentinței au declarat apeluri: 3.1. Avocatul Nicolae Baban în numele inculpatului Condrea Marcel, prin care a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Condrea Marcel să i se aplice o pedeapsă mai blândă. În argumentarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată în privința inculpatului nu corespunde faptelor săvârșite de ultimul. Instanța de judecată incorect a aplicat legea materială, totodată instanța incorect a apreciat probele prezentate în ședința de judecată. Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului Condrea Marcel este una prea aspră. 3.2. Inculpatul Condrea Marcel, prin care și-a exprimat dezacordul cu sentința adoptată în latura stabilirii pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată sub formă de 1 an închisoare este prea aspră, pentru un mic conflict familial.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2022, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat că, starea de fapt reținută și de drept apreciată, coroborează cu probele administrate și examinate în ședința de judecată, instanța just încadrând acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi: violența în familie, adică acțiunea 2 intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin intimidare, în scop de impunere a voinței asupra victimei. Pedeapsa aleasă de prima instanță pentru infracțiunea incriminată, instanța de apel a considerat-o una legală și întemeiată care urmează a fi susținută, deoarece este una echitabilă și în strictă conformitate cu prevederile art. 61 și art. 75 Cod penal, precum și cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la fel, în concordanță cu personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei. La fel, prima instanță întemeiat i-a stabilit lui Condrea Marcel pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an. Instanța de apel a considerat declarative argumentele apărării privind aplicarea unei pedepse mai blânde față de inculpat, care a manifestat căința sinceră și recunoașterea vinei, în cazul în care Condrea Marcel nu este la prima abatere penală, fiind condamnat anterior. În atare împrejurări instanța de fond corect a ajuns la concluzia, că reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă numai fiind izolat de societate, aplicându-i just pedeapsa cu închisoare. Totodată, luând în considerație personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat, inclusiv la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de probă în baza art. 90 Cod penal, însă inculpatul nu și-a făcut concluziile de rigoare, nu a pășit pe calea corijării și din nou a comis o infracțiune cu intenție, de aceea instanța de fond întemeiat i-a aplicat lui Condrea Marcel pedeapsa sub formă de închisoare, pedeapsă care este adecvată celor comise. Pedeapsa aplicată de instanța de fond este în corespundere cu legislația, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul Condrea Marcel poate fi corectat prin stabilirea în privința lui a unei pedepse mai blânde, nu s-au stabilit.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Anton Vasile în numele inculpatului, care solicită casarea parțială a deciziei, în latura pedepsei penale, și emiterea unei hotărâri prin care lui Condrea Marcel să-i fie numită o pedeapsă mai blândă, din motiv că instanța de apel la individualizarea pedepsei, nu a ținut cont de circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii și a celor personale ale inculpatului, care nu prezintă pericol social, cât și de unele circumstanțe în care s-au desfășurat evenimentele, ținând cont de gradul de participație a inculpatului; de circumstanțele atenuante cum ar fi căința sinceră de cele întâmplate, recunoașterea integrală a vinovăției, vârsta tânără și solicitarea examinării cauzei penale în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece soluția instanței de 3 apel referitoare la categoria și mărimea pedepsei stabilite inculpatului a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75-77 Cod penal și cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, semnalând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, astfel, instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept menționate, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele. Cu referire la temeiul invocat, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția privind aplicarea pedepsei și modului de executare a acesteia, a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare: gravitatea infracțiunii săvârșite – mai puțin gravă, lipsa circumstanțelor atenuante, prezența circumstanțelor agravante – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, de faptul că inculpatul a fost anterior condamnat, precum și faptul că cauza a 4 fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol. Cât ține de motivele indicate în recurs precum că pedeapsa stabilită este prea aspră pentru infracțiunea săvârșită și că inculpatul a recunoscut vina, Colegiul penal nu le acceptă, or, instanța de apel în decizia recurată a indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată, a dat apreciere tuturor circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurent și a luat în considerare pericolul social al acțiunilor inculpatului și personalitatea inculpatului – a fost atras la răspundere penală pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, astfel, stabilind o pedeapsă în limitele Legii penale și echitabilă, ce corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale, ce va asigura restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane. În acest sens, se reține că aceste prevederi legale au fost raportate just la circumstanțele cauzei penale, gravitatea infracțiunii săvârșite (mai puțin gravă) comisă cu intenție, precum și la personalitatea inculpatului, care deși și-a recunoscut vinovăția, acesta anterior a fost condamnat, și astfel doar aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executarea reală a acesteia, va duce la reeducarea și corectarea inculpatului, precum și la restabilirea echității sociale. Pentru a se putea constata dacă inculpatul se poate corecta prin stabilirea unei pedepse non privative de libertate, se analizează persoana inculpatului sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie studiată. În acest sens, Colegiul penal ține să indice că, inculpatul a mai fost condamnat, fiindu-i stabilite pedepse sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de probațiune în baza art. 90 Cod penal, fapt ce arată că inculpatul nu a conștientizat și nu s-a corectat, astfel, se conchide că, pentru inculpat săvârșirea infracțiunilor capătă caracter sistematic, el ignorând cu desăvârșire prohibițiile impuse de legea penală. În aceste condiții, instanța de recurs ordinar statuează că stabilirea unei pedepse non privative de libertate nu este rațională în circumstanțele stabilite pe caz și nu ar asigura scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, care reglementează, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. 5 Mai mult, Colegiul penal statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Anton Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Condrea Marcel Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 20 decembrie 2022. Președinte: Toma Nadejda Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 6