1ra-349/22 — art.264 al.3 lit. b CP

1ra-349/22 — art.264 al.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-349/2022

1-20000797-01-1ra-11032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Bejenaru Iurie și Burduh Victor,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul Chiosa

Serghei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Șcerbina Ivan xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.02.2020 - 30.07.2020;

Instanță de apel: 15.10.2020 - 07.12.2021;

Instanță de recurs: 11.03.2022 - 04.10.2022.

A C O N S T A T A T :

Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 3

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art.90 alin.(6) pct. a) și c/1) Cod penal, în perioada

de probațiuni Șcerbina Ivan a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința

fără consimțământul organului competent.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul pârții vătămate

Ștefanesa Svetlana și s-a dispus încasarea de la CA „Moldasig" SA în beneficiul

succesorului părții vătămate Ștefanesa Svetlana a prejudiciul material pentru cheltuielile

de înmormântare în sumă de 13 633 lei.

S-a dispus de a încasa de la Șcerbina Ivan în beneficiul succesorului părții

vătămate Ștefanesa Svetlana a prejudiciul material în sumă de 9 574 lei, care este

constituit din suma de 7 316 lei pentru masa de pomenire, 2 258 lei costul biletul de

avion din 18 mai 2018, în sumă de 123,13 euro - echivalentul a 2 479, 63 lei.

S-a dispus de a încasa de la Șcerbina Ivan în beneficiul succesorului părții

vătămate Ștefanesa Svetlana compensarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

S-a dispus de a încasa de la Șcerbina Ivan în beneficiul lui Ștefanesa Svetlana

cheltuielile de judecată pentru asistenta juridică în mărime de 10 000 lei.

1

A fost obligat Șcerbina Ivan să predea Agenției Servicii Publice permisul de

conducere nr.085425140 la definitivarea sentinței pentru anularea acestuia.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

mai 2019 aproximativ la ora 22.00, în mun. Chișinău conducând automobilul de marcă

Toyota, model Corolla, cu n/î XXX, ce se deplasa pe I-a bandă a carosabilului bd. Dacia,

din direcția bd. Traian în direcția bd. Cuza-Vodă. În timpul deplasării, ajungând în

apropierea imobilului nr.30/1 a efectuat manevra de preselectare a benzii de deplasare

spre stânga, pentru a continua deplasarea pe banda a II-a, însă nu s-a asigurat în

executarea în siguranță a manevrei și nu a manifestat prudență sporită la trafic și nu a

ținut cont de situație rutieră, existența obstacolelor pe acest sector de drum și anume că

pe direcția sa de mers, se afla angajat în traversarea carosabilului un pieton, prin ce a

ignorat cerințele pct.39 (1) al Regulamentului Circulației rutiere, care prevede că,

„înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să asigure că această manevră va fi executată în siguranță

și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic", nu a dat dovadă de

dexteritatea necesară în conducere, prin ce a ignorat cerințele pct.45 alin.(1) și (2) al

aceluiași Regulament, potrivit căruia, (1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a)

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) condiții rutiere; e) situație rutieră; (2) iar

în cazul în care apare obstacole ce pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și ca urmare,

cu partea frontală-dreapta a automobilului condus, a comis tamponarea pietonului

Ștefanesa Alexandr a.n.xxx, care se afla angajată în traversarea părții carosabile, de la

dreapta spre stânga relativ deplasării automobilului. În rezultatul accidentului în trafic

rutier, pietonului Ștefanesa Alexandr, an.xxx, potrivit concluziei fixate în raportul de

expertiză medico-legală nr.201903C1106 din 06.09.2019 a primit vătămări corporale

calificate ca fiind grave sub formă de: „traumă asociată a capului, toracelui, abdomenului,

bazinului și a membrelor, manifestat prin otoragie bilateral, fractura mandibulei din

stânga, excoriații pe cap, hemoragii pericranienne, sânge fluid în cavitățile ventriculelor

cerebrale, fractura bolții și bazei craniului, excoriații pe torace și abdomen, fracturi

costale bilateral (dreapta – 800 ml, stânga – 1 000 ml), anemia organelor interne, ruptură

traumatic a inelelor fibroase a discului intervertebral Th-2, cu ruptură completă a

măduvei spinării la acest segment, fractura ramurii superioare a osului pubian din stânga,

fără deplasare cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, plăgi rupte pe antebrațul stâng,

fractura deschisă a ambelor oase ale gambei, cu deplasare și hemoragii în țesuturile moi

adiacente" leziuni corporale care au fost produse intra-vital și sunt în legătură cauzală

direct cu survenirea decesului persoanei.

Prima instanță analizând și apreciind probele, a ajuns la concluzia că, prin

acțiunile sale intenționate, Șcerbina Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.264

alin.(3) lit. b) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare

a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

ce a cauzat din imprudență decesul persoanei.

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului Șcerbina Ivan condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

cât și încasarea de la Șcerbina Ivan a cheltuielilor de judecată în sumă de 6 598 lei (costul

2

expertizei judiciare medico-legale – 5 478 lei și expertizei auto tehnice – 1 120 lei).

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că atât la faza de urmărire

penală, cât și în cadrul examinării judecătorești, inculpatul Șcerbina Ivan Vasili nu și-a

recunoscut vinovăția, motivând că tamponarea a avut loc în afara trecerii pentru pietoni,

astfel, consideră că nu este vinovat de accident, deoarece toți trebuie să respecte RCR, iar

el în acea zi se deplasa regulamentar, asigurându-se de fiecare dată, iar pietonul a trecut

pe carosabil neregulamentar în afara trecerii de pietoni.

În opinia părții acuzării, în astfel de circumstanțe, aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, pedeapsă aplicată

inculpatului Șcerbina Ivan Vasili, este o pedeapsă prea blândă, iar sentința urmează a fi

casată, or, instanța a ajuns la concluzia aplicării unei sancțiuni cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, față de inculpatul Șcerbina Ivan,

motivând doar că acesta nu are antecedente penale și se caracterizează la locul de muncă

și locul de trai pozitiv.

Acuzarea a considerat că, instanța eronat și neîntemeiat a indicat în sentința că,

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată lui Șcerbina Ivan îl va determina

la schimbarea atitudinii față de valorile ocrotite de legea penală, și asta în situația când

inculpatul Șcerbina Ivan nu-și recunoaște vinovăția și timp de 14 luni nu a conștientizat

că, prin acțiunile sale a comis o infracțiune soldată cu decesul unei persoane și care se

clasifică ca o infracțiune gravă.

Mai mult, instanța nici nu a motivat care a fost temeiul aplicării prevederilor art.90

Cod penal, față de conducătorul auto Șcerbina Ivan, care până în prezent nu și-a

recunoscut vinovăția în comiterea unui accident rutier soldat cu decesul pietonului

Ștefanesa Alexandr, a.n.1989 și nici nu a manifestat careva dorință și nu a reparat

succesorului părții vătămate prejudiciul material și moral.

Astfel, acuzarea a considerat că prima instanță eronat a aplicat prevederile art.90

Cod penal, deoarece în speța dată, prima instanță urma să țină cont de circumstanțele

cauzei și personalitatea celui vinovat, dar nu să se bazeze pe caracteristica acestui-a și

lipsa antecedentelor penale.

Acuzarea a reținut că, acțiunile conducătorilor auto care comit accidente rutiere

soldate cu decesele altor participanți la trafic, în prezent iau o amploare periculoasă în

Republica Moldova și în prezent societatea se confruntă cu un val de infracțiuni de acest

gen, atât pe teritoriul mun. Chișinău, cât și pe întreg teritoriu a tarii, iar faptul dat, are un

impact negativ asupra perceperii societății privind rolul statului și eficienta acțiunilor

organelor de drept și rolul justiției pentru a diminua și stopa acest fenomen infracțional.

Însă, prima instanță eronat a considerat că, îndreptarea și corectarea lui Șcerbina Ivan e

posibilă fără izolarea de societate, aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune, or, la caz, au

fost stabilite circumstanțe care agravează răspunderea inculpatului Șcerbina Ivan, și

anume că fapta pentru care este învinuit acesta presupune încălcarea regulilor de

securitate a circulației, drept urmare acuzarea constată comportamentul social-periculos

al inculpatului și lipsă de conștientizare a acțiunilor sale. Acuzarea a ajuns la concluzia

că, corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate.

Totodată, prima instanța urma să se expună asupra cheltuielilor de judecată în

mărime de 6 598 lei, deoarece potrivit art.229 Cod procedură penală, cheltuielile

judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistenta juridică garantată de stat, atunci când aceasta

o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

3

De asemenea, acuzarea a remarcat că, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o

cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea

urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare,

cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea

infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

În astfel de circumstanțe, acuzarea a concluzionat că, cheltuielile de judecată

suportate de către stat în cauza penală de acuzarea lui Șcerbina Ivan, urmează să fie

încasate din contul acestuia.

3.1. Avocatul Ursu Alina în numele succesorului părții vătămate Ștefanesa

Svetlana, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în latura

civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Ștefanesa Svetlana

(concretizată prin cererea cu privire la concretizarea pretențiilor din 06 iulie 2020) să fie

admisă integral și prin care să fie dispusă încasarea din contul lui Șcerbina Ivan în

beneficiul Svetlanei Ștefanesa, succesorul părții vătămate, a sumei de 23 144,95 lei

constituite din: 17 719,21 lei și 274,13 Euro (echivalentul a 5 425, 74 lei)) cu titlu de

prejudiciului material; a sumei de 125 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de

12 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru serviciile de avocat, cât și încasarea din contul lui

Șcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ștefanesa a cheltuielilor pentru acordarea asistenței

juridice în instanța de apel.

În argumentarea cererii de apel avocatul Alina Ursu, în interesele succesorului

părții vătămate Ștefanesa Svetlana, a invocat că, la emiterea sentinței din 30 iulie 2020,

prima instanță a respins solicitările succesorului părții vătămate privind încasarea plăților

atât pentru mesele de pomenire pentru 9 zile și 40 de zile, cât și costul biletelor de avion

pentru toate deplasările lui Ștefanesa Svetlana din Italia în Republica Moldova, efectuate

pentru a-și pomeni fiul decedat, deoarece „nu a fost demonstrată întinderea prejudiciului

cauzat și legătura dintre întreg ansamblul de probe prezentat și cuantumul pretenției de

încasare a prejudiciului material".

Apărarea apreciază critic poziția primei instanțe față de pretinsa lipsă a unei probe

a întinderii prejudiciului cauzat și legătura dintre întreg ansamblul de probe și cuantumul

pretenției. A notat că, înmormântarea și masa de pomenire de după procesiunea de

înhumare, a fost prilejuită și rezultat al acțiunilor ilegale pentru care a fost condamnat

Șcerbina Ivan, la fel și mesele de pomenire de 9 și 40 zile au fost organizate pentru

comemorarea părții vătămate decedate, în rezultatul accidentului rutier comis de către

condamnat. Ritualurile în sine nu au fost organizate din moftul succesorului în drepturi a

părții vătămate, ci, reiterează - mesele de pomenire fac parte din ritualul de înmormântare

și reprezintă o respectare a obiceiurilor creștine, prin urmare cheltuielile legale de

organizarea și petrecerea acestor procesiuni trebuie considerate ca fiind cheltuieli legate

de înmormântare.

A mai indicat că, în contextul acțiunii civile înaintate de către succesorul în

drepturi a persoanei vătămate - Ștefanesa Svetlana, a fost solicitată încasarea din contul

lui Șcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ștefanesa a prejudiciului moral în cuantum de

125 000 lei, însă, la pronunțarea sentinței din 30 iulie 2020, instanța s-a pronunțat asupra

acestui capăt de cerere reținând că, în urma constatării suferințelor psihice în urma

survenirii decesului unicului său fiu, Ștefanesa Alexandr și a conchis că suma de 50 000

lei, în calitate de prejudiciu moral, este în corespundere cu caracterul și gravitatea

suferințelor psihice suportate. Totodată, instanța a notat că, pierderea unui copil este

asociată cu cea mai intensă durere a unui individ, astfel încât părintele este forțat să se

adapteze la noul ritm de viață și să se desprindă de cel defunct.

4

Apărarea a invocat că, atât în textul acțiunii civile, cât și pe parcursul examinării

cauzei penale în prima instanță, a susținut poziția că pierderea unicului fecior în urma

accidentului rutier din 14 mai 2019, a avut un impact cutremurător asupra existenței

Svetlanei Ștefanesa. Dumneaei și-a pierdut sensul vieții, golită acum de normalitatea și

bucuria specifică, suferă de depresie, de sentimentul de vinovăție în incapacitatea de a

schimba ceva, nimic nu o mai bucură, iar orice amintire despre accidentul rutier în care

și-a pierdut fiul îi provoacă suferințe psihice puternice.

Mai mult, a reținut că, succesorul în drepturi a părții vătămate a insistat asupra

faptului că nu va ierta niciodată cele întâmplate, mai mult, nu poate ierta faptul că Ivan

Șcerbina nu a manifestat cel puțin respect și compasiune față de rudele îndoliate, prin

faptul de a lua legătura, de a-și cere iertare, de a propune ajutor sau cel puțin de a lua o

atitudine, or, așa ar fi fost normal, moral, uman din partea ultimului. Condamnatul nu a

manifestat la nici-o etapă ulterioară producerii accidentului rutier de care se face vinovat

o minimă dorință de a se explica față de părinții râmași fără unicul copil sau de a propune

măcar o contribuție bănească,

De asemenea, a susținut că suma stabilită de prima instanță în cuantum de 50 000

lei cu titlu de compensație pentru prejudiciu moral nu are un efect compensatoriu pentru

succesorul în drepturi a părții vătămate, prin urmare nu trece testul calității din acest

punct de vedere, iar succesorul părții vătămate consideră că un astfel de efect ar fi

asigurat prin încasarea din contul condamnatului a sumei de 125 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Nu în ultimul rând, Ștefanesa Svetlana consideră că pedeapsa penală aplicată lui

Șcerbina Ivan este una prea blândă; mai mult reducerea considerabilă a sumelor solicitate

cu titlu de prejudiciu material și moral îi înlesnește și mai mult situație condamnatului,

astfel că există riscul ca pedeapsa penală să nu-și atingă scopul de corectare și reeducare

a acestuia, or lipsurile și restricțiile impuse acestuia prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 30 iulie 2020, nu corespund consecințelor prejudiciabile ale

acțiunilor sale, iar prin urmare, nu restabilesc echitatea socială.

A mai invocat avocatul Ursu Alina că, odată cu înaintarea acțiunii civile a

prezentat instanței de fond dovezile avansării de către Svetlana Ștefanesa (și de către

Filimonova Liudmila, bunica părții vătămate, or, Svetlana Ștefanesa se afla în afara

hotarelor Republicii Moldova) a sumelor bănești pentru serviciile de avocat la etapa

urmării penale – 2 000 lei și pentru reprezentarea intereselor în prima instanță - 10 000

lei, iar în consecință, a solicitat încasarea din contului lui Șcerbina Ivan în beneficiul

Svetlanei Ștefanesa a sumei de 12 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică. În

pofida acestui fapt, instanță de fond a considerat drept reale, necesare și rezonabile, la

caz, cheltuielile de asistenta juridică în mărime de 10 000 lei, în rest au fost respinse ca

neîntemeiate.

3.2. Inculpatul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Șcerbina Ivan să fie achitat.

În motivarea apelului, inculpatul Șcerbina Inav a invocat că, prima instanța nu a

dat o apreciere respectivă probelor administrate la faza urmăririi penale și examinate în

cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, martorul acuzării Alexei Didîc, fiind audiat în ședință de judecată a

mărturisit că, în luna mai 2019 el se afla la lucru la restaurantul-bar „Fratelli". Stătea

afară și a văzut o persoană în stare de ebrietate, care mergea haotic și a decis să treacă

strada. Acolo erau copaci și nu era o iluminare bună. Persoana dată, când s-a apropiat de

copaci și a început să treacă strada, a mărit pasul, iar la etapa urmăririi penale acest

martor a declarat, că la data de 14 mai 2019, fiind afară la terasa restaurantului Bar

5

„Fratelli" de pe bd. Dacia 28/4 din mun. Chișinău unde lucrează, împreună cu colegul său

de serviciu ,,Alexandr" a văzut o persoană de genul masculin, îmbrăcată într-o scurtă și

pantaloni de culoare închisă, care a început întru-n loc neregulamentar să traverseze

strada si a fost lovită de un automobil. A avut impresia de parcă persoana care a fost

lovită ar fi sărit în direcția automobilului, după ce a fost lovită.

Dorind ca să fie stabilit timpul mișcării pietonului, apărarea în cadrul cercetării

judecătorești a solicitat ca să fie date citirii depozițiile acestui martor, date la etapa

urmăririi penale, însă instanță a respins această cerință. A respins prima instanța și

cererea apărării de admitere și examinarea în cadrul cercetării judecătorești a declarațiile

martorului A. Didîc date la postul de televiziune „PRO TV Chișinău", îndată după

producerea accidentului.

A considerat inculpatul că, neexaminarea cerințelor enunțate, de fapt au lipsit

instanță de fond de a lua o decizie bazată pe examinarea tuturor circumstanțelor, care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei.

A mai susținut că, prima instanța incorect a apreciat și depozițiile date în instanță

de judecată de către martorii apărării Tîșcova Natalia, care de rând cu alte mărturii s-a

expus și asupra timpului mișcării pietonului. Ea a declarat, că a văzut un băiat, care se

mișca haotic. Pe urmă acest băiat repede, clătinându-se a ajuns la drum și de acolo a fugit

repede ca să traverseze strada. La întrebările participanților la proces a mai specificat că,

băiatul a fugit repede - „довольно быстро".

A remarcat inculpatul că, prima instanța a trecut cu vederea și nu a dat o apreciere

corespunzătoare nici faptului încălcării grave a modului de administrare a probelor,

astfel, ofițerul de urmărire penală la data de 29 noiembrie 2019 suplimentar a audiat

martorul A. Didîc și prin diferite metode și manipulări al interogării a consemnat în

procesul-verbal respectiv, faptul că pietonul, când se afla lângă barul-restaurant „Fratelli"

se deplasa cu „pas liniștit", iar la numirea expertizei auto-tehnice, de rând cu alte date

necesare pentru efectuarea expertizei a indicat în ordonanța sa din 03 decembrie 2019 și

faptul, că pietonul la traversarea părții carosabile se mișca cu „pas liniștit", dar nu după

cum a indicat martorul A. Didîc cu„ pas rapid". În astfel de împrejurări, expertul a ajuns

la concluzia, că conducătorul automobilului dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a

tamponării pietonului.

Având ca bază probele stabilite în cadrul cercetării judecătorești, apărare după

cum a și invocat în „Lista probelor" pe data de 20 mai 2020 a înaintat instanței o cerere

cu privire la inițierea dispunerii efectuării unei expertize auto tehnice suplimentare. Prin

încheierea sa din 28.05.20, prima instanța a respins cererea, făcând referire, că expertul în

concluzia sa a răspuns deja la întrebarea invocată. Cererea repetata a apărării de numirea

a expertizei auto-tehnice suplimentare, prin încheierea instanței de judecată din 06 iulie

2020 de asemenea a fost respinsă, invocându-se că, instanță poate să se expună asupra

autenticității și temeiniciei declarațiilor martorilor, doar după examinarea acestora în

colaborare cu celelalte probe.

Prin încălcările comise la etapa urmăririi penale, refuzul primei instanțe de a

satisface cerințe legitime ale apărării și neaprecierea probelor sub toate aspectele și

obiectiv, au dus la încălcarea drepturilor sale la un proces echitabil.

Ca conducător de vehicul, deplasându-se pe data de 14 mai 2019 pe bd. Dacia din

mun. Chișinău în regiunea drumului unde nu este trecere de pietoni, s-a bazat și pe

prevederile pct. 4 a Regulamentului circulației rutiere, care prevede că - orice participant

la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți

participanți la trafic execută cerințele acestuia.

În final, inculpatul a reținut că reieșind din probele examinate, nu se consideră

vinovat în comiterea infracțiunii incriminate de organul de urmărire penală.

6

a fost respins apelul inculpatului, ca fiind nefondat.

Au fost admise apelurile procurorului și avocatului Ursu Alina în numele

succesorului pârții vătămate Ștefanesa Svetlana, cu casarea parțială a sentinței, în partea

civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin

care s-a dispus de a încasa de la Șcerbina Ivan în beneficiul succesorului pârții vătămate

Ștefanesa Svetlana cu titlu de prejudiciu material a sumei în mărime de 23 144,95 lei, cu

titlu de prejudiciul moral - în mărime de 70 000 lei și cu titlu de asistenta juridică în

mărime de 16 500 lei, în rest acțiunea civilă se respinge.

S-a dispus de a încasa de la Șcerbina Ivan în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 6 598 lei, pentru efectuarea Raportul de expertiză judiciară

nr.34/12/1-R-4953 din 11 decembrie 2019 costul căreia constituie 1 120 lei și pentru

efectuarea Raportului de expertiză judiciară nr.201903C1106 din 06.09.2019, costul

căreia constituie 5 478 lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că analizând în

ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, permit instanței de

apel de a concluziona despre existența în acțiunile inculpatului Șcerbina Ivan a

componentelor infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Aceste împrejurări, instanță de apel le constată din totalitatea de probe acumulate

la cauza penală și care fiind analizate și apreciate de Colegiul penal, respectându-se

prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a notat că, nu pot fi reținute alegațiile inculpatului Șcerbina Ivan

expuse în cererea de apel precum că, nu se face vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate, iar accidental s-a produs din vina pietonului, care nu a respectat

Regulamentul Circulației Rutiere și a traversat strada nu la trecerea de pietoni, or, prima

instanță corect a statuat că, inculpatul Șcerbina Ivan a încălcat regulile circulației rutiere,

iar aceste încălcări au dus la decesul părții vătămate Ștefanesa Alexandr, ceea ce se

confirmă prin procesul-verbal de cercetare la fata locului din 14 mai 2019, cu anexarea

schiței și a planșei fotografice, prin raportul de expertiză medico-legală cu

nr.201903C1106 din 06.09.2019, cât și prin raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-

4953 din 11 decembrie 2019.

Totodată, fapta de încălcare a regulilor circulației rutiere, ce au dus la decesul

persoanei de către Șcerbina Ivan a fost constatată și prin raportul de expertiză auto-

tehnică, care a concluzionat că, în cazul deplasării cu viteza indicată 50 km/h

conducătorul automobilului de modelul „Toyota - Corolla" cu numărul de înmatriculare

XXX Șcerbina Ivan, dispunea de posibilitate tehnică de evitare a tamponării pietonului

Ștefanesa Alexandr folosind frânarea.

În acest sens, instanța de apel a respins argumentele invocate de către recurent în

ceea ce privește emiterea de către prima instanță a unei sentințe neîntemeiate, bazată pe o

interpretare eronată a probelor și anume că, martorul acuzării Alexei Didîc, care stătea

afară și a văzut o persoană în stare de ebrietate, care mergea haotic și a decis să treacă

strada. Persoana dată, când s-a apropiat de copaci și a început să treacă strada, a mărit

pasul, iar la etapa urmăririi penale acest martor a declarat, că, a avut impresia de parcă

persoana care a fost lovită ar fi sărit în direcția automobilului, după ce a fost lovită, or, în

cazul în care inculpatul Șcerbina Ivan respecta prevederile pct. 39 al Regulamentului

Circulației Rutiere, ar fi evitat impactul cu pietonul Ștefanesa Alexandr, mai mult ca atât,

7

rezultând din declarațiile inculpatului impactul cu pietonul s-a întâmplat anume în

momentul când ultimul "... în timpul preselectării benzii ...".

Mai mult, potrivit probelor anexate la materialele cauzei, instanța de apel a

constatat că, Șcerbina Ivan a depășit automobilul condus de către Tîșcova Marina, care

fiind audiată în calitate de martor a declarat că, nu a văzut ca pietonul să traverseze strada

până la depășirea de către automobilul alb, nu cunoaște dacă șoferul care a efectuat

depășirea l-a văzut pe pieton.

Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță minuțios, sub toate aspectele,

complet și obiectiv, a administrat probele, apreciind fiecare probă din punct de vedere al

pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, astfel, fără nici un dubiu rezonabil a stabilit vinovăția

inculpatului Șcerbina Ivan și corect a calificat acțiunile acestuia în baza art.264 alin.(3)

lit. b) Cod Penal încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

ce a cauzat din imprudență decesul persoanei.

4.2. Totodată, instanța de apel a menționat că, la stabilirea măsurii și mărimii

pedepsei în privința inculpatului Șcerbina Ivan, în vederea corectării, reeducării, prima

instanță i-a stabilit corect o măsură de pedeapsă prevăzute de lege în limitele prevăzute

de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, iar argumentele apelului declarat de acuzatorul de

stat, cât și apelul avocatului în interesele succesorului părții vătămate cu privire la

blândețea pedepsei urmează a fi respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect și întemeiat potrivit

circumstanțelor menționate a stabilit în privința inculpatului, în vederea corectării și

reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, în limita sancțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod

penal, iar prin prisma art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost

suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 ani și nu va fi executată dacă în perioada de

probațiune, inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune și va îndreptăți încrederea

acordată. A mai reținut că, ținând cont de faptul că termenul pedepsei cu închisoarea

stabilit de instanță inculpatului Șcerbina Ivan și faptul că acesta a comis o infracțiune din

imprudență, se caracterizează pozitiv, lipsa antecedentelor penale, legal și rațional i-a fost

suspendată executarea pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în

termenul de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească

încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât

izolarea vinovatului de societate.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat

în privința inculpatului o pedeapsă cu suspendare, pedeapsă pe care o consideră echitabilă

în raport cu circumstanțele cauzei.

4.3. Sentința a fost contestată de către acuzatorul de stat și în partea cheltuielilor

judiciare, solicitând încasarea de la Șcerbina Ivan a cheltuielilor de judecată în sumă de 6

598 lei, or, potrivit părții descriptive a sentinței instanței de fond, s-a constatat temeinicia

acestor cheltuielile, însă, prin dispozitivul sentinței, instanță de fond a omis a se expune

asupra cheltuielilor judiciare în sumă de 6 598 lei, solicitat de către acuzatorul de stat.

Astfel, instanța de apel a reținut că, argumentele din apelul acuzatorului de stat,

referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, sunt întemeiate și va admite această cerință,

or, potrivit materialelor cauzei cheltuielile judiciare sunt cheltuieli suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare și anume, pentru întocmirea expertizei judiciare medico-

legale nr. 201903C1106 din 06.09.2019, costul căreia constituie suma de 5 478 lei și

raportul de expertiză auto-tehnică nr.34/12/1-R-4953 din 11.11.2019, costul căreia este

8

de 1 120 lei, iar în total suma 6 598 lei, sumă care urmează a fi încasată din contul

inculpatului Șcearbina Ivan în beneficiul statului.

Cu referire la cererea de apel declarată de avocatul Alina Ursu, în interesele

succesorului părții vătămate Ștefanesa Svetlana privind acțiunea civilă, instanța de apel a

reținut că, aceasta este parțial întemeiată și urmează a fi admisă și a încasa de la Șcerbina

Ivan, în beneficiul succesorului părții vătămate Ștefanesa Svetlana prejudiciul material în

mărime de 23 144,95 lei, prejudiciul moral în sumă de 70 000 lei și cheltuielile pentru

asistența juridică în mărime de 16 400 lei suportate în cadrul instanței de fond și

urmărirea penală și suma de 4 500 lei, achitați pentru asistența juridică în instanța de apel,

în rest, acțiunea civilă a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Astfel, prin acțiunea civilă și cererea de apel înaintată de succesorul părții

vătămate Ștefanesa Svetlana (concretizată prin cererea cu privire la concretizarea

pretențiilor din 06 iulie 2020) a solicitat să fie admisă integral și să fie dispusă încasarea

din contul lui Șcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ștefanesa, succesorul părții vătămate,

a sumei de 23 144,95 lei (17 719,21 lei și 274,13 euro (echivalentul a 5 425, 74 lei)) cu

titlu de prejudiciului material; a sumei de 125 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și a

sumei de 12 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru serviciile de avocat, cât și încasarea din

contul lui Șcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ștefanesa a cheltuielilor pentru acordarea

asistenței juridice în instanța de apel în sumă de 4 500 lei.

instanța de apel a reținut că, în cazul dat survine răspunderea civilă delictuală

pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile inculpatului Șcerbina Ivan, care prin acțiunile sale

a cauzat decesul părții vătămate Ștefanesa Alexandr, astfel, este echitabil și întemeiat ca

inculpatul Șcerbina Ivan să achite succesorului părții vătămate Svetlana Ștefanesa

prejudiciul material cauzat.

Analizând cumulul de probe administrate în cadrul examinării cauzei, instanța de

apel a reținut că solicitările succesorului părții vătămate privind încasarea plăților pentru

mesele de pomenire în sumă de 15 461,21 lei și suma de 2 258 lei și 274,13 Euro

(echivalentul a 5 425,74lei), cheltuieli pentru deplasările succesorului în drepturi a părții

vătămate - Svetlana Ștefanesa, urmează a fi admise, fiind demonstrat întinderea

prejudiciului cauzat și legătura dintre infracțiunea comisă de către Șcerbina Ivan și

cuantumul pretenției de încasare a prejudiciului material, cât și prin prisma art.2031

alin.(4) Cod civil în care este indicat în mod exhaustiv că se încasează doar cheltuielile

pentru înmormântare, or, suma de 2 258 lei și 274,13 euro (echivalentul a 5 425,74lei),

(f.d.167, 172-173) formează cheltuielile pentru deplasările succesorului părții vătămate

Svetlana Ștefanesa, care sunt în legătură cauzală cu înmormântarea feciorului său

Ștefanesa Alexandr, care a decedat în urma accidentului rutier comis de către inculpatul

Șcerbina Ivan.

Instanța de apel a considerat întemeiată acțiunea civilă în partea prejudiciului

material și încasează de la inculpatul Șcerbina Ivan în beneficiul succesorului părții

vătămate Ștefanesa Svetlana a prejudiciului material în mărime de 23 144,95 lei.

De asemenea, în urma constatării cauzării suferințelor psihice în urma survenirii

decesului unicului său fiu, Ștefanesa Alexandr, instanța de apel ajunge la concluzia

reparării prejudiciului moral succesorului părții vătămate Ștefanesa Svetlana, în mărime

de 70 000 lei, prejudiciu care este în corespundere cu caracterul și gravitatea suferințelor

psihice suportate de aceasta, or, suma de 125 000 lei, este exagerată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului. Este de menționat că, sumele încasate

cu titlu de prejudiciu moral nu reprezintă prețul pentru suferințele fizice sau psihice, care

de cele mai dese ori sunt inestimabile, ci reprezintă o reparație stabilită din perspectiva

consecințelor în plan personal și social ca urmare a decesului fiului său.

Pe de altă parte, ținând cont de complexitatea cauzei, de numărul de acte

9

procesuale întocmite de avocatul reclamantului, de numărul de ședinței la care avocatul

reclamantului a participat, de complexitatea problemei juridice ridicate în speță și a

timpului aferent acestora, instanța de apel a considerat drept reale, necesare și rezonabile

la caz cheltuielile de asistenta juridică în mărime de 16 500 lei, or, acestea au fost

suportate de către succesorul părții vătămate Ștefanesa Svetlana și au fost probate prin

bonurile de plată anexate la materialele cauzei - 12 000 lei achitate pentru asistența

juridică în prima instanță și urmărirea penală și 4 500 lei - pentru instanța de apel.

contestă cu recurs ordinar decizia și solicită casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri în latura executării pedepsei, prin care a fi dispusă excluderea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale acuzarea invocă argumente similare celor din apel,

suplimentar a reținut că, aplicând instituția suspendării condiționate a executării pedepsei

raportat la art.90 Cod penal în privință inculpatului Șcerbina Ivan, atât prima instanță cât

și instanța de apel nu au ținut cont de toate circumstanțele inerente speței, fapt ce denotă

că nu au fost respectate prescripțiile dispozițiilor art.art.61 și 75 Cod penal.

A mai notat că, pronunțând o decizie de condamnare cu stabilirea unei pedepse

non privative de libertate, pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad de prejudiciabili

țațe sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal și anume - ca

sancțiunea penală să-și poată îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ. Or,

constatarea eronată reținută atât de către prima instanță cât și cea de apel, la adoptarea

soluției, prin care instanțele s-au mizat pe argumente ce reies din personalitatea

inculpatului, de circumstanțele comiterii infracțiunii, nu pot substitui acel fapt că a fost

spulberată viața unei persoane, aceasta fiind una din valorile incomensurabile.

În final, gravitatea infracțiunii, inclusiv rolul inculpatului și comportamentul

acestuia în timpul și după săvârșirea acesteia, nu prezintă garanțiile unei bune conduite

din partea făptașului, ce ar fi permis primei instanțe și instanței de apel, de a da dovadă de

clemență în privință inculpatului, devreme ce acesta, de la bun început nu a demonstrat

nici o urmă de remușcare pentru fapta comisă negând vehement fapta imputată.

5.1. Avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului, în temeiul pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia și solicită casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de

judecată.

În motivarea cerințelor sale, apărarea invocă argumente similare celor din apelul

inculpatului, suplimentar indică că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au dat o

apreciere respectivă probelor administrate la faza de urmărire penală și examinate în

cadrul cercetării judecătorești. Reține că, instanța de apel la adoptarea deciziei a repetat

eroarea de drept admisă de către prima instanță și nu a dat o apreciere justă suportului

probatoriu prezentat, astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece

probele invocate de apărare au fost respinse. A mai remarcat că, instanța de apel incorect

a ajuns la concluzia recuperării de către inculpat a cheltuielilor judiciare și anume plata

pentru efectuarea expertizelor judiciare (expertiza medico-legală în sumă de 5 478 lei și

auto-tehnică în sumă de 1 120 lei).

Cu referire la incriminarea încălcării pct.45 alin.(1) și (2) al Regulamentului

Circulație Rutiere și anume - că nu a dat dovadă de dexteritate în conducerea care i-ar

permite să prevadă situații periculoase, de asemenea nu este dovedită. Inculpatul conduce

mijloace de transport din anul 2008. Prin cercetarea automobilului s-a stabilit starea lui

tehnică normală. A condus autovehiculul în limita vitezei stabilite. Se afla într-o stare

psihofiziologică normală. Lipsa urmei de frânare dovedește faptul că, conducătorul

autovehiculul în limita vizibilității nu a observat obstacolul și deci nu putea să

10

reacționeze prin reducerea vitezei, sau chiar oprirea automobilului, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului.

În final, apărarea invocă și faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat și decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția de menținere a sentinței de condamnare.

prezentat referință avocatul Ursu Alina în numele succesorului în drepturi a pârții

vătămate Ștefanesa Svetlana, care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale. Mai mult, a evidențiat că este regretabil

faptul că inculpatul Șcerbina Ivan nici la etapa actuală nu a conștientizat faptele sale

infracționale. În plus, notează că succesorul în drepturi a pârții vătămate, în pofida

faptului că inculpatul Șcerbina Ivan nici după comiterea infracțiunii și nici ulterior, la

faza judecării cauzei, nu a manifestat cel puțin respect și compasiune fată de rudele

îndoliate, se raliază la poziția acuzatorului de stat și solicită excluderea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal – instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că, recursul ordinar

declarat de avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului urmează a fi respins, ca

inadmisibil, iar recursul ordinar declarat de procuror, urează a fi admis, din următoarele

considerente.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Chiosa Serghei în numele

inculpatului.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța

este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care

se constată că recursul nu este întemeiat legal. Recursul este nefondat atunci când

hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține că, de către

apărarea au fost indicate în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Raportând argumentele invocate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit

constată că acestea nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Colegiul penal lărgit constată că, apărarea critică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzător circumstanțelor de fapt ale

cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de

procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform

propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. În contextul dat, Colegiul penal reține că art.427

alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a

cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în

conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Totodată, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția

inculpatului Șcerbina Ivan, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

11

și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care

au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a

respins versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent prezența

în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art.264 alin.(3) lit. b) Cod

penal și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile

săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune incriminată.

Argumentele apărării referitor la observațiile aduse probelor administrate de către

organul de urmărire penală în vederea demonstrării săvârșirii faptei prejudiciabile și a

vinovăției inculpatului Șcerbina Ivan, sânt neîntemeiate, fiind doar aprecieri subiective.

Mai mult, Colegiul penal lărgit respinge argumentele apărării, prin care se susține

că, instanță de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor semnalate de partea

apărării. Nu este indicat asupra căror anume motive invocate instanța nu s-a expus, or,

poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul, constituie o derogare de la

principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.

Cu referire la critica recurentului în privința dispunerii încasării cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară,

Colegiul penal lărgit pornind de la relevanțele art.art.229 alin.(1) și (3), 6 pct.111), 27,

414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală - instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o

apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Totodată, potrivit dispoziției art.229 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se

atestă că norma dată poartă un caracter facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî

asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și

suportării acestor cheltuieli.

În plus, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, cheltuielile de

efectuare a expertizei urmează să fie achitate din bugetul de stat. Prin legea nr.316 din 22

noiembrie 2017 (în vigoare din 09 februarie 2018), a fost exclus alin.(2) din art.143 Cod

procedură penală, iar rapoartele de expertiză judiciară au fost efectuate după aceste

modificări. Astfel, Colegiul penal reține că, voința legiuitorului a fost îndreptată spre

obligarea condamnaților de a achita cheltuielile judiciare.

Având în vedere prevederile legale, Colegiul penal lărgit constată că, suma de

6 598lei lei a fost necesară pentru efectuarea expertizelor judiciare nr.201903C1106 din

06 septembrie 2019 și nr.34/12/1-R-4953 din 11 septembrie 2019.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de apel

în partea ce ține de admiterea solicitării procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma de 6 598 lei.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind necesitatea achitării inculpatului Șcerbina Ivan, nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, fapt ce determină incontestabil concluzia de a respinge, ca inadmisibil

recursul ordinar declarat de avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță

o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

12

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală, instanța

de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv:

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual

penal, au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal reține că acuzarea invocă ca temei de casare a deciziei instanței de

apel pct.6, 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de fond

greșit și-au motivat soluția privind individualizarea executării pedepsei în privința

inculpatului și nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept, eronat aplicând în

privința inculpatului dispoziția art.90 Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al circumstanțelor

cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea

unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de

lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire

la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate

dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe

inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se

stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

13

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul

urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau care urmau

a se produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având

în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică,

situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei sau valorificat

anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă, prevăzut de

art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare,

dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar

și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real

ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată

concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării

pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune stabilit de instanța de

judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal

remarcă că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea săvârșită de ea este un incident în viața

acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care

considerente a concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real termenul

pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată,

care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

La caz, din actele dosarului se constată că inculpatul Șcerbina Ivan a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă, cu un grad prejudiciabil sporit, prin ce a fost periclitată

ordinea de drept.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pe termen de

cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la

stabilirea modului de executare a pedepsei în privința inculpatului Șcerbina Ivan,

instanțele de fond nu au avut în vedere scopul pedepsei penale, prevăzut de art.61 Cod

penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind

analizate, per ansamblu, ridică semne de întrebare în privința stabilirii unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă nu este în

14

acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta săvârșită și urmările produse.

Mai mult, Colegiul lărgit amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, aceasta a motivat

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului

menționând că inculpatul a comis o infracțiune din imprudență, se caracterizează pozitiv,

lipsa antecedentelor penale, se poate îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea

ce se consideră de către instanța de recurs drept o concluzie eronată, care nu poate fi

menținută.

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel în cauza dată,

este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate. Or, instanța trebuia să

dea o suplimentară motivare de ce trage concluzia că inculpatul nu este rațional să

execute real termenul pedepsei stabilite.

Instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului declarat de procuror și

constată că, concluziile instanțelor de fond, precum că, corijarea inculpatului este posibilă

prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a pedepsei, a fost

greșită și neîntemeiată.

În situația dată, Colegiul penal reține că inculpatul Șcerbina Ivan a comis o

infracțiune mai puțin gravă (cu un impact social acut în societate), a spulberat viața unei

persoane (viața persoanei fiind una din valorile incomensurabile), nu a manifestat

compasiune fată de rudele îndoliate nici după comiterea infracțiunii și nici ulterior, nu a

propus și nu a contribuit cu ajutor fizic sau material la înmormântarea victimei, nu

recunoaște fapta prejudiciabilă și nici nu conștientizează urmările prejudiciabile cauzate.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs conchide că, în privința lui Șcerbina

Ivan, care a fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare,

urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, cu excluderea aplicării prevederilor art.90

Cod penal.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit evidențiază că, corectarea inculpatului Șcerbina

Ivan va fi asigurată doar prin executarea reală a pedepsei închisorii. Deci, anume

executarea reală a pedepsei închisorii răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că excluderea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.435 alin.(1) pct.2) lit.

c) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației acestuia.

Or, ca agravare a situației inculpatului se înțeleg situațiile de schimbare a soluției

din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt

alineat nou, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută

de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori

adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere a stării de recidivă, a

concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații de învinuire care

esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a

15

învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, casate parțial decizia instanței de apel și sentința primei

instanțe, în partea modului de executare a pedepsei, cu excluderea aplicării prevederilor

art.90 Cod penal, în privința inculpatului Șcerbina Ivan.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

în decizia atacată s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”, ceea

ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu dispunerea excluderii aplicării

prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Chiosa Serghei în

numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07

decembrie 2021.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Devder Djulieta, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 decembrie 2021 și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30

iulie 2020, în cauza penală în privința lui Șcerbina Ivan xxx, în latura penală în partea

modului de executare a pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care dispune excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal în

privința inculpatului.

Termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din momentul reținerii

inculpatului.

În rest dispozițiile hotărârilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 08 decembrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

Bejenaru Iurie

Burduh Victor

16