1ra-1118/2022 — art. 152 alin. 2 lit. c-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central, din 15 decembrie 2021, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Anghelici Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. c1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani. Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată în privința lui Anghelici Alexandru pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, obligându-l pe acesta să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și să participe la un program special de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent. S-a dispus încasarea de la Anghelici Alexandru în beneficiul lui Boaghe Anastasia suma de 4034,55 (patru mii treizeci și patru, 55) lei, cu titlu de prejudiciu material, în rest pretenția s-a respins ca fiind neîntemeiată. S-a dispus încasarea de la Anghelici Alexandru în beneficiul lui Boaghe Anastasia suma de 20.000 (douăzeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, în rest pretenția s-a respins ca fiind neîntemeiată. S-a dispus încasarea de la Anghelici Alexandru în beneficiul lui Boaghe Anastasia suma de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de cheltuieli reale, necesare și rezonabile pentru asistenta juridică, suportate de către partea civilă în acest caz. S-a dispus încasarea de la Anghelici Alexandru în contul statului cheltuielile 1 judiciare în mărime de 448 (patru sute patruzeci și opt) lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, la data de 12 septembrie 2020, aproximativ la ora 20:00, Anghelici Alexandru, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul lui Boaghe Anastasia în XXXXX, având scopul vătămării intenționate medii a integrității corporale a lui Boaghe Anastasia, despre care cunoștea cu certitudine că este de vârstă înaintată, intenționat, a luat un scaun fără spetează care se afla în gospodărie și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în regiunea spatelui, după care a doborât-o jos la pământ și i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i astfel o vătămare corporală medie a integrității corporale sub formă de fractură a osului radial drept în loc tipic, cu deplasarea fragmentelor, echimoze la nivelul feselor pe dreapta și coapsa dreaptă. Astfel, acțiunile lui Anghelici Alexandru au fost încadrate în baza art. 152 alin. (2), lit. c1) Cod penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, profitând de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocatul Ciobanu Vadim în interesele inculpatului și de avocatul Astafiev Valeri în interesele părții vătămate și civile Boaghe Anastasia, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Criuleni. 3.1 Avocatul Vadim Ciobanu în interesele inculpatului în apel a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, iar acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Boaghe Anastasia să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea cerințelor sale s-a invocat că: - în speță sunt prezente circumstanțe atenuante - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției; - instanța de apel urma să dispună reducerea pedepsei până la minimul de 3 ani și 4 luni de închisoare, respectiv și reducerea termenului de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate în privința lui Anghelici Alexandru pe o perioadă de probațiune de 2 ani; -în partea ce tine de dispunerea încasării sumei de 20.000 lei de la Anghelici Alexandru în beneficiul Anastasiei Boaghe cu titlu de prejudiciu moral, precum și celorlalte sume, considera că sentința nu este motivată, iar acțiunea civilă urma a fi respinsă ca fiind neîntemeiată. 3.2 Avocatul Astafiev Valeri în interesele părții vătămate și civile Boaghe Anastasia în apelul său a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să i se stabilească o pedeapsa penală fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile. În motivarea cerințelor sale s-a invocat: 2 - deși inculpatul a depus cerere privind examinarea cauzei în procedură simplificată, inculpatul nu și-a recunoscut deplin faptele comise așa cum sunt indicate in rechizitoriu, doar parțial, și a declarat că, doar a împins-o pe partea vătămată; - inculpatul anterior a mai fost judecat pentru violența în familie, iar conform declarațiilor părții vătămate și a martorilor, inculpatul a avut și are un comportament agresiv; - la data de 01.09.2021 partea vătămată a solicitat prin intermediul instanței ordonanță de protecție a victimei violenței în familie, inclusiv în privința inculpatului. Solicitarea în privința ultimului nu a fost admisă, deoarece instanța de judecată a considerat că acesta nu este subiect al violenței în familie, nefiind rude și în caz că acesta manifestă acțiuni ilegale urma a fi apelate organele de poliție; - aplicarea unei pedepse non-privativă de libertate în privința inculpatului este prea blândă și nu-și va atinge scopul educațional așa cum consideră instanța; - în toată perioada cât partea vătămată s-a tratat, inculpatul nu a intervenit cu careva ajutor sau cel puțin de a se interesa dacă este necesar ceva pentru ameliorarea situației. Mai mult, partea vătămată s-a aflat în stres psihologic permanent din partea fiicei inculpatului, fiind emisă în acest sens și ordonanță de protecție a victimei violenței în familie; - în acțiunea civilă s-a indicat că, în rezultatul vătămărilor corporale suportate, inclusiv și a faptului că Boaghe Anastasia a suportat și o intervenție chirurgicală la 22.09.2020, ultima a avut nevoie de îngrijirea altei persoane pentru recuperare pentru o perioadă îndelungată. Acest fapt a fost confirmat și prin actele medicale care au fost anexate la prezenta cauză penală; - la data de 14.09.2020 a fost încheiat un contract de îngrijire cu Gherciu Ala, care timp de 5 luni a avut grijă de Boaghe Anastasia, fiind remunerată din luna septembrie cu suma de 7000 lei, pe o perioadă de 5 luni, în total fiind achitate 35.000 lei; - dat fiind faptul că, declarațiile pe venit sunt depuse de către persoanele fizice la Inspectoratul Fiscal ulterior anului precedent, nu a fost posibilă confirmarea acestei sume după cum a menționat instanța de fond, din care ar reieși achitarea și încasarea acestor sume cu titlu de plăți salariale sau plăți pentru serviciile prestate; - încasarea prejudiciului moral în cuantumul stabilit de instanță mai mic decât cel solicitat este unul nefondat, reieșind din suferințele psihologice și morale indicate în acțiunea depusă.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2022, apelurile avocatului Ciobanu Vadim în interesele inculpatului și al avocatului Astafiev Valeri în interesele părții vătămate și civile Boaghe Anastasia au fost admise, cu casarea parțială a sentinței, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Anghelici Alexandru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. c1) Cod penal, s-a liberat de executarea pedepsei penale în baza Legii nr. 243 din 24.12.2021 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de 3 la proclamarea independenței Republicii Moldova”. S-a încasat de la Anghelici Alexandru în beneficiul Anastasiei Boaghe suma de 35.000 (treizeci și cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu material, în rest, pretențiile civile s-au respins ca fiind neîntemeiate. Celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 152 alin. (2), lit. c1) Cod penal. Cu privire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului, instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În acest sens, instanța de apel a reținut că, infracțiunea se califică ca infracțiune „gravă”, inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, iar în conformitate cu art. 76, 77 Cod penal instanța de fond nu a reținut careva circumstanțe atenuante sau agravante. În aceste circumstanțe, pedeapsa penală aplicată inculpatului sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia corespunde scopului pedepsei, de reeducare a acestuia. Instanța de apel reieșind din comportamentul inculpatului, persoana inculpatului și, luând în calcul faptul că după cum se caracterizează el nu este periculos pentru societate și având în vedere că nu sunt careva interdicții de ordin legal în acest sens, concluzionează că nu este rațional ca acesta să execute de facto pedeapsa, fiind întemeiată soluția pronunțată de către instanța de fond în conformitate cu art. 90 Cod penal. Pe de altă parte, nu s-au reținut argumentele invocate de către avocatul Vadim Ciobanu pentru aplicarea inculpatului o pedeapsă mai blândă, or, ultimul a comis o infracțiune „gravă”, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, nu și-a cerut scuze de aceasta, inculpatul anterior a fost judecat, iar în aceste circumstanțe se deduce că, scopul pedepsei penale poate fi realizat doar prin aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal. Astfel, pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în Codul Penal. 4 Cu referire la cererea inculpatului Anghelici Alexandru privind aplicarea actului de amnistie, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 243 din 24.12.2021 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”, instanța de apel a constatat că, inculpatul întrunește cerințele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 243 din 24.12.2021 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova” și a căzut sub incidența prevederilor art. 2 din Legea menționată. Instanța de apel nu a constatat careva impedimente de aplicare în privința inculpatului a prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”, or, s-a reținut faptul că, infracțiunea incriminată inculpatului a fost comisă până la adoptarea Legii nr. 243 din 24.12.2021, pentru care Legea penală prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, inculpatul solicitând aplicarea în privința sa a actului de amnistie și în temeiul art. 389 alin. (4), pct. 2) Cod de procedură penală, a dispus liberarea inculpatului, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. c1) Cod penal de la executarea pedepsei în legătură cu aplicarea Legii nr. 243 din 24.12.2021 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în contextul argumentelor de apel invocate de apelanți, instanța de apel a reținut că, partea civilă a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea de la inculpat a prejudiciului material în mărime de 4034 lei, a sumei de 35.000 lei care a fost achitată lui Gherciu Ala pentru îngrijirea părții vătămate și cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 5000 lei. Din materialele probatorii, instanța de apel a constatat că părții civile Boaghe Anastasia, prin acțiunile inculpatului i s-a cauzat un prejudiciu material și moral. Prin raportul de expertiză judiciară nr. 202002P2791 din 15.09.2020 s-a atestat că la examinarea medico-legală a lui Boaghe Anastasia s-a constatat vătămare corporală medie (f.d. 15-16). În urma acțiunilor lui Anghelici Alexandru i-a fost cauzate dureri fizice și un prejudiciu material în mărime de 7000 lei, bani pe care i-a cheltuit în urma tratamentului. Astfel, în ceea ce privește compensarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, instanța de fond a reținut că în suma de 4034 lei pe care partea civilă o pretindea de la inculpat, se includeau cheltuielile pentru procurarea medicamentelor și deplasări la spital, pentru consultații și tratament, care se confirmă prin bonurile anexate la prezenta acțiune, din care considerent instanța de fond a admis solicitarea privind încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune în sumă de 4034 lei. Cât privește pretenția privind încasarea sumei de 35.000 lei care a fost achitată lui Gherciu Ala pentru îngrijirea părții vătămate, instanța de fond a constatat că partea civilă nu a prezentat instanței de judecată probe care să confirme suportarea acestor cheltuieli. La judecarea apelului, avocatul Valeri Astafiev în interesele părții civile a solicitat 5 anexarea la materialele cauzei a contractului de prestare a serviciilor din 14.09.2020 încheiat între Tudor Boaghe (beneficiar) și Gherciu Ala (executor), prin care se atestă că, Gherciu Ala s-a obligat să întreprindă totalitatea măsurilor necesare pentru prestarea serviciilor de îngrijitoare a doamnei Boaghe Anastasia, dat fiind faptul că la doamna Boaghe Anastasia este ruptă mâna dreapta, iar beneficiarul se obligă să achite onorarului executorului în mărime de 37.500 lei. Conform actului de primire-predare a serviciilor din 15.02.2021 se atestă că, Gherciu Ala a primit suma de 37.500 lei. Totodată, la materialele cauzei penale a fost anexată declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2021 prin care se confirma faptul că, contribuabila Gherciu Ala a obținut venituri impozabile în mărime de 37.500 lei. Conform prevederilor art. 118, 121 Cod de procedură civilă și art. 219 alin. (3) Cod de procedură penală, în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel s-a constatat prin probe pertinente și concludente faptul că partea civilă a suportat cheltuieli materiale în mărime de 35.000 lei, care a fost achitată lui Gherciu Ala pentru îngrijirea acesteia, fapt confirmat prin contractul de prestare a serviciilor din 14.09.2020, actul de primire-predare a serviciilor din 15.02.2021, precum și prin declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2021. În acest sens, instanța de apel a constatat că, la data de 14.09.2020 a fost încheiat un contract de îngrijire cu Gherciu Ala, care timp de 5 luni a avut grijă de Boaghe Anastasia, fiind remunerată din luna septembrie 2020 cu suma de 7000 lei, lunar pe o perioadă de 5 luni, în totală fiind achitate 35.000 lei. În ceea ce privește pretenția privind repararea prejudiciului moral în mărime de 30.000 lei, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 219 Cod de procedură penală, art. 2036, 2037 Cod civil, despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. Prin urmare, o dată cu stabilirea vinovăției inculpatului cu certitudine s-a stabilit faptul că partea civilă a avut de suferit ca urmare a faptelor infracționale îndreptate împotriva ei. În acest sens, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că, partea civilă Boaghe Anastasia a avut de suportat un prejudiciu de natură morală. Estimarea daunei morale suportate de către ultima se confirmă prin faptul că, ea a avut de suportat prejudicii fizice și psihice cauzate personalității afective, categorie în care intră suferințele de categorie psihică, care sau manifestat prin stare de stres și frustrare, însă cerințele părții civile în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 30.000 lei sunt exagerate, de către instanța de judecată nefiind constatată o asemenea intensitate a suferințelor psihice. Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, caracterul leziunilor corporale pricinuite, suferințele fizice și stresul psihologic suportat, perioada de restabilire, instanța de apel a apreciat ca suma în mărime de 20.000 lei este echitabilă și în corespundere cu circumstanțele comiterii de către inculpat îndreptate împotriva reclamantei Boaghe Anastasia, reprezentă o satisfacție echitabilă. În acest sens, instanța de apel a reținut că, partea civilă Boaghe Anastasia a 6 solicitat să fie încasate și cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 5000 lei. Drept urmare a analizei per ansamblu a criteriile sus indicate a considerat că, suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică este o sumă care poate fi apreciată drept reală, necesară și rezonabilă, din care considerent a dispus și încasarea acestei sume din contul inculpatului. Pe de altă parte, instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea avocatului Vadim Ciobanu privind respingerea acțiunii civile, or, la soluționarea acțiunii civile au fost respectate prevederile art. 219-225 Cod de procedură penală, iar careva probe pertinente și concludente care să justifice soluția propusă de a respinge acțiunea civilă, la materialele cauzei penale nu au fost administrate.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Ciobanu Vadim în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel a admis încasarea de la Anghelici Alexandru, în beneficiul Boaghe Anastasiei suma de 35.000 lei, cu titlu de prejudiciu material, contrar prevederilor art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală. Boaghe Anastasia a înaintat acțiunea civilă și a anexat înscrisuri referitor la aceasta după terminarea cercetării judecătorești și anume în instanța de apel. Privitor la încasarea sumei de 448 lei în legătură cu efectuarea expertizei medico- legale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului. Totodată, recurentul notează că expresia „poate fi obligat” din dispoziția art. 229 Cod de procedură penală, nu echivalează cu expresia „este obligat” la plata cheltuielilor judiciare. Prin urmare, plata pentru efectuarea acestor acțiuni procesuale nu urmează a fi pusă pe seama inculpatului, întrucât atât normele cuprinse în art. 227- 229 Cod de procedură penală, precum și cele din Legea specială nr. 68 din 14.04.2016, stabilesc că responsabilul pentru achitarea plăților încasate de la stat în folosul organelor împuternicite cu efectuarea expertizelor judiciare, sunt ordonatorii unor atare acțiuni procesuale. Instanța de judecată și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul- verbal. Instanța de apel a pus la baza acestei decizii mai multe mijloacele materiale de probă, însă, potrivit procesului-verbal ai ședinței de judecată din 27.04.2022, nu toate aceste mijloace materiale de probă au fost cercetate în ședința instanței de apel. În special în instanța de apel nu a fost cercetat contractul de prestare a serviciilor din 14.09.2020 încheiat între Boaghe Tudor și Gherciu Ala, actul de primire-predare a serviciilor din 15.02.2021 și declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscala 2021 prin care se confirmă că contribuabilul Gherciu Ala a obținut venituri impozabile în mărime de 37.500 lei. 7

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Colegiul penal reține că recurentul, nefiind de acord cu decizia contestată o critică, ca temei pentru recursuri invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală. În conținutul textului recursului nu este specificat, în raport cu împrejurările relevate în descriptivul hotărârii atacate, asupra căror motive concrete invocate în apeluri nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate de recurent, se constată că aceasta nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat. La caz, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanța ierarhic inferioară. Prin urmare, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea soluției de încasare a prejudiciului material în sumă de 35.000 lei. Instanța de apel just a soluționat cauza deferită judecății, examinând toate probele în ansamblu, în special chestiunea privind suma încasării prejudiciului material din contul inculpatului și a adoptat o nouă decizie prin care s-a dispus încasarea prejudiciului material. Privitor la actele (contractul de prestare a serviciilor din 14.09.2020 încheiat între Boaghe Tudor și Gherciu Ala, actul de primire-predare a serviciilor din 15.02.2021 și declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscala 2021) 8 care în viziunea recurentului nu au fost verificate și ilegal au stat la baza încasării prejudiciului material, Colegiul penal le consideră drept afirmații neîntemeiate și contrare materialelor cauzei. Or, conform procesului- verbal din 27.04.2022, se atestă că avocatul Astafiev Valeri a solicitat anexarea a declarației de venit, ordinului de plată, contractului de prestare a serviciilor și actului de primire-predare a serviciilor (f.d. 188). Când președintele ședinței a pus în discuție cererea avocatului Astafiev Valeri, și deși partea apărării a solicitat respingerea cererii, totuși, în urma discuțiilor s-a dispus anexarea la materialele cauzei a înscrisurilor prezentate de către avocatul Astafiev Valeri, astfel încât nu s-au comis careva încălcări procesuale din partea instanței de apel. Referitor la alegațiile recurentului precum că instanța de apel nefondat a dispus încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat, Colegiul penal reține că, instanțele au argumentat poziția dată prin prisma art. 227 și 229 Cod de procedură penală, or, cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate, potrivit legii, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Prin urmare, Colegiul penal consideră neîntemeiate criticele recurentului vizavi de faptul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece decizia recurată cuprinde o motivare amplă și bine argumentată pe marginea tuturor aspectelor relevante acestei cauze. În decizie este reflectată starea de fapt și sunt analizate circumstanțele de drept, care denotă cu certitudine că soluția de încasare a sumei de 35.000 lei și 448 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale este una corectă și legală. Mai mult ca atât, în apel nu s-a invocat ilegalitatea sentinței referitor la încasarea cheltuielilor de judecată în contul statului pentru efectuarea expertizei. Criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). Așadar, Colegiul penal constată că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu cele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține motive clare și 9 legale pe care se întemeiază soluția, că instanța nu a admis vreo eroare gravă de fapt, care să fi afectat soluția, că au fost întrunitele elementele infracțiunii, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ciobanu Vadim în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2022, în cauza penală privindu-l pe ANGHELICI Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 10