1ra-253/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-253/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-253/2022

(1-19064888-01-1ra-21022022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

BANDALAC Alexandr XXXXX, născut

la XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.01.2019 – 26.06.2020;

Instanța de apel: 17.07.2020 – 30.11.2021;

Instanța de recurs: 21.02.2022- 30.03.2022.

c o n s t a t ă:

Bandalac Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare i s-a suspendat pe

termen de 2 ani, iar conform art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, a fost obligat ca pe

perioada termenului de probațiune fixat să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Alexandr, la data de 27 octombrie 2018, în perioada de timp cuprinsă între orele 08:30

și 11:20, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind

în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului stabilit, în timp ce se afla în holul de la etajul nr. 9 a blocului locativ

situat XXXXX, pe ascuns a sustras o mașină automată de spălat rufele de model

„AEG”, de culoare alba, la prețul de 1500 lei, ce aparține lui Baboi Angela, după care

1

cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate

o daună materială în proporții considerabile.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bandalac Alexandr a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, după semnele

calificative: furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

către procuror și de avocata Dilion Dorina în numele inculpatului, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Procurorul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în partea

individualizării pedepsei cu rejudecarea cauzei conform ordinii stabilite pentru prima

instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor s-a invocat că, deși instanța de judecată corect a încadrat

acțiunile inculpatului, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal. S-a menționat că în cadrul

cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive care ar fi concluzionat că nu

este rațional ca inculpatul să nu execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege.

Apelantul considera că, pedeapsa stabilită inculpatului prin dispunerea de

suspendare condiționată a executării pedepsei este prea blândă în raport cu faptele

incriminate și nu își va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și

prevenirea de comitere din partea acestuia a unor infracțiuni similare, or prin aplicarea

unei asemenea pedepse nu se va ajunge la restabilirea echității sociale și corectarea

inculpatului, și nu poate fi reținut argumentul instanței de fond prin care aceasta a

dedus că inculpatul nu prezenta pericol pentru societate, de vreme ce acesta s-a

eschivat de la cercetarea judecătorească.

3.2 Avocata Dilion Dorina în numele inculpatului solicita rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

recalificarea acțiunilor inculpatului de la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la art. 186

alin. (1) Cod penal, cu aplicarea pedepsei prin prisma art. 78 alin. (1) lit. a) în

coroborare cu art. 70 alin. (1) și (2) Cod penal, cu reducerea termenului pedepsei

închisorii până la limita minimă, adică pe un termen de 3 luni, iar în conformitate cu

prevederile art. 90 alin. (1) și (2) Cod penal, cu dispunerea suspendării executării

pedepsei aplicate pe o perioadă de probațiune pe termen de 1 an.

În motivarea apelului s-a invocat că, nu s-a demonstrat cu certitudine că prin

fapta săvârșită, părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil, așa cum este

indicat în rechizitoriu și reținut de instanța judiciară, s-a menționat că, instanța a

preluat circumstanțele expuse în rechizitoriu, fără a analiza corespunzător probatoriul

administrat, nefiind stabilită cert valoarea pagubei cauzate de către inculpat, iar partea

vătămată a reiterat doar în formă verbală că apreciază paguba drept una considerabilă,

ceea ce nu este admisibil, din punct de vedere al principiilor unanim recunoscute ale

dreptului penal și procesual penal. La fel, nu a fost stabilită prin material probator

2

valoarea și însemnătatea bunului pentru victimă în raport cu starea materială cu

veniturile acesteia, nu a fost stabilită existența persoanelor întreținute de către victimă,

așa cum nu a fost determinată nici existența altor circumstanțe care ar fi influențat

esențial asupra stării materiale a părții vătămate.

Materialele cauzei atestau că potrivit declarațiilor învinuitului, părții vătămate și

martorului Cristian Ecaterina, bunul sustras (mașina de spălat) se afla pe holul

blocului de mai mult timp, era în stare deteriorată, deci nu era funcțională, deoarece

î-i lipseau piesele principale: motorul, piatra și sticla, întreagă fiind doar carcasa.

Astfel, în atare împrejurări, prima instanță urma să recalifice acțiunile inculpatului de

la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la art. 186 alin. (1) Cod penal, cu excluderea

calificativului- cauzarea de daune în proporții considerabile, ori organul de urmărire

penală și instanța de fond neargumentând motivul aprecierii prejudiciului cauzat ca

unul considerabil. Întrucât în cursul judecării cauzei au fost stabilite circumstanțe

atenuante, reglementate de art. 76 Cod penal, așa cum sunt: săvârșirea pentru prima

dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, căința sinceră, conștientizarea

consecințelor faptei prejudiciabile, apelanta considera oportună aplicarea față de

inculpat a pedepsei prin prisma art. 78 alin. (1) lit. a) în coroborare cu art. 70 alin. (1)

și (2) Cod penal, iar în prezența cumulului de circumstanțe atenuante, precum și fiind

stabilit că partea vătămată nu are pretenții de ordin material sau moral față de inculpat,

nici nu a înaintat acțiune civilă față de acesta, urma a fi aplicate prevederile art. 90

Cod penal.

2021, apelurile procurorului și avocatului Dilion Dorina în numele inculpatului au fost

respinse ca nefondate, sentința s-a menținut fără modificări.

bănuieli care ar pune la îndoială vinovăția inculpatului în comiterea faptelor încadrate

în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că afirmațiile apărării reprezintă opinia subiectivă

or, prima instanță corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de

urmărire penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în

comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

incriminate.

În acest context, nu s-au reținut argumentele apărării, or din declarațiile părții

vătămate din cadrul ședinței de judecată rezultă că, prejudiciul cauzat acesteia în urma

comiterii infracțiunii în sumă de 1500 lei este unul considerabil, dânsa activează în

calitate de vânzător având un salariu lunar de 2700 lei, s-a dedus că inculpatul a comis

3

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, și nicidecum infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (1) Cod penal.

Deși, apărarea a indicat că declarațiile părții vătămate nu pot fi luate în calcul și

puse la baza sentinței de condamnare, instanța de apel a stabilit că argumentele cu

care optează apărarea sunt evazive, or declarațiile părții vătămate și a martorului sunt

concludente, consecvente, corespund adevărului și coroborează între ele, dar și

documentele administrate în cadrul urmăririi penale, care cumulate combat poziția

apărării, având forță juridică. Mai mult ca atât, fiind audiat în cadrul urmăririi penale,

inculpatul și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, căindu-se

sincer de cele comise.

Instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatului sunt prezente semnele

constitutive ale infracțiunii imputate, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe care confirmau cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și a fost apreciată

de către instanță drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind

stabilirea unei pedepse mai blânde.

Totodată, argumentele referitor la recalificarea acțiunilor inculpatului conform

art. 186 alin. (1) Cod penal, pe motiv că probele administrate în cauză nu dovedesc

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, constituie în sine un dezacord

cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar. La caz, nu există temei pentru

instanța de apel de a da o nouă apreciere probelor, aceasta fiind solidară cu concluziile

primei instanțe privind aprecierea lor corect pusă la baza sentinței de condamnare.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, concluziile primei

instanțe sunt motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității,

sub aspectul că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost

dovedită în cadrul procesului penal, astfel faptele acestuia, reținute prin sentință,

întrunesc elementele infracțiunii imputate.

Referitor la apelul declarat de către acuzatorul de stat privind blândețea pedepsei,

s-a notat că instanța de fond a respectat prevederile art. 96, 385 alin. (1) și 394 alin.

(1) și alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora instanța este obligată să indice

în partea descriptivă a sentinței/deciziei care sânt circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului,

precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea

de pedeapsă penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond corect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatului,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Careva circumstanțe

atenuante sau agravante la stabilirea pedepsei nu au fost reținute.

Astfel, în mod justificat s-a concluzionat că inculpatul nu prezenta pericol social,

anterior nu a fost atras la răspundere penală, considerând că nu este necesar de a-l

4

izola de societate. În acest context, instanța de apel a reținut că, pedeapsa penală

aplicată inculpatului, este una legală, proporțională cu fapta comisă și în măsură să

asigure atingerea scopului pedepsei penale.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei

și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care să fie recalificate acțiunile

lui Bandalac Alexandr de la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la art. 186 alin. (1) Cod

penal, cu aplicarea pedepsei prin prisma art. 78 alin. (1) lit. a) și art. 70 alin. (1) și (2)

Cod penal, cu reducerea termenului pedepsei închisorii până la limita minimă, adică

pe termen de 3 luni, și în baza art. 90 Cod penal să fie dispusă suspendarea executării

pedepsei aplicate pe o perioadă de probațiune pe termen de 1 an.

În motivare recurenta a indicat că:

- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor inculpatului, și nu a

respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la

capitolul încadrării acțiunii inculpatului;

- nu s-a demonstrat cu certitudine, că prin fapta săvârșită, părții vătămate i-a fost

cauzat un prejudiciu considerabil, așa cum este indicat în rechizitoriu și reținut de

instanța judiciară;

- declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate critic;

- bunul sustras era în stare deteriorată, nu era funcțională, deoarece îi lipseau

piesele principale;

- în atare împrejurări, urmau să fie recalificate acțiunile inculpatului de la art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal la art. 186 alin. (1) Cod penal, cu excludere

calificativului- cauzarea de daune în proporții considerabile;

-în cadrul examinării au fost stabilite circumstanțe atenuante - săvârșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, căința sinceră,

conștientizarea consecințelor faptei prejudiciabile, ce permite aplicarea față de

inculpat a pedepsei prin prisma art. 78 alin. (1) lit. a) și art. 70 alin. (1) și (2) Cod

penal;

- partea vătămată nu are pretenții de ordin material sau moral față de inculpat,

nici nu a înaintat acțiune civilă față de inculpat, ce permite aplicarea prevederile art.

90 Cod penal, cu suspendarea executării ei pe o perioadă de probațiune pe termen de

1 an.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

5

Colegiul penal menționează că, prezenta cauză se încadrează excepției indicate

la pct. 5.3.2 lit. b) din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, ce a permis judecarea cauzei pe durata stării de

urgență.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține, că recurenta nu este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și

critică decizia instanței de apel și referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, solicitând

reîncadrarea acțiunilor inculpatului în prevederile art. 186 alin. (1) Cod penal și

aplicarea unei pedepse mai blânde.

Potrivit textului recursului declarat de recurentă se invocă ca temeiuri de casare

art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Colegiul penal constată că analizând acest temei în raport cu motivele invocate,

acesta nu și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului de către instanța de

apel au fost dovedite elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal.

În coraport cu solicitările recurentei, această poziție nu a fost demonstrată prin

careva probe, iar în cadrul urmăririi penale inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de

cele comise, poziție ce diferă de cea expusă de apărător în cadrul instanțelor de

judecată. Suplimentar, inculpatul nu s-a prezentat în cadrul instanței de fond și în

conformitate cu prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) și (6) Cod de procedură penală,

cauza s-a examinat în lipsa acestuia. Aceeași situație s-a repetat și în instanța de apel,

fiind pornit în privința acestuia dosar de căutare din 07.06.2019 (f.d. 93). Astfel,

instanțele de judecată au întreprins toate măsurile necesare de asigurare a inculpatului

la ședințele de judecată și corect au apreciat declarațiile depuse în cadrul urmăririi

penale.

În această ordine de idei Colegiul concluzionează că, alegațiile privitor la

pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor inculpatului este

vădit nefondată, deoarece instanța de apel just a menținut soluția instanței de fond,

motivându-și concluziile de acceptare a argumentelor expuse în sentința primei

instanțe. Or, din toate probele examinate și cercetate, instanța de apel a constatat

indubitabil și a motivat concluziile prin care constata că, inculpatul a comis

infracțiunea ce i s-a incriminat individualizată prin „furt, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, adică

6

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Iar solicitarea reaprecierii probelor nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă că instanța de apel legal și

întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura

pedepsei aplicate inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, conform cărora la aplicarea legii penale se

ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat

inculpatului pedeapsă individualizată conform prevederilor legale. Instanța de apel a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la

pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul

probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de

drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul înaintat de avocata Mîrzîncu Aurelia nu și-au găsit

confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Mîrzîncu Aurelia în

7

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 30 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe BANDALAC Alexandr

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 mai 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

8