1ra-646/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-646/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-646/2022

1-19001920-01-1ra-28042022

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

24 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu și Victor Boico,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul Calendari Dumitru prin care

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 februarie

2022, în cauza penală în privința lui

Burduh Constantin XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță de la 29.01.2019 până la 28.04.2021;

Instanța de apel de la 19.07.2021 până la 08.02.2022;

Instanța de recurs de la 28.04.2022 până la 24.10.2022.

C O N S T A T Ă :

hotărât:

- Procesul penal în cauza penală în privința lui Burduh Constantin, învinuit

în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, se încetează,

deoarece fapta săvârșită constituie contravenția prevăzută la art. 335 Cod

contravențional.

- Procesul contravențional în privința lui Burduh Constantin, de săvârșire a

contravenției prevăzută de art. 335 Cod contravențional, se încetează din motivul

expirării termenului de prescripție a tragerii la răspundere contravențională.

Acțiunea civilă înaintată de Diacova Lidia, privind încasarea de la Burduh

Constantin a prejudiciului în sumă de 196 624 lei, se respinge.

Constantin în perioada din anul 2009 până la începutul lunii mai 2015, locuind

împreună cu Diacova Lidia, în căsătorie neînregistrată, în domiciliul ce aparține lui

Diacova Lidia, situat în satul XXXXX, au dus o gospodărie comună, procurând în

acest scop diferite bunuri.

În perioada de timp începând cu 07 martie 2015 până la 13 mai 2015, data și ora

precisă nu au fost stabilite, după o ceartă cu Diacova Lidia, Burduh Constantin

1

hotărând să înceteze relațiile cu Diacova Lidia, neașteptând venirea lui Diacova

Lidia care se afla peste hotare, considerând că deține dreptul la o parte din bunurile

dobândite în comun, fără a efectua partajarea bunurilor cu participarea lui Diacova

Lidia, care la fel este coproprietarul bunurilor comune, a luat pentru sine din

bunurile comune - 2 viței în vârsta de 4 luni, cu costul acestora de 10 000 lei, 2 capre

în vârsta de 3 ani, cu costul acestora de 2 000 lei, 2 capre în vârsta de 3 luni cu costul

acestora de 600 lei, 8 rațe cu costul acestora de 800 lei, 10 găini cu costul acestora de 1

000 lei, 1 mașină de înșurubat marca ,,Skil” cu costul de 700 lei, 1 aparat de sudat de

marca ,,Hammer” cu costul de 2 200 lei, 1 trimer de model ,,Kasei” cu costul de 1 600

lei, 1 set de chei cu costul de 1 000 lei, 1 ferestrău electric de marca „Practyl” cu

costul de 668 lei, un motoferăstrău cu costul de 1 500 lei, în total bunuri în valoare de

22 068 lei, cauzând lui Diacova Lidia prejudiciu.

Acțiunile inculpatului Burduh Constantin, au fost încadrate juridic în baza art.

335 Cod contravențional, conform indicilor - samavolnicia, adică exercitarea în mod

arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea odinii stabilite de legislație, dacă

fapta nu constituie infracțiune.

totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit de prima

instanță prin care a-l recunoaște vinovat pe inculpatul Burduh Constantin de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, și să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. De asemenea, procurorul a solicitat să fie

admisă integral acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată.

În motivarea apelului a invocat că, sentința primei instanțe este ilegală și

neîntemeiată, or, incorect instanța a invocat nedemonstrarea faptului sustragerii a

unui inel din aur pentru femei probă 585 în valoare de 2 342 lei, precum și a 2

lănțișoare din aur pentru femei probă 585, în valoare de 9 369 lei. Instanța de fond a

menționat că, în afară de declarațiile părții vătămate Diacova Lidia, acest fapt nu a

fost demonstrat prin alte probe. În ceea ce privește laptopul de model ,,Acer” de

sustragerea căruia a fost învinuit inculpatul Burduh Constantin instanța de fond a

menționat că, nu au fost prezentate probe, precum că laptopul respectiv aparținea

părții vătămate Diacova Lidia. La fel, instanța de fond a invocat că, nu a fost

demonstrat precum că 5 prosoape pentru baie și 3 seturi de lenjerie pentru pat,

ridicate în cadrul percheziției la domiciliul părinților inculpatului, aparțin părții

vătămate Diacova Lidia. În ceea ce privește telefonul mobil de marca ,,Philips”,

instanța de fond a invocat că acest telefon mobil nu poate fi considerat ca bun din

proprietate comună, deoarece s-a aflat în folosința personală a inculpatului.

2

Procurorul a indicat că argumentele menționate mai sus de către prima instanță

sunt neîntemeiate, or, instanța nu a constatat în baza cărei legi sau în baza cărui act

juridic, bunurile indicate în învinuire, au obținut statut de proprietate comună a

părții vătămate Diacova Lidia și a inculpatului Burduh Constantin. Prevederile

legislației civile stipulează clar condițiile întocmirii și forma unui act juridic, în ceea

ce privește dobândirea dreptului de proprietate. Legislația în vigoare a Republicii

Moldova nu conține nici un act normativ, care ar reglementa că, bunurile dobândite

în timpul concubinajului sau după cununie fără înregistrarea oficială a căsătoriei,

urmează să fie considerate ca proprietate comună.

De asemenea, procurorul a menționat că urmau a fi apreciate critic declarațiile

martorilor Burduh Vasile și Burduh Radion, deoarece aceștia sunt rudele

inculpatului, și au depus declarații în scopul evitării de către inculpat a răspunderii

penale pentru fapta comisă. Faptul sustragerii bunurilor, se confirmă prin

declarațiile părții vătămate Diacova Lidia, iar toate bunurile sustrase, au fost

procurate din mijloacele financiare ale părții vătămate.

Astfel, apelantul a conchis că prima instanță a apreciat unilateral probele,

punând la baza soluției adoptate doar probele apărării și nu a luat în considerație

probele prezentate de acuzare, necătând la faptul demonstrării săvârșirii de către

inculpat a infracțiunii imputate.

2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea

sentinței primei instanțe fără modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a indicat că prima

instanță la examinarea probelor corect a constatat ca fiind greșită încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului Burduh Constantin la etapa de urmărire penală în baza art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a subliniat ca fiind corectă poziția primei instanțe prin

care a menționat asupra învinuirii formulate de către procuror ca fiind bazată în

exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Diacova Lidia, care nu coroborează cu

alte probe examinate în cadrul judecării cauzei, și respectiv, nu s-a demonstrat în

acțiunile inculpatului existența componenței infracțiunii imputate prin rechizitoriu.

În acest sens, prima instanță corect a invocat că, obiectul material al infracțiunii

de furt, reprezintă bunurile care la momentul săvârșirii infracțiunii nu aparțin

făptuitorului și nu sunt în proprietatea acestuia.

În speță, bunurile pretinse a fi sustrase de către inculpatul Burduh Constantin

reprezintă bunuri din proprietate comună a inculpatului și a părții vătămate Diacova

Lidia, care au fost procurate în timpul conviețuirii în concubinaj.

3

Faptul că, inculpatul și partea vătămată Diacova Lidia s-au aflat în relații de

concubinaj în perioada de timp din anul 2009 până luna mai 2015, a fost pe deplin

demonstrat prin declarațiile părții vătămate depuse în ședința de judecată în prima

instanță, cât și în ședința de judecată în instanța de apel.

Astfel, instanța de apel a menționat că din declarațiile depuse de către partea

vătămată Diacova Lidia, în ședința de judecată în prima instanță s-a constatat că, ea

a concubinat cu inculpatul Burduh Constantin o perioadă de 4 ani. În același context,

însăși partea vătămată a declarat că, inculpatul Burduh Constantin urma să aștepte

până ca ea să revină în țară și numai după aceea să partajeze toate bunurile agonisite

în timpul concubinajului între ei, în cote-părți egale, ceea ce nu a avut loc (f.d 40-43

vol. III).

Respectiv, prima instanță corect a invocat în sentința contestată, precum că

partea vătămată Diacova Lidia, a apreciat bunurile agonisite în timpul

concubinajului cu inculpatul Burduh Constantin, ca fiind bunuri în proprietate

comună.

La fel faptul că, inculpatul și partea vătămată Diacova Lidia, au concubinat și au

dus o gospodărie comună se confirmă prin declarațiile martorilor Chiriac Chiril,

Obreja Gheorghi, Caplunov Ivan și Burduh Radic, audiați în prima instanță, care au

confirmat încheierea cununii dintre inculpat și partea vătămată, și că au dus

gospodărie comună.

Astfel, instanța de apel a stabilit că se demonstrează pe deplin existența

conviețuirii inculpatului și a părții vătămate, în relații de concubinaj, ducerii unei

gospodării comune și dobândirii în proprietate pe perioada concubinajului a unor

bunuri materiale, care respectiv și reprezintă proprietate comună a acestora. Or,

potrivit alin. (1) art. 576 Cod civil, în cazul în care dreptul de proprietate aparține

concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-

părți ideale din bunul comun, proprietatea este comună în devălmășie.

Respectiv, prima instanță corect a menționat că prin prisma legislației civile în

vigoare, există prezumția acordului coproprietarilor la acțiunile privind folosința

bunurilor din proprietate comună în devălmășie, și în cazul din speță acțiunile

inculpatului nu reprezintă o sustragere a bunurilor părții vătămate.

În acest sens, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele

procurorului din apelul declarat, precum că legislația în vigoare a Republicii

Moldova nu conține niciun act normativ, care ar reglementa regimul juridic al

bunurilor persoanelor aflate în concubinaj.

În acest sens, sunt relevante prevederile art. 3 Cod familiei, potrivit cărora,

prezentul cod stabilește condițiile și modalitatea de încheiere, încetare și declarare a

nulității căsătoriei, reglementează relațiile personale nepatrimoniale și patrimoniale

4

născute din căsătorie, rudenie și adopție, precum și alte relații sociale similare celor

familiale. Iar potrivit art. 4 Cod familiei, pentru reglementarea relațiilor personale

nepatrimoniale și patrimoniale dintre membrii familiei, prevăzute la art. 3,

nereglementate de legislația familială, se aplică legislația civilă în măsura în care

aceasta nu contravine esenței relațiilor familiale.

În această ordine de idei, prima instanță corect a constatat că speței în cauză

sunt aplicabile prevederile legislației civile referitor la proprietatea comună în

devălmășie și bunurile indicate în învinuire reprezintă proprietate comună în

devălmășie a inculpatului Burduh Constantin și părții vătămate Diacova Lidia, care

au dobândit aceste bunuri în timpul concubinajului.

Tot aici, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă constatarea primei instanțe

privitor la faptul că inculpatul Burduh Constantin a perceput bunurile indicate în

învinuire ca niște bunuri proprietate comună, și că acțiunile acestuia nu pot fi

calificate ca sustragere a bunurilor altei persoane.

În ceea ce privește argumentul procurorului din apelul declarat precum că, o

parte din bunurile indicate în învinuire au fost procurate de către partea vătămată

Diacova Lidia până la conviețuirea în concubinaj cu inculpatul Burduh Constantin,

iar o parte a fost procurată în timpul concubinajului, dar în mod exclusiv din sursele

financiare ale părții vătămate, instanța de apel l-a respins ca fiind neîntemeiat.

În acest sens, instanța de apel a indicat că probele examinate la judecarea cauzei

în prima instanță și verificate în instanța de apel, demonstrează o situație contrară.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Diacova Lidia, depuse în ședința de

judecată în prima instanță, cât și în ședința de judecată în instanța de apel, a

confirmat faptul că, bunurile indicate în învinuire au fost procurate de ea în perioada

concubinajului cu inculpatul Burduh Constantin, și au procurat bunurile în cauză

fiind împreună cu inculpatul.

La fel, potrivit declarațiilor martorilor Bulat Ivan și Caplunov Ivan, se

demonstrează că, motocoasa și alte scule pentru gospodărie, partea vătămată

Diacova Lidia le-a procurat în perioada concubinajului cu inculpatul Burduh

Constantin, fiind procurate împreună cu acesta din diferite magazine.

Prima instanță în mod corect a apreciat critic poziția părții vătămate Diacova

Lidia, precum că toate bunurile pentru gospodărie au fost procurate doar sursele

financiare ale ei. Această poziție a părții vătămate se combate prin declarațiile

martorului Bulat Ivan, care a declarat în ședința de judecată în prima instanță,

precum că inculpatul Burduh Constantin lucra ocazional la o stână de oi.

La fel, și martorul Caplunov Ivan fiind audiat în ședința de judecată în prima

instanță a declarat că, inculpatul Burduh Constantin în perioada concubinajului cu

partea vătămată Diacova Lidia, lucra ocazional în construcții, în satul Valea Perjei,

5

raionul Taraclia. Totodată și martorul Burduh Radic fiind audiat în ședința de

judecată în prima instanță, la fel a confirmat faptul că, inculpatul a lucrat ocazional

în construcții în satul Valea Perjei, raionul Taraclia.

Aceleași declarații martorul Burduh Radic a depus și în ședința de judecată în

instanța de apel, confirmând că, inculpatul Burduh Constantin în perioada

concubinajului cu partea vătămată Diacova Lidia, a efectuat lucrări de construcție a

casei de locuit unde locuia împreună cu partea vătămată, precum și că au dus o

gospodărie comună cu partea vătămată.

Astfel, prima instanță în sentința atacată corect a invocat că, potrivit

declarațiilor martorilor audiați în instanța de fond, inculpatul în timpul

concubinajului cu partea vătămată Diacova Lidia, lucra ocazional și duceau

gospodărie comună.

În acest sens, instanța de apel a respins poziția procurorului precum că

declarațiile martorului Burduh Radic urmează să fie apreciate critic, prin prisma

faptului că este fratele inculpatului și a depus declarații favorabile acestuia. Faptul că

în perioada concubinajului cu partea vătămată Diacova Lidia, inculpatul Burduh

Constantin lucra ocazional pe teritoriul satului Valea Perjei, raionul Taraclia, se

confirmă și prin declarațiile martorilor Bulat Ivan și Caplunov Ivan, care sunt

martorii acuzării.

Respectiv, nu a fost demonstrat că bunurile indicate în învinuire ca fiind

sustrase pe ascuns de către inculpatul Burduh Constantin nu sunt bunuri în

proprietate comună în devălmășie.

În ceea ce privește faptul sustragerii unui inel din aur și a două lănțișoare din

aur, instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a indicat că nu s-a

demonstrat acest fapt în cadrul cercetării judecătorești. Prima instanță corect a

menționat că, acest fapt se bazează în mod exclusiv pe declarațiile părții vătămate

Diacova Lidia, care nu sunt susținute prin alte probe.

Instanța de apel a conchis că prima instanță corect a respins probele cu

imaginile fotografice ale lănțișoarelor din aur, prezentate de procuror. La acest

capitol, instanța de fond corect a menționat că din pozele respective nu poate fi

identificată persoana la care se află obiectele în cauză, precum și nu este posibil de

identificat dacă aceste bijuterii sunt confecționate din aur, precum și care din aceste

bijuterii se pretinde ca fiind sustrase.

Din aceste considerente, instanța de apel a susținut poziția instanței de fond,

precum că nu a fost demonstrat faptul sustragerii inelului din aur și a două

lănțișoare din aur de către inculpatul Burduh Constantin.

În ceea ce privește sustragerea laptopului marca „Acer”, instanța de apel a

stabilit că prima instanță corect a menționat despre nedemonstrarea acestui fapt. În

6

ședința de judecată în prima instanță și în ședința de judecată în instanța de apel,

martorul Burduh Radic a declarat că, laptopul marca ,,Acer”, a fost procurat de către

dânsul din bani săi personali în municipiul Ceadîr-Lunga. Mai mult ca atât, în

ședința de judecată în prima instanță, dar și în ședința de judecată în instanța de

apel, martorul Burduh Radic a declarat că au avut loc cazuri când el dădea

inculpatului Burduh Constantin, laptopul pentru folosință, fapt care și explică

depistarea cutiei de la laptop, în domiciliul părții vătămate Diacova Lidia. Respectiv,

alegațiile procurorului din apelul declarat precum că, declarațiile martorului Burduh

Radic contravin materialelor cauzei penale, sunt neîntemeiate și au fost respinse de

către instanța de apel.

În ceea ce privește 5 prosoape pentru baie și 3 seturi de lenjerie pentru pat,

instanța de apel a subliniat că nu a fost demonstrată sustragerea de către inculpatul

Burduh Constantin de la partea vătămată Diacova Lidia a acestor bunuri. În acest

sens, prima instanță corect a invocat că, bunurile respective au fost date ca și cadou

de către partea vătămată Diacova Lidia rudelor inculpatului Burduh Constantin.

Faptul respectiv, este demonstrat prin declarațiile martorului Burduh Radic care a

declarat că partea vătămată Diacova Lidia și inculpatul Burduh Constantin au

botezat copilul său și respectiv au dat diferite cadouri, inclusiv prosoape și seturi de

lenjerii pentru pat.

Mai mult ca atât, fiind audiată în ședința de judecată în prima instanță și în

instanța de apel, partea vătămată Diacova Lidia a confirmat darea diferitelor cadouri

rudelor inculpatului Burduh Constantin inclusiv și prosoape și seturi de lenjerie

pentru pat. De aceea, în această parte poziția procurorului a fost apreciată critic de

către instanța de apel.

Totodată, instanța de apel a susținut poziția primei instanțe care a menționat că

în cadrul urmăririi penale nu au fost efectuate acțiuni de recunoaștere a bunurilor

indicate de către partea vătămată. Potrivit declarațiilor părții vătămate Diacova

Lidia, rezultă că ea a recunoscut bunurile ridicate în cadrul percheziției domiciliului

părinților inculpatului Burduh Constantin, după fotografiile expediate prin telefon

acesteia, de către ofițerul de urmărire penală. În acest sens, prima instanță corect a

menționat că, rezultatele recunoașterii bunurilor nu pot fi acceptate ca probă,

deoarece a fost încălcată procedura de recunoaștere a obiectelor, prevăzută de art.

117 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a susținut poziția primei instanțe prin care s-a

stabilit că inculpatul Burduh Constantin a declarat că vițeii au fost cumpărați pe

banii tatălui său, caprele au fost primite ca și cadou, motocoasa a fost procurată pe

banii proprii, iar găinile și rațele nu a fost luate de el, însă aceste declarații nu

7

corespund adevărului fiind neîntemeiate și se combat prin probele examinate în

cadrul cercetării judecătorești.

Or, potrivit declarațiilor părții vătămate Diacova Lidia, confirmate prin

declarațiile martorilor Grigoraș Grigori și Obreja Gheorghi, vițeii și caprele au fost

cumpărate de către inculpatul Burduh Constantin în timpul concubinajului cu partea

vătămată Diacova Lidia. La fel, conform declarațiilor părții vătămate și martorilor

audiați în cadrul judecării cauzei în prima instanță, se atestă în mod incontestabil că,

motocoasa și toate bunurile pentru gospodărie, au fost procurate în timpul

concubinajului.

Respectiv, instanța de fond corect a menționat în sentința atacată că acțiunile

inculpatului Burduh Constantin, nu pot fi plasate sub incidența legii penale

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, dar urmează să fie examinate prin

prisma existenței faptei prejudiciabile de samavolnicie, prevăzută la art. 352 alin. (1)

Cod penal.

În cazul din speță cu certitudine s-a constatat că în virtutea faptului ducerii unei

gospodării comune, bunurile indicate în învinuire ca fiind sustrase reprezintă

proprietate comună în devălmășie a inculpatului și a părții vătămate. Inculpatul și-a

exercitat un drept al său legitim în mod arbitrar, cu încălcarea ordinii stabilite.

Instanța de apel a conchis că s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul Burduh

Constantin fără a aștepta ca partea vătămată Diacova Lidia să revină de peste hotare

pentru a partaja bunurile comune, în mod samavolnic a luat o parte din bunurile din

gospodărie.

Totodată, instanța de apel a stabilit că prima instanță just a menționat despre

angajarea răspunderii penale în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, doar în cazul în care

persoanei fizice i s-a cauzat daune în proporții mari.

Conform alin. (1) art. 126 Cod penal, se consideră proporții mari valoarea

bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate,

păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite

de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de salarii medii lunare

pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 974 din 04 decembrie 2014 privind

aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul

2015, în vigoare din 09 decembrie 2014, pentru anul 2015 salariul mediu lunar

prognozat a fost stabilit de 4 500 lei.

Respectiv, pentru angajarea răspunderii penale în baza art. 352 alin. (1) Cod

penal, daunele cauzate părții vătămate Diacova Lidia, prin acțiunile inculpatului

Burduh Constantin urmau să fie egale cu suma de 90 000 lei.

8

În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat că suma prejudiciului

material cauzat părții vătămate Diacova Lidia, ca rezultat al acțiunilor inculpatului,

constituie 22 068 lei, ceea ce nu depășește suma de 90 000 lei. Respectiv, se exclude

răspunderea penală a inculpatului Burduh Constantin în baza art. 352 alin. (1) Cod

penal. Prima instanță în aceste circumstanțe corect a constatat că, fapta săvârșită de

inculpatului Burduh Constantin reprezintă o contravenție de samavolnicie,

prevăzută la art. 335 Cod contravențional.

Astfel, în cadrul judecării apelului cu certitudine s-a constatat că, ,,Burduh

Constantin în perioada din anul 2009 până la începutul lunii mai 2015, trăind împreună cu

Diacova Lidia, în căsătorie neînregistrată, în domiciliul ei situat în satul XXXXX, au dus o

gospodărie comună, procurând în acest scop diferite bunuri. În perioada de timp din 07

martie 2015 până la 13 mai 2015, după o ceartă cu Diacova Lidia, Burduh Constantin

XXXXX hotărând să înceteze relațiile cu Diacova Lidia, în lipsa lui Diacova Lidia care se

afla peste hotare, considerând că deține dreptul la o parte din bunurile dobândite în comun,

fără a efectua o partajare a bunurilor cu participarea lui Diacova Lidia, care la fel este

coproprietarul bunurilor comune, a luat pentru sine din bunurile comune - doi viței cu

vârsta de 4 luni, cu costul de 10 000 lei, două capre cu vârsta de 3 ani, cu costul de 2 000 lei,

două capre cu vârsta de 3 luni, cu costul de 600 lei, opt rațe cu costul de 800 lei, zece găini cu

costul de 1 000 lei, o mașină de înșurubat marca ,,Skil” cu costul de 700 lei, un aparat de

sudat de marca ,,Hammer” cu costul de 2 200 lei, un trimer de model ,,Kasei” cu costul de 1

600 lei, un set de chei cu costul de 1 000 lei, un ferestrău electric de marca ,,Practyl” cu

costul de 668 lei, un motoferestrău cu costul de 1 500 lei, cauzând lui Diacova Lidia un

prejudiciu material în sumă de 22 068 lei”.

Prin acțiunile sale, inculpatul Burduh Constantin a săvârșit o contravenție

prevăzută la art. 335 Cod contravențional, conform indicilor - samavolnicia, adică

exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv prin încălcarea odinii stabilite de legislație,

dacă fapta nu constituie infracțiune.

În același context, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a încetat

procesul contravențional, în legătură cu expirarea termenului de prescripție tragerii

la răspundere contravențională.

Conform alin. (1) și (2) art. 30 Cod contravențional, prescripția înlătură

răspunderea contravențională. (2) Termenul general de prescripție a răspunderii

contravenționale este de un an.

În conformitate cu alin. (1) art. 461 Cod contravențional, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată unul din temeiurile prevăzute la art. 441 sau

445 alin. (1), instanța de judecată încetează procesul contravențional.

Conform alin. (1) lit. b) art. 441 Cod contravențional, procesul contravențional

nu poate fi pornit, iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazurile

9

în care: b) se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art. 3 alin. (3), art. 4 alin.

(3), art. 20-31.

Astfel, prima instanță corect a constatat că, din momentul săvârșirii faptei

prejudiciabile de către inculpatul Burduh Constantin a trecut o perioadă mai mare

de unu an și procesul contravențional urmează să fie încetat.

La fel, prima instanță corect a respins acțiunea civilă la sumă de 196 624 lei,

înaintată de partea vătămată Diacova Lidia, din următoarele considerente.

Conform alin. (1) art. 219 Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul

penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței

de judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii

materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de

legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

În conformitate cu alin. (1) art. 220 Cod de procedură penală, acțiunea civilă în

procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod.

Instanța de apel a conchis că, la etapa urmăririi penale, partea vătămată

Diacova Lidia a înaintat o acțiune civilă la sumă de 196 624 lei, ce ar rezulta din fapta

de sustragere pe ascuns a bunurilor (f.d. 86 vol. I). Prima instanță corect a menționat

despre nedemonstrarea vinovăției inculpatului Burduh Constantin în sustragerea

bunurilor specificate și respectiv acțiunea civilă urmează să fie respinsă. La fel,

instanța de fond corect a soluționat întrebarea referitor la corpurile delicte anexate la

cauza penală.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis că în conformitate cu alin. (1),

pct. 4), 5) art. 162 Cod de procedură penală, în cazul în care procurorul dispune

încetarea urmăririi penale sau în cazul soluționării cauzei în fond, se hotărăște

chestiunea cu privire la corpurile delicte. În acest caz: 4) banii și alte valori dobândite

pe cale criminală sau asupra cărora au fost îndreptate acțiunile criminale se restituie

proprietarului sau, după caz, se trec în venitul statului. Celelalte obiecte se predau

proprietarilor legali, iar dacă aceștia nu sunt identificați, se trec în proprietatea

statului. În caz de conflict referitor la apartenența acestor obiecte, litigiul se

soluționează în ordinea procedurii civile. Banii marcați, asupra cărora au fost

îndreptate acțiunile criminale, se trec în venitul statului, iar echivalentul lor se

restituie proprietarului de la bugetul de stat; 5) documentele care constituie corpuri

delicte rămân în dosar pe tot termenul de păstrare a lui sau, la solicitare, se remit

persoanelor interesate.

care în temeiurile art. 427alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală solicită

casarea deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel

în alt complet de judecată.

10

În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul susține argumente similare

celor invocate în cererea de apel, și anume, dezacordul cu aprecierea probelor de

către instanța de fond.

Totodată, recurentul indică că poziția instanțelor de fond precum că bunurile în

respectiva speță cad sub imperiul raporturilor familiale, este una neîntemeiată, or,

inculpatul și partea vătămată nu au fost căsătoriți, ci doar au concubinat împreună.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze,

parțial sau total, hotărârea atacată, să rejudeca cauza și să pronunțe o nouă hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea în termeni vagi, reprezintă motiv de

casare.

Colegiul penal lărgit indică că procurorul în recurs, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, însă din textul recursului reiese că instanța de apel a pronunțat o

decizie nemotivată bazată doar pe presupuneri, temei prevăzut de pct. 6) alin. (1) al

articolului menționat mai sus, și anume, cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

11

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel în contradictoriu indică că

inculpatul ,,(…) a luat pentru sine din bunurile comune (…) în valoare de 22 068 lei”, ăsta

de fapt și fiind prejudiciul cauzat părții vătămate Diacova Lidia.

În acest sens, este absolut neclară poziția instanțelor de fond care au înlocuit o

instanța civilă și și-au asumat atribuția de partajarea proprietății comune în

devălmășie.

Mai mult decât atât, dacă instanța de judecată stabilește regimul bunurilor ca

fiind deținute în comun, atunci prejudiciul de 22 068 lei, este unul neclar, deoarece

valoarea respectivă a bunurilor deținute în comun, nu poate fi catalogată ca un

prejudiciu cauzat părții vătămate Diacova Lidia, deoarece acestea aparțin și cu drept

de proprietate inculpatului.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră neîntemeiată poziția instanței de

apel care a indicat că ,,(…) se demonstrează pe deplin existența conviețuirii inculpatului și

a părții vătămate, în relații de concubinaj, ducerii unei gospodării comune și dobândirii în

proprietate pe perioada concubinajului a unor bunuri materiale, care respectiv și reprezintă

proprietate comună a acestora (…) aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna

dintre ele să fie titularul unei cote-părți ideale din bunul comun, proprietatea este comună în

devălmășie.”, or, instanța de judecată urma să țină cont de prevederile art. 325 Cod de

procedură penală, prin care judecarea cauzei se efectuează numai în privința

persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Totodată, instanța de recurs ordinar reamintește că chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a

fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost corect

apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

12

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

În opinia instanței de recurs ordinar, atât instanța de fond, cât și instanța de

apel nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă

discrepanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ignorarea

unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și nemotivate, fără a verifica fiecare probă în parte sub aspectul

procedurii penale cât și coroborarea acestora, ieșind din limitele învinuirii care i-a

fost adusă inculpatului prin rechizitoriu.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la judecarea

apelului a comis erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de

apel nu poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra

legalității hotărârii, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,

să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot

ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa

apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și recurs și, în

13

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 08 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Burduh

Constantin XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, pronunțată integral la 01 decembrie

2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Victor Boico

14