1ra-1092/22 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1092/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1092/22

1-21189105-01-1ra-22072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului Dulgher Marin, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai

2022, în cauza penală în privința lui

Dulgher Marin xxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în or.

Fălești, str. Nucilor 30.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.12.2021 – 11.02.2022;

Instanța de apel: 07.03.2022 – 18.05.2022;

Instanța de recurs: 22.07.2022 – 19.10.2022.

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Dulgher Marin a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 5

(cinci) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 Codul penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui Dulgher

Marin, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 (cinci)

ani, obligându-l pe condamnat să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului de probațiune.

Dulgher Marin, la data de 13 decembrie 2021, ora 21:20 min., fiind o persoană

care, prin sentința Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași) din 02 iulie 2020 i-a

fost anulat dreptul de a conduce mijloace de transport, aflându-se la volanul

automobilului de model „Renault Megane cu numărul de înmatriculare xxxxxx,

se deplasa pe str. Serghei Lazo din localitatea Gara Fălești, fiind suspectat de

1

către angajații de poliție a Direcției de Patrulare Nord a Inspectoratului

Național de Securitate Publică a IGP aflați în exercițiul funcției, de conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost înlăturat de la

conducerea acestuia, și la cerința legală a angajaților de poliție de a efectua

testarea alcoolscopice, deși a fost avertizat de către aceștia de mai multe ori

despre răspundere penală pentru refuzul, împotrivirea sau eschivarea de la

testarea alcoolscopice, de la examenul medical, în mod intenționat, a refuzat

categoric efectuarea testării alcoolscopice cu aparatul „Drager Alcooltest

6810”, precum și ulterior fiind condus la Spitalul raional Fălești pentru a fi

supus examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei

și în cadrul acestei examinări să-i fie recoltate probele biologice, acesta a

refuzat de la recoltarea probelor biologice, astfel încălcând prevederile art. 23

alin. (3) lit. b) a Legii privind siguranța traficului rutier și pct. 11 lit. j) a

Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357

din 13 mai 2009 care prevede că „conducătorul de vehicul este obligat să se

supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau,

după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea

constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope

sau de medicamente cu efecte similare;” și pct. 6 lit. d) a Regulamentului

privind modul de testare alcoolscopice și examinare medical pentru stabilirea

stării de ebrietate și naturii ei aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din

16 aprilie 2009 care prevede că, ”examinării medicale se supun persoanele

bănuite de consum de alcool, consum de droguri și de alte substanțe ce provoacă

ebrietate, care încalcă ordinea publică și/sau care manifestă comportament

agresiv și violent, care refuză testarea alcoolscopică”.

Acțiunile lui Dulgher Marin, au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, conform semnelor calificative- refuzul conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice

în cadrul acestui examen medical, acțiuni săvârșite de către o persoană care

este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Dulgher Marin recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (4) Cod penal, să-i fie

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 luni cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu schimbarea măsurii

preventive în arest preventiv.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță i-a stabilit inculpatului

o pedeapsă prea blândă și neîntemeiat a dispus suspendarea executării

pedepsei stabilite apreciind greșit că circumstanțele atenuante existente în

speță sunt suficiente pentru aplicarea în privința inculpatului a prevederilor

art. 90 Cod penal.

2

Partea acuzării a indicat că la caz, atingerea scopurilor pedepsei penale

prevăzute de art. 61 Cod penal, și anume de restabilire a echității, de corectare

a inculpatului, de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, va fi posibilă doar

prin stabilirea lui Dulgher Marin a pedepsei penale astfel cum a fost

individualizată de către instanța de judecată.

A menționat că, prima instanță nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului care nu este la prima abatere de lege, el neconștientizând rolul

educativ și cel de prevenire a activității criminale, continuându-și activitatea

criminală prin comiterea unor fapte cu un pericol social sporit, împrejurări ce

prin sine determină efectul preventiv serios al pedepsei închisorii ce urmează

a-i fi stabilită, constituind o garanție de restabilire a echității sociale și o

asigurare, că drepturile și libertățile consfințite în Constituția și alte legi, sunt

apărate, violarea lor fiind contracarată și pedepsită.

Prin urmare, partea acuzării a specificat că, Dulgher Marin a executat

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității stabilită

prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Fălești) din 18 noiembrie 2021, cu

radierea din evidență la 27 decembrie 2021, respectiv, fiind deja pedepsit

pentru săvârșirea unei infracțiuni analogice, având antecedentul penal

nestins, deoarece Dulgher Marin încă nu a executat pedeapsa stabilită prin

sentința din 18 noiembrie 2021, într-o perioadă foarte scurtă de timp după

emiterea sentinței judecătorești din 18 noiembrie 2021, acesta săvârșește o

altă infracțiune din aceiași categorie de infracțiuni, astfel încât este evidentă

concluzia că pedepsele sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, stabilite prin primele sentințe nu și-au atins scopul său de

reeducare și nu l-au „determinat” pe inculpat de a nu mai săvârși noi

infracțiuni, deci, pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către acest

inculpat, instanța de judecată urma ca prin sentința din 11 februarie 2022 să-i

stabilească inculpatului o pedeapsă mai aspră, și anume fără aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Partea acuzării a considerat că anume o astfel de pedeapsă ar duce la

atingerea scopului pedepsei penale și ar contribui la reeducarea inculpatului,

ca pe viitor să nu mai săvârșească infracțiuni similare, or, pedeapsa penală

stabilită inculpatului Dulgher Marin prin sentința contestată, nu va avea

influența necesară în vederea corectării comportamentului inculpatului pe

viitor.

18 mai 2022, a fost admis apelul declarat de către procuror, casată parțial

sentința primei instanțe, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Dulgher Marin se consideră condamnat în baza art. 2641 alin. (4), Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, la

pedeapsa închisoare pe termen de 5 (cinci) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu luarea lui Dulgher Marin sub arest, imediat

din sala de judecată.

3

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că,

prima instanță la stabilirea pedepsei nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal și incorect a individualizat pedeapsa care

urmează a fi stabilită inculpatului, aplicând eronat prevederile art. 90 Cod

penal.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a reținut

examinarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

conform art. 364/1 Cod de procedură penală, căința sinceră a inculpatului de

cele săvârșite, scopul pedepsei penale, faptul, că inculpatul este caracterizat

negativ de la locul de trai (f.d. 41), că acesta nu se află la evidență Centrului

Comunitar de Sănătate Mintală (f.d. 46), nu se află la evidența medicului

narcolog (f.d. 45), un copil minor la întreținere și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ceea ce a simplificat

evident judecarea cauzei, prezența circumstanțelor atenuante precum

recunoașterea vinovăției, și prezența circumstanțelor agravante precum

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru

cauză.

Instanța de apel a evidențiat că, prima instanță a menționat că, Dulgher

Marin a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași)

din 02 iulie 2020 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264/1

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu muncă neremunerată în

folosul comunității în mărime de 140 ore, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport (f.d. 50-55), prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul

Fălești) din 18 noiembrie 2021 a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore

(f.d. 54-57), la data săvârșirii infracțiunii (13 decembrie 2021) inculpatul

Dulgher Marin a executat 96 ore, iar potrivit informației nr. 22/63 din

11 ianuarie 2022, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității a fost executată integral la 27 decembrie 2021.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a ținut cont de faptul

că prin săvârșirea unei noi infracțiuni, se adeverește că inculpatul Dulgher

Marin nu a pășit pe calea corijării, iar scopul pedepsei penale nu a fost atins,

săvârșind în timp ce executa pedeapsa stabilită prin sentința anterioară o altă

infracțiune similară celei pentru care anterior a fost condamnat, și pripit i-a

stabilit pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal dispunând

suspendarea condiționată a executării reale a pedepsei cu închisoarea și

stabilirea termenului de probă.

Astfel, instanța de apel a considerat că, reeducarea și corijarea

inculpatului Dulgher Marin este posibilă doar în condițiile izolării de societate,

urmând a-i stabili pedeapsa cu închisoare, cu executarea reală, iar

circumstanțele complementare invocate de partea apărării precum că

4

inculpatul are un copil minor la întreținere și mama inculpatului este în

vârstă, nu au fost apreciate ca fiind de ordin excepțional pentru menținerea

sentinței contestate.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, contestă decizia

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, rejudecarea

cauzei penale și emiterea unei decizii noi prin care lui Dulgher Marin să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În argumentarea recursului menționează că, instanța de apel nu a luat în

calcul faptul că inculpatul a recunoscut pe deplin vina și se căiește sincer de

cele săvârșite, contribuirea activă la descoperirea infracțiunilor, nu se află la

evidență la medicul narcolog sau psiholog și careva circumstanțe agravante

conform art.77 Cod penal nu au fost reținute.

Partea apărării menționează că, instanța de apel urma să țină cont și de

condițiile de viață ale familiei inculpatului, deoarece persoanelor pe care le

are la întreținere li s-ar înrăutăți situația acestora și ar face dificilă

întreținerea lor.

Consideră nemotivată afirmația procurorului privind corectarea și

reeducarea inculpatului doar prin condamnarea la pedeapsa cea mai aspră cu

închisoare deoarece Dulgher Marin a conștientizat pe deplin care este scopul

legii penale și care sunt consecințele reale în caz de nerespectare a acesteia,

iar o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit de legea penală.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat în cauză, rezultă că apărarea invocă

dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul pedepsei penale stabilite

inculpatului Dulgher Marin, invocând în acest sens în calitate de temei pentru

casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care stabilesc că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

5

Sub aspectul temeiului de casare menționat, Colegiul penal atestă că

apărarea consideră că inculpatului Dulgher Marin i-a fost stabilită o pedeapsă

prea aspră, și în acest sens solicită stabilirea în privința acestuia a unei

pedepse neprivative de libertate invocând că instanța de apel greșit nu a ținut

cont de criteriile de individualizare a pedepsei penale, și astfel eronat i-a

stabilit inculpatului pedeapsa cu executare reală.

Însă, analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele

cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii

din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se stabilească o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se stabilește o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așadar, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

6

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din materialele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe, Dulgher

Marin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, la 5 (cinci) luni închisoare, fiind dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite, pentru un termen de probațiune de 5 (cinci) ani,

obligându-l pe condamnat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului de probațiune.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către partea acuzării,

instanța de apel, dispunând casarea parțială a sentinței primei instanțe, și

pronunțând o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

lui Dulgher Marin, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4),

i-a exclus prevederile art. 90 Cod penal, urmând ca acesta să execute pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 5 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis că modalitatea de

executare a pedepsei stabilite inculpatului Dulgher Marin, de către prima

instanță, cu suspendare condiționată potrivit art. 90 Cod penal, nu este una

echitabilă în raport cu fapta săvârșită și urmările prejudiciabile, deoarece

inculpatul a săvârșit infracțiune similară celei pentru care anterior a fost

condamnat la pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității, fapt ce

atestă că Dulgher Marin nu a pășit pe calea corijării, iar scopul pedepsei

penale nu a fost atins.

În acest context, Colegiul penal constată că la stabilirea pedepsei cu

închisoare inculpatului Dulgher Marin, instanța de apel corect a reținut faptul

că inculpatul anterior a fost condamnat la o pedeapsă cu muncă neremunerată

în folosul comunității pentru infracțiune similară, iar în timpul executării

pedepsei cu munca neremunerată stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți

(sediul Fălești) din 18 noiembrie 2021 (f.d. 54-57, 59), acesta nu și-a făcut

concluziile necesare și într-o perioadă scurtă de timp, din nou a săvârșit

infracțiune similară, care potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor ușoare, de asemenea luând în considerație și comportamentul

inculpatului până și după săvârșirea infracțiunii, precum și de faptul că cauza

penală a fost examinată în procedură simplificată conform art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul penal consideră că nu pot fi reținute argumentele

recurentului precum că instanța de apel, individualizând pedeapsa

inculpatului, nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, aceasta deoarece

verificând argumentele instanței de apel, Colegiul penal atestă că instanța

7

ierarhic inferioară a ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, și de

prevederile art. 7, 61, 75-77 Cod penal.

Colegiul penal amintește, că raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în

fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și anume:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum

și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura

și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care

constituie antecedentele penale ale infractorului; conduita după săvârșirea

faptei și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătate, situația familială și socială etc.

Sub aspectul prevederilor legale citate, Colegiul penal statuează că

pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite

și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Așadar, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul a recunoscut

vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a

concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt

constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru

a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul Dulgher Marin, a

beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

În acest context, Colegiul penal reține, că instanța de apel,

individualizând pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale

expuse supra și a motivat stabilirea față de inculpat a pedepsei închisorii, în

baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru

stabilirea pedepsei, și prin urmare, instanța de recurs consideră, că instanța

de apel corect a concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate, va asigura

scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului

8

privind stabilirea unei pedepse neprivative de libertate în privința

inculpatului Dulgher Marin.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal conchide, că pedeapsa

stabilită inculpatului Dulgher Marin este una corectă, deoarece la stabilirea

acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest

sens sunt neîntemeiate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotari

Mihaela în numele inculpatului Dulgher Marin, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2022, în cauza penală în privința lui

Dulgher Marin xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 noiembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Boico Victor

9