1ra-43/2022 — art.145 alin. 2 lit. g, j CP

1ra-43/2022 — art.145 alin. 2 lit. g, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-43/22

1-21053269-01-1ra-11012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatului Isac Ruvim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 20 octombrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Isac Ruvim xxxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în rxxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2), lit. g), j) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 12.04.2021 - 04.06.2021;

instanța de apel: 15.07.2021 - 20.10.2021;

instanța de recurs: 11.01.2022 – 21.09.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

Isac Ruvim, a fost recunoscut vinovat în baza art. 145 alin. (2), lit. g) și j)

Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, a fost condamnat la pedeapsă sub formă închisoare pe

un termen de 30 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă respectiva a fost

adăugată parțial partea neexecutată din pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Edineț, sediu Ocnița, din 16.03.2020, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă de 30 (treizeci) ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea de la Isac Ruvim în beneficiul Statului suma

de 36142 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Isac Ruvim, la 21.12.2020, în jurul orei 19:00-22:00, aflându-se la

domiciliul, situat în satul xxxx raionul xxxx care aparține lui Ardelean Ivan

a. nxxxx, în rezultatul unui conflict iscat spontan cu ultimul, urmărind

scopul omorului intenționat, dându-și seama că îi provoacă victimei

1

chinuri și suferințe deosebite, cu deosebită cruzime i-a aplicat acestuia

câteva lovituri cu un cuțit în regiunea pieptului și o plagă în regiunea

gâtului, astfel ultimul căzând jos fără suflare.

Pentru a aplana conflictul s-a implicat un alt locuitor al acestui

domiciliu, Garin Victor a.n. xxxx, în urma la care Isac Ruvim cu același

cuțit i-a aplicat ultimului o lovitură în regiunea gâtului, după care dânsul a

căzut pe pat și a decedat.

Ieșind afară, Isac Ruvim s-a întâlnit cu Slobodeniuc Igor a. n. xxxxx,

cetățean al Republicii Ucraina, care se afla în ospeție la persoanele sus

indicate, între cei doi la fel s-a iscat spontan un conflict, în urma la care i-a

aplicat acestuia cu un cuțit câteva lovituri în regiunea spatelui și a

pieptului, apoi cu un obiect neidentificat de către organul de urmărire

penală, i-a aplicat lovituri în regiunea capului și conform Raportului de

expertiză judiciară nr.202019C0440 din 30.12.2020, s-a constatat că

decesul ultimului a survenit la 21.12.2020, în rezultatul traumei craniu-

cerebrale deschise, exprimată prin plăgi multiple contuzie la cap și față,

echimoze la față, fractura multiplă mult fragmentară a oaselor bolții și

bazei craniului, scheletului facial cu hemoragie în țesuturile moi

pericraniene și subarahnoidiană în focar.

Ulterior, după săvârșirea omorurilor pentru ascunderea faptelor sale

infracționale, Isac Ruvim s-a întors în interiorul domiciliului, unde cu

ajutorul chibriturilor a dat foc la diferită lingerie, care se afla pe trei paturi

separate, însă în aceeași odaie a casei.

În interiorul domiciliului se aflau corpurile lui Ardelean Ivan xxxxx și

Garin Victor xxxxx.

În timpul localizării incendiului de către angajații SSE Ocnița, în casa

de locuit a fost depistat cadavrul parțial carbonizat a lui Ardelean Ivan și în

baza Raportului de expertiză judiciară nr.202017C0441 din 04.02.2021, s-

a constatat că moartea ultimului a survenit în rezultatul hemoragiei

interne ca urmare a plăgilor înțepat-tăiate a toracelui, penetrante în

cavitatea pleurală stânga și dreapta, cu prezența orificiului de intrare cu

marginile regulate, un unghi ascuțit și unul rotunjit, cu lezarea țesuturilor

moi la nivelul plăgilor (cu hemoragii difuze în ele), pleurei parietale,

pericardului, cordului, pulmonilor, hemoragie internă (hemotorax stânga -

600 ml, hemotorax dreapta - 1300 ml, hemopericard - 150 ml, sânge fluid

și cheaguri) - ce se confirmă prin depistarea acestora la examinarea

medico-legală a cadavrului, adeverite prin rezultatele examenului de

laborator.

La fel, în timpul localizării incendiului în interiorul domiciliului a fost

depistat cadavrul parțial carbonizat a lui Garin Victor și care conform

raportului de expertiză judiciară nr.202019C0442 din 30.12.2020, s-a

constatat că decesul ultimului a survenit în rezultatului șocului hemoragic,

care s-a dezvoltat în urma plăgii tăiat-înțepate a hemitoracelui stâng

posterior penetrant în cavitatea pleurală cu lezarea inimii/peretelui

posterior a ventriculului stâng arcului aortic/cu hemoragii pe marginile

leziunii, însoțită de hemoragie în cavitatea pleurală, care a fost produsă

prin acțiunea traumatică a unui corp tăietor-înțepător, posibil cu cuțitul la

2

21.12.2020, se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru

viață, se găsește în legătură de cauzalitate directă cu decesul persoanei.

Astfel, acțiunile lui Isac Ruvim au fost încadrate juridic în baza art.

145 alin. (2), lit. g) și j) Cod penal, după indicii calificativi - ”omorul

intenționat săvârșit asupra a trei persoane, cu deosebită cruzime.”

prin care a solicitat casarea acesteia, deoarece este neîntemeiată.

În motivarea cererii de apel inculpatul a menționat că infracțiunea nu

a comis-o cu intenție, omorurile le-a comis spontan, pe fundalul

consumului de alcool, fiind provocat la aceste acțiuni de către victime, care

de asemenea au consumat băuturi alcoolice.

În atare împrejurări, având în vedere vârsta sa tânără și dorința de a

crea o familie, a considerat că urma să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

Totodată, inculpatul Isac Ruvim a expediat în adresa instanței de apel

o cerere prin care a solicitat în temeiul art. 385 alin. (5) Cod procedură

penală, reducerea termenului pedepsei în legătură cu deținerea sa în

instituția penitenciară, în condiții inumane și degradante.

20 octombrie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu

menținerea sentinței primei instanțe.

A fost admisă cererea inculpatului Isac Ruvim cu privire la reducerea

termenului de pedeapsă în temeiul art.385 alin.(5) Cod de procedură

penală, în legătură cu pretinsa încălcare a drepturilor acestuia privind

condițiile de detenție, garantate de art.3 CEDO, se admite.

S-a constatat faptul, că Isac Ruvim Veniamin a fost deținut în perioada

22.12.2020-04.06.2021, adică 164 (una sută șaizeci și patru) zile în

calitate de prevenit, în condiții contrare prevederilor art.3 din CEDO în

Penitenciarul nr.11 Bălți.

În condițiile art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, pedeapsa sub

formă de închisoare pe termen de 30 (treizeci) ani, stabilită inculpatului

Isac Ruvim Veniamin prin sentința Judecătoriei Edineț sediu Ocnița din

04.06.2021 (nr.1-53/2021), a fost redusă cu 328 (trei sute douăzeci și opt)

zile, pentru perioada în care Isac Ruvim Veniamin s-a aflat în arest

preventiv.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că,

judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță

corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului.

Instanța de apel a notat că prima instanță a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative

din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța

3

de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță.

Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a

menționat că prima instanță justificat a apreciat că, sancțiunea echitabilă

pentru Isac Ruvim ar fi cea de detențiune pe viață, însă stabilirea pedepsei

sub formă de închisoare în cuantum de 30 ani, a fost determinată de

aplicarea prevederilor art. art. 70 alin.(4) și art. 3641 alin. (8) Cod

procedură penală, fiind just stabilită inoportunitatea pedepsei într-un

cuantum mai redus.

Respectiv, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată

inculpatului Isac Ruvim, sub formă de închisoare în cuantumul stabilit,

este în coraport cu caracterul și gravitatea faptei comise la caz inculpatul a

comis cu intenție o infracțiune excepțional de gravă.

De asemenea, prima instanța la individualizarea pedepsei a ținut cont

de faptul că, inculpatul avea antecedente penale nestinse la momentul

comiterii faptei, a fost atinsă/lezată valoarea supremă ocrotită de lege,

motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – scop de omor, apărut în

urma unui conflict spontan iscat cu victime, de personalitatea inculpatului

– care este caracterizat negativ la locul de trai, de faptul că la evidența

medicilor narcolog/psihiatru nu se află.

Totodată a constatat că în perioada 2016-2019, Isac Ruvim a fost

supus răspunderii contravenționale pentru comiterea huliganismului nu

prea grav, vătămarea integrității corporale, apariția în locuri publice în stare

de ebrietate, distrugerea/deteriorarea intenționată a bunurilor străine,

sustragere în proporții mici din avutul proprietarului.

La fel, anterior prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din

16.03.2020, a fost condamnat în baza art. 179 alin. (2) și art.152 alin. (1)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, la pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 240

ore. Potrivit certificatului nr.29/222 din 07.04.2021, eliberat de Biroul de

Probațiune Ocnița, pedeapsa aplicată lui Isac Ruvim prin sentința

Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 16.03.2020, nu a fost executată.

A fost luată în considerare atitudinea inculpatului față de fapta comisă

și procesul desfășurat – ultimul a recunoscut vina și a solicitat examinarea

cauzei în procedura simplificată, fapt ce a influențat termenul de

examinare a cauzei, lipsa circumstanțelor atenuante; prezența

circumstanțelor agravate - anterior condamnat pentru comiterea altor

fapte, cu aplicarea violenței, fapte ce au fost relevante pentru cauza penală.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că categoria excepțională de

pedeapsă în cuantum de 30 ani, a fost condiționată de personalitatea

inculpatului care nu este la prima abatere de la legea penală, anterior i-a

aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul, însă

scopul pedepsei n-a fost atins, acesta continuând comiterea infracțiunilor,

atentând la caz la valoarea supremă ocrotită de lege – viața persoanei.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că inoportunitatea aplicării

unei pedepse mai blânde, or, pedeapsă individualizată de către prima

instanță răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 Cod penal.

4

Cu referire la cererea înaintată de inculpatul Isac Ruvim, prin care a

solicitat constatarea deținerii sale în penitenciarul nr.11 Bălți, în condiții

inumane și degradante, care contravin prevederilor art.3 CEDO, instanța

de apel a pledat pentru reducerea pedepsei în temeiul art. 385 alin. (5) Cod

procedură penală.

În acest sens, instanța de apel a reținut că potrivit informațiilor

prezentate instanței de apel de către administrația Penitenciarului nr.11

Bălți, Isac Ruvim a fost deținut în Penitenciarul nr. 11 Bălți, în calitate de

prevenit, o perioadă de 164 zile (22.12.2020-04.06.2021) ș i s-a aflat în

celule supraaglomerate, unde nu dispunea de spațiul necesar ce-i revine

fiecărui condamnat în perioada 22.12.2020 - 04.06.2021, ceea ce cade sub

minimul acceptabil și a atins pragul de severitate contrar art. 3 din

Convenție, aceste condiții fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor

admise în penitenciarul vizat.

În atare împrejurări, instanța de apel a constatat că, inculpatul Isac

Ruvim a fost deținut o perioadă de 164 zile în calitate de prevenit, în

condiții contrare prevederilor art.3 CEDO, respectiv a admis cererea

ultimului cu privire la reducerea termenului ș i în condițiile rt.385 alin.(5)

Cod procedură penală a redus pedeapsa de 30 ani cu 328 zile, calculându-

se 2 zile de închisoare pentru 1 zi de arest preventiv.

cu recurs ordinar de către avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului Isac

Ruvim, prin care a invocând temeiul de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1),

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

În susținerea celor invocate în recursul ordinar declarat, apărarea a

menționat că instanța de apel în mod eronat a susținut motivele invocate

de prima instanță în sentința cu privire la cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului Isac Ruvim, deoarece prima instanță în mod neîntemeiat a

reținut că: ,,raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și

personale ale inculpatului, enumerate și analizate pe larg anterior și luând în

considerație gravitatea infracțiunii" a considerat că doar prin aplicarea unor

pedepse orientate spre maximul prevăzut de normele de încriminare,

,,răspunde nevoii de reacție socială, corespunzător funcțiilor preventivă,

represivă și educativă ale pedepselor. Și în cazul inculpatului Isac Ruvim,

șansele de a se obține reintegrarea socială si reeducarea sunt practic nule,

fiind un pericol eminent pentru cei din jur".

Recurentul susține că instanțele inferioare nu au acordat deplină

eficientă prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 76, 78 Cod penal, și nu au ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, precum și de condițiile de viață ale inculpatului Isac Ruvim.

alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul,

care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza, și-a

motivat corect soluția și nu a comis erori de drept în raport cu motivele

invocate de recurent și că decizia contestată conține motive clare și legale

pe care se întemeiază soluția.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că de către

avocatul inculpatului a fost indicat în calitate de temei pentru recurs

prevederile art.427 alin.(1), pct.6) Cod de procedură penală, însă reieșind

din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs

invocă, de fapt, dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei

penale, temei de recurs prevăzut de pct.10) potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal se va expune în privința temeiului de casare prevăzut la

art.427 alin.(1), pct.10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Isac

Ruvim, întrucât celălalt temei de casare în recurs nu a fost motivat de către

apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub

aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

În urma analizei deciziei contestate, în opinia Colegiului penal

consideră că temeiul pentru recurs prevăzut la pct.10), alin.(1), art.427

Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță,

deoarece instanța de apel și-a motivat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. art. 61, 75-78, 70 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolului imputat acestuia, ținând cont și de

dispozițiile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Conform alin. (1), art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, totodată la caz

6

ținându-se cont și de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a

condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă

scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a realizat.

Potrivit materialelor cauzei, prin sentință, Isac Ruvim a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2), lit. g), j) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 Cod penal, art.3641 Cod de

procedură penală, la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

30 ani.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă respectiva a fost

adăugată parțial partea neexecutată din pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Edineț, sediu Ocnița, din 16.03.2020, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă pe un termen de 30 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, soluție care a fost menținută și de către instanța

de apel.

Colegiul penal reține că instanțele de fond la stabilirea pedepsei penale

au ținut cont și de prevederile art.70 alin.(4) Cod penal, care prevede că la

stabilirea pedepsei definitive în caz de cumul de sentințe, maximum prevăzut

pentru pedeapsa cu închisoare este de 30 ani.

În continuare, Colegiul penal reiterează că, în urma solicitării și

înscrisului autentic al inculpatului (f.d.176 vol. II), prezenta cauză a fost

judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin.(8), art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară

(f.d.176 verso vol. II ), beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Așadar, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2), lit. g), j)

Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede

pedeapsa cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detențiune pe viață, și

cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, noile

7

limite pentru pedeapsa cu închisoare constituie: limita minima- 10 ani, iar

limita maximă 13 ani și 4 luni. Pentru pedeapsa – detențiunea pe viață – se

aplică pedeapsa închisorii 30 de ani.

Colegiul penal constată că la stabilirea termenului pedepsei

inculpatului, instanțele de fond au luat în considerație: gradul prejudiciabil

al infracțiunii comise – care potrivit art. 16 alin.(6) Cod penal constituie

infracțiune excepțional de gravă, atitudinea inculpatului, care pe parcursul

cauzei penale a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer și a solicitat ca

judecarea cauzei să fie înfăptuită conform procedurii prevăzute de art. 3641

Cod de procedură penală, circumstanțe care agravează răspunderea

inculpatului – anterior a fost condamnat pentru comiterea altor fapte cu

aplicarea violenței, circumstanțe atenuante - lipsesc, de personalitatea

inculpatului – este caracterizat negativ la locul de trai, la evidența medicilor

narcolog/psihiatru nu se află, în perioada 2016-2019, potrivit cazierului

contravențional a fost supus răspunderii contravenționale pentru

comiterea: huliganismului nu prea grav; vătămarea integrității corporale;

apariția în locuri publice în stare de ebrietate; distrugerea/deteriorarea

intenționată a bunurilor străine, sustragere în proporții mici din avutul

proprietarului (f.d.7 vol. II).

Mai mult ca atât, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 16.03.2020, în baza art. 179 alin. (2)

și art. 152 alin. (1) Cod penal (f. d. 82 - 86, vol. I) la pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, fapt ce dovedește că Isac

Ruvim nu a conștientizat că faptele social periculoase sunt supuse

răspunderii penale și nu a purces pe calea corijării.

La fel, în cadrul individualizării pedepsei, Colegiul penal ține cont și de

regula nr. 6 din Recomandarea NR. R (92) 16 a Comitetului de miniștri

către statele membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor

aplicate în comunitate (adoptată de Comitetul de Miniștri în 19 octombrie

1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri, potrivit

căreia „natura și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate

trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru

care un delincvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată, cât și cu

situația personală a acesteia”.

Astfel, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului privind asprimea

pedepsei, sunt neîntemeiate, or, categoria excepțională de pedeapsă în

cuantum de 30 ani, a fost condiționată de personalitatea inculpatului care

nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat, însă

scopul pedepsei n-a fost atins, acesta continuând comiterea infracțiunilor,

atentând în acest caz la valoarea supremă ocrotită de Lege – viața

persoanei (lipsind de viață - 3 persoane), drept fundamental protejat, atât

prin dispoziția art.24 al Constituției Republicii Moldova, cât și art.2 CtEDO,

acțiunile acestuia și el însuși constituind un pericol iminent pentru

societate.

Prin urmare, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de către

instanțele de fond, este conformă atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, fiind absolut necesară, în

vederea izolării inculpatului de societate, iar termenul stabilit va asigura

8

atingerea scopului pedepsei, care va duce la corijarea și reeducarea

acestuia, precum și va curma pe viitor comiterea unor astfel de fapte din

partea altor membri ai societății, restabilind echitatea sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost

constatată prezența în speță examinată a unor erori ce ar servi drept temei

de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii

pedepsei.

Mai mult ca atât, analizând în cumul argumentele invocate de către

recurent în susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea

au constituit obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora

instanța s-a expus, complet, argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii

CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că,

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate

fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt

mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, Colegiul penal conchide că erorile invocate în recurs

nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru

Igor în numele inculpatului Isac Ruvim, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 20 octombrie 2021, în cauza penală în privința

lui Isac Ruvim xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

9