1ra-885/2022 — art. 213 lit. b CP

1ra-885/2022 — art. 213 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-885/2022

1-16196284-01-1ra-13062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Bejenaru Iurie, Burduh Victor

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2022, în

cauza penală privind-o pe

Josan Ana XXXXX, născută la XXXXX, originară din

XXXXX, domiciliată în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

S-a admis cererea avocatului Oltu Vadim cu privire la declararea nulității

ordonanțelor.

S-au declarat nule ordonanța prim-adjunctului Procuraturii Generale, Harunjen

Eduard din 30.09.2015, prin care s-a dispus admiterea cererii lui Berari Diana în

partea ce ține de anularea ordonanței de clasare a procesului penal în cauza penală

nr. X, cu reluarea urmăririi penale și ordonanța procurorului în Procuratura mun.

Chișinău, Cazacu Oxana din 03.08.2016 de conexare a cauzelor nr. X și nr. X.

Josan Ana a fost achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b)

Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

A fost decisă soarta corpurilor delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, de către organul

de urmărire penală Josan Ana a fost pusă sub învinuire pentru faptul că, activând în

temeiul contractului individual de muncă din 09.09.2011, în calitate de medic

1

obstetrician-ginecolog în cadrul ÎCS „Health Forever International” SRL, (Spitalul

International „Medpark”), situat în mun. Chișinău, str. A. Doga, nr.24, fiind

responsabilă de acordarea asistenței medicale parturientei Berari Diana, care la

25.07.2012 orele 01:20, s-a internat în instituția medicală nominalizată în legătură

cu apariția premiselor de naștere, contrar obligațiunilor sale de serviciu, stipulate în

fișa de post nr. RUM/FP/M-03 din 01.11.2010, precum și în Regulamentul

Maternității aprobat de către Directorul Medical la 12.11.2011, a încălcat din

neglijență regulile și metodele de acordare a asistenței medicale și de monitorizare a

sarcinii, prevăzute în Ghidul „C” Național de Perinatologie, recomandat prin

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 185 din 18.06.2003, și anume: nu a asigurat la

momentul prezentării parturiției, în intervalul de timp 01:30-02:30, urmărirea și

managementul travaliului uterin adecvat; nu a intervenit imediat ruperii

membranelor, dar la 8 minute ulterior ruperii membranelor și apariției prolapsului

de cordon ombilical, durată suficientă pentru a se constitui elementele hipoxic-

ichemice ireversibile; nu a intervenit la timp și prompt după constatare a prolapsului

de cordon ombelical intrapartum, tardiv sancționat obstetrical.

Urmare a încălcărilor din neglijență de către medicul obstetrician ginecolog

Josan Ana, a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale, nou-născutei

XXXXX i-a fost cauzată „asfixie severă. EPHI (encefalopatie hipoxic-ischemica)

grad III. HTPP gr. II. Edem cerebral. Sindrom convulsiv. Asfixie obstetricală gravă.

Ischemie cerebrală neonatala. Sindrom de suferință respiratorie a nou-născutului.

Convulsii n/n. Malformație congenitală a septului cardiac”; „Epilepsie simptomatica

cu accese parțiale, retard psiho-motor sever. Sindrom bulbar”; Complicații evolutive

directe ale sindromului asfixicoișchemic neonatal. Sindromul ischemico-hipoxic,

care a debutat, cel mai probabil, la ora 2:30 în ziua de 25.07.2012, reprezentând

momentul ruperii membranelor amniotice”. Postnatal nou-născuta XXXXX a fost

diagnosticată cu ’’malformație cardiacă-defecteptal ventricular, mic-sub 1 cm cu

modificări de 3 hipertensiune pulmonară, probabil consecutive defectului septal”

care au provocat la 18.11.2015, decesul acesteia în Spitalul Județean Oradea,

România.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A.5./6404/2014 din

06.04.2016 al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, București,

România, rezultă că „ cauza imediată a decesului numitei XXXXX a survenit ca

complicație finală a unei evoluții de lungă durată a encefalopatiei post hipoxic-

ischemice la naștere, consecutivă prolapsului de pordon ombilical intrapartum,

tardiv sancționat obstetrical.

Tot potrivit raportului de expertiză enunțat mai sus: ”o examinare de către un

medic la momentul prezentării, urmărirea și managementul travaliului uterin adecvat

(care, în condițiile unei lipse de angajare a prezentației este posibil să fi impus

terminarea nașterii prin cezariană), examinarea imediată odată rupte membranele

(deși în condițiile date se recomandă ruperea artificială a membranelor anterioare

acestui moment, la o dilatație mai mică a colului, sau care nu s-ar fi produs tardiv

2

spontan dacă travaliul era corect condus) ar fi putut preveni apariția prolapsului de

cordon ombilical prin luarea la timp și adecvată a măsurilor necesare. Între

deficiențele în acordarea îngrijirilor medicale mai sus arătate și evenimentul major

hipoxic-ischemic fetal și consecințele acestuia, ce au condus la decesul copilului,

există o legătură de cauzalitate. În cazul de față, au existat deficiențe în acordarea

îngrijirilor medicale care au contribuit la apariția prolapsului de cordon ombelical

consecințele fetale ale acestuia, în absența cărora, este plauzibilă evoluția normală

necomplicată a nașterii”.

Acțiunile lui Josan Ana au fost calificate de către organul de urmărire penală în

baza art. 213 lit. b) Cod penal, „încălcarea din neglijență de către medic a regulilor

și metodelor de acordare a asistenței medicale, care a cauzat decesul pacientului.”

Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Principal, Ciobanu Valentina, prin care

a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Josan Ana să fie recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal și în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală conform art. 60 Cod penal,

să fie liberată de răspundere penală, invocând că:

- instanța de judecată a examinat probele prezentate de acuzatorul de stat, însă,

eronat și subiectiv a dat apreciere circumstanțelor cauzei, care în mod direct se află

în raport cu vinovăția inculpatului;

- la adoptarea sentinței instanța nu a respectat dispoziția art. 101 Cod de

procedură penală;

- instanța de judecată a pus la baza sentinței de achitare, în primul rând,

declarațiile inculpatei, care nu a recunoscut vinovăția, a negat săvârșirea infracțiunii,

a depus declarații convenabile pentru ea;

- declarațiile inculpatei au fost respinse prin probele acuzării, care au fost

cercetate în ședința de judecată, inclusiv: declarațiile succesorului părții vătămate

Berari Diana, martorilor: Chiriac Ludmila, Anisimova Victoria, Stratulat Mihail,

Nichitina Tatiana, Cazacu Elena, Vladîca Galina, Moldovanu Viorica, Cernețchi

Olga;

- instanța de judecată nu a dat o apreciere justă și altor probe materiale cercetate

în instanță, care de asemenea dovedesc vinovăția inculpatei, cum ar fi: rapoartele de

expertiză medico-legală efectuată de Institutul Național de Medicină Legală „Mina

Minovici”, București România din 24.11.2014 și raportul de nouă expertiză medico-

legală nr.A.5/6404/2014 emis la 25.03.2016. Din materialele cauzei, rezultă că

inculpata Josan Ana, a încălcat obligațiunile sale de serviciu, stipulate în fișa de post

nr. RUM/FP/M-03 din 01.11.2010, precum și în Regulamentul Maternității aprobat

de către Directorul Medical la 12.11.2011, a încălcat din neglijență regulile și

metodele de acordare a asistenței medicale și de monitorizare a sarcinii, prevăzute

în Ghidul „C” Național de Perinatologie, recomandat prin Ordinul Ministerului

Sănătății nr.185 din 18.06.2003, conform raportului de expertiză medico-legală a

3

cauzat decesul copilului XXXXX;

- instanța de judecată nu a luat în calcul declarațiile succesorului părții vătămate

Berari Diana; declarațiile martorului Anisimova Victoria; declarațiile martorului

Chiriac Ludmila; declarațiile martorului Nichitin Tatiana; declarațiile martorului

Cernețchi Olga; declarațiile martorului Stratulat Mihail; declarațiile martorului

Berari Mihai;

- instanța de judecată a pus la baza hotărârii adoptate declarațiile inculpatei

Josan Ana care de asemenea a confirmat faptul că în instituția medicală nu se aflau

pe loc specialiștii medicali necesari pentru a interveni imediat;

- instanța de judecată a dat o apreciere declarațiilor inculpatei nu le-a coroborat

cu declarațiile succesorului părții vătămate și a martorilor, precum și nu a luat în

calcul concluziile rapoartelor de expertiză, care sunt diferite și nu corespund cu

circumstanțele cazului.

2020, s-a respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpata Josan

Ana urmează a fi achitată de la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b)

Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, împrejurări care au

fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care invocând ca temei

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de

judecată, invocând:

- instanța de apel a procedat ea însăși, ca instanță de control judiciar la o nouă

apreciere a probelor din dosar, evaluându-le în mod direct, totodată urmând să

verifice dacă argumentele oferite de instanța inferioară sunt întemeiate, în acest sens

pronunțând o hotărâre cu caracter autonom;

- instanța de apel nu a depus efortul necesar pentru a nu lăsa nici un aspect al

complexului faptic nestabilit, astfel încât a mers pe ideea preconcepută a instanței

de fond, privind nevinovăției inculpatei;

- instanța de apel nu a luat măsurile necesare pentru ca probele concludente și

utile, prezentate de partea acuzării să fie cercetate și apreciate la justa lor valoare,

astfel că toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, iar prin această

inactivitate instanța de a apel a provocat o stare de incertitudine și neclaritate cu

privire la soluția adoptată, or cum se explică faptul că fiecare din criticile invocate

de către instanța de apel referitor la probele aduse în sprijinul învinuirii imputate

inculpatei, sunt expuse deficitar și selectiv preluate din soluția adoptată de către

instanța de fond, în speța dată;

- achitând-o pe Josan Ana atât prima instanță cât și instanța de apel, s-au bazat

4

doar pe declarațiile inculpatei, fără a lua în considerație toate probele acuzării, care

sunt indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța de apel le-a apreciat

eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe

probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatei, astfel încâlcind prevederile

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, conform căruia fiecare probă urmează a fi

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au luat în considerație declarațiile

părții vătămate, martorilor, cât și probele prezentate de acuzare, adoptând o hotărâre

reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatei și pledoaria apărătorului său;

- instanțele nu au luat în considerație declarațiile succesorului părții vătămate

Berari Diana, declarațiile martorului Anisimova Victoria, declarațiile martorului

Chiriac Ludmila, declarațiile martorului Nichitin Tatiana, declarațiile martorului

Cernețchi Olga, declarațiile martorului Stratulat Mihail, declarațiile martorului

Berari Mihai;

- vina inculpatei Josan Ana în comiterea infracțiunii imputate se confirmă

integral prin materialele și probele scrise, anexate la dosarul penal, care coroborează

cu declarațiile părții vătămate și a martorilor cum ar fi raportul de expertiză medico-

legală din 25.03.2016 și raportul de expertiză medico-legală efectuat de Institutul

Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, București România, din 24.11.2014;

- instanța de apel a pus la baza hotărârii adoptate declarațiile inculpatei Josan

Ana care de asemenea a confirmat faptul că în instituția medicală nu se aflau pe loc

specialiștii medicali necesari pentru a interveni imediat. Astfel instanța de judecată

nu a dat o apreciere declarațiilor inculpatei în coroborare cu declarațiile succesorului

părții vătămate și a martorilor, care sunt diferite și nu corespund cu circumstanțele

cazului;

- probele cu rapoartele de expertiză din 24.11.2014 și 25.03.2016 acestea au

fost anexate la materialele cauzei penale, cu care atât inculpata cât și avocatul acestea

a luat cunoștință. Mai mult ca atât în contextul supra este de menționat prevederile

art.97 Cod de procedură penală prevede expres în pct. 1) "În procesul penal se

constată, prin anumite mijloace de probă, următoarele circumstanțe - în cauza

decesului -prin raportul expertizei medico-legală". Acest fapt este prevăzut și de

către art. 143 alin.(l) pct. 1) Cod de procedură penală - "Expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu pentru constatarea morții". Nu poate fi invocată în

contextul de sus precum că i-a fost încălcat dreptul la apărare;

- instanța de apel la adoptarea deciziei nu a dat apreciere justă suportului

probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel este

inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în

ambele instanțe, făcându-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la

proces, iar în astfel de condiții, instanței de apel îi rămânea doar să aprecieze aceste

probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor;

5

- instanța de apel, nu a apreciat sub toate aspectele probele administrate în

cadrul urmării penale și cercetate în instanțele judecătorești de fond și apel în cauza

penală și neîntemeiat a menținut sentința de achitare.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Oltu Vadim în numele

lui Josan Ana, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei

instanței de apel motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient

soluția.

aprilie 2021, s-a admis recursul ordinar declarat, s-a casat total decizia instanței de

apel și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel.

6.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, atât prima instanță,

precum și cea de apel, au admis motivări contradictorii a soluțiilor adoptate.

Colegiul penal lărgit a indicat că, prima instanța constată existența încălcărilor

admise de către organul de urmărire penală și procuror la urmărirea penală declarând

nulitatea actelor procesuale în temeiul art. 251 Cod procedură penală, stabilește și

exclude probele obținute cu încălcarea legislației în vigoare care au dus la violarea

drepturilor constituționale ale persoanei, iar pe de altă parte dispune achitarea

persoanei de comiterea infracțiunii prevăzute de art.213 lit. b) Cod penal, deoarece

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit a constatat și contradicții esențiale în

motivarea deciziei atacate reieșind din faptul că, deși prima instanță și-a motivat

soluția prin declararea nulității actelor emise de către organul de urmărire penală,

instanța de apel menționează precum că, prima instanță din totalitatea de probe

prezentate, apreciindu-le prin prisma prevederilor art.101 Cod procedură penală,

corect a concluzionat că acestea nu confirmă existența faptei infracțiunii.

Deși, ambele instanțe de judecată au enumerat și descris probele administrate

în cadrul ședințelor de judecată, au evitat de a le supune unei cercetări separate și

analizei din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

în ansamblu din punct de vedere al coroborării.

2022, s-a respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

7.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpata Josan

Ana urmează a fi achitată de la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b)

Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, aceste împrejurări

au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel indică că nici una din probele acumulate la urmărirea penală și

6

cercetate de prima instanță și de instanța de apel nu confirmă existența faptei

infracțiunii.

În continuare, instanța de apel analizând probele/declarațiile prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții și utilității lor, le-a apreciat ca fiind utile și veridice, însă aceste

depoziții nu relevă careva acțiuni/inacțiuni ale inculpatei din care s-ar statua a supra

existenții infracțiunii imputate lui Josan Ana prin rechizitoriu, or, depozițiile indicate

relevă circumstanțele tangente cazului, dar nu și existența unei infracțiuni, mai mult,

martorii au relatat activitățile de serviciu care urmau a fi efectuate și care au fost

efectuate.

În această ordine de idei, instanța de apel reține că declarațiile suscesorului

părții vătămate, a martorilor, nu coroborează între ele, nu combat depozițiile oferite

de către inculpată și nu indică la existența infracțiunii, mai mult, instanța de apel a

reiterat că inculpatei, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 213

lit. b) Cod penal, este învinuită că nu a asigurat la momentul prezentării parturiției,

în intervalul de timp 01:30-02:30, urmărirea și managementul travaliului uterin

adecvat; nu a intervenit imediat ruperii membranelor, dar la 8 minute ulterior ruperii

membranelor și apariției prolapsului de cordon ombilical, durată suficientă pentru a

se constitui elementele hipoxic-ichemice ireversibile; nu a intervenit la timp și

prompt după constatare a prolapsului de cordon ombelical intrapartum, tardiv

sancționat obstetrical, însă, instanța de apel a precizat că nici succesorul părții

vătămate, nici martorii Chiriac Ludmila, Anisimova Victoria, Stratulat Mihail,

Nichitina Tatiana, Cazacu Elena, Vladîca Galina, Moldovanu Viorica, Cernețchi

Olga, nu au relatat direct și nici indirect că inculpata Josan Ana nu a asigurat la

momentul prezentării parturiției, în intervalul de timp 01:30-02:30, urmărirea și

managementul travaliului uterin adecvat, nu a intervenit imediat ruperii

membranelor, dar la 8 minute ulterior ruperii membranelor și apariției prolapsului

de cordon ombilical, durată suficientă pentru a se constitui elementele hipoxic-

ichemice ireversibile; nu a intervenit la timp și prompt după constatare a prolapsului

de cordon ombelical intrapartum, tardiv sancționat obstetrical, respectiv, deși

acuzarea a indicat că anume aceste declarații indică la vina inculpatei în comiterea

infracțiunii incriminate ei, nici una din persoanele audiate nu a oferit declarații care

ar susține proba/circumstanțele expuse în actul de învinuire, nici unul din martorii

audiați au au oferit careva depoziții care ar combate declarațiile inculpatei.

Instanța de apel a indicat că motivele invocate de procuror că prima instanță a

dat apreciere declarațiilor inculpatei și nu le-a coraborat cu declarațiile succesorului

părții vătămate și a martorilor, care sunt diferite și nu corepund cu circumstanțele

cauzei, sunt declarative și nefondate, or instanța de apel analizând declarațiile

menționate de acuzatorul de stat prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenții, conclduenții și utilității lor, a stabilit că

aceste declarații nu indică la existența faptei infracțiunii, relevant fiind și faptul că

acuzatorul de stat la acest capitol nu a invocat întregul conținut al depozițiilor

7

persoanelor audiate, ci doar a extras un anumit conținut care, în opinia acuzării ar

indica la existența faptei infracțiunii, totodată, instanța de apel a precizat că stările

de fapt expuse în rechizitoriu nu au fost confirmate de martorii audiați.

Instanța de apel analizând și apreciind sistemul de acte și documente acumulate

și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, cocludenții și utilității lor, a

conchis că pe de o parte, acestea nu coroborează cu declarațiile martorilor care au

fost analizate mai sus, iar pe de altă parte, sistemul de probe invocat de acuzare,

indicat mai sus nu au putere probantă atâta timp cât probele nu au fost administrate

cu respectarea normelor de procedură.

În acest sens, instanța de apel a indicat că potrivit materialelor cauzei, urmărirea

penală în privința lui Josan Ana privind faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

213 lit. b) Cod penal, a fost pornită în baza ordonanței procurorului în Procuratura

mun. Chișinău, Cazacu Oxana din 03.08.2016 (f.d.l vol.IV).

Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Galeru Vitalie din

30.08.2013, a fost dispusă începerea urmăririi penale pe faptul vătămării grave a

sănătății cet. XXXXX, cauzată din imprudența angajaților ÎCS ’’Healh Forever

Internațional” SRL, conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 157 Cod penal, (f.d.l vol.I).

Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Suhan

Iulian din 30 iunie 2015, a fost clasat procesul penal nr. 2013028093, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii, (f.d. 212-226 vol.II).

La 30.09.2015, prin ordonanța Prim-adjunctului Procuraturii Generale,

Harunjen Eduard, a fost admisă plângerea lui Berari Diana în partea ce ține de

anularea ordonanței de clasare a procesului penal în cauza penală nr. 2013028093 și

dispusă reluarea urmăririi penale, (f.d.2-7 vol.III).

În acest context, instanța de apel, cu trimitere la materialele cauzei a reținut că

la 14 mai 2015, prin Hotărârea Curții Constituționale privind excepția de

neconstituționale a art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală, (reluarea urmăririi

penale), a fost admisă excepția de neconstituționalitate a Curții Supreme de Justiție,

fiind declarat neconstituțional aliniatul (1) al art. 287 Cod de procedură penală, fiind

reținut, că reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea

cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire de către procurorul

ierarhic superior prin ordonanță dacă, ulterior se constată că nu a existat în fapt cauza

care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se

întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei

de sub urmărire, este contrară garanțiilor instituite prin articolul 21 din Constituție.

Conform art. 28 alin. (l), alin. (2) al Legii nr.317 cu privire la Curtea

Constituțională, actele Curții Constituționale sânt acte oficiale și executorii, pe

întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate persoanele

juridice și fizice. Actele normative sau unele părți ale acestora declarate

neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărârii

8

respective a Curții Constituționale.

Astfel, reținând Hotărîrea enunțată mai sus, instanța de apel a indicat că la

momentul reluării urmăririi penale, unica normă de procedură care conferea

competență procurorului ierarhic superior de a relua urmărirea penală după încetarea

urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub

urmărire și anume art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală, a fost recunoscută

neconstituțională, dreptul de anulare a ordonanței de clasare a urmăririi penale,

rămânând exclusiv de competența judecătorului de instrucție conform prevederilor

art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală, conform căruia reluarea urmăririi penale

se dispune de către judecătorul de instrucție în temeiul demersului procurorului sau

în cazul admiterii plângerii depuse împotriva ordonanței procurorului de încetare a

urmăririi penale ori de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub

urmărire.

Relevant la acest capitol sunt prevederile art. 251 alin. (1) Cod de procedură

penală, care indică că încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis

o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act.

În acest sens, se reține că ordonanța Prim-adjunctului Procuraturii Generale,

Harunjen Eduard din 30.09.2015, este lovită de nulitate absolută, iar toate acțiunile

de procedură penală efectuate după clasarea procesului penal nr. 2013028093 la data

de 30.06.2015, de către procurorul Suhan Iulian și emiterea ordonanței din

30.09.2015, de reluare a urmăririi penale au fost efectuate în afara unui proces penal

legal pornit.

Mai mult, prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău din

23.08.2016, Cazacu Oxana a fost dispusă încetarea urmăririi penale în partea ce ține

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, pe motivul că fapta Josan

Anei nu întrunește elementele infracțiunii și dispusă continuarea urmăririi penale în

cauza nr. 2013028093, pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 213 lit.b)

Cod penal (f.d.21-22 vol.IV).

Astfel, instanța de apel a menționat că după emiterea ordonanței de începere a

urmăririi penale la 03.08.2016, de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău,

Cazacu Oxana de către organul de urmărire penală, nu a fost acumulată nici o probă

în susținerea acuzației aduse inculpatei Josan Ana de comiterea infracțiunii impuse,

or toate probele prezentate de către partea acuzării au fost acumulate ca urmare a

emiterii ordonanței Prim-adjunctului Procuraturii Generale, Harunjen Eduard din

30.09.2015, prin care a fost admisă plîngerea petiționarei Berari Diana în partea ce

ține de anularea ordonanței de clasare a procesului penal în cauza penală nr.

2013028093 și dispusă reluarea urmăririi penale.

Analizând ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Cazacu

Oxana se atestă dispunerea conexării cauzelor penale nr. 2013028093 și nr.

2016898013, într-o procedură unică cu atribuirea unui singur număr de evidență nr.

9

2013028093, (f.d.6-7 vol. IV), iar conform prevederilor legale, pot fi conexate doar

cauze penale în proces de desfășurare.

Conform noțiunii de cauză penală menționat în art. 6 pct. 5) Cod de procedură

penală, se reține că cauză penală constituie procesul penal desfășurat de organul de

urmărire penală și de instanța judecătorească într-un caz concret referitor la una sau

mai multe infracțiuni săvârșite sau presupus săvârșite.

Astfel, potrivit art. 286 Cod de procedură penală, clasarea procesului penal este

actul de finalizare a oricăror acțiuni procesuale într-o cauză penală sau pe marginea

unei sesizări cu privire la infracțiune.

În aceste circumstanțe, procesul penal în cauza penală 2013028093, fiind clasat,

reluarea urmăririi penale pe aceasta cauză a fost contrară prevederilor legii, fiind

inadmisibilă conexarea cu o nouă cauză penală nr. 2016898013.

Respectiv, ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Cazacu

Oxana privind conexarea cauzelor penale nr. 2013028093 și nr. 2016898013, într-o

procedură unică cu atribuirea unui singur număr de evidență nr. 2013028093, este

lovită de nulitate absolută și nu poate genera careva efecte juridice.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că prima instanță

întemeiat a admis plângerea apărătorului cu privire la declararea nulității

ordonanțelor Prim-adjunctului Procuraturii Generale, Harunjen Eduard 30.09.2015,

prin care s-a dispus admiterea cererii Berari Diana în partea ce ține de anularea

ordonanței de clasare a procesului penal în cauza penală nr. 2013028093, cu reluarea

urmăririi penale și ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Cazacu

Oxana din 03.08.2016 de conexare a cauzelor nr. 2013028093 și nr. 2016898013.

Mai mult, instanța de apel a indicat că acuzatorul de stat depunând apel, nu a

indicat careva motive la acest capitol, trecând cu vederea circumstanțele ce indică la

nulitatea actelor, deși aceste circumstanțe din start duc la nulitatea tuturor probelor

și acțiunilor efectuate, atâta timp cât urmărirea penală s-a desfășurat în afara unui

proces legal.

Organul de urmărire penală la dispunerea expertizei este obligat de a cita

bănuitul (învinuitul) și apărătorul acestuia pentru a l-i se aduce la cunoștință faptul

dispunerii expertizei, întrebările înaintate spre soluționare și posibilitatea modificării

sau completării acestora cu explicarea dreptului de a cere numirea a unui expert

recomandat.

Însă, în speță, ambele rapoarte de expertiză inițiate la 23.05.2014 și la

27.10.2015 au fost dispuse în cadrul cauzei penale nr. 2013028093, pornite conform

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, în cadrul

căreia Josan Ana i s-a atribuit calitatea de martor, iar prin ordonanța Procurorului-

interimar al municipiului Chișinău, Sibov Vitalie, procesul-verbal cu privire la

audierea martorului Josan Ana din 10.04.2014, în calitate de martor a fost anulat

(f.d.8 vol.IV).

De asemenea, rapoartele de expertiză din 24.11.2014 și din 25.03.2016, nu i-au

fost aduse la cunoștință inculpatei, astfel, aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a

10

da explicații, a face obiecții, precum și să ceară de a pune expertului întrebări,

suplimentare, a efectua o expertiză suplimentară sau o expertiza repetată, or

procesele-verbale ale acțiunilor procesuale corespunzătoare la materialele cauzei nu

se regăsesc.

Mai mult, din rapoartele de expertiză prezentate nu urmează faptul că, experții

au fost avertizați de răspundere penală pentru prezentarea concluziilor intenționat

false, relevant fiind și faptul că în instanța de fond a fost admisă cererea apărătorului

de audiere a experților în cadrul ședinței de judecată, însă aceștia în ședința de

judecată nu s-au prezentat.

Instanța de apel a reținut că în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) pct.

2), 8) Cod de procedură penală, în procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin

urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi

puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești, datele care au fost obținute

prin încălcarea dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului, părții

vătămate, martorului, cât și cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală

a dispozițiilor prezentului cod.

Astfel, instanța de apel a menționat că, instanța nu poate pune la baza

condamnării probe efectuate în afara unui proces penal, datele obținute prin raportul

de nouă expertiză medico-legală complimentară, efectuat de Institutul Național de

Medicină Legală ’’Mina Minovici” București România din 25.03.2016; declarațiile

martorilor Cazacu Elena din 22.10.2015; Vladîca Galina din 22.10.2015;

Moldovanu Viorica din 28.10.2015; Cemețchi Olga din 02.11.2015; Regulamentul

Maternității; fișa de post nr. RUM /FP/M-03 din 01.11.2010 în privința Anei Josan;

Ghidul ”C” Național de Perinatologie, recomandat prin Ordinul Ministerului

Sănătății nr.185 din 18.06.2003, or, conform art. 126 alin.(1) Cod de procedură

penală, organul de urmărire penală, în baza unei ordonanțe motivate, este în drept să

ridice obiectele sau documentele care au importanță pentru cauza penală dacă

probele acumulate sau materialele activității speciale de investigații indică exact

locul și persoana la care se află acestea.

În acest sens, o ordonanță motivată privind ridicarea documentelor menționate

la materialele cauzei nu se regăsește, iar având în vedere faptul că, ordonanța Prim-

adjunctului Procuraturii Generale, Harunjen Eduard din 30.09.2015, prin care a fost

admisă plângerea petiționarei Berari Diana în partea ce ține de anularea ordonanței

de clasare a procesului penal în cauza penală nr. 2013028093 și dispusă reluarea

urmăririi penale este lovită de nulitate absolută, pe cale de consecință, probele

acumulate ca urmare a emiterii acestei ordonanțe nu pot fi puse la baza unei sentințe

de condamnare, fiind acumulate cu încălcarea prevederilor legale.

Aferent, circumstanțelor constatate și descrise supra, instanța de apel a reținut

că fapta prejudiciabilă imputată inculpatei Josan Ana nu și-a găsit confirmare, or

probele acumulate, prezentate și invocate de către procuror nu pot fi puse la baza

unei decizii de condamnare, or au fost acumulate ilegal, iar alte probe cercetate

suplimentar în instanța de apel nu indică la existența faptei infracțiunii, ceea ce

11

indică că Josan Ana, întemeiat și motivat a fost achitată.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care invocând ca temei

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de

judecată, invocând argumente similare cu cele indicate în recurs(pct. 4 din prezenta

decizie), plus suplimentar:

- instanța de apel a admis o eroare de drept la motivarea soluției de respingere

ca fiind nefondat a apelului, a ignorat observațiile cu vocație de indicații făcute în

procedura anterioară de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

asupra legalității sentinței prin decizia din 05.04.2021;

- instanța de apel a admis motivarea contradictorie a primei instanțe, or, prima

instanță constată existența încălcărilor admise de către organul de urmărire penală și

procuror la urmărirea penală declarând nulitatea actelor procesuale în temeiul art.

251 Cod de procedură penală, stabilește și exclude probele obținute cu încălcarea

legislației în vigoare care au dus la violarea drepturilor constituționale ale persoanei,

iar pe de altă parte dispune achitarea persoanei de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 213 lit. b) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

- deși prima instanță și-a motivat soluția prin declararea nulității actelor emise

de către organul de urmărire penală, instanța de apel menționează că prima instanță

din totalitatea de probe prezentate, apreciindu-le prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, corect a concluzionat că acestea nu confirmă existența

faptei infracțiunii.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate de către procuror,

acesta își întemeiază solicitarea de remitere a cauzei la rejudecare pe temeiul pentru

recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

12

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiul de casare nominalizat, Colegiul penal lărgit constată că criticile

aduse de către recurent și-au găsit confirmare parțial în speța dedusă judecății, iar

hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, deoarece la o nouă rundă a

procedurilor de judecare a cauzei în ordine de apel, nu au fost respectate pe deplin

prevederile Codului procesual penal cu privire la rejudecarea cauzei.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau

administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare

astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs

sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia contestată nu conține

motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

13

Având în vedere prevederile legale citate, instanța de recurs ordinar remarcă,

că în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 05 aprilie 2021,

prin care a fost dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, au fost

evidențiate erorile care urmau a fi înlăturate de către instanța de apel la o nouă

rejudecare, însă aspectele evidențiate au fost lăsate fără soluționare sau examinate

superficial.

Instanța de recurs ordinar prin decizia din 05 aprilie 2021 a casat total decizia

instanței de apel, examinând recursul ordinar declarat de către procuror și a dispus

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată,

motivând prin faptul că: „În urma verificării hotărârilor emise de către prima

instanță, precum și cea de apel, Colegiul penal lărgit conchide că instanțele,

judecând cauza au admis motivarea contradictorie a soluției adoptate.

Pe de o parte, prima instanța constată existența încălcărilor admise de către

organul de urmărire penală și procuror la urmărirea penală declarând nulitatea

actelor procesuale în temeiul art. 251 Cod procedură penală, stabilește și exclude

probele obținute cu încălcarea legislației în vigoare care au dus la violarea

drepturilor constituționale ale persoanei, iar pe de altă parte dispune achitarea

persoanei de comiterea infracțiunii prevăzute de art.213 lit. b) Cod penal, deoarece

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit constată contradicții esențiale în motivarea

deciziei atacate reieșind din faptul că, deși prima instanță și-a motivat soluția prin

declararea nulității actelor emise de către organul de urmărire penală, instanța de

apel menționează precum că, prima instanță din totalitatea de probe prezentate,

apreciindu-le prin prisma prevederilor art.101 Cod procedură penală, corect a

concluzionat că acestea nu confirmă existența faptei infracțiunii.

Deși, ambele instanțe de judecată au enumerat și descris probele administrate

în cadrul ședințelor de judecată, au evitat de a le supune unei cercetări separate și

analizei din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar

în ansamblu din punct de vedere al coroborării.”

La rândul său, instanța de apel aflându-se la a doua rundă a procedurilor, a

respins ca nefondat apelul declarat și a menținut sentința, deși instanța de recurs a

sesizat că la soluționarea cauzei urmează să se țină cont că pe de o parte prima

instanță a constatat existența încălcărilor admise de către organul de urmărire penală

și procuror la urmărirea penală declarând nulitatea actelor procesuale în temeiul art.

251 Cod procedură penală, a stabilit și a exclus probele obținute cu încălcarea

legislației în vigoare care au dus la violarea drepturilor constituționale ale persoanei,

pe de altă parte a dispus achitarea persoanei de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.213 lit. b) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În continuare, Colegiul penal constată că, deși Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 05 aprilie 2021 la motivarea soluției de rejudecare a cauzei

a indicat că: „Suplimentar, Colegiul penal lărgit constată contradicții esențiale în

motivarea deciziei atacate reieșind din faptul că, deși prima instanță și-a motivat

14

soluția prin declararea nulității actelor emise de către organul de urmărire penală,

instanța de apel menționează precum că, prima instanță din totalitatea de probe

prezentate, apreciindu-le prin prisma prevederilor art.101 Cod procedură penală,

corect a concluzionat că acestea nu confirmă existența faptei infracțiunii.”, instanța

de apel în decizia sa din 08.02.2022 indică: „La pronunțarea sentinței, instanța de

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia

că inculpata Josan Ana urmează a fi achitată de la săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 213 lit. b) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.”

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a ignorat prevederile

art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală: „pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului”, și nu a ținut cont de indicațiile instanței

de recurs referitor la sentința primei instanțe și la adoptarea deciziei instanței de apel

din 08 februarie 2022, contestată de procuror în prezent.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a emis o decizie

cu o motivare și soluție contradictorie, ignorând prevederile 436 alin. (2) Cod de

procedură penală, fără a clarifica aspecte esențiale descrise supra, prin ce a fost

afectată decizia adoptată, or, decizia instanței de apel nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția – temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia

instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanța de apel în alt complet de judecată.

Totodată, Colegiul penal lărgit mai invocă că instanța de apel a acceptat

motivarea și soluția primei instanțe privind declararea nulității ordonanțelor:

Prim – adjunctului Procurorului General, Harunjen Eduard din 30.09.2015, prin care

s-a dispus admiterea cererii lui Berari Diana în partea ce ține de anularea ordonanței

de clasare a procesului penal în cauza penală nr. 2013028093, cu reluarea urmăririi

penale și ordonanța procurorului în procuratura mun. Chișinău, Cazacu Oxana din

03.08.2016 de conexare a cauzelor nr. 2013028093 și nr. 2016898013, fără a se

expune pe analiza acestor ordonanțe, temeiul adoptării lor, precum și asupra

prevederilor art. 251 alin. (2) și (4) Cod de procedură penală, care prevăd nulitatea

absolută și relativă, la nulitatea relativă în prevederile art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală, este prevăzut și când trebuie să fie invocată nulitatea actului,

expunere ce lipsește total în motivarea instanței de apel.

La fel nu se acceptă motivarea instanței de apel sub aspect că procurorul în apel

nu a criticat nulitatea actelor și probelor, căci din motivele și soluția propusă de

procuror în apel, rezultă că procurorul critică aprecierea probelor corect administrate

în viziunea lui și solicită recunoașterea vinovăției inculpatei Josan Ana în speța dată.

15

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apeluri și

în măsura competenței sale asupra motivelor din recursurile declarate, nominalizate

și în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, în

baza probelor cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, cu respectarea

cerințelor art. 414, 415 Cod de procedură penală, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO,

în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, conformă cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2022, în cauza penală privind-o pe Josan

Ana XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Chișinău în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Bejenaru Iurie

Burduh Victor

16