1ra-1006/2022 — art. 157 alin. 1 CP

1ra-1006/2022 — art. 157 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1006/2022

1-17171418-01-1ra-11072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 23 mai 2019 și deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, declarat de avocatul

Musteață Sergiu, în numele inculpatului

Neghin Lilian XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.06.2017 - 23.05.2019,

instanța de apel: 10.12.2019 - 15.02.2022,

instanța de recurs: 11.07.2022 - 17.10.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, cu

încetarea procesului în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Rusu V. prejudiciul

material în sumă de 226 lei, moral în mărime de 1000 lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 11.000 lei.

pe str. Miron Costin 7/1, mun. Chișinău, inculpatul Neghin Lilian, în timpul unui

conflict verbal apărut între acesta și Rusu Valeriu, ultimul a scos plăcuța cu numărul

de înmatriculare de la automobilul „Dacia Logan”, n.î. XXXXXX, condus de

Neghin Lilian, acesta, trăgând plăcuța înapoi, din imprudență i-a fracturat lui Rusu

Valeriu, degetul nr. V al mâinii drepte, conform concluziei raportului de expertiză

1

medico-legală nr. 435 din 03.02.2015, provocându-i lui Rusu Valeriu, o dereglare

de lungă durată a sănătății și se califică ca vătămate corporală medie.

Instanța a reținut că probele administrate dovedesc integral vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, ca vătămarea

medie a integrității corporale și a sănătății cauzată din imprudență.

Totodată, conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, se adoptă

o sentință de încetare a procesului penal dacă există circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art. 275

pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-

60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

Art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală stipulează că urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Infracțiunea prevăzută de art. 157 Cod penal se atribuie la categoria celor

ușoare, iar potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani.

Inculpatul a comis infracțiunea la 02.02.2016, iar cauza penală a parvenit în

instanță pe 09.06.2017, la etapa examinării dosarului fiind constatat că a expirat

termenul de prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal.

Prin urmare, procesul penal pornit în privința inculpatului în baza art. 157 Cod

penal, urmează a fi încetat în corespundere cu art. 332 alin. (1), 275 pct. 4) Cod de

procedură penală, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție privind

atragerea la răspundere penală.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motivul lipsei

faptei infracțiunii.

Apelantul a invocat că acuzarea a efectuat o urmărire penală defectuoasă, nu

a identificat martorii oculari și a indicat în rechizitoriu circumstanțe ce nu corespund

declarațiilor lui Rusu Valeriu, care pretinde a fi parte vătămată.

În aceste împrejurări, instanța de fond a depășit limitele judecării cauzei,

schimbând ilegal, din proprie inițiativă, circumstanțele în care i-ar fi fost provocată

fractura degetului părții vătămate, contrar celor invocate în rechizitoriu.

februarie 2022, recursul avocatului Musteață Sergiu declarat împotriva încheierii

Judecătoriei Chișinău din 14 decembrie 2018, privind aplicarea amenzii judiciare

avocatului Musteață Sergiu, a fost admis, cu anularea ei, potrivit prescripțiilor art.

437, 449 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală.

Totodată, apelul declarat împotriva sentinței a fost respins ca nefondat,

conform prevederilor art. 415, 417-418 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a conchis că inculpatul a comis

infracțiunea incriminată.

2

Deși inculpatul a pledat nevinovat, vina acestuia a fost confirmată integral,

prima instanță motivat concluzionând referitor la vinovăția lui în comiterea

infracțiunii.

În același timp, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) și (2) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii ușoare au expirat

2 ani. Prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii

definitive a hotărârii instanței de judecată.

În conformitate cu art. 332 alin. (1), (3)-(5) Cod de procedură penală, în cazul

în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute

în art. 275 pct. 2)-9), 285, alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute

în art. 53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă.

Astfel, la momentul judecării cauzei în ordine de apel au expirat mai mult de

2 ani de la comiterea infracțiuni incriminate inculpatului, prevăzute la art. 157 alin.

(1) Cod penal, motiv din care instanța de fond corect a dispus liberarea inculpatului

de răspundere penală, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere

penală.

deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Recurentul invocă că instanța de apel, similar primei instanțe, a constatat

circumstanțe care contravin declarațiilor părții vătămate.

Mai mult, instanța de apel nu a examinat motivele expuse în apelul declarat,

invocând, în general, aprecierea corectă a probelor.

Totodată, era importantă și necesară audierea expertului medico-legist, însă

instanțele de fond și de apel au respins cererea apărării privind audierea acestuia sau

efectuarea unei expertize medico-legale pentru a stabili dacă fractura putea fi cauzată

de la propriile lovituri ale părții vătămate de capul inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța nu a fost compusă

potrivit legii, fiind încălcate prevederile art. 31, când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

3

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 1 alin.

(1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală, procesul penal reprezintă

activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești desfășurată în

conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând doar situațiile când

prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi legale sunt

declarate neconstituționale. Potrivit art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat

termenul de prescripție. Conform art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată printr-o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție. Conform art. 285

alin. (2) și (7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile

de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod.

Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea

loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit art.

350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat

temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul

penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul

penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului

penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în

mod obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Potrivit art. 389 alin.

(1), (4) pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă

numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă

în cazul expirării termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare

cu liberarea de pedeapsă, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute

de Codul penal, adoptă sentința dată. Conform art. 391 alin. (1) Cod de procedură

penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă… Conform art. 394

alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe,

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct.

2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să

fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În

caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

4

dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de

încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. Sentința

de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost

verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate în modul

corespunzător (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.,

5.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond nu a respectat procedura de aplicare a

prescripției tragerii la răspundere penală a persoanei inculpate, enunțată supra, ori,

în cazul expirării termenului de prescripție, se adoptă sentința de condamnare cu

liberarea de pedeapsă (art. 389 alin. (4) pct. 3) CPP).

Astfel, în descriptiv instanța a concluzionat sumar că: „potrivit art. 60 alin. (1) lit.

a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală... procesul penal pornit în privința

inculpatului în baza art. 157 Cod penal, urmează a fi încetat în corespundere cu art. 332 alin. (1),

275 pct. 4) Cod de procedură penală, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție”, iar

în dispozitiv a decis neclar și divergent, că inculpatul inițial este recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, dar ulterior a încetat

procesul penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Ori, este absolut neclar ce fel de sentință a pronunțat - de încetare a procesului

penal pe motive de reabilitare, nereabilitare, sau o sentință de condamnare, în

descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate fiind prezente elementele ambelor

categorii de asemenea hotărâri judiciare, care prin esența lor se exclud reciproc.

Totodată, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8),

275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3) și

(4), 389 alin. (1) și (4) pct. 3), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în

cazul intervenirii prescripției poate fi dispusă de instanța de fond doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanța de fond hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea

prescripției doar prin adoptarea sentinței de condamnare, când vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală și cu liberarea de

pedeapsă (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 3), 394, 395 CPP). În același timp, art. 391 Cod de

procedură penală ( ), nu prevede că, după ce procedura

Sentința de încetare a procesului penal

continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului,

ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul prescripției, cât, de

altfel, și aplicării actului amnistiei.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei sentințe

5

de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî

asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin.

(1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art.

394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de

încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărâri, acesta fiind

expus neclar.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, verifică declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată,

cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță. Conform art. 6 par. 1, 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale și art. 19 alin. (1), 25 alin. (4) Cod de procedură

penală, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale de către

o instanță legal constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul cod. Nimeni

nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanță și de acel

judecător în competența cărora ea este dată prin lege. Potrivit art. 30 alin. (5), 31

alin. (1), (3) Cod de procedură penală, recursul împotriva hotărârilor judecătorești în

cauzele penale pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul se judecă în complet

format din 3 judecători, care trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei.

În cazul în care cauza se judecă de un complet format din 3 judecători și unul din

aceștia nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală

îndelungată, deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legii, acest

judecător este înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă în continuare. În

corespundere cu art. 61 alin. (11) și (2) din Legea privind organizarea judecătorească,

schimbarea membrilor completului se face în cazuri excepționale, în baza unei

încheieri motivate a președintelui Curții de Apel și potrivit criteriilor obiective

stabilite de regulamentul elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii. Cauzele

repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile

prevăzute de lege. Potrivit pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrilor acestora, schimbarea membrilor

completului de judecată se impune în cazurile în care există unul din următoarele

temeiuri: boală îndelungată, deces, eliberare din funcție, abținere, recuzare, detașare,

transferare, promovare, suspendare din funcție, incompatibilități. Conform art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

6

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra și, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința total și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale, menținând o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal (art. 414, 419 CPP);

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 48, 117,

32-135, vol. I;

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și repetate în

recurs (pct. 3. - 5. din decizie);

d) a judecat recursul ordinar, conform art. 437, 449 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod

de procedură penală, dar și apelul potrivit art. 415, 417-418 Cod de procedură

penală, într-o procedură comună, cea a apelului, acestea fiind distincte ca esență și

consecință juridică, ori, asemenea împrejurări de drept contravin codului de

procedură penală;

e) potrivit fișei PIGD, cauza a fost repartizată pentru judecare completului

format din judecătorii Maria Negru, Ion Pleșca și Alexandru Spoială, ulterior însă,

în procesul judecării cauzei au fost implicați și judecătorii Silvia Vrabii, Elena

Cojocari, Stelian Teleucă, Denis Băbălău, Silvia Gîrbu și Galina Moscalciuc (vol. I.,

f.d. 250, vol. II, f.d. 1, 6, 24, 29, 43, 61, 67 ).

Totodată, în materialele cauzei lipsesc încheierile președintelui instanței,

motivată pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală și pct. 14

din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrilor acestora, despre schimbarea judecătorilor vizați, cu excepția

lui Ion Pleșca.

Ori, potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului

procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în

orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu. Deci,

încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale au lezat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu a

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, instanța de apel nepronunțându-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel și nefiind compusă potrivit legii, fiind

încălcate prevederile art. 31, și că recursul ordinar este întemeiat.

7

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 2), 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a

deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Musteață Sergiu, casează total

decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, în privința

inculpatului Neghin Lilian XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 28

octombrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

8