1ra-390/2022 — art. 155 CP

1ra-390/2022 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-390/2022

1-21091790-01-1ra-17032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie, Catan Liliana,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Gîrneț Zinaida în numele părții vătămate Buiuc Marcel, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 decembrie 2021, în cauza

penală în privința lui

Ianacoglo Mihail xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.06.2021 – 16.11.2021;

Instanța de apel: 06.12.2021 – 21.12.2021;

Instanța de recurs: 17.03.2022 – 20.09.2022.

a c o n s t a t a t:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Ianacoglo Mihail a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.155 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată de 160 ore în folosul comunități.

A fost dispusă încasarea de la inculpatul Ianacoglo Mihail în contul statului

suma de 128 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui

Ianacoglo Mihail în beneficiul lui Buiuc Marcel, suma de 5 000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

2021, aproximativ la ora 02.00, Ianacoglo Mihail, aflându-se în preajma Lăcașul de

cult Ortodox al Bisericii din satul Tartaul de Salcie, raionul Cahul, urmărind scopul

de a amenința o persoană cu omorul și cu vătămarea gravă a integrității corporale și

a sănătății, înarmându-se cu un topor l-a amenințat pe Buiuc Marcel cu omorul și cu

vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, prin ridicarea amenințătoare a

toporului asupra victimei și prin expresii verbale „Că îl va face invalid”, amenințare

percepută de victima Buiuc Marcel ca fiind reală, fiindu-i provocate victimei prin

astfel de acțiuni o stare de tensiune și suferință psihică, acțiuni care au dus la frică,

1

existând pericolul real de realizare a acestei amenințări.

Acțiunile lui Ianacoglo Mihail au fost încadrate în baza art.155 Cod penal,

conform indicilor: amenințarea cu omor, cu vătămarea gravă a integrității corporale

și a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

numele părții vătămate Buiuc Marcel, a declarat apel, solicitând casarea acesteia, cu

adoptarea unei noi hotărâri, prin care lui Ianacoglo Mihail să-i fie aplicată o pedeapsă

mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

În argumentarea apelului a invocat blândețea pedepsei aplicate inculpatului,

considerând că aceasta nu este echitabilă cu urmările comiterii infracțiunii.

De asemenea, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de fond, care a

admis parțial acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material cât și

prejudiciului moral, considerând că, la materialele dosarului au fost anexate probe,

care demonstrează volumul de cheltuieli suportate și probe, ce confirmă cauzarea

prejudiciului material. Concluzia instanței privind încasarea parțială a prejudiciului

moral este una incorectă.

Consideră, că instanța de judecată în motivarea sentinței urma să se pronunțe

și referitor la cheltuielile de judecată suportate de către partea vătămată Buiuc

Marcel, pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 5 000 lei, care urmează a

fi încasate de la inculpatul Ianacoglo Mihail, care se face vinovat de acțiunile ilicite

săvârșite față de partea vătămată.

2021, a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Ianacoglo Mihail de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.155 Cod penal, calificarea faptei fiind corectă precum și măsura de pedeapsă.

Referitor la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului, instanța de

apel a reținut în acest sens că soluția primei instanțe este una corectă, justificată și

întemeiată, care a ținut cont de personalitatea inculpatului, care a acceptat probele

administrate în cadrul urmăririi penale, nu a fost atras la răspundere penală, dar la

răspundere contravențională a fost atras de mai multe ori, inclusiv pentru injurie și

huliganism nu prea grav, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, ce ține de gravitatea

faptei penale, care în temeiul art.16 Cod penal face parte din categoria infracțiunilor

mai puțin grave, corect stabilindu-i inculpatului pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în limitele articolului incriminat, iar aplicarea

pedepsei cu închisoare, în circumstanțele solicitate de către partea vătămată nu este

justificată.

Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a admis parțial

acțiunea civilă în latura prejudiciului moral, în corespundere cu prevederile art.387

alin.(1), 225 alin.(2) Cod de procedură penală, ținând cont de prevederile art.1998

alin.(1) Cod civil, evaluând în echitate dauna morală cauzată părții vătămate prin

2

infracțiune, prin atribuirea compensației bănești în sumă de 5000 lei părții vătămate

Buiuc Marcel.

În acest sens, instanța de apel a susținut soluția primei instanțe, reținând că la

aprecierea cuantumului despăgubirii morale instanța a luat în considerare

circumstanțele faptice de comiterea a infracțiunii, stabilirea vinovăției inculpatului,

consecințele negative asupra stării psihice a părții vătămate, cât și veniturile

inculpatului raportate la cerințele părții vătămate de reparare a prejudiciului moral și

cuantumul solicitat.

Astfel, instanța de apel a menținut că compensația bănească în mărime de 5

000 lei atribuită părții vătămate întru repararea prejudiciului moral, este un cuantum

echitabil și în măsură să aibă un efect compensator și să înlăture efectele negative

sau suferințele trăite de partea vătămată în legătură cu săvârșirea infracțiunii în

privința sa, iar cuantumul despăgubirii morale în sumă de 100 000 lei solicitat de

partea vătămată este unul exagerat de mare raportat la suferințe psihice cauzate prin

infracțiune.

Referitor la cerința părții vătămate de a-i fi recuperate cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 5000 lei, confirmate prin raportul privind cheltuielile de

asistență juridică întocmit de avocat, cât și prin bonul de plată seria QL nr.045306

din 18 noiembrie 2021, instanța de apel a indicat că soluționarea acestei cerințe

urmează a fi soluționată pentru examinare în ordinea procedurii civile, întrucât în

raportul avocatului în suma asistenței juridice în sumă de 5 000 lei, sunt incluse

servicii care nu au fost real prestate, cum sunt ”întocmirea și depunerea recursului;

întocmirea și depunerea cererii privind eliberarea titlului executoriu, ridicarea

titlului executoriu, depunerea cererii privind intentarea procedurii de executare”.

Astfel, pentru a nu îngrădi părții vătămate dreptul la recuperarea cheltuielilor

suportate pentru asistența juridică în procesul penal, instanța de apel a considerat de

a lasă soluționarea acestei cerințe pentru examinare în ordinea procedurii civile, or,

pentru ca costurile și cheltuielile să fie rambursate, trebuie stabilit faptul dacă ele au

fost realmente angajate, necesare și rezonabile ca mărime.

art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de

apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În susținerea solicitării sale, invocă blândețea pedepsei aplicate inculpatului,

care în opinia acestuia este una inechitabilă pentru suferințele suportate de către

partea vătămată în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului, care i-a cauzat

prejudicii morale și materiale.

Evidențiază faptul, că sentința de condamnare reprezintă o satisfacție

echitabilă doar pentru stat, însă nu constituie o satisfacție și pentru partea vătămată,

deoarece în urma celor provocate, disconfortul îl suportă doar partea vătămată, iar

toate durerile psihice nu pot fi tratate printr-o sentința de condamnare loială a

inculpatului. Respectiv, consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este una prea

blândă în raport cu prevederile art.75 alin.(1) Cod penal.

Susține apărarea că, instanțele de judecată nu au ținut cont de toate

circumstanțele enumerate supra, expuse pe tot parcursul judecării cauzei și astfel,

incorect și ilegal nu au admis acțiunea civilă integral.

3

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive

clare pe care se întemeiază soluția.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă, că partea

apărării invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, criticând decizia instanței de apel în partea

individualizării pedepsei penale stabilite inculpatului, cât și în partea soluționării

acțiunii civile.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă dezacordul cu

pedeapsa aplicată inculpatului Ianacoglo Mihail, instanța de recurs consideră că

instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod

penal la individualizarea pedepsei.

Totodată, instanța de apel just a ajuns la concluzia menținerii sentinței primei

instanțe în partea stabilirii inculpatului a pedepsei sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității în limitele articolului incriminat.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu a depistat careva erori de drept admise de

către instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei și stabilirii categoriei

măsurii de executare a acesteia, sub acest aspect argumentele recursului fiind

neîntemeiate.

Distinct de cele relatate mai sus, Colegiul penal lărgit reține că partea vătămată

Buiuc Marcel a înaintat acțiune civilă în prezentul proces penal, solicitând încasarea

de la inculpatul Ianacoglo Mihail a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei și a

cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 5 000 lei.

Potrivit sentinței, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Buiuc Marcel a

fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Ianacoglo Mihail în

beneficiul lui Buiuc Marcel, suma de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, fiind

dispusă și încasarea din contul lui Ianacoglo Mihail în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 128 lei.

Aici instanța de recurs ține să accentueze, că deși în cererea de apel avocatul

Gîrneț Zinaida în numele părții vătămate a invocat dezacordul cu cuantumul

prejudiciului moral încasat de la inculpat de către prima instanță în mărime de 5 000

lei, solicitând admiterea integrală a pretențiilor de ordin moral ale părții vătămate,

totuși instanța de apel considerând corectă soluția primei instanțe, a respins apelul

4

declarat, astfel, nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor și a motivat superficial

soluția adoptată referitor la acțiunea civilă înaintată de Buiuc Marcel.

Astfel, la segmentul dat instanța de recurs constată că soluția instanței de apel

este pripită.

Conform prevederilor art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, la evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia

în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice

provocate de decesul rudelor apropiate etc.

În corespundere cu art.220 Cod de procedură penală și art.2037 Cod civil,

mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce

satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și

statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de

judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime

comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă

parte, ia în cont particularitățile cazului.

Totodată, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune

morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu,

că „atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut,

în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă

în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal lărgit

evidențiază, că în această speță instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

circumstanțele cauzei, și anume de faptul că partea vătămată Buiuc Marcel a suportat

extrem de sensibil și dureros consecințele celor produse. Nu a fost evaluat impactul

fizic și psihologic al acțiunilor inculpatului asupra părții vătămate. Obrăznicia și

cinismul cu care a fost comisă fapta de către inculpat.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a motivat

acordarea despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în raport cu

criteriile prevăzute de lege, nu a făcut o evaluare a personalității părții vătămate

Buiuc Marcel, care a fost amenințat cu omorul și vătămarea gravă a integrității

corporale și a sănătății, cu un topor – obiect capabil să producă vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății, circumstanțe analizate în cumul sunt

susceptibile să cauzeze părții vătămate suferință psihică, manifestată prin stres, frică,

deranj.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel nu a ținut

5

cont de măsura în care compensarea sumei de 5 000 lei, poate aduce satisfacție părții

vătămate în rezultatul suferințelor fizice și psihice suportate, sub acest aspect decizia

instanței de apel nefiind motivată în corespundere cu prevederile art.414 alin.(5) Cod

de procedură penală.

Prejudiciul moral reprezintă o pagubă care este cauzată individului prin

vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Evaluarea prejudiciului moral nu

presupune determinarea „prețului suferințelor fizice și psihice”, care sunt

inestimabile, dar aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale

prejudiciului și a implicațiilor acestora pe toate dimensiunile vieții sociale.

Trebuie să se aprecieze ce au pierdut persoanele vizate pe plan fizic, psihic,

social, profesional și familial atât pentru moment, cât și pentru viitor.

La determinarea compensației pentru prejudiciul moral trebuie să se țină cont

de importanța valorii morale lezate pentru persoana vătămată. În cazul suportării

unui prejudiciu moral fiecare persoană vătămată acordă o considerație diferită

valorilor lezate. Persoana vătămată apreciază acele valori sau activități, care îi

satisfac anumite necesități sau aspirații.

Cuantumul compensației acordate depinde și de durata menținerii

consecințelor cazului urmare a cărora s-au produs. Stabilind cuantumul

compensației pentru prejudiciul moral, instanța de judecată trebuie să țină cont de

măsura în care această compensație poate acorda persoanei vătămate o anumită

satisfacție.

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră pripite concluziile instanței de apel

cu referire la faptul că la caz, sunt divergențe referitor la recuperarea cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 5 000 lei, deoarece acestea fiind confirmate prin

raportul privind cheltuielile de asistență juridică întocmit de avocat, cât și prin bonul

de plată seria QL nr.045306 din 18 noiembrie 2021.

În concluzie, instanța de recurs atestă că argumentele invocate în apelul

apărării nu au fost supuse verificării de către instanța de apel, argumente care, de

fapt, țin de soluționarea fondului apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă

neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un viciu

de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa

decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit jurisprudenței

constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul rând, rolul instanțelor

judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității probelor, precum și

asupra relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. O

decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca

decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii

motivate poate avea loc un control public al administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

(§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

6

concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de

drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră

temei de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, să

verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe

examinate și toate în ansamblu, și să argumenteze clar și motivat concluziile sale în

decizia adoptată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Gîrneț Zinaida în numele

părții vătămate Buiuc Marcel, casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 21 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Ianacoglo

Mihail xxxx, în latura civilă, în partea soluționării acțiunii civile privind încasarea

despăgubirilor pentru paguba morală și cheltuielile pentru asistență juridică, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 octombrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

Catan Liliana

7