1re-96 — art. 264/1 alin.1 CP

1re-96 — art. 264/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1re-96/2022

1-20088300-01-1re-04082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

avocatul Russu Alexandr în numele condamnatului Șevcenco Alexandr, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2022,

în cauza penală în privința lui

Șevcenco Alexandr xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.07.2020 – 05.10.2021;

Instanța de apel: 20.12.2021 – 03.05.2022;

Instanța de recurs: 04.08.2022 – 19.10.2022.

a c o n s t a t a t :

Șevcenco Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 200 ore, cu anularea dreptului de

a conduce mijloace de transport.

Alexandr cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct.14

lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că „Conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența

drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-

o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, a

condus mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, în

următoarele circumstanțe: La 11 mai 2020, aproximativ la ora 20:30 min.,

conștientizând că a consumat alcool și respectiv se află în stare de ebrietate alcoolică,

acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale și prevăzând urmările lor, Șevcenco Alexandr a urcat la volanul mijlocului de

1

transport de marca ,,Ford” model ,,Transit” cu numere de înmatriculare xxxx și, în

timp ce se deplasa pe str. Ion Creangă intersecție cu str. Ion și Doina Aldea

Teodorovici, mun. Chișinău, a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului

Național de Securitate Publică și, fiind suspectat în conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus testării alcoolscopică cu

alcooltestul ,,Drager”, stabilindu-i-se concentrația vaporilor de alcool în aerul

expirat de 0,63 mg/l, care conform prevederilor art.13412 alin.(3) Cod penal,

constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Aceste acțiuni ale inculpatului Șevcenco Alexandr au fost încadrate în baza

art.2641 alin.(1) Cod penal, după semnele calificative, conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

recurs, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Șevcenco Alexandr să fie achitat, pe motivul că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

În motivarea recursului a invocat că examinarea cauzei, atât la faza de

urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești, a derulat cu încălcări

flagrante a prevederilor art.19 și 254 Cod de procedură penală, art.6 § 1, 2 CEDO,

adică fără elucidarea completă și multilaterală a circumstanțelor cauzei, în special

fără a ține cont de prezența circumstanțelor ce-1 dezvinovățesc pe inculpat, or,

acuzarea nu a prezentat proba cheie, care urma să o prezinte în vederea constatării

existenței sau inexistenței componenței de infracțiune prevăzute de art.2641 alin.(1)

Cod penal. Acestor circumstanțe instanța nu le-a dat o apreciere justă, preluând în

întregime poziția acuzatorului de stat, lipsită de un suport probatoriul.

Mai mult, apărarea a indicat că, declarațiile martorilor Triboi Cristi și Zaharco

Andrei, care au fost puse la baza învinuirii Șevcenco Alexandr, urmează a fi

apreciate critic, deoarece sunt contradictorii, întrucât fiind audiați în instanța de

judecată au depus declarații diverse celor de la faza urmăririi penale. Astfel, fiind

audiați la faza urmăririi penală ambii martori au declarat că la data de 11 mai 2020,

aproximativ la orele 20.30, fiind la serviciu, se aflau la intersecția str. Ion Creangă

cu str. Ion și Doina Aldea Teodorovici, unde au observat un mers haotic a mijlocului

de transport de model Ford Transit cu n/î xxxx, stopându-l. Fiind audiați în instanța

de judecată, martorii și-au schimbat declarațiile, declarând că totul s-a petrecut nu la

intersecția str. Ion Creangă - str. Ion și Doina Aldea Teodorovici, dar în curtea unui

bloc. Totodată, martorul Zaharco Andrei a relatat că mijlocul de transport

inculpatului a parcurs în vizorul acestora aproximativ 100-200 m. virând de pe str.

Ion și Doina Aldea Teodorovici. Respectiv din spusele martorului, rezultă că

mijlocul de transport a inculpatului se deplasa pe str. Ion și Doina Aldea

Teodorovici, spre intrarea în curte. În același timp, martorul Triboi Cristi, a relatat

că mijlocul de transport a inculpatului a fost stopat deoarece se deplasa pe trotuar,

iar în vizorul acestuia pe trotuar s-a deplasat aproximativ 50 m. La fel, ultimul a

confirmat că la fața locului se afla un automobil al carabinierilor, iar prima instanță

în mod abuziv și defectuos, prin încălcarea vădită a principiului prezumției

nevinovăției a apreciat ca fiind probe pertinente și concludente, menționând că locul

comiterii infracțiunii a fost totuși în intersecția str. Ion Creangă și str. Ion și Doina

2

Aldea Teodorovici, chiar dacă, atât inculpatul cât și martorii au declarat contrariu.

A conchis apărarea că reieșind din declarațiile inculpatului, martorilor și

probele prezentate de către acuzatorul de stat, cercetate de instanță, rezultă că nu se

constată vinovăția lui Șevcenco Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(1) Cod penal, deoarece nu s-a demonstrat existența faptei infracțiunii.

Astfel de probe pun la îndoială vinovăția inculpatului și nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare.

A indicat apărarea că, instanța urma a aprecia probele din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, întrucât toate probele în ansamblu

nu redau vinovăția lui Șevcenco Alexandr înaintată de acuzare. Luând în

considerație că martorii audiați în ședință au redat alte circumstanțe contrare

declarațiilor la faza de urmărire penală.

A mai susținut, că acțiunile procedurale în faza urmării penale au fost cu

încălcări, cu redarea unor altor circumstanțe, luând în considerație că urmărirea

penală bazându-se doar pe acțiunile și declarațiile agenților de patrulare.

3.1. Avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului, a depus recurs

suplimentar împotriva sentinței, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Șevcenco Alexandr să fie achitat.

În motivarea recursului, partea apărării a menționat că învinuirea înaintată lui

Șevcenco Alexandr în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, nu s-a demonstrat, or, contrar

prevederilor art.art.94, 95 Cod de procedură penală, prima instanță a reținut la baza

sentinței de condamnare probe inadmisibile, acestea nefiind apreciate obiectiv și

imparțial, în coroborare cu alte probe.

Totodată, se susține că declarațiile martorilor Triboi Cristi Andrei și Zaharco

Andrei Alexandr, urmează a fi apreciate critic, deoarece fiind colaboratori ai poliției,

ultimii sunt persoane direct cointeresate, iar martorii audiați în cadrul cercetării

judecătorești de fapt nu au furnizat careva suficientă informație, pentru a considera

că declarațiile acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile,

care ar putea confirma vinovăția inculpatului.

Mai mult, apărarea a indicat că, martorii fiind angajații poliției, care-și

îndeplineau misiunea de serviciu, ultimii nici într-un caz nu vor relata situația în alt

mod decât a fost interpretată în actele emise de către ultimii.

Totodată, a invocat că, nu poate fi recunoscut ca mijloc de probă testarea

alcoolscopică efectuată la data de 11 mai 2020, deoarece această testare a fost

efectuată fără ca persoanei testate Șevcenco Alexandr să-i fi fost aduse la cunoștința

drepturile și obligațiunile, rezultatele testării, nefiind adusă la cunoștința

posibilitatea de a fi supus examinării medicale și nici nu a fost consemnat refuzul lui

Șevcenco Alexandr de a fi supus acesteia. Nu a fost întocmit proces-verbal de refuz

de a fi supus examinării medicale de la recoltarea probelor biologice de către

Șevcenco Alexandr, cu toate că întocmirea acestuia fiind obligatoriu la acel moment.

A mai susținut apărarea, că declarațiile martorilor-acuzării Triboi Cristi și

Zaharco Andrei se contrazic, fiind cu divergente or, martorul Triboi Cristi a declarat

că la data de 11.05.2020, fiind implicat în serviciu cu colegul său Zaharco Andrei în

apropierea străzilor Ion Creangă și str. Ion și Doina Aldea Teodorovici a fost stopat

automobilul lui Șevcenco Alexandru din motivul că acesta se deplasa pe trotuar, pe

3

când martorul Zaharco Andrei a declarat că, Șevcenco Alexandru se deplasa de la

str. Ion și Doina Aldea Teodorovici în curțile blocului pe partea carosabilă a

drumului. Acestea divergențe, de fapt denotă că declarațiile inculpatului pot fi

reținute ca verosimile ori ultimul a indicat că nu se deplasa cu automobilul, rezultă

că martori nu au văzut momentul deplasării automobilului de către inculpat în

situația în care unul indică deplasarea pe carosabil, iar alt martor deplasare pe trotuar.

Prin urmare, prima instanță incorect a stabilit circumstanțele de fapt și eronat

a conchis că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii art.2641 alin.(1) Cod

penal, așa cum probele anexate la dosar nu demonstrează acest fapt.

au fost respinse ca nefondate recursurile declarate și menținută sentința primei

instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de recurs a indicat, că în ședința

de judecată au fost verificate suplimentar probele cercetate în prima instanță, care

au fost reținute la baza sentinței de condamnare în privința inculpatului Șevcenco

Alexandr, și anume: declarațiile martorilor Triboi Cristi și Zaharco Andrei; procesul-

verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică din 11 mai 2020 (f.d.12); procesul-verbal de privind consemnarea

celor constate din 11 mai 2020 (f.d.13); procesul-verbal de ridicare din 20 mai 2020

(f.d.26); procesul-verbal de examinare a obiectului din 26 mai 2020 (f.d.27); CD-ul

cu înregistrări video (f.d.28); cecul ,,Drager” din 11 mai 2020 (f.d.10, 30); procesul

– verbal de examinare a obiectului din 26 mai 2020 (f.d.29); procesul-verbal de

ridicare a obiectelor și documentelor din 11 mai 2020 (f.d.16); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 26 mai 2020 (f.d.31); permisul de conducere nr.xxx

eliberat la data de 16 iulie 2007, pe numele Șevcenco Alexandr, a.n.xxxx, recunoscut

în calitate de mijloc material de probă și anexat la cauza penală prin ordonanța din

26 mai 2020. Prin ordonanța din 7 iulie 2020, permisul de conducere cu nr.xxxx a

fost restituit lui Șevcenco Alexandr pentru păstrare până la adoptarea deciziei finale

pe cauza penală (f.d.32).

Astfel, analizând probele cercetate în cadrul primei instanțe, prin prisma

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere a pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, instanța de recurs a ajuns la concluzia că vinovăția

inculpatului Șevcenco Alexandr, în săvârșirea infracțiunii de conducerea mijlocului

de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, a fost demonstrată, iar

acțiunile acestuia corect fiind încadrate în baza art.2641 alin.(1) Cod penal.

Instanța de recurs a precizat că declarațiile martorilor Triboi Cristi și Zaharco

Andrei, urmează a fi reținute ca probe pertinente, concludente, utile și verifice, care

demonstrează direct conducerea de către inculpatul Șevcenco Alexandr a mijlocului

de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, or, partea apărării nu a

invocat argumente bazate pe probe care ar pune la îndoială declarațiile respectivelor

martori, inspectori de poliție care de fapt au constatat săvârșirea infracțiunii de către

inculpat, precum și instanța de recurs urmare a examinării cauzei penale, nu a

constatat careva temeiuri pentru a pune la îndoială declarațiile martorilor acuzării.

Argumentele părții apărării în ceea ce privește întocmirea actelor procedurale

4

de către o persoană neîmputernicită, instanța de recurs le-a apreciat ca fiind

neîntemeiate, deoarece martorul Triboi Cristi a declarat că, „… la materialele

dosarului sunt anexate toate actele necesare care confirmă competența sa de a testa

persoanele cu testul „Drager” (f.d.18).

Astfel, instanța de recurs a indicat că potrivit procesului-verbal privind

consemnarea celor constatate din 11.05.2020, s-a constatat că, la 11.05.2020, în

mun. Chișinău, str. Ion Creangă intersecție cu Ion Aldea Teodorovici, șoferul

Șevcenco Alexandr, conducând automobilul de model „Ford Tranzit” cu n/î

COR986, fiind stopat, în cadrul verificării actelor a fost bănuit că conducea mijlocul

de transport în stare de ebrietate, a fost supus testului alcoolscopic cu aparatul

„Drager”, rezultatul fiind de 0,63 mg/l de alcool în aerul expirat, ce este considerat

„stare de ebrietate cu grad avansat”.

De asemenea, instanța de recurs a reținut că analizând în ansamblu probele

administrate, nu a dispus de temeiuri pentru a pune la îndoială depozițiile martorului

Triboi Cristi, cât și a martorului Zaharco Andrei, dat fiind că ele sunt succesive și nu

se contrazic, iar potrivit „video-003ab488b05e850b84f4c93ac0dd3fb7-V”, se atestă

cum o persoană din spatele camerei de luat vederi, care în urma acțiunilor de

urmărire penală și a măsurilor de investigație s-a stabilit a fi Șevcenco Alexandr,

este supus testării alcoolscopică cu etilotestul „Drager”, în urma căreia s-a stabilit că

Șevcenco Alexandr la acel moment se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, având concentrația alcoolului de 0,63 mg/l în aerul expirat.

„Videoc190daa8f16f7218d3f2afa1dfd556eb-V”, din examinarea acestui fișier, care

are o durată de 0,47 min., se atestă cum Șevcenco Alexandr, care în timp ce duce

discuții cu angajații INSP, le-a comunicat celor din urmă că, necătând la faptul

consumării băuturilor alcoolice, a urcat la volan, conducând automobilul (f.d.27).

La fel, instanța de recurs a precizat că la materialele cauzei este și recipisa

semnată de Dînga Ghenadii, care s-a obligat să parcheze automobilul de model Ford

Tranzit n/î xxxx (f.d.17), ceea ce denotă că, automobilul ce aparține inculpatului

Șevcenco Alexandr l-a momentul stopării nu era parcat, dar se afla în mișcare, prin

ce se combat argumentele recurenților, precum că, nu s-a constatat latura subiectivă

a infracțiunii și anume că, Șevceno Alexandr nu avea intenția de a conduce

automobilul de model Ford Tranzit cu n/î xxxx, deoarece, atât din declarațiile

martorilor, cât și probelor scrise anexate la materialele cauzei se constată că,

inculpatul Șevcenco Alexandr a fost stopat de către carabinieri la momentul când

conducea automobilul în stare de ebrietate, fiind observat că merge haotic (f.d.20).

Totodată, instanța de recurs nu a constatat încălcarea drepturilor inculpatului

în instanța de fond și la urmărirea penală, iar argumentele apărării precum că

inculpatului nu i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a fi supus examinării

medicale și nici nu a fost consemnat refuzul lui Șevcenco Alexandr de a fi supus

acesteia, deoarece la momentul stopării automobilului condus de către inculpat și

ulterior fiind supus testării cu aparatul „Drager”, ultimul a fost de acord cu rezultatul

acestui test, l-a semnat, astfel, a decăzut necesitatea de a mai fi supus examenului

medical cu prelevarea probelor biologice, pentru a constata încă o dată starea de

ebrietate a inculpatului Șevcenco Alexandr, or, ultimul nu a avut careva pretenții la

rezultatul testului „Drager” (f.d.10).

5

Instanța de recurs a conchis că, deși considerându-se afectat într-un drept

prevăzut de lege, inculpatul nu a contestat legalitatea actelor procedurale îndeplinite

de către de organul de urmărire penală în modul și termenul stabilit de lege, precum

și - la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei, nu a

avut nici o obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că acestea sunt legale.

În acest sens, instanța de recurs a considerat nefondate argumentele părții

apărării referitor la faptul că, învinuirea adusă inculpatului Șevcenco Alexandr nu

este demonstrată prin probele anexate la dosar, iar instanța de fond și-a bazat sentința

preluând probele prezentate prin rechizitoriu, deoarece se atestă că atât, ordonanța

de învinuire cât și rechizitoriul corespund rigorilor prevederilor art.art.281, 296 Cod

de procedură penală și art.6 din CEDO: care prevede că orice persoană acuzată de o

infracțiune are ca minimum dreptul să fie informată în cel mai scurt timp, într-o

limbă pe care o înțelege și de o manieră detaliată asupra naturii și cauzei acuzării

împotriva sa. În acest context, Colegiul Penal subliniază că actul de învinuire cât și

de sesizare a instanței corespund rigurozității dispozițiilor legale ce impun ca

învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă.

Astfel, instanța de recurs a conchis că prima instanță apreciind fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, a stabilit vinovăția inculpatului

Șevcenco Alexandr și corect a calificat acțiunile acestuia în baza art.2641 alin.(1)

Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Cu referire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Șevcenco

Alexandr, instanța de recurs a conchis că prima instanță a respectat prevederile

art.art.7, 75 Cod penal, stabilindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă și în limitele

prevăzute de infracțiunea incriminată.

Așadar, reținând prevederile art.art.61, 75 Cod penal, instanța de recurs a

stabilit că inculpatul a săvârșit o infracțiune care potrivit art.16 Cod penal, face parte

din categoria infracțiunilor ușoare, anterior nu a fost tras la răspundere penală, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru, iar careva circumstanțe atenuante

sau agravante prevăzute de art.art.76, 77 Cod penal, nu s-au constatat, din care motiv

instanța de recurs a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe potrivit

căreia corectarea și reeducarea inculpatului Șevcenco Alexandr, precum și

restabilirea echității sociale, va fi posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 200 ore, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, pedeapsă care este una echitabilă,

legală și proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.

temeiul art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de recurs

din 03 mai 2022 cu recurs în anulare, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Șevcenco Alexandr să fie achitat.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea invocând motive similare

celor expuse în recurs, indică că instanța de recurs a comis aceleași greșeli pe care

le-a comis și prima instanță, prin respingerea probelor apărării, fără a da o analiză a

pertinenței și concludenții acestora.

6

Totodată, mai indică și faptul că în speță, lipsesc probe care să confirme

vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii incriminate.

baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele raționamente.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Conform art.453 alin.(2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

În sensul art.6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Astfel, una dintre cerințele primordiale pentru declararea recursului în anulare

este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept comise în

cadrul procedurii precedente, care să cadă sub incidența noțiunii de viciu

fundamental.

Potrivit art.456 alin.(1) Cod de procedură penală, în coroborare cu art.432

alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

recursului în anulare declarat, în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea recursului în

anulare, din motiv că este vădit neîntemeiat, este precedată de verificarea temeiurilor

de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-

se că actul recurat este conform legii, fără a prezenta vreo carență de natură să-l

afecteze și să genereze desființarea acestuia.

Prezintă relevanță și specificarea că instanța de recurs în anulare la această

etapă a procedurilor nu declanșează un control asupra fondului cauzei, nu dă o nouă

apreciere probelor administrate și cercetate și nu verifică argumentele care nu au fost

obiect de cercetare în cadrul etapelor precedente de judecare a cauzei, ci verifică

dacă în hotărârile adoptate nu a fost admis vreun viciu fundamental de natură să

determine casarea soluției devenite irevocabile, adoptate pe caz.

Așadar, analizând argumentele recursului în anulare declarat, prin prisma

sensului atribuit de legislația procesuală penală a noțiunii de viciu fundamental,

Colegiul penal consideră că titularul cererii de recurs în anulare nu a adus argumente

care s-ar încadra în acest concept și care ar afecta hotărârile atacate.

Reieșind din textul recursului în anulare declarat, Colegiul penal constată că

apărarea invocă în calitate de viciu fundamental care a afectat decizia contestată,

faptul că instanțele de fond și de recurs neîntemeiat l-au condamnat pe Șevcenco

Alexandr în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, deoarece probele administrate la

materialele cauzei penale nu demonstrează vinovăția acestuia în săvârșirea

7

infracțiunii incriminate.

Însă cu referire la acest argument, Colegiul penal reține că atât prima instanță

cât și instanța de recurs, au remarcat că analizând fiecare probă sub aspectul

admisibilității ei, nu s-a constatat nici un temei legal pentru a declara inadmisibile

probele administrate de partea acuzării, precum și nici careva încălcări de procedură

ce atrag nulitatea actelor de procedură.

Prin urmare, reieșind din semnificația juridică atribuită noțiunii de viciu

fundamental, se menționează că argumentele invocate de recurent pe care acesta le

încadrează în conceptul de „viciu fundamental”, nu sunt incidente la caz și nu pot

servi temei de admitere a recursului în anulare, or, din materialele dosarului rezultă

cert motivele pentru care instanțele de judecată au optat pentru soluția adoptată.

Or, modalitatea de apreciere a probelor în modul propus de către apărare nu

se încadrează în noțiunea de viciu fundamental care ar constitui temei de intervenire

în procedura precedent.

Potrivit art.art.27 alin.(1), 448 Cod de procedură penală, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a

circumstanțelor cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanței

judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii probelor

și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune recurentul este una

lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu fundamental de natură

să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Colegiul penal reține că, instanța de recurs a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, corect concluzionând în privința vinovăției

condamnatului Șevcenco Alexandr în fapta incriminată, și just fiind încadrate

acțiunile acestuia în baza art.2641 alin.(1) Cod penal.

Mai mult, esența criticilor aduse în recursul în anulare au constituit obiect al

examinării în cadrul instanței de recurs, asupra cărora instanța s-a expus, motivându-

și detaliat soluția potrivit pct.4.1. al prezentei decizii.

Colegiul penal menționează faptul că principiul securității raporturilor

juridice, consfințit în art.6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi

pusă în discuție (hotărârea Roșca vs Republica Moldova nr. 6267/02, § 24, din 22

martie 2005; Mitropolia Basarabiei și Parohia Nașterea Maicii Domnului vs

Republica Moldova, nr. 65637/10, din 01 octombrie 2019), iar potrivit dispozițiilor

art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO, redeschiderea procesului, conform legii și

procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură

să afecteze hotărârea pronunțată.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, hotărârea contestată nu este afectată

de un careva viciu fundamental, fiind în conformitate cu prevederile legale și această

8

hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă capătă putere de lucru

judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia.

Colegiul penal conchide că, la examinarea prezentului recurs în anulare, nu s-

au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs, ce ar indica la prezența

unui viciu fundamental în cauză care ar afecta hotărârea irevocabilă, iar existența

unei alte păreri a recurentului asupra circumstanțelor cauzei și probatoriului

administrat la dosar, nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

În atare circumstanțe, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în

anulare, din motiv că este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Russu

Alexandr în numele condamnatului Șevcenco Alexandr, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2022, în cauza penală în

privința lui Șevcenco Alexandr xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 19 octombrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

9