1ra-953/2022 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-953/2022 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-953/2022

1-21093 070-01-1ra-01072022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului Cupcea Stanislav, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2022,

în cauza penală în privința lui

Cupcea Stanislav xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.06.2021 - 14.07.2021;

Instanța de apel: 05.08.2021 - 16.02.2022;

Instanța de recurs: 01.07.2022 - 05.10.2022.

a c o n s t a t a t:

probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641

Cod de procedură penală, Cupcea Stanislav a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 6 luni.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

la 03 iunie 2021, aproximativ la ora 23:30 min., fiind privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport, conducând automobilul de model „Opel Astra”, cu numărul

de înmatriculare xxxx, pe str. Kogălniceanu din or. Hîncești, a fost stopat de către

colaboratorii Inspectoratului National de Securitate Publică al IGP, aflați în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru verificarea actelor. Fiind suspectat,

conducătorul mijlocului de transport, că se află în stare de ebrietate alcoolică sau în

stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efect

similar, de către agenții constatatori, în conformitate cu art.438 alin.(2) Cod

contravențional, i-au solicitat să fie supus procedurii de testare alcoolscopică. Prin

urmare, Cupcea Stanislav, acționând cu intenție directă, având scopul de a se refuza

1

de la testarea alcoolscopică, ignorând prevederile pct. 11 lit. j) al Regulamentului

Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357

din 13.05.2009, conform cărora „conducătorul de autovehicul este obligat să se

supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după

caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare”, fiind preîntâmpinat despre răspunderea penală

pentru „refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport

de hi testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui

examen medical” s-a refuzat să fie suspus testării alcoolscopică.

Acțiunile inculpatului Cupcea Stanislav au fost încadrate în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, după indicii: refuzul conducătorului mijlocului de transport de la

testarea alcoolscopică, săvârșit de către o persoană care este privată de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

care a solicitat casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cupcea

Stanislav în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în

sensul aplicării fată de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că

această soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de

corectare și reeducare a inculpatului.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit

neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, iar aplicarea

pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și

facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii

penale. Prima instanță a dat o apreciere subiectivă și neargumentată ce ține de

aplicarea art.90 Cod penal, or, pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va contribui

la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea persoanei

care a comis infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, or, fiind tras anterior la răspundere penală pentru infracțiune similară,

Cupcea Stanislav nu a stat pe calea corijării și a comis o nouă infracțiune cu intenție

2022, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Cupcea Stanislav recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță

2

a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Cupcea

Stanislav în baza art.2641 alin.(4) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru

casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță

fiind prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză,

precum și reieșind din gravitatea faptei infracționale săvârșite de către inculpatul

Cupcea Stanislav.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Cupcea Stanislav și nu

a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce

privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art.90 Cod penal. Discordanța între

cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și greșit motivate în privința aplicării instituției suspendării condiționate

a executării pedepsei față de Cupcea Stanislav, or, inculpatul anterior a mai comis o

infracțiune similară, astfel, cele sus-indicate, indică la faptul că, Cupcea Stanislav

na stat pe calea corijării, este dispus să comită sistematic infracțiuni de încălcare a

regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport,

în stare de ebrietate.

În această ordine de idei, soluționând chestiunea privind stabilirea și

individualizarea pedepsei instanța de apel a conchis că, urmează a se ține cont de

gravitatea infracțiunii și pericolul social al faptei săvârșite, de personalitatea

inculpatului, astfel, reeducarea inculpatului fiind posibilă doar cu aplicarea pedepsei

sub formă de închisoare, pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

Căpățînă Ion în numele inculpatului, prin care, invocă prevederile art.427 alin.(l)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, în partea

stabilirii pedepsei inculpatului și menținerea în această parte a sentinței.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că, la stabilirea

pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viată ale acestuia.

Consideră că, în speță, este posibilă suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin

comportament exemplar și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a

acordat și va oferi o mai bună protecție intereselor societății, decât izolarea lui

3

Cupcea Stanislav de societate.

apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, astfel că nefiind comise careva erori

de drept în raport cu motivele invocate de partea apărării, iar decizia contestată

conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului declarat de partea apărării, Colegiul penal atestă

că recurentul indică în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel,

prevederile art.427 alin.(l) pct. 6) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența

argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței

de apel din alte considerente, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de

individualizare a pedepsei penale, motiv care se subscrie temeiului de casare

prevăzut la pct. 10) potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin.(l) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Cupcea

Stanislav, întrucât celălalt temei de casare nominalizat în recurs nu a fost motivat de

către recurent, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul

temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal

relevă că, acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Astfel, având în vedere argumentele din recurs, Colegiul penal notează că,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei, se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

4

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Totodată, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în

Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la

cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

După cum rezultă din recurs, apărarea solicită aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, însă Colegiul penal

menționează că, aceasta nu poate fi reținută, deoarece sub aspectul individualizării

pedepsei penale, soluția instanței de apel, este întemeiată și legală.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele

cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că, instanța de apel a efectuat o

analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, care indică, că săvârșirea

faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a pedepsei.

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale și

personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunii

(infracțiunea este una ușoară), atitudinea inculpatului față de procesul penal derulat

în privința sa, persoana inculpatului (acesta anterior a fost judecat, inclusiv pentru

infracțiune similară) și condițiile de viață ale familiei sale.

Colegiul penal reține că, instanța de apel a luat în considerare faptul că

inculpatul, care anterior a fost judecat, inclusiv pentru infracțiune similară, însă

niciodată nu i-a fost stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, a comis din nou o

infracțiune, cu intenție, motiv din care instanța de apel just a concluzionat că, de

fapt, inculpatul nu s-a corectat și reeducat, din nou pășind pe cale infracționalității,

în așa mod instanța de apel a conchis în mod corect, că în cazul inculpatului Cupcea

Stanislav o pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul de restabilire a

echității sociale, de corectare a acestuia, precum și de prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

5

Astfel, Colegiul penal consideră că, individualizând pedeapsa inculpatului

Cupcea Stanislav, instanța de apel a ținut cont de prevederile legale relevante și a

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc,

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că, erorile invocate

în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Căpățînă Ion în

numele inculpatului Cupcea Stanislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 16 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Cupcea

Stanislav xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 octombrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

6