1ra-906/2022 — art. 179 al. 2, 287 alin. 2, lit. b CP

1ra-906/2022 — art. 179 al. 2, 287 alin. 2, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-906/2022

1-19002335-01-1ra-20062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de procurorul-șef în Procuratura de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 martie 2022, în

privința inculpatului

Panov Valeriu XXXX,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei XXX din 07.05.2019 în

baza art. 171 alin. (1), 186 alin. (2) lit. c), d), 186 alin. (2)

lit. b), c), d), 27, 186 alin. (2) lit. b), c), 84 Cod penal la 4

ani închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 13.02.2019 - 04.11.2021,

instanța de apel: 23.11.2021 - 21.03.2022,

instanța de recurs: 20.06.2022 - 08.08.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Panov

Valeriu a fost condamnat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare și art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul total al pedepselor aplicate, i-a

fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

applicate, inclusiv conform sentinței Judecătoriei XXX din 07.05.2019, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, din 04.11.2021.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului, cheltuielele judiciare în mărime

de 448 lei.

orele 03:30, aflându-se în s. XXX, r-nul XXX, împreună și de comun acord cu

Bolocan Dorin, a.n. XXX, locuitor a s. XXX r-nul XXX, au pătruns ilegal în

domiciliul lui Chistol Elena, a.n. XXX, situat în s. XXX, r-nul XXX și au aplicat

forța fizică asupra lui Chistol Elena, provocându-i dureri fizice.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod

penal, ca pătrunderea în domiciliul unei personae, fără consimțămîntul acesteia și

refuzul de a-l părăsi la cererea ei, săvârșit cu aplicarea violenței.

Tot el, la 20 aprilie 2019, orele 04:30, împreună cu Chise Andrian, aflându-se

în preajma localului Î.I. „Cazacu Lilia” din s. XXX, r-nul XXX, din intenții

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect

față de societate, cu o deosebită obrăznicie, au iscat un conflict cu Verdeș Nicolai,

a.n. XXX, locuitor al s. XXX, r-nul XXX, aplicându-i ultimului multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste tot corpul, cauzându-i leziuni corporale neînsemnate,

manifestate sub formă de: „excoriație a țesuturilor moi a regiunii parietale a capului”.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, săvârșite de două persoane.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală, iar vinovăția lui este confirmată și prin probele cercetate.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă nonprivativă de libertate.

Apelanta a invocat că inculpatul a dat dovadă de atitudine sinceră pe tot

parcursul procesului penal și în consecință o altă pedeapsă decât cea privativă de

libertate este în stare să asigură atingerea scopului sancțiunilor penale.

2022, apelul a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după

cum urmează: „În baza art. 1-2 a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, se încetează procesul

penal în privința lui Valeriu Panov, învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin.

(2) și art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal”.

Instanța de apel a statuat că art. 2 alin. (1), (3) din Legea amnistiei prevede că

procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi,

pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează

la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de

prezenta lege. Încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu acordul

scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.

Panov Valeriu este învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.

(2) Cod penal la data de 09 iulie 2018 și cea prevăzută de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod

penal la 20 aprilie 2019, deci, până la adoptarea Legii nr. 243 din 24.12.2021.

2

Mai mult ca atât, infracțiunea prevăzută la art. 179 alin. (2) Cod penal este mai

puțin gravă, sancțiunea căreia prevede închisoare de până la 3 ani. Infracțiunea

prevăzută la art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, la fel, este mai puțin gravă, sancțiunea

căreia prevede închisoare de până la 5 ani.

În conformitate cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința

de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 2)-9),

285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod

penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Conform art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale

are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei prevăzute la art. 275 pct. 4)-9) din

prezentul cod, precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art. 53

Cod penal, iar în temeiul art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală

nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Astfel, inculpatul întrunește condițiile instituite de Legea nr. 243 din

24.12.2021, procesul penal urmând a fi încetat în legătură cu intervenirea amnistiei.

În acest sens, nu pot fi reținute argumentele procurorului, precum că Panov V.

nu cade sub aplicabilitatea Legii nr. 243 din 24.12.2021, deoarece potrivit cazierului

contravențional și penal, a comis și infracțiuni grave.

Ori, prin sentința Judecătoriei XXX din 05.07.2013, inculpatul a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (4), 90 Cod penal la 5 ani închisoarea, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 243 din 24.12.2021, prevederile art.1– 5 nu se

aplică persoanei inculpate, care a fost condamnată anterior pentru săvârșirea cu

intenție a unei infracțiuni grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare.

Panov V. a fost anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave la

închisoare, dar pedeapsa nu a fost executată nici în tot, dar nici în parte, ci executarea

ei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă 3 ani.

Prin urmare, inculpatul cade sub incidența actului de amnistie, deoarece nu se

încadrează în restricțiile prevăzute de această lege.

declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate, cu menținerea sentinței.

Recurentul invocă că inculpatul Panov Valeriu nu cade sub aplicabilitatea Legii

nr. 243 din 24.12.2021, deoarece potrivit cazierului contravențional rezultă că acesta

a comis și infracțiuni grave. Inculpatul, prin sentința Judecătoriei XXX din

05.07.2013 a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4), 90 Cod penal la 5 ani

închisoare, cu suspendarea pedepsei pe un termen de probă de 3 ani. Respectiv,

Panov V. cade sub restricțiile stipulate la art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 243 din

24.12.2021 în redacția inițială.

Cauza penală s-a aflat la etapa căilor de atac, apelul, când nu se judecă cauza,

ci se judecă apelurile, fiind deja depășită faza judecării cauzei în prima instanță,

3

potrivit capitolelor I și III din Titlul II ”Judecata” din Partea special a Codului de

procedură penală.

Or, potrivit prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova din 23.12.2021, este

stipulat că prevederile acesteia se aplică la etapa judecării cauzei, art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 243/2021.

Astfel, la etapa judecării apelului, după cercetări judecătorești și dezbateri, nu

este posibilă încetarea procesului penal în temeiul legii cu privire la amnistie,

conform art. 107 Cod penal, dar pronunțarea sentinței de condamnare, cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

din Codul penal și în cazurile prevăzute în art. 89 alin. (2) lit. a), b), c), e), f), g) Cod

penal.

Din conținutul alin. (6) din același articol rezultă că la adoptarea sentinței de

condamnare cu liberarea de pedeapsă sau, după caz, sentinței de condamnare fără

stabilirea pedepsei, instanța argumentează în baza căror temeiuri prevăzute de Codul

penal, adoptă sentința dată.

Astfel, nu este clar de ce anume instanța de apel încetează procesul penal, în

temeiul prevederilor art. 1 și 2 a Legii privind amnistia nr. 243 din 24.12.2021,

soluție ce nu corespunde prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură

penală.

În drept, recursul este bazat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 415 alin.

4

(1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de

apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art.

409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță. În corespundere cu art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. Potrivit

art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură

penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a

instanțelor judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod,

exceptând doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când

unele prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod

de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot

fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7) Cod

de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a

persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi

penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței

acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de

procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în

art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 285

alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără

acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art.

384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii

înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost

cercetate în ședința de judecată. Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de

procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2)

5

și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele

pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța

a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. Partea descriptivă a

sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină descrierea și motivarea

temeiurilor pentru încetarea procesului penal. Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie

arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă

instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul

sentinței de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a

procesului penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

Potrivit jurisprudenței naționale, apelul este o cale de atac ordinară, pentru ca

pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea reformării hotărârii nedefinitive.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept. Apelul este și o cale de

reformare a hotărârii. În cazul admiterii lui, hotărârea atacată este desființată integral

sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în instanța de apel. În baza apelului

se face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-

se și posibilitatea administrării de noi probe (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005,

nr.22 - Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 1.).

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care

Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu

mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de

judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care

refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de

judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența

art. 6.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) dispunând neclar în dispozitiv că: „În baza art. 1-2 a Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din

24.12.2021, se încetează procesul penal în privința lui Valeriu Panov, învinuit de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2) și art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal”, nu a indicat

aliniatul respectiv al art. 1 și 2 din Legea menționată și nu a respectat procedura de

aplicare a actului de amnistie prevăzute de legea procesual penală enunțată supra.

6

Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice cu

caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii

lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.

(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3)

și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în

cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP),

hotărăsc asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar

prin adoptarea sentinței sau deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu

liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală (

Sentința de încetare a procesului

), nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște

penal

asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a

procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei

sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale

procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în

condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală,

spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală,

adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP);

b) a decis în dispozitiv absolut sumar inițial că se casează total sentința... și se

pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, apoi că se

încetează procesul penal.

Prin urmare, în situația divergentă când este casată total sentința și ulterior

încetat procesul penal, în descriptiv fiind indicat că inculpatul este învinuit..., adică

lipsind soluția privitor la fapta infracțională, vinovăția inculpatului și încadrare

juridică a acțiunilor lui, deoarece sentința a fost casată total, este absolut neclar ce fel

de hotărâre a pronunțat instanța – de condamnare sau de încetare, pe motive de

7

reabilitare sau nereabilitare, în descriptivul și dispozitivul deciziei fiind prezente

elemente proprii ambelor soluții.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, acesta fiind expus neclar, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul-șef în Procuratura de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 21 martie 2022, în privința inculpatului Panov Valeriu

XXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 26

august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

8