1ra-629/22 — art. 287 alin. 3; 179 alin. 2; 287 alin. 1 CP

1ra-629/22 — art. 287 alin. 3; 179 alin. 2; 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-629/22

1-19035917-01-1ra-21042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecătorii: Diaconu Iurie și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Caraman Iurie în numele inculpatului Slobodean Victor și

reprezentantul legal al inculpatului - Slobodean Elena, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2022, în cauza penală

în privința lui

Slobodean Victor xxxxxx, născut la

xxxxxxxx, originar și domiciliat în s.

xxxxxxxx, xxxxx xxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.06.2019 – 02.12.2021;

Instanța de apel: 23.12.2021 – 16.02.2022;

Instanța de recurs: 21.04.2022 – 02.08.2022.

A C O N S T A T A T:

s-a constatat că Slobodean Victor a săvârșit fapta prejudiciabilă prevăzută de art. 287

alin. (3) Cod penal (episodul din 05.10.2017), 179 alin. (2) Cod penal (episodul din

13.05.2020), art. 287 alin.(1) Cod penal (episodul din 17.05.2020) și art. 179 alin. (2)

Cod penal (episodul din 01.07.2020), în stare de iresponsabilitate.

În temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) Cod penal, Slobodean Victor a fost

absolvit de răspunderea penală pentru săvârșirea faptei prejudiciabile prevăzută de

art. 287 alin. (3), 179 alin. (2), art. 287 alin. (1) și art. 179 alin. (2) Cod penal, pe

motivul comiterii faptei prejudiciabile în stare de iresponsabilitate.

În temeiul art.99 lit. a) Cod penal, față de Slobodean Victor a fost aplicată

măsura de constrângere cu caracter medical: internarea în instituție psihiatrică cu

regim obișnuit de supraveghere.

1

Slobodean Victor, la 05.10.2017, aproximativ la ora 01:00, împreună și în comun

acord cu Coliba Vitalie, Coliba Alexandr și Larschi Alexandr, aflându-se pe un drum în

satul Vasileuți, raionul Rîșcani, din motive huliganice, intenționat, încălcând ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, printr-o obrăznicie

deosebită, l-au maltratat pe Tudor Mandalac, aplicându-i mai multe lovituri cu bâte și

ștachete din lemn peste diferite părți ale corpului, astfel cauzându-i fractură închisă

de os ulnar în 1/3 medie cu echile fără deplasarea fragmentelor, echimoze pe ambii

omoplați, plăgi contuze până la aponevroză pe partea păroasă a capului, leziuni care

conform raportului de expertiză judiciară nr. 201827D0026 din 31 ianuarie 2018 se

califică ca vătămare medie, condiționând dereglarea sănătății de lungă durată.

Acțiunile lui Slobodean Victor au fost calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal cu indicii de calificare: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor acțiunile

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită cu

aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății.

Tot el, la data de 13 mai 2020, în jurul orei 21:30, s-a deplasat la domiciliul lui

Mosiurca Petru, a.n. xxxxxxx și în mod ilegal, fără a avea consimțământul ultimului,

încâlcind conștient prevederile art. 29 din Constituție, a pătruns în gospodăria

acestuia, situat în xxxxxxxxxxxxxxxxx, unde fiind descoperit de către acesta, i-a aplicat

o lovitură cu o sticlă în regiunea capului, cauzându-i conform raportului de expertiză

judiciară nr. 202027D0088 din 10 iunie 2020, vătămări corporale ușoare, după care

la cererea și somațiile ultimului, Slobodean Victor a refuzat categoric să părăsească

curtea casei, acțiuni ilegale care au durat aproximativ 25 minute.

Tot el, la data de 17 mai 2020, aproximativ la ora 20:00, aflîndu-se în stradă, în

s. Vasileuți, r-nul Rîșcani, care este un loc public, încălcând ordinea publică, ce

înseamnă o totalitate de relații sociale, ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire

în societate, de inviolabilitate a persoanei și integritate a patrimoniului, exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate și manifestând obrăznicie deosebită, din

motive huliganice, a numit-o cu cuvinte necenzurat pe Nedelea Liubovi, după care i-a

aplicat o lovitură cu palma peste față, cauzându-i conform raportului de expertiză

judiciară nr. 202027P00898 din 10 iunie 2020, vătămări corporale neînsemnate.

Tot el, la data de 01 iunie 2020, în jurul orelor 03:30, s-a deplasat la domiciliul

cet. Mosiurca Valentina, a.n. xxxxxxx, situată în xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx și în mod ilegal,

fără a avea consimțământul ei, încălcând conștient prevederile art. 29 din Constituției,

prin geam a pătruns în locuința acesteia și anume într-o cameră de la etajul doi al

casei, unde dormea nepoata sa xxxxxxxxxxxxxxx, pe care s-a urcat cu tot corpul

deasupra ei, i-a aplicat mai multe lovituri cu palma peste față, a apucat-o și a strîns-o

de gât, și urmare a opunerii de rezistență din partea ultimei, Slobodean Victor a fugit

din casă, acțiuni ilegale care au durat o perioadă scurtă de timp, astfel cauzându-i

dureri fizice.

Prin ordonanța organului de urmărire penală din 04 septembrie 2020,

Slobodean Victor a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

2

de art. 179 alin. (2), 287 alin. (1) și art. 179 alin. (2) Cod penal.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia în partea aplicării în privința lui

Slobodean Victor a măsurii de constrângere cu caracter medical, rejudecarea cauzei

și constatarea săvârșirii faptelor incriminate în stare de iresponsabilitate.

În motivarea apelului a invocat că, pe parcursul urmăririi penale și examinării

cauzei în instanța de judecată au fost dispuse expertize medico-legale psihiatrice

ambulatorie și în condiții de staționar.

Conform raportului de expertiză judiciar-psihiatrică nr. 201936S0133 din

28.02.2020, care a fost efectuată în condiții de staționar, experții au stabilit că

Slobodean Victor la data comiterii faptei conform stării psihice nu avea format păstrat

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxx;

La fel experții au relatat ca în cazul dacă în instanța de judecată va fi probată

vinovăția inculpatului, comisia de experți judiciari psihiatrici pledează ca, Slobodean

Victor să fie recunoscut iresponsabil. În cadrul expertizei s-a stabilit că, Slobodean

Victor suferă de maladie xxxxxxxxxxxxxxx: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx. xxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxx, însă starea lui xxxxxxxxx s-a ameliorat, este stabilă, nu prezintă

pericol social, nu necesită internarea la tratament prin constrângere cu caracter

medical, nu necesită internare la tratament prin constrângere într-o instituție

psihiatrică.

Din alt raport de expertiză judiciară-psihiatrică nr. 202037A0258 din

25.02.2021 efectuat în condiții de ambulatoriu, rezultă că Slobodean Victor la

momentul comiterii infracțiunii imputate suferea de xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx:

xxxxxxxxxxxxxxxxxxx. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx. El nu avea capacitatea de a

conștientiza și dirija acțiunile sale. În caz de recunoaștere a vinovăției în acțiunile

imputate, poate fi recunoscut iresponsabil. Experții relatând că: în caz de

recunoaștere ca vinovat de acțiunile imputate în privința lui Slobodean Victor, ca

persoană ce suferă de xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx cu repetate încălcări

infracționale, cu riscul de recăderi elevat, pot fi aplicate măsurile de constrângere cu

caracter medical cu regim obișnuit de supraveghere;

Partea apărării a menționat că, din rapoartele nominalizate rezultă că ambele

comisii au dat concluzii contradictorii în partea ce se referă la aplicarea măsurilor de

constrângere cu caracter medical privind internarea lui Slobodean Victor în instituție

psihiatrică cu regim obișnuit de supraveghere;

Părțile în cadrul examinării cauzei, anume reprezentantul legal al inculpatului

Slobodean Elena nu a solicitat dispunerea expertizei judiciar-psihiatrice

suplimentare în comisie din cauza stării materiale, iar partea acuzării nu a insistat de

a înlătura coliziile între experți;

A concluzionat că, raportul de expertiză judiciar-psihiatrică nr. 201936S0133

din 22.02.2020 care a fost efectuat în condiții de staționar de către experții serviciului

de psihiatrie medico-legală CML este obiectiv și întemeiat vizavi de raportul de

3

expertiză judiciară-psihiatrică nr. 202037A0258 din 25.02.2021 efectuat în condiții

ambulatorii de către experții al IMSP Spitalul de Psihiatrie Bălți. Expertiza în condiții

de staționar se efectuează prin observația medicală permanentă și în baza datelor de

investigații medicale necesare, studiate de către comisia de experți. Expertiza

ambulatorie se efectuează singular în cadrul unui spital de psihiatrie, dispensar

psiho-neurologic sau în cadrul altor instituții cu profil psihiatric.

apel, solicitând casarea acesteia în partea aplicării în privința lui Slobodean Victor a

măsurii de constrângere cu caracter medical, cu stabilirea vinovăției sau nevinovăției

lui Slobodean Victor.

În motivarea apelului a invocat că, nimeni din martori nu a confirmat vinovăția

fiului său. În decurs de câțiva ani ea și fiul se află în relații ostile cu persoanele

respective. Ultimii mereu provoacă conflicte, de nenumărate ori i-au numit cu cuvinte

necenzurate. Fiul se află sub supravegherea medicului, permanent administrează

tratament, la fel în luna aprilie 2021 a fost internat în instituția psihiatrică a

mun. Bălți. Fiul primește tratament regulat și nu necesită să fie internat în instituție

psihiatrică pentru a se trata. Deține xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, iar fiul o ajută

prin gospodărie.

fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința primei instanțe.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că, prima

instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind constatarea

săvîrșirii de către Slobodean Victor a faptelor prejudiciabile și încadrând just acțiunile

lui în baza dispozițiilor art. 287 alin. (3), art. 179 alin. (2), art. 287 alin. (1), art. 179

alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță la adoptarea sentinței a ținut

cont în deplină măsură de prevederile art. 499 alin. (1) Cod de procedură penală, care

expres prevăd, că dacă consideră dovedit faptul că persoana în cauză a săvârșit o faptă

prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, în stare de iresponsabilitate sau că această

persoană, după ce a săvârșit infracțiunea, s-a îmbolnăvit de o boală psihică cronică,

care o face să nu-și dea seama de acțiunile sale sau să nu le poată dirija, instanța de

judecată adoptă, conform art. 23 Cod penal, fie o sentință de absolvire a acestei

persoane de pedeapsă sau, după caz, de răspundere penală, fie de liberare de

pedeapsă și de aplicare față de ea a unor măsuri de constrângere cu caracter medical,

etc.

La fel, a indicat că, prima instanță a reținut că, potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 201936S0133 din 28.02.2020, s-a constatat că inculpatul Slobodean

Victor la data 05.10.2017 suferea de xxxxxxxxxxxxxxxxxxx: „xxxxxxxxxxxxxxx.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx”. Conform stării psihice Slobodean Victor la data

4

săvîrșirii faptei de care este învinuit,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx. La data de 05.10.2017, data

comiterii faptei de care este învinuit, Slobodean Victor conform stării

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

De asemenea, prima instanță a reținut, că potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 202037A0258 din 25.02.2021, Slobodean Victor, la momentul comiterii

infracțiunii ce i se impută, suferea de xxxxxxxxxxxxxx: „xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx”. Nu avea capacitatea de a

conștientiza și dirija acțiunile sale, în caz de recunoaștere vinovat de acțiunile

imputate poate fi recunoscut iresponsabil. Comisia de experți au concluzionat că: în

caz de recunoaștere vinovat de acțiunile imputate în privința lui Slobodean Victor, ca

persoană ce suferă de xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx cu repetate încălcări

infracționale, cu riscul de recăderi elevat, pot fi aplicate măsurile de constrângere cu

caracter medical cu regim obișnuit de supraveghere.

Astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit alin. (1) art. 23 Cod penal, nu este

pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvârșirii unei fapte

prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-și dea seama de

acțiunile ori inacțiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice

cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Față de o

asemenea persoană, în baza hotărârii instanței de judecată, pot fi aplicate măsuri de

constrângere cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod.

Instanța de apel, a evidențiat că, potrivit art. 99 lit. a) Cod penal, persoanele care

au săvârșit fapte prevăzute de legea penală în stare de iresponsabilitate, din care

cauză ele sunt incapabile să-și dea seama de acțiunile lor sau să le dirijeze, instanța

de judecată poate să le aplice următoarele măsuri de constrângere cu caracter

medical, care se înfăptuiesc de către instituțiile curative ale organelor de ocrotire a

sănătății: internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obținută.

Așadar, instanța de apel, la adoptarea soluției de respingere a solicitării de

neaplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical: internarea în instituție

psihiatrică cu regim obișnuit de supraveghere s-a condus și de pct. 2 lit. a) din

hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 12 decembrie 2005 cu privire

la respectarea legislației în cazurile despre aplicarea, schimbarea, prelungirea și

revocarea măsurilor de constrângere cu caracter medical, măsurile de constrângere

cu caracter medical, arătate în art. 99 Cod penal, se aplică de instanța de judecată față

de făptuitorii, în stare de iresponsabilitate, precum și față de persoanele care fiind în

stare de iresponsabilitate au comis fapte prejudiciabile, prevăzute de legea penală, ce

prezintă pericol pentru societate.

Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 100

alin. (1) Cod penal, internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită

poate fi aplicată de către instanța de judecată unui alienat care, din cauza stării psihice

și a caracterului faptei prejudiciabile săvârșite, are nevoie de îngrijire spitalicească și

de tratament în condiții de supraveghere obișnuită.

5

Astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a conchis referitor la

absolvirea lui Slobodean Victor de răspunderea penală pe motiv că fapta a fost comisă

în stare de iresponsabilitate, cu aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter

medical, internare în instituție medicală cu regim obișnuit de supraveghere.

Subsidiar, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată afirmația invocată de

către reprezentantul legal Slobodean Elena precum că, Slobodean Victor nu necesită

internare în instituție psihiatrică pentru tratament, dat fiind că acesta periodic face

cure de tratament inclusiv și peste hotarele țării, dat fiind că aceste afirmații sunt

irelevante situației din speță, din moment că potrivit raportului de expertiză efectuat

de către experții psihiatrici prin expertiza judiciară nr. 202037A0258 din 25.02.2021

în caz de recunoaștere a vinovăției de acțiunile imputate în privința lui Slobodean

Victor, ca persoană ce suferă de xxxxxxxxxxxxxxxxx evolutivă cu repetate încălcări

infracționale, cu riscul de recăderi elevat, pot fi aplicate măsurile de constrângere cu

caracter medical cu regim obișnuit de supraveghere.

În acest aspect, instanța de apel a menționat și faptul, că Slobodean Victor nu

este la prima încălcare și comitere de către el a faptelor infracționale ilegale, anterior

în privința acestuia fiind aplicată pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea

condiționată a executării ei și ulterior Slobodean Victor a fost liberat de pedeapsă

penală pe motivul stabilirii stării de iresponsabilitate după comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. b), c), e), art.186 alin.(2) lit. b), c), d), art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, astfel soluția adoptată de către prima instanță în privința lui

Slobodean Victor este întemeiată și legală.

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În argumentarea recursului partea apărării reiterează aceleași argumente ca și

în apelul declarat, suplimentar invocă că, instanța de apel nu a motivat de ce

concluziile celei din urmă expertize judiciară nr.202037A0258 din 25.02.2021 care a

fost efectuată în condiții ambulatorii prevalează față de concluziile din raportul de

expertiză judiciară medico-legală psihiatrică nr. 201936S0133 din 28.02.2020 care a

fost efectuată în condiții de staționar.

Le fel, menționează că, instanța de apel nu a înlăturat nici într-un fel

divergențele esențiale dintre aceste concluzii de expertiză și astfel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor indicate în apelurile împotriva sentinței. Or. era obligatorie

numirea unei expertize suplimentare, sau audierea ambilor experți în ședința de

judecată.

temei din cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, contestă

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia.

În argumentarea recursului recurentul reiterează aceleași argumente ca și în

6

apelul declarat, suplimentar invocă că, nu este de acord cu decizia deoarece probele

au fost examinate unilateral, soluția având la bază doar declarațiile părților vătămate.

Instanța de apel a ținut cont de expertiza judiciară defavorabilă față de Slobodean

Victor, or potrivit primei expertize judiciare, nu se impunea necesitatea aplicării

măsurii de constrângere cu caracter medical.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, instanța de apel în mod concludent a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, or, aceasta nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate în recurs.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din

următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept admise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept

pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Din textul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că, autorii acestora

invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel, art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept admise de instanțele de fond și de

apel în cazurile, când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Temeiul respectiv, de fapt, cuprinde nemotivarea hotărârii, privită ca un viciu

fundamental (de procedură) cu titlu de egalitate ar putea fi și motivarea insuficientă;

contrazicerea motivării cu dispozitivul hotărârii sau neînțelegerea acestuia. Eroarea

gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 111) Cod de

procedură penală, și anume, stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, aceasta trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Din textul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că pe lângă temeiul

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, autorii acestora invocă

versiunea potrivit căreia probele administrate la cauza penală nu au fost verificate de

7

instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel nu a

motivat aplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical. Or, această soluție a

fost bazată pe probe contradictorii, iar instanța de apel nu a eliminat divergențele

asupra necesității aplicării măsurii de constrângere, chestiuni ce se referă la

aprecierea probelor.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în

corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus clar.

Așadar, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Cu referire la criticile invocate de recurenți precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal le apreciază ca

fiind neîntemeiate, deoarece, verificând decizia recurată în raport cu argumentele

invocate în apel, se atestă că partea apărării a primit răspuns la argumentele

înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în

speță, nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

Colegiul penal menționează, că motivarea hotărârii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Sub aspectul probelor administrate, supuse criticii recurentului, se impune

precizarea că, aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de

urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează

pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca

8

fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta

fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de

fond, corectitudinea concluziei privind constatarea săvârșirii în speță de către

inculpat a faptelor prejudiciabile și încadrarea justă a acțiunilor acestui conform

infracțiunilor incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către

partea apărării, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Contrar argumentelor recurentului, prin care se invocă faptul că, la

fundamentarea soluției, instanța de apel s-a bazat în exclusivitate pe concluziile celei

din urmă expertize judiciare nr. 202037A0258 din 25.02.2021, care a fost făcută în

condiții ambulatorii și nu a motivat de ce acestea prevalează față de concluziile din

raportul de expertiză judiciară medico-legală psihiatrică nr. 201936S0133 din

28.02.2020, care a fost efectuată în condiții de staționar, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în

favoarea aplicării măsurii de constrângere cu caracter medical, așa cum susține

apărarea, însă le-a analizat prin prisma art. 23, 99 Cod penal și ținând cont de practica

judiciară relevantă, corect a ajuns la concluzia privind aplicarea măsurii de

constrângere cu caracter medical.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind constatarea săvîrșirii

faptelor prejudiciabile incriminate inculpatului Slobodean Victor, în stare de

iresponsabilitate și aplicarea față de acesta a măsurii de constrângere cu caracter

medical: internarea în instituție psihiatrică cu regim obișnuit de supraveghere.

Astfel, Colegiul penal conchide că, în speță nu a fost constatată existența erorii

de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece

asemenea eroare în speță nu a fost admisă, instanța de apel s-a expus argumentat, iar

soluția acesteia este descrisă la pct. 5 – 5.1 al acestei decizii, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

În concluzie, Colegiul penal statuează că argumentele invocate de recurenți

sunt nefondate, întrucât necesitatea aplicării măsurii de constrângere cu caracter

medical față de inculpat a fost dovedită indubitabil prin probele administrate, care au

indicat asupra existenței la inculpat a maladiei psihice cronică, evolutivă cu repetate

încălcări infracționale, cu riscul de recăderi elevat precum și faptul că inculpatul a

săvârșit fapte prejudiciabile, prevăzute de legea penală, ce prezintă pericol pentru

societate, în speță nefiind admisă o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

9

judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Helle c. Finlandei, hotărârea din

19 decembrie 1997; Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la examinarea

recursurilor declarate de către avocatul Caraman Iurie în numele inculpatului

Slobodean Victor și reprezentantul legal al inculpatului, Slobodean Elena, nu au fost

stabilite erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se

soluția inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Caraman

Iurie în numele inculpatului Slobodean Victor și reprezentantul legal al inculpatului -

Slobodean Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16

februarie 2022, în cauza penală în privința lui Slobodean Victor xxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Boico Victor

10