1ra-647/2022 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-647/2022 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-647/2022

1-14171284-01-1ra-29042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie

2021, în privința inculpatului

Calciu Gheorghe XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.10.2014 - 08.05.2019,

instanța de apel: 02.03.2020 - 22.12.2021,

instanța de recurs: 29.04.2022 - 27.06.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (1) Cod

penal, cu liberarea de răspundere penală pe motivul expirării termenului de

prescripție.

Calciu Gheorghe, urmărind scopul acumulării numărului necesar de semnături

pentru inițierea referendumului republican legislativ privind aderarea Republicii

Moldova la tratatele de constituire a Comunității Economice Euroasiatice de formare

a teritoriului vamal unic și de constituire a Uniunii Vamale, a transcris datele

personale ale susținătorilor referendumului din lista de subscripție nr. XXXXXXX

1

și a falsificat semnăturile persoanelor indicate în lista de subscripție nr. XXXXXXX

, la rubrica „susținătorul referendumului”.

Ulterior, după completarea integrală a listelor de subscripție nr. XXXXXXX

și XXXXXXX , Calciu Gheorghi, continuându-și intenția criminală, a aplicat

semnătura sa în rubrica „Semnătura persoanei care a colectat semnăturile”,

certificând faptul că semnăturile au fost colectate personal, confirmând

autenticitatea lor.

Potrivit concluziilor din Raportul de expertiză nr. 897 din 15.03.2013,

„înscrisurile manuscrise din lista de subscripție nr. XXXXXXX au fost executate

de Calciu Gheorghi. Semnătura din rubrica „semnătura persoanei care a colectat

semnăturile” din lista de subscripție nr. XXXXXXX au fost executate de către

Calciu Gheorghi”.

Conform raportului de expertiză nr. 4098 din 26.07.2013, „semnăturile din

colonița „Semnătura susținătorului referendumului” din lista de subscripție nr.

XXXXXXX sunt executate nu de Ciolac Vadim, Burucov Olesea, Ivanov Boris,

Andreeva Angela, Andreev Mariana, Fazlî Aliona, Stoicev Valentina, Pocitarenco

Valerii, Bașun Vladimir, Bașun Natalia, Stoicev Mariana, Pulcev Elisavela, Peev

Nicolae, Ciolac Vladimir, Borschi Ala, Creciun Olga, Antohi Victor, Borschi Vasile,

Topalo Diana, Acriș Elena, Andreeva Ana, Hadjioglo Vasilisa, Duduie Afanasic,

Ianțoș Maria, fiecare în parte, ale căror mostre de semnături și scris au fost

prezentate, dar de o terță persoană din fantezie și imitare servilă”. De stabilit dacă

semnăturile din colonia „Semnătura susținătorului referendumului” din lista de

subscripție nr. XXXXXXX , sunt executate de către Calciu Gheorghi, nu este

posibil.”

Totodată, conform art. 42 alin. (2) Cod electoral, au dreptul de a colecta

semnături pentru inițierea referendumului, doar membrii grupului de inițiativă, iar

alegerea acestora este prevăzută în art. 152 al aceluiași cod.

De asemenea, în art. 42 alin. (6) Cod electoral, este specificat că la sfârșitul

fiecărei foi din listele de subscripție, colectorul face o mențiune, atestând faptul că

semnăturile au fost colectate de el personal și că el confirmă autenticitatea

semnatarilor, apoi semnează.

Calciu Gheorghe, cunoscând despre aceste prevederi, i-a transmis lui

Nicolaeva Tatiana lista de nr. XXXXXXX și a falsificat semnăturile persoanelor

indicate în lista de subscripție nr. XXXXXXX cu semnăturile persoanelor din s.

Găvănoasa, r-nul Cahul.

Instanța a reținut că infracțiunea prevăzută la art. 361 alin. (1) Cod penal face

parte din Capitolul XVII, care are ca obiect generic „Infracțiunile contra autorităților

publice și a securității de stat”.

Recomandarea Rec(2002)2 Comitetului Miniștrilor a Consiliului Europei,

către Statele membre, privind accesul la documentele publice, din 21.02.2002,

stipulează că „documentele publice” semnifică: - toate informațiile înregistrate în

orice formă, elaborate, primite sau deținute de autoritățile publice și care au legătură

cu funcția administrativă, excepție făcând documentele care sunt în curs de pregătire.

Termenul de „documente publice” reprezintă în sensul prezentei recomandări, toate

informațiile fixate pe orice suport fizic într-o formă recuperabilă (texte scrise,

înregistrate pe bandă sonoră sau audiovizuală, fotografii, email-uri, informații

stocate pe suport electronic cum ar fi bazele de date electronice etc.).

2

Atât documentele produse de o autoritate, cât și documentele ce provin de la

terți și care au fost primite de o autoritate publică sunt acoperite de definiție.

În sensul art. 6 al Legii RM privind accesul la informație nr. 182-XIV din

11.05.2000, prin document oficial trebuie de înțeles documentul care: 1) conține

informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate

de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către

alți subiecți de drept; 2) atestă faptul având relevanță juridică; 3) circulă în cadrul

unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control al circulației. Astfel, se

evidențiază concluzia că documentul oficial este acel document care emană de la o

autoritate publică de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de o

autoritate. Deci, noțiunea „document oficial” se referă nu doar la „documentele

eliberate de autoritățile publice”, dar și la „documentele prezentate autorităților

publice”.

Or, punerea la dispoziția autorităților publice locale, în cazul în care sunt

îndeplinite condițiile legii, conferă acestor documente aptitudinea de a evalua în

obiect material (produs) al infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal,

confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale.

Prin deținere, în sensul art. 361 Cod penal, se înțelege intrarea în posesie a

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Infracțiunea analizată este formală și se consumă din momentul săvârșirii a

tuturor sau cel puțin unei acțiuni indicate în dispoziția alin. (1) art. 361 Cod penal.

Astfel, a fost dovedită vina inculpatului în comiterea faptei incriminate, și

anume, în partea deținerii documentelor oficiale false care acordă drepturi.

Însăși inculpatul a invocat că un blanc suplimentar cu nr. XXXXXXX i-a fost

transmis lui Nicolaeva Tatiana pe care a rugat-o să adune semnăturile repetat, deși

conform art. 42 alin. (2) Cod electoral, au dreptul de a colecta semnături pentru

inițierea referendumului, doar membrii grupului de inițiativă, aleși conform art. 152

al aceluiași Cod.

Infracțiunea comisă întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (1) Cod penal, și anume deținerea documentelor oficiale false care acordă

drepturi, inculpatul confirmând că anume el a transcris personal numele și

prenumele în noua blanchetă care i-a fost prezentată - nr. XXXXXXX , pe care i-a

transmis-o lui Nicolaev Tatiana spre colectarea semnăturilor, după care a prezentat-

o Primăriei Găvănoasa pentru validarea listei de subscripție, fapt ce denotă că a

prezentat-o unei autorități publice locale, iar ulterior a transmis-o cu inscripțiile

nevalabile dlui Turcan, deci, a deținut această listă.

Deși inculpatul nu era în drept de a transmite unei persoane terțe colectarea

semnăturilor, martorul Nicolaeva Tatiana a relatat că nu-și amintește dacă i-a fost

înmânat al 3-a blanc de listă - nr. XXXXXXX , că lista de subscripție XXXXXXX

în limba rusă nu a completat-o și nu cunoaște cine a făcut acest lucru.

Totodată, inculpatul a indicat că următoarea zi sau a 2-a zi, a mers la Primăria

Găvănoasa pentru validarea listei de subscripție cu nr. XXXXXXX , deci, această

listă a fost prezentată autorității publice locale.

Prin urmare, blancheta nr. XXXXXXX reprezintă document oficial fals,

deoarece a fost prezentată pentru aplicarea ștampilei Primăriei Găvănoasa, care

constituie autoritate publică locală, ce denotă că este document oficial, care conferă

drepturi, urmând a fi prezentată Comisiei Electorale Centrale.

3

În aceste împrejurări, afirmațiile apărării că lista în cauză nu constituie

document oficial sunt nefondate, or, a fost prezentată unei autorități publice locale.

La fel, martorul Lupașco Ludmila a comunicat că listele nr. XXXXXXX și

XXXXXXX au fost autentificate de autoritatea publică locală. Listele de subscripție

expres numeric nu au fost prezentate în actul de predare și recepționare ca liste

transmise ca fiind valabile, sau respectiv ca fiind nevalabile, iar listele cu nr.

XXXXXXX și XXXXXXX au fost verificate și s-au constatat acele semne de

falsificare, ele regăsindu-se în acele 7754 liste constatate numeric, or, a fost stabilit

falsul semnăturilor pe criteriile de falsificare, și anume, două liste cu aceleași nume

și prenume, cu aceleași date din actele de identitate, colectate la aceeași dată, cu

diferențierea semnăturilor aplicate de susținători.

Totodată, sunt neîntemeiate afirmațiile inculpatului că primele două blanchete

au fost semnate între 12-15 iunie 2012, iar în blancheta nr. XXXXXXX , care a

completat-o, semnăturile au fost colectate între 10-12 iulie 2012 și au fost combătute

prin declarațiile martorului Lupașco Ludmila, că listele nr. XXXXXXX și

XXXXXXX au fost colectate la aceeași dată cu diferențierea semnăturilor aplicate

de susținători.

Și martorul Țurcan Ivan a confirmat că anume inculpatul a deținut lista nr.

XXXXXXX , pe care ulterior a depistat mențiunea nevalabil, deoarece controla

fiecare listă în parte.

Iar, din declarațiile martorului Coropceanu Sergiu rezultă că modalitatea și

completarea listelor de subscripție, calitatea acestora ținea de competența fiecărui

membru al grupului de inițiativă, în cazul listei nr. XXXXXXX - inculpatul Calciu

Gheorghe.

La fel, au fost respinse și argumentele apărării că inculpatul nu a falsificat

listele de subscripție, or, acestuia nici nu i-a fost imputată falsificarea acestora, dar

confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false care conferă

drepturi.

Or, prin raportul de expertiză nr. 4098 din 26.07.2013 a fost confirmat că

„semnăturile din colonița „Semnătura susținătorului referendumului” din lista de

subscripție nr. XXXXXXX sunt executate nu de cet. Ciolac Vadim, Burucov

Olesea, Ivanov Boris, Andreeva Angela, Andreev Mariana, Fazlî Aliona, Stoicev

Valentina, Pocitarenco Valerii, Bașun Vladimir, Bașun Natalia, Stoicev Mariana,

Puleev Elisaveta, Peev Nicolae, Ciolac Vladimir, Borschi Ala, Creciun Olga, Antohi

Victor, Borschi Vasile, Topalo Diana. Acriș Elena, Andreeva Ana, Hadjioglo

Vasilisa, Dudnic Afanasie, Ianțoș Maria, fiecare în parte, ale căror mostre de

semnături și scris au fost prezentate, dar de o terță persoană din fantezie și imitare

servilă”.

Deci, este întemeiat doar parțial argumentul apărării că învinuirea este ilegală,

inculpatul urmând a fi achitat, or, în rechizitoriu acuzarea a depășit limitele învinuirii

aduse prin ordonanța din 27.05.2013, calificând juridic faptă imputată ca infracțiune

de confecționare și deținere a documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligațiuni, prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, în timp ce în

rechizitoriu a calificat fapta ca fiind confecționare, deținere și folosire a

documentelor oficiale false care acordă drepturi, faptă prejudiciabilă incriminată de

art. 361 alin. (1) Cod penal, fapt ce denotă că, calificativul folosire a documentelor

oficiale false care acordă drepturi, nu i-a fost incriminat inculpatului.

4

Deși rechizitoriul este actul final de învinuire, învinuirea nu poate depăși

limitele consemnate în ordonanța de punere sub învinuire.

Astfel, este neîntemeiată învinuirea înaintată - folosire a documentelor oficiale

false care acordă drepturi, prin prisma rechizitoriului, acuzarea nefiind în drept de a

depăși limitele învinuirii aduse în baza ordonanței de punere sub învinuire din

27.05.2013.

Totodată, sunt irelevante alegațiile apărării că Codul electoral nu prevede

atragerea persoanei la răspundere penală pentru falsificarea semnăturilor, deoarece

infracțiunea comisă cade sub incidența prevederilor art. 361 Cod penal, fapt ce

denotă calificarea corectă de către acuzare a faptei imputate.

În același timp, acuzarea nu a prezentat careva probe ce ar fi confirma

confecționarea de către inculpat a documentului oficial fals, or, prin confecționare,

în sensul art. 361 Cod penal, se înțelege crearea sau denaturarea conținutului unor

asemenea documente oficiale, ceea ce lipsește la caz.

Astfel, reieșind din probele administrate rezultă că vina inculpatului a fost

dovedită parțial, iar acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal, ca deținerea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și eliberează de

obligații.

Conform art. 361 alin. (1) Cod penal, confecționarea, deținerea, vânzarea sau

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, confecționarea sau vânzarea imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor false

ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și

forma juridică de organizare, se pedepsește cu amendă în mărime de până la 650

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la

200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele

pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii

pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

Art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, prescrie că persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Or, infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal a fost comisă de

inculpat în luna iunie 2012, iar din acel moment au trecut aproape șapte ani.

Deoarece, inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care prevede pedeapsa

de până la 2 ani închisoare, acesta urmează a fi liberat de răspundere penală, pe

motivul expirării termenului de tragere a persoanei la răspundere penală.

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că nu recunoaște vina, deoarece nu a comis infracțiunea

incriminată, iar instanța de fond nu a examinat cauza multilateral și obiectiv, probele

administrate fiind contrare circumstanțelor de fapt, învinuirea fiind bazată pe

concluzii greșite.

Instanța de fond nu a stabilit circumstanțele importante pentru examinarea

cauzei, iar acuzarea nu demonstrat prin probe, circumstanțele stabilite de instanță.

Mai mult, contrar prevederilor art. 99-101 Cod de procedură penală, au fost greșit

apreciate declarațiile martorilor, concluziile expertului, probele care se conțin la

materialele cauzei.

5

3.1. A declarat apel și avocatul Gheorghe Ulianovschi, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că din faptă recunoscută ca fiind dovedită, rezultă direct

că prima instanță, asemenea procurorului, nu a constatat și nu a indicat că listele de

subscripție nr. XXXXXXX și XXXXXXX constituie documente oficiale, că aceste

liste acordă careva drepturi sau eliberează de careva obligațiuni, care anume drepturi

acordă aceste liste sau de care obligațiuni ele eliberează, cine a beneficiat de aceste

drepturi sau a fost eliberat de obligațiuni. Însă a calificat faptă ca infracțiune de

deținere a documentelor false, care acordă drepturi și eliberează de obligațiuni.

Mai mult, calificarea faptei ca deținere a documentelor false, care acordă

drepturi și eliberează de obligațiuni a fost respinsă prin însăși constatarea instanței

din fapta descrisă ca dovedită, conform căreia inculpatul Calciu Gheorghe a falsificat

semnăturile persoanelor indicate în lista de subscripție nr. XXXXXXX și

XXXXXXX „urmărind scopul acumulării numărului necesar pentru inițierea

referendumului republican...” dar nu cu scopul de a acorda prin falsificarea acestor

semnături cuiva careva drepturi sau de a-l elibera pe cineva de careva obligațiuni,

Totodată, la descrierea faptei considerate ca dovedită, instanța de fond nu a

constatat faptul că inculpatul a deținut careva documente oficiale, însă a

încadrat fapta ca infracțiune de deținere a documentelor false, care acordă

drepturi și eliberează de obligațiuni.

La fel, prima instanță a constatat că în cadrul examinării cauzei, acuzarea nu

a prezentat careva probe ce ar confirma confecționarea de către inculpat a

documentului fals, or, prin confecționare, în sensul art. 361 Cod penal, se înțelege

crearea sau denaturarea conținutului unor asemenea documente oficiale, ceea ce

lipsește la caz, însă a calificat acțiunile lui ca infracțiune de deținere a documentelor

false, care acordă drepturi și eliberează de obligațiuni.

Or, fapta pentru săvârșirea căreia inculpatul Gh. Calciu a fost condamnat nu

întrunește elementele infracțiunii de deținere a documentelor false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligațiuni, prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal.

decembrie 2021, apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Calciu Gheorghe a fost achitat pe art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a statuat că probele administrate nu demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu, ca confecționarea,

deținerea și folosirea unui document oficial fals care acordă drepturi, or, în acțiunile

acestuia nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Numai documentele oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligațiuni constituie obiectul material al componenței de infracțiune prevăzută de

art. 361 alin. (1) Cod penal și ca element obligatoriu al acestei componențe de

infracțiuni, conform art. 97 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, el trebuie de

dovedit în cadrul urmăririi penale și în instanță de judecată.

Prin rechizitoriu, inculpatul a fost învinuit că, în perioada lunii iunie 2012,

urmărind scopul acumulării numărului de semnături pentru inițierea

referendumului republican legislativ pentru Republicii Moldova la tratatele de

constituire a Comunității Economice Asiatice, de formare a teritoriului vamal unic

6

și de constituire a Uniunii Vamale, a transcris datele personale ale susținătorilor

referendumului din lista de subscripție nr. XXXXXXX și a falsificat semnăturile

persoanelor indicate în lista de subscripție nr. XXXXXXX , la rubrica „susținătorul

referendumului”. Ulterior, după completarea integrală a listei de subscripție nr.

XXXXXXX și XXXXXXX , Calciu Gheorghe, continuându-și intenția criminală, a

aplicat semnătura sa în rubrica „semnătura persoanei care a colectat semnăturile”,

certificând faptul că semnăturile au fost colectate personal, confirmând

autenticitatea lor. Potrivit hotărârii nr. 1383 din 03.08.2012 a Comisiei Electorale

Centrale a fost respinsă propunerea de efectuarea a referendumului republican și a

fost anulată înregistrarea grupului de inițiativă, deoarece a fost stabilit faptul

falsificării datelor personale și a semnăturilor incluse în listele de subscripție.

Însăși fapta descrisă în dispozitivul rechizitoriului nu întrunește elementele

componenței infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, din motiv că în

acest act procedural nu a fost constatat și indicat că listele de subscripție nr.

XXXXXXX și XXXXXXX constituie documente oficiale și că aceste liste de

subscripție acordă careva drepturi sau eliberează de careva obligațiuni, în special,

care anume drepturi acordă aceste liste de subscripție sau de care obligațiuni ele

eliberează, cine a beneficiat de aceste drepturi sau a fost eliberat de obligațiuni.

Deci, inculpatul neîntemeiat a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, deoarece listele de subscripție, în

confecționarea, deținerea și folosirea cărora acesta a fost învinuit, după natura lor

juridică, nu constituie documente oficiale care acordă drepturi sau eliberează

obligațiuni.

În acest aspect sunt relevante și prevederile Codului și Instrucțiunea cu privire

la modul de întocmire, autentificare, depunere și verificare a listelor de subscripție

aprobată prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 385 din 12.12.2006 în

vigoare la momentul faptelor incriminate inculpatului.

Or, nici Codul penal, nici Codul contravențional și nici art. 70-71 din Codul

electoral nu prevede ca contravenție sau infracțiune confecționarea, deținerea sau

folosirea listelor de subscripție false.

Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul nu a confecționat, nu

deținut și nu a falsificat un document oficial fals, în situația în care listele de

subscripție nu reprezintă actul oficial care acordă drepturi și eliberează obligațiuni,

nefiind realizată latura obiectivă a infracțiunii imputate acestuia.

Prin urmare, acuzarea nu a prezentat probe concludente și pertinente ce ar

confirma că Calciu Gheorghe a comis fapta prejudiciabilă de confecționare,

deținere și folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează

de obligații, fapt ce denotă că în acțiunile lui lipsește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 361 Cod penal

declară recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurenta invocă faptul că instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a

apreciat la justa valoare probele expuse în sentință, care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

7

Infracțiunea prevăzută de art. 361 Cod penal face parte din Capitolul XVII,

care are ca obiect generic - „Infracțiunile contra autorităților publice și a securității

de stat”.

Astfel, Recomandarea Rec(2002)2 a Comitetului Miniștrilor a Consiliului

Europei, către Statele membre, privind accesul la documentele publice, din

21.02.2002, menționează că prin document public se înțelege: - toate informațiile

înregistrate în orice formă, elaborate, primite sau deținute de autoritățile publice și

care au legătură cu funcția administrativă, excepție făcând documentele care sunt în

curs de pregătire. Termenul de „document public” reprezintă în sensul prezentei

Recomandări, toate informațiile fixate pe orice suport fizic într-o formă recuperabilă

(texte scrise, înregistrate pe bandă sonoră sau audiovizuală, fotografii, email-uri,

informații stocate pe suport electronic cum ar fi bazele de date electronice etc...).

În sensul art. 6 al Legii RM privind accesul la informație nr. 182-XIV din

11.05.2000, prin document oficial trebuie de înțeles documentul care: 1) conține

informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate

de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către

alți subiecți de drept; 2) atestă faptul având relevanță juridică; 3) circulă în cadrul

unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control al circulației. Astfel, se

evidențiază concluzia că documentul oficial este acel document care emană de la o

autoritate publică de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de o

autoritate. Deci, noțiunea „document oficial” se referă nu doar la „documentele

eliberate de autoritățile publice”, dar și la „documentele prezentate autorităților

publice".

Așadar potrivit jurisprudenței și doctrinei penale punerea la dispoziția

autorității publice locale în cazul în care sunt îndeplinite condițiile legii, conferă

acestor documente aptitudinea de a evalua în obiect material (produs) al infracțiunii

prevăzute de art. 361 Cod penal, confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea

documentelor oficiale, or, la caz, blancheta cu nr. XXXXXXX reprezintă document

oficial fals, din considerentul că a fost prezentată (inculpatul invocând că următoarea zi

sau a 2-a zi, a mers la Primăria Găvănoasa pentru validarea listei de subscripție nr. XXXXXXX )

pentru aplicarea ștampilei Primăriei Găvănoasa, care constituie autoritate publică

locală, ce denotă că este document oficial, care conferă drepturi, urmând a fi

prezentată Comisiei Electorale Centrale.

Instanța de apel greșit și nemotivat a conchis că lista în cauză nu constituie

document oficial, or, a fost prezentată unei autorități publice locale, iar din probele

administrate, acțiunile incriminate inculpatului și-au găsit confirmare integrală.

Totodată, este inexplicabil faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere

probelor cercetate în ședința de judecată.

Or, instanța de apel urma să evalueze probele acuzării, apreciindu-le direct, în

coroborare cu alte probe furnizate, fără a se limita la enumerarea acestora, unele

probe nefiind supuse unei aprecieri minuțioase, ce denotă că a încălcat principiul

nemijlocirii, astfel încât nu a perceput direct faptele și împrejurările relatate de părți,

nu le-a supus unei aprecieri corecte, ce constituie o gravă eroare de fapt ce constă în

contradicțiile evidente între soluția adoptată și probele administrate, denaturându-se

evident aceste probe.

8

Astfel, instanța de apel a dat prioritate nefondată probelor apărării în

detrimentul probelor acuzării care demască acțiunile ilegale ale inculpatului și

stabilesc adevărul.

Deci, instanța de apel nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor ce

dovedesc vinovăția inculpatului și cu toate că acesta nu a recunoscut vina,

culpabilitatea lui în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost dovedită prin probele

administrate, cercetate de instanța de fond și verificate suplimentar în instanța de

apel, în mod greșit și superficial, fără a fi evidențiate acele derogări evidente.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul inclusiv în temeiul când instanța nu

a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 31, hotărârea atacată

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 1 alin.

(1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală, procesul penal reprezintă

activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești desfășurată în

conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând doar situațiile când

prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi legale sunt

declarate neconstituționale. Potrivit art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat

termenul de prescripție. Conform art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată printr-o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție. Conform art. 285

alin. (2) și (7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile

de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod.

Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea

loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit art.

350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat

temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul

penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul

9

penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului

penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în

mod obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Potrivit art. 389 alin.

(1), (4) pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă

numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă

în cazul expirării termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare

cu liberarea de pedeapsă, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute

de Codul penal, adoptă sentința dată. Conform art. 391 alin. (1) Cod de procedură

penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă… Conform art. 394

alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe,

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct.

2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să

fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În

caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței. Conform art. 396 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de

încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. Sentința

de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost

verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate în modul

corespunzător (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.,

5.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond nu a respectat procedura de aplicare a

prescripției tragerii la răspundere penală a persoanei inculpate, enunțată supra - în

cazul expirării termenului de prescripție, se adoptă sentința de condamnare cu

liberarea de pedeapsă (art. 389 alin. (4) pct. 3) CPP).

Astfel, în descriptiv a concluzionat sumar și în lipsa unei argumentări fondate

pe prescripțiile legii procesual penale că: „Deoarece, inculpatul a comis o infracțiune

ușoară, care prevede pedeapsa de până la 2 ani închisoare, acesta urmează a fi liberat de

răspundere penală, pe motivul expirării termenului de tragere a persoanei la răspundere penală”,

iar în dispozitiv a decis neclar și divergent, că inculpatul inițial este recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (1) Cod penal, dar ulterior

este liberat de răspundere penală pe motivul expirării termenului de prescripție.

10

Ori, este absolut neclar ce fel de sentință a pronunțat - de încetare a procesului

penal pe motive de reabilitare, nereabilitare, sau o sentință de condamnare, în

descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate fiind prezente elementele ambilor

categorii de asemenea hotărâri judiciare, care prin esența lor se exclud reciproc.

Totodată, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8),

275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3) și

(4), 389 alin. (1) și (4) pct. 3), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în

cazul intervenirii prescripției poate fi dispusă de instanța de fond doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanța de fond hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea

prescripției doar prin adoptarea sentinței de condamnare, când vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală și cu liberarea de

pedeapsă (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 3), 394, 395 CPP). În același timp, art. 391 Cod de

procedură penală ( ), nu prevede că, după ce procedura

Sentința de încetare a procesului penal

continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului,

ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul prescripției, cât, de

altfel, și aplicării actului amnistiei.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei sentințe

de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî

asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin.

(1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art.

394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de

încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărâri, acesta fiind

expus neclar.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În corespundere cu art. 4654 alin. (2)

Cod de procedură penală, decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie din

11

ziua pronunțării și nu are efect asupra cauzelor deja soluționate printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În

conformitate cu art. 394 alin. (3) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea învinuirii pe baza

căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată, descrierea

circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de achitare

a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat. Conform art. 6 par.

1, 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și art. 19 alin. (1), 25 alin. (4) Cod de procedură penală, orice persoană

are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale de către o instanță legal

constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul cod. Nimeni nu poate fi lipsit

de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanță și de acel judecător în competența

cărora ea este dată prin lege. Potrivit art. 30 alin. (5), 31 alin. (1), (3) Cod de

procedură penală, recursul împotriva hotărârilor judecătorești în cauzele penale

pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul se judecă în complet format din 3

judecători, care trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. În cazul în

care cauza se judecă de un complet format din 3 judecători și unul din aceștia nu

poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală îndelungată,

deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legii, acest judecător este

înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă în continuare. În corespundere cu art.

61 alin. (11) și (2) din Legea privind organizarea judecătorească, schimbarea

membrilor completului se face în cazuri excepționale, în baza unei încheieri motivate

a președintelui Curții de Apel și potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul

elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii. Cauzele repartizate unui complet de

judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege. Potrivit

pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrilor acestora, schimbarea membrilor completului de judecată se

impune în cazurile în care există unul din următoarele temeiuri: boală îndelungată,

deces, eliberare din funcție, abținere, recuzare, detașare, transferare, promovare,

suspendare din funcție, incompatibilități. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate (Hotărârea Plenului CSJ a

RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a judecat cauza în limitele învinuirii formulate inculpatului prin

rechizitoriu, pronunțându-se doar asupra unei părți din aceasta, adică că: „...în

perioada lunii iunie 2012, urmărind scopul acumulării numărului de semnături pentru inițierea

referendumului republican legislativ pentru Republicii Moldova la tratatele de constituire a

12

Comunității Economice Asiatice, de formare a teritoriului vamal unic și de constituire a Uniunii

Vamale, a transcris datele personale ale susținătorilor referendumului din lista de subscripție nr.

XXXXXXX și a falsificat semnăturile persoanelor indicate în lista de subscripție nr. XXXXXXX ,

la rubrica „susținătorul referendumului”. Ulterior, după completarea integrală a listei de

subscripție nr. XXXXXXX și XXXXXXX , Calciu Gheorghe, continuându-și intenția criminală, a

aplicat semnătura sa în rubrica „semnătura persoanei care a colectat semnăturile, certificând

faptul că semnăturile au fost colectate personal, confirmând autenticitatea lor...”.

Mai mult, a constatat în descriptiv diverse motive de achitare, care se contrazic

reciproc și generează consecințe juridice diferite, cum ar fi că: „...probele administrate

nu demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu, ca

confecționarea, deținerea și folosirea unui document oficial fals care acordă drepturi, or, în

acțiunile acestuia nu au fost întrunite elementele infracțiunii..., fapta descrisă în dispozitivul

rechizitoriului nu întrunește elementele componenței infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)

Cod penal, din motiv că în acest act procedural nu a fost constatat și indicat că listele de

subscripție nr. XXXXXXX și XXXXXXX constituie documente oficiale.., inculpatul neîntemeiat a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, deoarece listele

de subscripție, în confecționarea, deținerea și folosirea cărora acesta a fost învinuit, după natura

lor juridică, nu constituie documente oficiale care acordă drepturi sau eliberează obligațiuni...,

din probele administrate rezultă că inculpatul nu a confecționat, nu deținut și nu a falsificat un

document oficial fals, în situația în care listele de subscripție nu reprezintă actul oficial care

acordă drepturi și eliberează obligațiuni..., acuzarea nu a prezentat probe concludente și

pertinente ce ar confirma că Calciu Gheorghe a comis fapta prejudiciabilă de confecționare,

deținere și folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații,

fapt ce denotă că în acțiunile lui lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod

penal...”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul se achită pe art. 361

alin. (1) Cod penal din motiv că: „fapta nu întrunește elementele infracțiunii”;

b) constatarea din descriptiv că listele de subscripție nu constituie documente

oficiale contravin jurisprudenței naționale și deciziei Curții Supreme de Justiție nr.

4-1ril-2/2014 din 20.03.014, pronunțată asupra recursului în interesul legii cu privire

la determinarea modului unitar de interpretare și aplicare a prevederilor art. 361 alin.

(1) Cod penal, conform cărei: „…„documentele publice” semnifică: - toate informațiile

înregistrate în orice formă, elaborate, primite sau deținute de autoritățile publice și care au

legătură cu funcția administrativă, excepție făcând documentele care sunt în curs de pregătire.

Termenul de „documente publice” reprezintă în sensul prezentei recomandări, toate informațiile

fixate pe orice suport fizic într-o formă recuperabilă (texte scrise, înregistrate pe bandă sonoră

sau audiovizuală, fotografii, email-uri, informații stocate pe suport electronic cum ar fi bazele de

date electronice etc.). Atât documentele produse de o autoritate, cât și documentele ce provin de

la terți și care au fost primite de o autoritate publică sunt acoperite de definiție. 6 În sensul art. 6

al Legii RM privind accesul la informație nr. 182-XIV din 11.05.2000, prin document oficial

trebuie de înțeles documentul care: 1) conține informații, care au fost elaborate, selectate,

prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor

în condițiile legii de către alți subiecți de drept; 2) atestă faptul având relevanță juridică; 3)

circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control al circulației. Astfel, se

evidențiază concluzia că documentul oficial este acel document care emană de la o autoritate

publică de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de o autoritate. Deci, noțiunea

„document oficial” se referă nu doar la „documentele eliberate de autoritățile publice”, dar și la

„documentele prezentate autorităților publice”. În această ordine de idei, luând în considerare

conținutul art. 6 al Legii RM privind accesul la informație, documentul oficial poate să apară și

sub forma documentului privat, pus la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale în condițiile

legii de către alți subiecți de drept. În dependență de autorul documentului privat, ele pot fi

13

documente private întocmite de persoane fizice sau documente private întocmite de persoane

juridice de drept privat. Trebuie de menționat că, în primul rând, documentele care emană de la

particulari se consideră documente oficiale atunci când asemenea documente sunt supuse

procedurii publice de autentificare a documentelor create. Tocmai această procedură conferă

documentului un caracter oficial, adică un caracter de drept public. În al doilea rând, documentele

care emană de la particulari se consideră documente oficiale atunci când asemenea documente

sunt primite oficial de persoana juridică de drept public, după care se află la dispoziția acestei

persoane în legătură cu soluționarea problemei reprezentând obiectul de referință al

documentelor primite. Deci, documentelor private li se recunoaște posibilitatea de a deveni

documente oficiale. Momentul convertirii documentelor private în documente oficiale este

desemnat prin punerea acestuia la dispoziția organelor sau a persoanelor oficiale în condițiile

legii. În concluzie - momentul înregistrării documentului privat de către organul sau persoana

oficială este momentul convertirii documentului privat în document oficial. Așadar, punerea la

dispoziția organelor sau persoanelor oficiale a documentelor private în cazul în care sunt

îndeplinite condițiile legii, conferă acestor documente aptitudinea de a evalua în obiect material

(produs) al infracțiunilor prevăzute de art. 332 Cod penal, falsul în acte publice și art. 361 Cod

penal, confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale…”.

Ori, listele de subscripție întocmite în cadrul procedurilor electorale oficiale

și depuse la autoritatea electorală publică, sunt, evident, documente oficiale;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu toate circumstanțele în fapt și drept

indicate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins probele acuzării.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o

analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru

a se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul

operației de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele

pe altele și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată

cauzei, care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza

aprecierii probelor să poată fi supuse controlului judiciar;

d) potrivit fișei de repartizare a dosarului și proceselor-verbale ale ședințelor

de judecată, dosarul a fost repartizat și a început examinarea cauzei completului

format din judecătorii S. Teleucă, S. Gîrbu și S. Furdui, apoi a a continuat completul

- S. Teleucă, S. Gîrbu și A. Spoială, ulterior completul - S. Teleucă, S. Gîrbu, D.

Băbălău, dar a pronunțat decizia contestată completul - O. Robu, I. Mînăscurtă și M.

Juganari (Vol. IV, f.d. 193, 215, 219, 221, Vol. V, f.d. 9, 40).

Totodată, în materialele cauzei lipsesc încheierile președintelui instanței

motivate pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală și pct. 14

din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrilor acestora, despre schimbarea judecătorului S. Furdui, A.

Spoială, S. Teleucă, S. Gîrbu și D. Băbălău.

Ori, potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului

procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în

orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu. Deci,

încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale au lezat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

14

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu a fost compusă

potrivit legii fiind încălcate prevederile art. 31 Cod de procedură penală, și că

recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 2) și 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a

deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, casează total decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2021, în privința inculpatului Calciu

Gheorghe XX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 05

august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

15