1ra-609/2022 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-609/2022 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-609/2022

1-18189580-01-1ra-20042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de avocatul Vitalie Rotaru, în numele părții vătămate Zaporojan Viorel

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 august 2021, în

privința inculpatului

Zarea (Armaș) Eduard XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.10.2018 - 21.10.2019,

instanța de apel: 15.11.2019 - 03.08.2021,

instanța de recurs: 20.04.2022 - 20.06.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Zarea (Armaș)

Eduard a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de

500 unități convenționale, ce constituie 25.000 lei, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

A fost respinsă cerința procurorului privind încasarea cheltuielelor de judecată,

ca neîntemeiată.

Au fost acceptate în principiu cerințele părții vătămate Zaporojan Viorel

referitor la acțiunea civilă privind încasarea de la inculpat a prejudiciului moral și

material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

1

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății, în următoarele

circumstanțe:

La 02.07.2018, orele 16:30, Armaș Eduard (la moment fiindu-i familia Zarea),

aflându-se la volanul automobilului „Mercedes E 250 CDI”, n/î XXXX, se deplasa pe

str. A. Bernardazzi, din direcția str. V. Pârcălab în direcția str. V. Alecsandri, mun.

Chișinău. În timpul deplasării, conducătorul auto Armaș Eduard, n-a manifestat

prudență sporită la trafic, n-a apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehicul

la momentul respectiv, n-a luat în considerație starea lucrurilor în traficul rutier ce

reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și consecinței

acestora, nu a ținut cont de semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră și totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, prin ce a ignorat prevederile

Regulamentului circulației rutiere (RCR) și anume pct. 45(1) RCR, care stipulează:

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)condițiile

rutiere”, cerințele pct. 59 (2) RCR, care stipulează că: „La intersecția drumurilor de

semnificație neechivalentă, conducătorul vehiculului care se deplasează pe drumul fără

prioritate trebuie să cedeze trecerea vehiculelor ce se apropie de intersecție pe drumul

cu prioritate”, cerințele pct. 3 al aceluiași regulament, potrivit căruia “participanții la

trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de

semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice

ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat

obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe

iminente”, cerințele pct. 4 RCR, potrivit cărora „Orice participant la trafic care respectă

prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la

trafic execută cerințele acestuia” și cerințele art. 22, alin. 4) din Legea nr. 131-XVI din

07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit căruia participanții la trafic sunt

obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să

nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic” și ca rezultat, ignorând cerințele

actelor normative expuse supra, la intersecție cu str. M. Eminescu, s-a ciocnit cu

automobilul „Opel Vectra”, n/î XXXX, condus de către Armaș Ion, a.n. xxxx, care se

deplasa regulamentar pe drum cu prioritate pe str. M. Eminescu, din direcția str. A.

Mateevici, în direcția str. M. Kogălniceanu, mun. Chișinău.

În rezultatul impactului, pasagerului Zaporojan Viorel, a.n. xxxx, din

automobilul „Opel-Vectra”, conform raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din

03.08.2018, i-au fost cauzate: „Fractura humerusului drept”, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

2

circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale pe care le recunoaște și asupra

cărora nu are obiecții.

Partea vătămată Zaporojan Viorel a declarat că a fost transportat la Spitalul de

Urgență, unde a fost internat și i s-a făcut o intervenție chirurgicală pe data de 10 iulie

externat, la domiciliu s-a aflat pe buletin de boală, până în luna octombrie, unde i s-a

constatat gradul de dizabilitate ,”accentuat”. Deoarece în mâna dreaptă i-a fost instalată

o placă metalică, care ulterior s-a deteriorat, i s-a introdus încă două plăci metalice, iar

în mâna stângă, i-a fost introdusă o placă metalică, care până la moment se află în

mâini, nefiind scoase. Nu cunoaște cine a chemat ambulanța, deoarece era imobilizat.

Inculpatul nici o dată nu s-a prezentat la Spitalul de Urgență unde se afla. El, personal

a fost de vreo 3-4 ori la organul de urmărire penală. Deține patentă de întreprinzător și

este sursa sa principală de existență. Fiind pe buletin de boală în urma accidentului dat,

nu a putut să își exercite funcția de întreprinzător, deoarece este muzician la instrument

cu clape, deci fiindu-i fracturată mâna, nu putea să activeze. Pe viitor, va fi nevoie de

intervenție chirurgicală pentru ca să-i scoată plăcile, după care urmează un curs de

reabilitare. L-au ajutat rudele, prietenii, din economiile pe care le-a avut. Susține

cererea de chemare în judecată privind încasarea prejudiciului moral și material.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61,75 Cod penal

că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu amendă în

mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani,

este căsătorit și întreține un copil minor, nu este încadrat în câmpul muncii, nu are

antecedente penale, că în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală limita minimă

a pedepsei aplicabile va fi de 375 unități convenționale, iar maximă de 487,5 unități

convenționale, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă prin

aplicarea pedepsei sub formă de amendă, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport.

Totodată, instanța a conchis că cerințele părții vătămate Zaporojan Viorel

referitor la acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material și moral de la

inculpat, urmează a fi acceptate în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

În același timp, instanța a concluzionat că în prezenta cauză penală, ordonatorul

expertizei judiciare a fost organul de urmărire penală, fără a exista o asemenea cerere

3

din partea apărării, deci solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie numită pedeapsa complimentară sub formă de privarea dreptului

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu încasarea cheltuielelor de

judecată în mărime de 640 lei.

Apelanta a invocat că reieșind din prevederile art. 61 Cod penal și 75 Cod penal,

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, iar din

considerentul că la săvârșirea infracțiunii, inculpatul s-a folosit de drepturile de

conducere a mijlocului de transport, urmează să-i fie aplicată o pedeapsa

complimentară sun formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

deoarece mijlocul de transport este un izvor de pericol social sporit pentru participanții

la trafic, mai ales că în prezent se comit cu frecvență sporită infracțiuni similare, ce

majorează gradul prejudiciabil al acestora și rezonanța lor socială.

Conform cazierului contravențional, inculpatul anterior a fost atras la răspundere

contravențională de 5 ori doar în anul 2018, toate contravențiile fiind din domeniul

încălcării circulației rutiere.

Efectuarea cheltuielelor de judecată într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielele judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu

s-ar fi efectuat.

3.1. Avocatul Vitalie Rotaru și partea vătămată Zaporojan Viorel, la fel au

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să-i fie aplicată inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, cu privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu încasarea a

100.000 lei – prejudiciu moral, 98.000 lei – cheltuieli pentru asistența medicală,

intervențiile chirurgicale și reabilitare, 65.000 lei – venitul nerealizat în urma practicării

activității de regizare a ceremoniilor și de inginer șef la Asociația Orbilor din Moldova,

7000 lei – asistența juridică.

Apelanții au invocat că hotărârea este una exagerat de blândă în privința

condamnatului, care deși a recunoscut fapta infracțională comisă și prejudiciul cauzat,

instanța de fond a aplicat o pedeapsa mai favorabilă condamnatului, nedespăgubind

partea vătămată și neluând în considerație cheltuielile suportate, daunele cauzate, atât

materiale, cât și morale.

Instanța de fond a omis aplicarea despăgubirii și în general nu s-a expus asupra

acțiunii civile.

Or, fiind constatat prejudiciul cauzat persoanei vătămate și anume: la momentul

pornirii cauzei penale partea vătămată a suportat fractura mânii care conform raportului

de expertiză preliminar nr. xxxx din 03.07.2018 se califică ca vătămări corporale medii.

4

Suplimentar partea vătămată a mai suportat intervenții chirurgicale și în prezent s-a

atribuit și gradul de invaliditate, astfel există și riscul agravării învinuirii din art. 264

alin. (1) în 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În urma infracțiunii, părții vătămate i-a fost cauzat prejudiciu material și moral,

care se solicită a fi reparat din contul inculpatului.

Conform raportul de expertiză medico-legală prin care s-a determinat faptul

că în rezultatul examenului medico-legal al părții vătămate, care din data

02.07.2018, cât și până în prezent, are nevoie de îngrijiri medicale, care au fost și sunt

acordate contra plată, ce s-a confirmat prin bonurile fiscale. De asemenea, pentru

diagnosticarea leziunilor corporale primite, reclamantul a petrecut examinarea medico-

legală la Centrul de medicină legală. Totodată conform certificatului de vizită la medic

al acestuia, în urma traumatismelor cauzate de infracțiune, i-a fost prescrisă și efectuată

o nouă operație la mâna fracturată, astfel, partea vătămată, deși dispune

de poliță medicală, toate cheltuielile pe care le-a avut până în prezent, au fost achitate

din cont propriu, iar de tratamentul prescris cât și de lecuirea conform rețetei, acesta

nu dispune de suficiente surse financiare. În total, documentar, prejudiciul material

cauzat poate fi demonstrat în sumă de 56.000 lei, cu toate că real prejudiciul material

este de 98.000 lei, care constau din cheltuieli pentru intervențiile chirurgicale, pentru

medicamente, întreținere, reabilitare, salariul/venitul ratat.

În acest mod, s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost de o mărime mult mai

mare, deoarece pentru alte cheltuieli legate de restabilirea stării sănătății și a

cheltuielilor pentru lucrurile deteriorate, nu s-au păstrat.

Astfel potrivit art. 1418 alin. (2) Cod civil, determinarea salariului (venitului)

nerealizat din cauza vătămării integrității corporale sau altei vătămări a sănătății se

efectuează conform legii.

Partea vătămată Zaporojan Viorel dispune de patenta de întreprinzător în calitate

de deservire muzicală a ceremoniilor și practica această profesie până la producerea

infracțiunii, dar la moment, din cauza producerii infracțiunii și problemelor de sănătate

care i-au fost cauzate, acesta nu poate activa în calitate organizator/regizor la

ceremonii.

În urma traumatismelor obținute, în conformitate cu p. 69 a Regulamentului MS

RM nr. 199 din 27.06.2003 ”De apreciere medico- legală a gravității vătămării

corporale”, inclusiv și în baza prescripției medicului, Zaporojan V. a fost lipsit de

capacitatea de muncă pentru o perioadă de mai mult de 6 luni.

Potrivit informației oficiale a Biroului Național de Statistică RM, salariul mediu

nominal pe republică pentru luna noiembrie 2018 este de 6.150 lei, pe care partea

vătămată îl apreciază ca prejudiciu material - venit nerealizat și solicită încasarea sumei

date din contul inculpatului, inclusiv pentru perioada de reabilitare.

Astfel venitul ratat, la moment, constituie aproximativ 36.900 lei (6150

lei/salariul mediu X 6 luni).

Totodată, partea vătămată a fost în imposibilitate să achite pensia de întreținere

pentru copilul său minor în sumă de 900 lei lunar, cât și plata pentru chirie în sumă de

150 Euro lunar.

5

Respectiv, prejudiciul moral a fost estimat la suma de 100.000 lei, dintre care:

60.000,00 lei prejudiciul moral cauzat nemijlocit prin infracțiune, deoarece

reclamantul a fost înjurat cu cuvinte necenzurate, a suportat dureri fizice în urma

fracturii, primirea fracturii a avut loc în locuri publice, inculpatul neacordându-i primul

ajutor, astfel partea vătămată se afla în mașină și în loc public, deaceea nutrește

sentimente de protecție împotriva ieșirii în public, cât și circulației cu mașina, în acest

mod acțiunile infractorului au creat o situație de neîncredere în siguranța aflării în

public, prin fracturarea mânii, partea vătămată fiind lipsit temporar de exercitarea

activităților gospodărești;

30.000 lei prejudiciul moral cauzat ca urmare a necesității adresării la instituțiile

medicale și de medicină legală pentru acordarea îngrijirilor medicale și de

diagnosticare a stării sănătății ca urmare a infracțiunii. Părții vătămate deja nimeni nu-

i va restitui timpul pierdut în legătură cu adresările necesare la instituțiile medicale, de

asemenea tot în acest timp, el nu a avut posibilitatea de a avea grija necesară de familia

sa pe care o are la întreținere, fapt care presupune nu doar grija fizică față de copii, dar

și venitul ratat la serviciu în calitate de inginer și muzician;

10.000 lei prejudiciu moral cauzat prin necesitatea prezentării părții vătămate în

fața organului de urmărire penală, în fața organelor procuraturii, în fața instanței de

judecată, prezentări care este nevoit a le face din contul timpului său personal și de

muncă.

Materialele cauzei denotă că partea vătămată a depus acțiunea civilă atât la faza

de urmărire penală, cât și în instanța de judecată, prin care a solicitat încasarea din

contul inculpatului a prejudiciului material, cheltuieli suportate pentru tratament,

cheltuieli suportate pentru reabilitare, salariu ratat, prejudiciu moral, cât și cheltuieli de

asistență juridică.

Astfel, ținând cont de faptul că din materialele cauzei s-a stabilit că inculpatul a

comis fapta ilicită și prin acțiunile sale, le-a cauzat părții vătămate un prejudiciu, iar

acțiunea civilă urmează a fi soluționată în favoarea părților vătămate, în măsura în care

se probează existența/întinderea prejudiciului.

Prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat în privința părții vătămate, acesteia

i-au fost cauzate nu numai suferințe fizice, ci și psihice (stres, frustrare, disconfort).

În acest context, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația, trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire. La determinarea mărimii compensației pentru

prejudiciul moral instanța de apel urmează să ia în considerație nu numai gravitatea

cauzării suferințelor psihice și fizice a părții vătămate, dar și importanța vitală a

drepturilor victimelor, anume atentarea la viață și integritatea fizică, starea de stres și

frustrare, iar prejudiciul moral în mărime de 100.000 lei ar aduce o compensare a

suferinței psihice și satisfacție echitabilă în contextul în care partea vătămată urmează

să mai aibă intervenții chirurgicale la mâna fracturată.

2021, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

6

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Zaporojan Viorel

prejudiciul moral în mărime de 50.000 lei, cheltuielile pentru asistență juridică în sumă

de 7000 lei, și în beneficiul statului cheltuielele judiciare în mărime de 640 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că la numirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a

ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod penal și just a concluzionat că

corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă,

fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Totodată, ținând cont de rolul inculpatului în comiterea infracțiunii și de gradul

de vinovăție, personalitatea lui și atitudinea față de cele comise, de suferințele părții

vătămate, urmează a încasa cu titlu de prejudiciu moral suma de 50.000 lei, care este

una echitabilă în raport cu cele comise, cu suferințele părții vătămate în legătură cu

infracțiunea comisă, care nu vine în contradicție cu prevederile art. 41 din Convenția

Europeană pentru drepturile Omului, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să

fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei, ori, suma solicitată de partea

vătămată de 100.000 lei este una exagerată.

În aceeași ordine de idei, potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute

de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Prin urmare, ținând cont de circumstanțele cauzei, de modalitatea comiterii

infracțiunii, că prin infracțiune părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale,

suportând suferințe fizice și psihice, având în vedere normele de procedură penală și

civilă pertinente, urmează a încasa în beneficiul părții vătămate suma de 50.000 lei,

cu titlu de prejudiciu moral.

De asemenea, se vor încasa cheltuielile pentru asistență juridică, or, potrivit

bonului de plată seria EZ nr. 168333, partea vătămată, pentru serviciile avocatului a

achitat suma de 7000 lei.

Totodată, pretențiile cu privire la venitul ratat și prejudiciului moral, urmează

a fi lăsate spre soluționare instanței civile, or, sumele de bani invocate nu au fost

probate, iar circumstanțele cu privire la stabilirea existenței venitului ratat, a

prejudiciului material în cuantumurile invocate, urmează a constitui obiectul de studiu

al instanței civile. Astfel, este imposibil stabilirea certă care ar fi fost cuantumul

venitului ratat, dar și a prejudiciului material.

7

Subsecvent, conform art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Zaporojan Viorel, solicitând casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, cu

privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu

încasarea a 100.000 lei – prejudiciu moral, 98.000 lei – cheltuieli pentru asistența

medicală, intervențiile chirurgicale și reabilitare, 65.000 lei – venitul nerealizat în urma

practicării activității de regizare a ceremoniilor și de inginer șef la Asociația Orbilor

din Moldova.

Recurentul invocă că hotărârea este una exagerat de blândă în privința

condamnatului, care deși a recunoscut fapta infracțională comisă și prejudiciul cauzat,

instanța de fond a aplicat o pedeapsa mai favorabilă condamnatului, nedespăgubind

partea vătămată și neluând în considerație cheltuielile suportate, daunele cauzate, atât

materiale cât și morale.

Instanța de apel a omis aplicarea despăgubirii și în general nu s-a expus asupra

acțiunii civile. Astfel, instanței de fond i-au fost prezentate originalul bonurilor de

plată, iar instanța de apel a omis să se expună pe acest capăt de cerere, la fel nu s-au

încasat și alte prejudicii materiale demonstrate documentar. În ceea ce ține de

prejudiciul moral dispus în sumă de 50.000 lei, este, în coraport cu fapta comisă și

suferințele morale și psihice pe care le-a suportat Zaporojan V., ca fiind un prejudiciu

neechitabil. Totodată, instanța de apel nu s-a expus și asupra solicitării de aplicare a

unei pedepse mai aspre.

În urma infracțiunii, părții vătămate i-a fost cauzat prejudiciu material și moral,

care se solicită a fi reparat din contul inculpatului.

Conform raportul de expertiză medico-legală prin care s-a determinat faptul

că în rezultatul examenului medico-legal al părții vătămate, care din data

02.07.2018, cât și până în prezent, are nevoie de îngrijiri medicale, care au fost și sunt

acordate contra plată, ce s-a confirmat prin bonurile fiscale. De asemenea, pentru

diagnosticarea leziunilor corporale primite, reclamantul a petrecut examinarea medico-

legală la Centrul de medicină legală. Totodată conform certificatului de vizită la medic

al acestuia, în urma traumatismelor cauzate de infracțiune, i-a fost prescrisă și efectuată

o nouă operație la mâna fracturată, astfel, partea vătămată, deși dispune

de poliță medicală, toate cheltuielile pe care le-a avut până în prezent, au fost achitate

din cont propriu, iar de tratamentul prescris cât și de lecuirea conform rețetei, acesta

nu dispune de suficiente surse financiare. În total, documentar, prejudiciul material

cauzat poate fi demonstrat în sumă de 56.000 lei, cu toate că real prejudiciul material

este de 98.000 lei, care constau din cheltuieli pentru intervențiile chirurgicale, pentru

medicamente, întreținere, reabilitare, salariul/venitul ratat.

În acest mod s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost de o mărime mult mai

mare, deoarece pentru alte cheltuieli legate de restabilirea stării sănătății și a

cheltuielilor pentru lucrurile deteriorate, nu s-au păstrat.

8

Astfel potrivit art. 1418 alin. (2) Cod civil, determinarea salariului (venitului)

nerealizat din cauza vătămării integrității corporale sau altei vătămări a sănătății se

efectuează conform legii.

Partea vătămată Zaporojan Viorel dispune de patenta de întreprinzător în calitate

de deservire muzicală a ceremoniilor și practica această profesie până la producerea

infracțiunii, dar la moment, din cauza producerii infracțiunii și problemelor de sănătate

care i-au fost cauzate, acesta nu poate activa în calitate organizator/regizor la

ceremonii.

În urma traumatismelor obținute, în conformitate cu p. 69 a Regulamentului MS

RM nr. 199 din 27.06.2003 ”De apreciere medico-legală a gravității vătămării

corporale”, inclusiv și în baza prescripției medicului, Zaporojan V. a fost lipsit de

capacitatea de muncă pentru o perioadă de mai mult de 6 luni.

Potrivit informației oficiale a Biroului Național de Statistică RM, salariul mediu

nominal pe republică pentru luna noiembrie 2018 este de 6.150 lei, pe care partea

vătămată îl apreciază ca prejudiciu material - venit nerealizat și solicită încasarea sumei

date din contul inculpatului, inclusiv pentru perioada de reabilitare.

Astfel venitul ratat, la moment, constituie aproximativ 36.900 lei (6150

lei/salariul mediu X 6 luni).

Totodată, partea vătămată a fost în imposibilitate să achite pensia de întreținere

pentru copilul său minor în sumă de 900 lei lunar, cât și plata pentru chirie în sumă de

150 Euro lunar.

Respectiv, prejudiciul moral a fost estimat la suma de 100.000 lei, dintre care:

60.000,00 lei prejudiciul moral cauzat nemijlocit prin infracțiune, deoarece

reclamantul a fost înjurat cu cuvinte necenzurate, a suportat dureri fizice în urma

fracturii, primirea fracturii a avut loc în locuri publice, inculpatul neacordându-i primul

ajutor, astfel partea vătămată se afla în mașină și în loc public, deaceea nutrește

sentimente de protecție împotriva ieșirii în public, cât și circulației cu mașina, în acest

mod acțiunile infractorului au creat o situație de neîncredere în siguranța aflării în

public, prin fracturarea mânii, partea vătămată fiind lipsit temporar de exercitarea

activităților gospodărești;

30.000 lei prejudiciul moral cauzat ca urmare a necesității adresării la instituțiile

medicale și de medicină legală pentru acordarea îngrijirilor medicale și de

diagnosticare a stării sănătății ca urmare a infracțiunii. Părții vătămate deja nimeni nu-

i va restitui timpul pierdut în legătură cu adresările necesare la instituțiile medicale, de

asemenea tot în acest timp, el nu a avut posibilitatea de a avea grija necesară de familia

sa pe care o are la întreținere, fapt care presupune nu doar grija fizică față de copii, dar

și venitul ratat la serviciu în calitate de inginer și muzician;

10.000 lei prejudiciu moral cauzat prin necesitatea prezentării părții vătămate în

fața organului de urmărire penală, în fața organelor procuraturii, în fața instanței de

judecată, prezentări care este nevoit a le face din contul timpului său personal și de

muncă.

Materialele cauzei denotă că partea vătămată a depus acțiunea civilă atât la faza

de urmărire penală, cât și în instanța de judecată, prin care a solicitat încasarea din

9

contul inculpatului a prejudiciului material, cheltuieli suportate pentru tratament,

cheltuieli suportate pentru reabilitare, salariu ratat, prejudiciu moral, cât și cheltuieli de

asistență juridică.

Astfel, ținând cont de faptul că din materialele cauzei s-a stabilit că inculpatul a

comis fapta ilicită și prin acțiunile sale, le-a cauzat părții vătămate un prejudiciu, iar

acțiunea civilă urmează a fi soluționată în favoarea părților vătămate, în măsura în care

se probează existența/întinderea prejudiciului.

Prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat în privința părții vătămate, acesteia

i-au fost cauzate nu numai suferințe fizice, ci și psihice (stres, frustrare, disconfort).

În acest context, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația, trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire. La determinarea mărimii compensației pentru

prejudiciul moral instanța de apel urmează să ia în considerație nu numai gravitatea

cauzării suferințelor psihice și fizice a părții vătămate, dar și importanța vitală a

drepturilor victimelor, anume atentarea la viață și integritatea fizică, starea de stres și

frustrare, iar prejudiciul moral în mărime de 100.000 lei ar aduce o compensare a

suferinței psihice și satisfacție echitabilă în contextul în care partea vătămată urmează

să mai aibă intervenții chirurgicale la mâna fracturată.

invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil admiterii din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii,

acesta este expus neclar.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală,

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului

cod. Conform art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele fizice se

stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale. Potrivit art. 101 alin. (1)

și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

10

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate în cauza

penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor

constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de

noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate cu prevederile

prezentului cod, prin procedee probatorii respective. Potrivit art. 314 alin. (4) Cod de

procedură penală, instanță de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să

cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele prezentate de părți sau administrate

la cererea acestora, inclusiv să audieze inculpații, părțile vătămate, martorii, să

cerceteze corpurile delicte, să dea citire rapoartelor de expertiză judiciară, proceselor-

verbale și altor documente, precum și să examineze alte probe prevăzute de prezentul

cod. Conform art. 385 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată este obligată să soluționeze chestiunea dacă trebuie admisă

acțiunea civilă, în folosul cui și în ce sumă. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care

instanța a respins unele probe. În corespundere cu art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 225

alin.(3), 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, art. 1418 alin. (1), 1422, 1423

Cod civil, odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze

acțiunea civilă. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă

sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea

civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. În cazuri excepționale când, pentru a stabili

exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei,

instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. În caz de vătămare a integrității

corporale sau de altă vătămare a sănătății, autorul prejudiciului are obligația să

compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau

reducerii capacității de muncă, precum și cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea

sănătății – de tratament, de alimentație suplimentară, de protezare, de îngrijire străină,

de cumpărarea unui vehicul special, de reciclare profesională etc. În cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute

de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de

existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată,

luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

11

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală, se expune

în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă

legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. (Hotărârea Plenului

CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) individualizând pedeapsa aplicată inculpatului, a statuat în descriptiv sumar,

neclar și necoroborat cu prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, că: „...reieșind din

prevederile art. 3641 alin. (8) CPP..., limita minimă aplicabilă va fi de 375 unități convenționale, iar

limita maximă aplicabilă va fi de 487,5 unități convenționale...”.

Totodată, în descriptiv s-a contrazis condamnând, neclar, inculpatul la o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale;

b) a omis să judece cauza în latura civilă conform prescripțiilor din art. 219 alin.

(4), 220 alin. (3), 225 alin. (3), 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, art. 1418,

1422, 1423 Cod civil.

Mai mult, în genere nu a cercetat, verificat și apreciat probele, inclusiv scrise,

prezentate de partea vătămată, fiecare separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate

în acțiunea civilă, neindicând motivele pentru care a respins dovezile și argumentele

părții vătămate în sensul dat.

Pe lângă aceasta, concluzia sumară și neclară din descriptiv, dar și soluția

similară din dispozitiv că: „....cerințele părții vătămate Zaporojan Viorel referitor la acțiunea

civilă privind încasarea prejudiciului material și moral de la inculpat, urmează a fi acceptate în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă...,

Se acceptă în principiu cerințele părții vătămate Zaporojan Viorel referitor la acțiunea civilă

înaintată către Zarea Eduard privind încasarea prejudiciului moral și material, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă”, fiind lipsite și de orice suport

juridic, adică nefiind argumentată în raport cu concrete norme de drept material,

procesual penal și civil, nu corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de

procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei

penale.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de

sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și

ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care

urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor

să poată fi supuse controlului judiciar;

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei, în aspectul vizat, în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

12

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, verifică declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal, se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel,

nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă

ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile asupra cărora trebuie să se pronunțe

instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu

rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 CPP, întrucât o asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat, în modul prevăzut de lege, asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, concluzionând sumar,

divergent și neargumentat că: „...la numirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont

de prevederile art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod penal și just a concluzionat că corectarea și reeducarea lui

este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă...., având în vedere normele de

procedură penală și civilă pertinente, urmează a încasa în beneficiul părții vătămate suma de

50.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral..., pretențiile cu privire la venitul ratat și prejudiciului

moral, urmează a fi lăsate spre soluționare instanței civile, or, sumele de bani invocate nu au fost

probate...”, menținând, astfel, o sentință nemotivată și neîntemeiată legal în latura

pedepsei și privind soluționarea acțiunii civile;

b) a omis să judece cauza în latura civilă conform prescripțiilor din art. 219 alin.

(4), 220 alin. (3), 225 alin. (3), 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, art. 1422,

1423 Cod civil.

Mai mult, în genere nu a cercetat, verificat și apreciat probele, inclusiv scrise,

prezentate de partea vătămată, fiecare separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

13

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate

în acțiunea civilă, neindicând motivele pentru care a respins dovezile și argumentele

părții vătămate în sensul dat.

Ori, conform procesului-verbal al ședinței de judecată, nu a verificat absolut

nicio probă în cadrul judecării apelului părții vătămate, prin citirea lor în ședința de

judecată și consemnarea în procesul-verbal, dar în descriptivul deciziei și-a întemeiat

concluziile pe unele probe ale cauzei

Pe lângă aceasta, concluzia sumară și neclară și divergentă din descriptiv că:

„...ținând cont de rolul inculpatului în comiterea infracțiunii și de gradul de vinovăție, personalitatea

lui și atitudinea față de cele comise, de suferințele părții vătămate, urmează a încasa cu titlu de

prejudiciu moral suma de 50.000 lei, care este una echitabilă în raport cu cele comise, cu suferințele

părții vătămate în legătură cu infracțiunea comisă, care nu vine în contradicție cu prevederile art.

41 din Convenția Europeană pentru drepturile Omului, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie

să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei, ori, suma solicitată de partea vătămată

de 100.000 lei este una exagerată..., ținând cont de circumstanțele cauzei, de modalitatea comiterii

infracțiunii, că prin infracțiune părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale, suportând

suferințe fizice și psihice, având în vedere normele de procedură penală și civilă pertinente, urmează

a încasa în beneficiul părții vătămate suma de 50.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral..., pretențiile

cu privire la venitul ratat și prejudiciului moral, urmează a fi lăsate spre soluționare instanței civile,

or, sumele de bani invocate nu au fost probate, iar circumstanțele cu privire la stabilirea existenței

venitului ratat, a prejudiciului material în cuantumurile invocate, urmează a constitui obiectul de

studiu al instanței civile. Astfel, este imposibil stabilirea certă care ar fi fost cuantumul venitului

ratat, dar și a prejudiciului material...”, fiind lipsite și de orice suport juridic, adică nefiind

argumentată în raport cu concrete norme de drept material, procesual penal și civil, nu

corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea

și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale;

c) nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 1422 și 1423 Cod civil, ori,

prejudiciul moral încasat în mărime de 50.000 lei nu este adecvat și proporțional

caracterului și gravității suferințelor psihice cauzate părții vătămate, gradului de

vinovăție al inculpatului, împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele infracționale,

de gravitatea consecințelor survenite, cât și de măsura în care această despăgubire poate

aduce satisfacție echitabilă părții vătămate.

Pe lângă aceasta, în descriptivul și dispozitivul deciziei lipsește cu desăvârșire

argumentarea și soluția privind cerințele părții vătămate despre încasarea sumei de

98.000 lei – cheltuieli pentru asistența medicală, intervențiile chirurgicale și reabilitare,

cât și a sumei de 65.000 lei – venitul nerealizat în urma practicării activității de regizare

a ceremoniilor și de inginer șef la Asociația Orbilor din Moldova;

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții vătămate și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta

decizie, privind pedeapsa aplicată inculpatului și încasarea prejudiciului material și

moral.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu a

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

14

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează parțial hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, se impune soluția casării deciziei contestate în latura

pedepsei penale, cât și în latura civilă privind prejudiciul moral și material, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În rest, decizia contestată urmează a fi menținută.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Vitalie Rotaru, în numele părții

vătămate Zaporojan Viorel, casează parțial decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 august 2021, în latura pedepsei penale, cât și în latura civilă privind

prejudiciul moral și material, în privința inculpatului Zarea (Armaș) Eduard XXXX, și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia contestată se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi în partea vizând rejudecarea cauzei și este

irevocabilă în rest, fiind pronunțată integral la 29 iulie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

15

16