1ra-168/22 — art.287 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 8 CPP
1ra-168/22 — art.287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-168/22
1-21019388-01-1ra-03022022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 mai 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Antonov Mihail în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2021, în
cauza penală în privința lui
Ceban Valeriu XXXXX
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 08.02.2021-04.06.2021;
Instanța de apel: 22.06.2021-02.11.2021;
Instanța de recurs: 03.02.2022– 25.05.2022.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 04 iunie 2021,
Ceban Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod
penal, la amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalent a 30 000 lei.
S-a încasat de la inculpat în contul statului suma de 448 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Ceban Valeriu
pe 23 octombrie 2020, la aproximativ ora 18:30, fiind în stare de ebrietate,
aflându-se în imediata apropiere de gospodăria cet. Bostan Nicolae, situată în s
XXXXX, din intenție huliganică, încălcând grosolan ordinea publică, în prezența
mai multor persoane, în urma unui conflict apărut spontan cu cet. Țurcan Ștefan, i-
a aplicat ultimului două lovituri cu pumnul în regiunea feței și o lovitură cu
piciorul în regiunea abdomenului și i-a adresat cuvinte necenzurate lui Țurcan
Ștefan, cauzându-i acestuia potrivit raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX
din 28 decembrie 2020, următoarele leziuni corporale: excoriație pe mucoasa buzei
inferioare, care a fost produsă în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect dur,
contondent cu suprafața de interacțiune limitată prin mecanism de lovire, posibil în
1
timpul și circumstanțele indicate, care se califică ca vătămare corporală
neînsemnată.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut în drept că, faptele
inculpatului Ceban Valeriu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute la art.287 alin.(1) Cod penal, individualizată prin - „ Acțiunile
intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra
persoanelor, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie
deosebită.”.
Avocatul Antonov Mihail în numele inculpatului a contestat cu apel
sentința, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărârii, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat, din
motivul lipsei elementelor infracțiunii.
În motivarea apelului, avocatul a invocat că, întru constatarea faptului
incriminat lui Ceban Valeriu, descris în sentința de condamnare, instanța de
judecată a făcut referință în mod selectiv la probele administrate doar în
confirmarea vinovăției inculpatului care nu există, contra prevederilor art.6 Cod
penal, unde expres este prevăzut: Persoana este supusă răspunderii penale numai
pentru fapte săvârșite cu vinovăție. În baza acestei norme penale, instanța era
obligată să verifice sub toate aspectele, complet și obiectiv toate probele
administrate în cauza penală.
La examinarea în fond a cauze penale partea apărării a menționat că, Ceban
Valeriu, a fost transformat din victimă în inculpat, chiar dacă au fost prezentate
probe suficiente în nevinovăția lui Ceban Valeriu, în necomiterea infracțiunii
imputate. Instanța de judecată a lăsat aceste probe fără nici o apreciere juridică,
creând impresia că apărarea a lipsit din acest proces de judecată și în astfel de
circumstanțe în zădar s-au mai interogat martorii.
Avocatul a susținut că, Ceban Valeriu s-a apropiat de partea vătămată și
Livițchi Denis, cu intenție pașnică de ale propune ajutor și nici de cum de a comite
vreo fată prejudiciabilă. Partea vătămă prima la atacat pe inculpat cu cuvinte
injurioase la apucat cu răutate deosebită de piept, în timp ce ginerele acestuia s-a
repezit după lopată, cu scopul să-l lovească pe Ceban Valeriu. În aceste condiții
inculpatul a fost impus să se apere și să riposteze. Tot în acest moment au
intervenit martorii Bostan Nicolae, Gavrilenco Valeriu, Pîslari Ivan care au strigat
să lase lopata jos, să se liniștească. Nu este clar cum instanța a ajuns să pronunțe
sentință de condamnare în circumstanțele descrise.
Prezumția vinovăției este stipulat expres în lege și este prevăzut concret când
persoana poate fi recunoscută vinovată. Este necesar de a dovedi vinovăția
persoanei, dar nu de copiat învinuirea adusă de organele de resort și de condamnat
persoana bazând-u-se doar pe presupuneri.
Instanța de judecată nu a ținut cont dacă sunt toate elementele infracțiunii,
nu a ținut cont nici de cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Mai mult, conform Hotărârii Plenului CSJ cu privire la practica judiciară în
cauzele penale despre huliganism din 19.06.2006 cu modificările din 15.05.2017 -
una din condițiile necesare pentru aplicarea răspunderii conform art.287 Cod penal
2
este ca inițiator al încălcării sau al certei să fie nu victima, dar făptuitorul, care a
provocat conflictul pentru a se răfui cu victima.
În cazul dat, anume Țurcan Ștefan a fost inițiator, a început acțiunile de
huliganism, l-a înjurat, l-a apucat de piept, incluzându-se și ginerele acestuia, care
a încercat să aplice obiecte în scopul vătămării integrității corporale.
O altă condiție a laturii subiective a huliganismului se caracterizează prin
comiterea cu intenție directă a infracțiunii. Persoana conștientizează că, încalcă
grosolan ordinea publică, exprimând astfel o vădită lipsă de respect față de
societate și dorind acest fapt. În cazul dat, Ceban Valeriu a avut doar intenția să îi
acorde ajutor lui Țurcan Ștefan și Livițchi Denis. Dar cu toate că s-a apropiat
binevoitor, Țurcan Ștefan și Livițchi Denis au transformat-o în huliganism
adevărat, l-a amenințat pe acesta, apucându-l de piept și amenințându-l cu lopata.
În sinteza celor menționate, avocatul a conchis că, scopul real al dosarului
penal împotriva lui Ceban Valeriu este nu înfăptuirea justiției, dar de a pune
presiune pe acesta în vederea subminării unui alt dosar, unde Ceban Valeriu din
spusele lui este victimă, care a doua zi, pe 24 octombrie 2020 a fost maltratat
barbar pe diferite părți ale corpului de către așa numita victimă, Țurcan Ștefan și de
către ginerele și feciorul acestuia, în prezența vecinilor. Astfel, în cazul lipsei
probelor ce ar confirma intenția, motivul și scopul în comiterea infracțiunii
imputate, existența multiplelor divergențe care nu au fost înlăturate de către
instanță, în mod indubitabil duc la casarea sentinței de condamnare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie
2021, apelul declarat a fost admis, casată total sentința, inclusiv din oficiu în baza
art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunță o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:
Ceban Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287
alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul
a 30 000 lei.
S-a încasat de la inculpat în contul statului suma de 448 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate instanța de apel cu trimitere la prevederile
art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, a indicat că, potrivit hotărârii Curții
Constituționale nr.25 din data de 12 august 2021, privind excepția de
neconstituționalitate a unor prevederi din art.287 alin.(1) Cod penal și anume a
faptului că, au fost admise parțial excepțiile de neconstituționalitate ridicate și au
fost declarate neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinism” din art.287
alin.(1) Cod penal, urmează a fi excluse aceste fraze din învinuire.
În continuare, instanța de apel a notat că, probe scrise și documentele
examinate, coroborează cu declarațiile martorilor date la urmărirea penală, în
instanța de fond, cât și cu întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai sus
prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, a indicat că, prin
acțiunile sale intenționate Ceban Valeriu a comis infracțiunea prevăzută la art.287
alin.(1) Cod penal, după semnele calificative huliganismul, adică acțiunile
intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra
3
persoanelor, care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că, în acțiunile lui Ceban Valeriu
sunt toate elementele componenței de infracțiune, constatate în ședința de judecată
și care au fost probate de partea acuzării potrivit principiului „in dubio pro reo”,
ținând cont de caracterul faptei și specificul administrării probatoriului pe aceste
categorii de infracțiuni.
În acest sens, în calitate de probă directă ce demonstrează vinovăția
inculpatului, au fost puse declarațiile părții vătămate care sunt apreciate ca fiind
veridice, întrucât au fost depuse de către aceasta sub jurământ și susținute pe deplin
de către celelalte probe indirecte, care a demonstrat cert că, inculpatul a săvârșit
fapta de huliganism cu aplicarea violenței asupra părții vătămate. La fel,
declarațiile părții vătămate s-au confirmat și prin circumstanțele de fapt stabilite,
din care a rezultat că anume inculpatul pe 23 octombrie 2020, la aproximativ ora
18:30, fiind în stare de ebrietate, din intenție huliganică, încălcând ordinea publică,
în prezența mai multor persoane, în urma unui conflict apărut spontan cu cet.
Țurcan Ștefan, i-a aplicat două lovituri cu pumnul în regiunea feței și o lovitură cu
piciorul în regiunea abdomenului și i-a adresat cuvinte necenzurate acestuia.
În susținerea declarațiilor părții vătămate au fost și declarațiile martorului
Livițchi Denis, care la fel fiind avertizat de răspundere penală pentru darea de
declarații false a declarat faptul că, Ceban Valeriu a început să-și propună ajutorul,
iar Țurcan Ștefan a refuzat acest ajutor. Ei încărcau porumb, iar acesta și-a amintit
de un conflict mai vechi și a început cu vorbe, zicând că o să ”arate el cine e Valera
!”, ”o să-i scalde în iaz”. Ceban Valeriu s-a apropiat de Țurcan Ștefan și l-a lovit
cu pumnul în regiunea buzelor. După prima lovitură Ceban Valeriu s-a dat la o
parte, după care iarăși s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu
piciorul în regiunea coastelor.
Totodată, martorului Ceban Nicolae a relatat faptul că, în ziua respectivă,
inculpatul era în stare de ebrietate și a văzut cum Ceban Valeriu l-a lovit pe Țurcan
Ștefan în față.
Astfel, acțiunile infracționale ale inculpatului au fost confirmate și de către
martorul Nicolae Bostan, care a declarat că Ceban Valeriu și Țurcan Ștefan se
certau. I-a zis lui Țurcan Ștefan că a încărcat prea mult, la care ultimul i-a zis ”vrei
să-ți fac un rahat!?” Ceban Valeriu a auzit aceasta și l-a lovit pe Țurcan Ștefan.
De asemenea, prin declarațiile martorului Pîslari Ivan s-a confirmat că
inculpatul fiind în stare de ebrietate a fost inițiatorul conflictului și ulterior a aplicat
lovituri părții vătămate. Martorul a relatat că, a văzut că Ceban Valeriu și Țurcan
Ștefan au început să se împingă. A intervenit între ei ca să nu se bată. În acest timp,
ginerele lui Țurcan Ștefan, , a vrut să ia lopata, dar Bostan Nicolae i-a zis să o pună
la loc, fapt ce și făcut. Ceban Valeriu a început cearta, dar nu știe din ce cauză.
Nu în ultimul rând o deosebită importanță ca probă a avut-o și declarațiile
martorului Gavrlenco Valeriu, care a declarat asupra stării inculpatului și anume
că, Ceban Valeriu era în stare de ebrietate, pe care l-a înțeles după mersul lui.
Ceban Valeriu nu i-a spus de la ce a început conflictul în acea seară, i-a zis doar că
demult timp sunt cu Țurcan Ștefan în relații conflictuale.
4
Conform raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX, partea
vătămată a suportat excoriație pe mucoasa buzei inferioare, care a fost produs în
rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect dur, contondent, cu suprafața de
interacțiune limitată prin mecanism de lovire și s-a calificat ca vătămare corporală
neînsemnată. La fel, s-a constatat că producerea leziunilor prin cădere liberă a
corpului din poziție verticală și automutilarea se exclud.
Cu referire la alegațiile avocatului privind faptul că, inculpatul s-a apropiat
de către partea vătămată cu intenție pașnică de ai ajuta, instanța de apel a
considerat ca pur declarative și le-a respins, or, cu certitudine s-a constatat faptul
că în urma adresării inculpatului către partea vătămată privind acordarea ajutorului,
partea vătămată a refuzat ajutorul din motiv că acesta era în stare de ebrietate, prin
urmare inculpatul nefiind de acord cu refuzul a inițiat conflictul prin aplicarea
loviturilor părții vătămate.
Referitor la alegațiile că, partea vătămată l-a apucat de piept pe inculpatul, la
fel a fost considerat ca un argument declarativ și respins, or, la materialele cauzei
nu există nici o probă în confirmarea lucrului dat. Mai mult, partea vătămată a
declarat că, încărcând porumb, s-a apropiat Ceban Valeriu și i-a propus să-l ajute.
I-a spus lui Ceban Valeriu că nu are nevoie. Ceban Valeriu era în stare de ebrietate
și ia fost refuzat pentru a ajuta. Partea vătămată l-a împins un pic și Ceban Valeriu
l-a lovit cu genunchiul și pumnul în față, i-a sărit dintele, astfel din declarațiile
părții vătămate s-a constat că însăși partea vătămată în orice mod a încercat să evite
contactul cu inculpatul deoarece acesta era în stare de ebrietate.
La argumentul apelantului precum că, scopul real al dosarului penal
împotriva lui Ceban Valeriu este nu înfăptuirea justiției ci intenția de a pune
presiune pe acesta în vederea subminării unui alt dosar, unde Ceban Valeriu din
spusele lui este victimă, instanța de apel a considerat că, este un argument pur
declarativ și fără un suport probatoriu, or, examinând circumstanțele cauzei penale
și materialele cauzei nu a constatat careva probe prezentate de către partea apărării
în suportul argumentului relatat, mai mult, chiar dacă să fie admis faptul că ar
exista o altă cauză penală, instanța de apel a remarcat faptul că nu are nici o
tangență o cauză cu alta, plus la asta chiar și partea apelantă care a invocat faptul
dat a relatat în cererea de apel că nu cunoaște care este soarta cauzei penale.
Cu referire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și cheltuielile
de judecată înaintate în cadrul procesului penal, instanța de apel cu aplicarea
normelor materiale, procesual penale și procesual civile, relevante speței deduse
judecății a conchis că pedeapsa sub formă de amenda este una echitabilă care va
atinge scopul legii penale de restabilire a echități sociale și cheltuielile de judecată
la fel urmează a fi încasate de la inculpat.
Avocatul Antonov Mihail în numele inculpatului în temeiul art.427
alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recursuri decizia
instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei hotărâri de achitare.
În motivarea recursurilor declarate, autorul acestora invocă argumente
similare celor menționate în cererea de apel (pct. 3 din prezenta decizie).
5
În esență criticile avocatului se bazează pe modul de apreciere a probelor de
către instanțele ierarhic inferioare, indicând că probele prezentate de partea
acuzării, nu sunt pertinente și concludente ca să dovedească vinovăția inculpatului,
mai mult acesta a fost provocat de către partea vătămată, iar declarațiile martorilor
puse la hotărâre de condamnare nu sunt consecvente fiind și contradictorii.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia acestuia asupra recursului
declarat de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi respins ca fiind vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată
că este vădit neîntemeiat.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Reieșind din conținutul recursului, acesta se întemeiază pe prevederile
art.427 alin. (1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii
sau acesta este expus neclar și 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Prin urmare, argumentele recurentului se axează pe ideea că, instanțele
ierarhic inferioare nu au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea
fiind apreciate greșit, eronat fiind dispusă condamnarea lui Ceban Valeriu în baza
art.287 alin.(1) Cod penal.
Însă, verificând alegațiile acestuia și circumstanțele cauzei în raport cu actele
cauzei, Colegiul penal conchide că, sunt neîntemeiate, iar temeiurile invocate nu au
fost încălcate în speța dedusă judecății.
Cu referire la temeiul de recurs invocat de avocat, prin prisma pct.6) alin.(1)
art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal ține să menționeze că,
împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele
reproduse în pct.4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că, instanța de
apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în conformitate cu
prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin
prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate
cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel
pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins
argumentele părți apărării, la caz fiind administrate probe pertinente și concludente
susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.
6
Totodată, Colegiul penal constată că, recurentul critică modul de apreciere a
probelor de către instanța de apel, considerând ca necorespunzător circumstanțelor
de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform
art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de
judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării
lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.
Toate probele administrate au primit apreciere la justa lor valoare, concluziile
privind condamnarea inculpatului Ceban Valeriu, rezultă din circumstanțele de fapt
stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o
apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei.
În contextul dat, Colegiul penal reține că, art.427 alin.(1) Cod de procedură
penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă
faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul
acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.
Astfel, în coraport cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal conchide
că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din
decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări,
pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere
cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România
din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își
motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate
acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea
motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Cu referire la temeiul pentru recurs invocat și prevăzut la art.427 alin.(1) pct.
8) Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite
elementele infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal
menționează următoarele.
De către instanța de apel a fost stabilită prezența în acțiunile inculpatului atât
a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunilor imputate, cât și
cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și subiectul infracțiunii,
or, de către instanțele de fond cert au fost stabilite că inculpatul prin acțiunile sale
intenționate a încălcat ordinea publică, prin aplicarea violenței asupra părții
vătămate Țurcan Ștefan, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie
deosebită.
Astfel, se constată că, în cauză au fost stabilite toate elementele componente
ale infracțiunilor imputate inculpatului Ceban Valeriu, inclusiv vinovăția acestuia,
după cum rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra
circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe
pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior
apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că, în speță nu a fost constatată
existența erorii de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură
7
penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost comisă.
În sinteza celor constatate, raportând situația reținută în cauză la prevederile
art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența
erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, impunându-se soluția
inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Antonov Mihail în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 02 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Ceban Valeriu XXXXX,
deoarece este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Țurcan Anatolie
Plămădeală Ghenadie
8