1ra-2286/21 — art.27,171 al.1 CP

1ra-2286/21 — art.27,171 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2286/2021

1-20003519-01-1ra-27122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Catan Liliana,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând recursul ordinar declarat de către avocatul Musteață Sergiu în

numele inculpatului Gavrilița Dinis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Gavrilița Dinis xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxxx,

privind aplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical.

Termenii de examinare:

prima instanță:12.01.2020 – 31.03.2021;

instanța de apel: 20.04.2021 – 22.09.2021;

instanța de recurs: 27.12.2021 – 17.05.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei penale,

Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T :

Gavrilița Dinis xxxxx a fost absolvit de răspundere penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 171 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta

prejudiciabilă a fost comisă în stare de iresponsabilitate.

S-a aplicat față de inculpatul Gavrilița Dinis măsura de constrângere cu

caracter medical sub formă de internarea într-o instituție psihiatrică cu

supraveghere obișnuită.

Acțiunea civilă depusă de xxxxxx către Gavrilița Dinis, Maia Gavrilița

privind încasarea prejudiciului material în sumă de 5000 lei și a prejudiciului

moral în sumă de 15 000 lei s-a respins, ca neîntemeiată.

Gavrilița Dinis la 30.08.2019, aproximativ la orele 01:00, aflându-se în

satul Molovata-Nouă, raionul Dubăsari, în stradă, având intenția de a-și

satisface pofta sexuală, s-a apropiat de xxxxxx, care mergea spre domiciliu, a

1

cuprins-o din spate, imobilizând-o, a ridicat-o de la pământ și a dus-o în

apropierea unui gard, unde a culcat-o la pământ, a dezbrăcat-o din haine

pentru a întreține relații sexuale cu ea, fără acordul ultimei. Xxxxxîn cadrul

acestor acțiuni s-a împotrivit, a strigat în ajutor, iar Gavrilița Dinis i-a astupat

gura cu mâna pentru a opri strigătele.

La adresările de ajutor ale Xxxxx s-a oprit un automobil care circula pe

stradă, iar Gavrilița Dinis a fugit într-o direcție necunoscută, respectiv din

motive independente de voința lui, nu a realizat raportul sexual cu Xxxxx.

Potrivit Certificatului medical eliberat de medicul psihiatru al Centrului

Comunitar de Sănătate Mintală Criuleni, s-a constatat că Gavrilița Dinis, se află

la evidența medicului psihiatru din 09.04.2019, cu diagnoza - ”tulburare

organică de personalitate, halucinatoria delirant”.

Pentru a stabili dacă Gavrilița Dinis, la momentul săvârșirii acțiunii era

responsabil de acțiunile sale, putea să conducă cu ele, a fost dispusă efectuarea

expertizei judiciar-psihiatrică de ambulator.

La 23.10.2019, în cancelaria IP Dubăsari, cu nr. 3152, a fost înregistrat

Raportul de expertiză judiciară nr. 2019135A0500, întocmit de expertul judiciar

Țînțari Eugeniu, din concluzia căruia rezultă că solicită în termeni rezonabili ca

Gavrilița Dinis, să fie internat în IMSP SCP pentru efectuarea expertizei

psihiatrice legale în staționar, de către experții judiciari din cadrul CML.

Potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 201936S0118 din

26 decembrie 2019, s-a constatat precum că, reieșind din analiza

fenomenologiei comportamentale din timpul derulării evenimentelor cu conținut

infracțional, la momentul comiterii infracțiunii încriminate, Gavrilița Dinis, a

dezvoltat „tulburare psihotică predominant halucinatorie datorată utilizării nocive

a alcoolului (Halucinoza alcoolică)”, manifestată prin halucinații auditive,

vizuale, idei delirante de persecuție, insomnie, frică, dezinhibiție psiho-motorie,

care-i modifică în sens patologic comportamentul și-i creează un potențial

infracțional iminent, era lipsit de careva critică față de starea sa, a sănătății și

comportament. Conform stării psihice în perioada comiterii infracțiunii ce i se

impută lui Gavrilița Dinis, nu avea capacitatea de a-și dea seama de acțiunile

sale și nu le putea dirija, deci a acționat fără discernământ.

Astfel, Gavrilița Dinis a fost pus sub învinuire în baza art. art. 27, 171

alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi - ”tentativă de viol, adică raportul

sexual, prin constrângere fizică, profitând de imposibilitatea persoanei de a se

apăra și de a-și exprima voința, care din cauze independente de voința lui, nu și-

a produs efectul”.

numele părții vătămate și civile Xxxxx prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de

prima instanță prin care acțiunea civilă depusă de Xxxxx către Gavrilița Dinis,

Maia Gavrilița privind încasarea prejudiciului material în sumă de 5000 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei să fie admisă integral.

3.1 În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

2

- prin infracțiune, partea vătămată Xxxxx a avut de suportat un prejudiciu

de natură morală urmare a acțiunilor ilegale săvârșite cu vinovăție de către

inculpat. Estimarea daunei morale suportate de către Xxxxx se probează prin

faptul că, partea vătămată a avut de suportat prejudicii cauzate personalității

afective, categorie în care intră suferințele de categorie psihică;

- materialele cauzei penale atestă că, partea civilă Xxxxx, a avut de suferit

prejudiciu cauzat personalității afective, adică acele grave suferințe de categorie

psihică;

- ca urmare a faptelor comise asupra sa, partea vătămată Xxxxx a avut

suferințe fizice și psihice mari, care i-au cauzat o traumă enormă și profundă.

În prezent, Xxxxx cu statut de parte civilă necesită asistență psihologică

îndelungată pentru recuperare. Suferințele psihologice suportate de Xxxxx sunt

confirmate și prin raportul de evaluare psihologică, anexat la materialele cauzei,

precum și prin alte probe;

- potrivit Raportului de evaluare psihologică nr. 287 din 27.10.2019,

efectuat de Institutul pentru Familie și Inițiative Sociale din 27.10.2019, rezultă

că, partea vătămată manifestă - „simptome ale stresului post-traumatic,

caracteristic persoanelor care au trăit experiența abuzului psihologic și sexual

(stări de frică, anxietate sporită, tristețe profundă, sentimente de insignifianță)”.

22 septembrie 2021, a fost admis apelul declarat de avocatul Țurcan-Donțu

Arina în numele părții vătămate și civile Xxxxx, casată sentința parțial și

pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care s-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de Xxxxx împotriva lui Gavrilița

Dinis și Gavrilița Maia și s-a încasat de la Gavrilița Dinis în beneficiul xxxxx suma

de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretențiile privind încasarea prejudiciului material și moral s-au

respins ca neîntemeiate.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că la caz s-

a demonstrat cu certitudine săvârșirea de către Gavrilița Dinis a faptei

prejudiciabile încriminate, prevăzută de art. 27, 171 alin. (1) Cod penal -

tentativă de viol, adică raportul sexual, prin constrângere fizică, profitând de

imposibilitatea persoanei de a se apăra și de a-și exprima voința, care din cauze

independente de voința lui, acesta nu și-a produs efectul.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Gavrilița Dinis, instanța de

apel a constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că, acțiunile

infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 27, 171 alin.(1) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind

contestată în această parte, de către părțile la proces.

Instanța de apel a statuat că legalitatea și temeinicia sentinței a fost

contestată de către avocatul Țurcan-Donțu Arina în numele părții vătămate și

civile xxxxx doar în latura civilă, în partea soluționării prejudiciului material și

moral, motiv pentru care a verificat legalitatea sentinței doar în latura civila, în

limitele solicitărilor invocate în apelul declarat.

3

În conformitate cu art. 385 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele chestiuni în

următoarea consecutivitate: dacă trebuie admisă acțiunea civilă, în folosul cui și

în ce sumă.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate concluziile primei instanțe

precum că, în speță nu s-a constatat comiterea faptei cu discernământ

diminuat, ipoteză care eventual ar face operabilă aplicarea prevederilor art.

2011 alin. (2) Cod civil, potrivit cărora: „instanța de judecată are dreptul, ținând

cont de starea materială a persoanei vătămate și a autorului prejudiciului, de

gradul de discernământ al autorului, precum și de alte circumstanțe, să-l oblige

pe acesta la reparația integrală sau parțială a prejudiciului”.

Totodată, potrivit alin. (3) art. 2011 Cod Civil - autorul prejudiciului nu este

exonerat de răspundere dacă el însuși este vinovat de faptul că a ajuns într-o

astfel de stare în urma consumului de alcool, de droguri, de alte substanțe

psihotrope sau din altă cauză.

Din materialele cauzei penale, și anume din conținutul cotorului

aparatului „Drager”, s-a constatat că Gavrilița Dinis la momentul săvârșirii

infracțiunii se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat, fiind de 0,52 mg/l.

Mai mult, în cadrul ședinței de judecată, fiind audiat expertul psihiatru

Țînțari Vasile a declarat că, starea de sănătate a inculpatului pe de o parte este

traumatismul și consumul de alcool care a fost constatat la Gavrilița Dinis și

anume acest fapt a fost la baza concluziei respective.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță eronat a respins

acțiunea civilă și a omis aplicarea prevederilor alin. (2) și (3) ale art. 2011 Cod

civil, or, din materialele cauzei penale rezultă că, inculpatul Gavrilița Dinis ca

autor al prejudiciului nu poate fi exonerat de răspundere dacă el însuși a fost

vinovat de faptul că a ajuns într-o astfel de stare, în urma consumului de alcool.

Astfel, soluționând acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și civilă

Xxxxx în partea încasării prejudiciului moral, instanța de apel a menționat că,

la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, trebuie

neapărat să ia în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea

cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele obiective care

certifică acest fapt, îndeosebi: importanța vitală a drepturilor personale

nepatrimoniale și a bunurilor (viața, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea

locuinței, secretul personal și familial, onoarea, demnitatea și reputația

profesională etc.); nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a

suferințelor psihice sau fizice (lipsirea de libertate, pricinuirea vătămării

corporale, decesul persoanelor apropiate (rudelor), pierderea sau limitarea

capacității de muncă etc.); felul vinovăției (intenția, imprudența) persoanei care

a cauzat prejudiciul, în cazul în care pentru repararea prejudiciului moral este

necesară prezența ei.

Instanța de apel a menționat că, despăgubirile pentru daunele morale se

disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează,

ci se stabilesc de instanța de judecată

4

Instanța de apel a constatat că, prin acțiunile infracționale comise de

inculpatul Gavrilița Dinis reclamantei Xxxxx i-au fost cauzate suferințe fizice și

care sunt resimțite și în prezent.

Conform Raportului de evaluare psihologică nr. 287 din 27.10.2019,

efectuat de Institutul pentru Familie și Inițiativei Sociale din 27.10.2019 s-a

constatat că, sfera afectivă și relațională indică simptome ale stresului post-

traumatic, caracteristic persoanelor care au trăit experiența abuzului sexual

(frica, rușine sporită, tendințe depresive, tendințe de izolare socială, percepția

negativă asupra propriului corp, devalorizarea persoanelor de sex masculin,

incapacitatea de a se simți în siguranță, acuze somatice și furie în raport cu

Gavrilița Dinis).

Prin urmare, instanța de apel evaluând mărimea compensației ale

prejudiciului moral, ținând cont de faptul că reclamantei i s-au cauzat suferințe

psihice care sunt resimțite și în prezent, a conchis că, suma de 5000 lei este una

justă și echitabilă, ca urmare a acțiunilor ilegale comise față de reclamantă și a

suferințelor psihice care i-au fost cauzate.

În ceea ce privește pretențiile invocate de reclamanta Xxxxx în partea

încasării prejudiciului material în sumă de 5000 lei, instanța de apel a reținut

că, formarea din: procurarea unor ochelari noi – 1 045 lei, cheltuieli legate de

compensare a costului telefonului deteriorat părții vătămate – 3 000 lei și

cheltuieli de deplasare.

În susținerea pretențiilor de ordin material, reclamanta Xxxxx a anexat

chitanța nr. 70 prin care se atestă efectuarea unei comanzi de ochelari din

25.08.201 (f. d.193, vol. I).

În acest sens, instanța de apel a respins ca nefondate pretențiile de ordin

material invocate de reclamanta Xxxxx, deoarece reclamanta nu a probat prin

careva probe pertinente, concludente, utile și veridice suportarea prejudiciului

material în cuantum de 5000 lei. Or, chitanța anexată la cererea de chemare în

judecată nu poate fi admisă, deoarece reclamanta a invocat că a procurat

ochelari noi, după evenimentele petrecute la 30.08.2019, însă chitanța

menționată datează din 25.08.2017.

Astfel, pretențiile privind încasarea prejudiciului material au fost respinse

ca neîntemeiate, deoarece partea civilă nu a administrat probe certe care să

dovedească cuantumul prejudiciului material solicitat.

Musteață Sergiu în numele inculpatului Gavrilița Dinis a declarat recurs

ordinar, solicitând casarea totală a deciziei cu menținerea sentinței.

5.1. În argumentarea recursului, avocatul inculpatului menționează că:

- instanța de apel a interpretat eronat prevederile art.2011 Cod Civil, care

reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană cu

discernământ diminuat, deși materialele cauzei, inclusiv explicațiile expertului,

denotă că inculpatul nu a acționat cu discernământ diminuat;

- instanța de apel a făcut trimitere la aceste prevederi și la constatarea că

la momentul comiterii infracțiunii, inculpatul se afla în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat și a concluzionat că instanța de fond eronat a respins

5

acțiunea civilă, omițând prevederile alin.(2) și alin.(3), art.2011 Cod Civil,

deoarece autorul prejudiciului nu urma a fi exonerat de răspundere dacă el

însuși este vinovat de faptul că a ajuns într-o astfel de stare în urma consumului

de alcool, prin urmare aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată, prin ce a

admis o eroare de drept, or, acest articol nu este aplicabil speței.

penală, procurorul Crijanovschi Sergiu a depus referință, pledând pentru

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta este pasibil

admiterii, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-

a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către avocatul Musteață Sergiu în

numele inculpatului Gavrilița Dinis, se atestă că titularul acestuia a indicat

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură

penală, criticând decizia instanței de apel în latura civilă în partea soluționării

acțiunii civile.

Având în vedere argumentele aduse în recurs, Colegiul penal lărgit reține

că, potrivit art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora

s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da,

în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă

probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de

prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate

cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă

infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil

au fost corect aplicate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a avea în vedere că, nu numai nemotivarea

6

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă un temei de casare.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Verificând criticile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit constată, decizia instanței de apel nu este motivată suficient în latura

civilă, în partea soluționării cerințelor de încasare a prejudiciului moral, prin ce

s-a admis erorile de drept prescrise de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură

penală.

În acest context, instanța de recurs menționează, potrivit dispoziției art.

2011 alin. (1) - (3) Cod civil - „persoana în privința căreia nu s-a instituit o măsură

de ocrotire judiciară care a cauzat un prejudiciu aflându-se în imposibilitatea de

a conștientiza sau dirija pe deplin acțiunile sale (discernământ diminuat) nu

răspunde pentru prejudiciu. Instanța de judecată are dreptul, ținând cont de

starea materială a persoanei vătămate și a autorului prejudiciului, de gradul de

discernământ al autorului, precum și de alte circumstanțe, să-l oblige pe acesta

la reparația integrală sau parțială a prejudiciului.

Autorul prejudiciului nu este exonerat de răspundere dacă el însuși este

vinovat de faptul că a ajuns într-o astfel de stare în urma consumului de alcool,

de droguri, de alte substanțe psihotrope sau din altă cauză”.

Astfel, Colegiul penal lărgit notează că prin sentință, acțiunea civilă

înaintată de către avocatul Țurcan-Donțu Arina în numele părții vătămate și

civile Xxxxx a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prima instanță a constatat că, Gavrilița Dinis a comis fapta fiind fără

discernământ, fapt confirmat prin concluziile Raportului de expertiză judiciară

nr. 201936S0118 din 26 decembrie 2019, și declarațiile expertului judiciar,

Cazacu Vasile (f.d.232, vol. I).

Drept urmare, operând cu prevederile art.2011 alin.(1) Cod civil, care

stipulează că - persoana în privința căreia nu s-a instituit o măsură de ocrotire

judiciară care a cauzat un prejudiciu aflându-se în imposibilitatea de a

conștientiza sau dirija pe deplin acțiunile sale (discernământ diminuat) nu

răspunde pentru prejudiciu, prima instanță a conchis că inculpatul Gavrilița

Dinis nu poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat părții vătămate.

La fel, prima instanță a statuat că, la caz nu sunt aplicabile prevederile

alin.(2) ale art. 2011 Cod civil, din considerentul că nu s-a constată comiterea

faptei cu discernământ diminuat.

Sentința a fost contestată cu apel de către avocatul Țurcan-Donțu Arina

în numele părții vătămate și civile Xxxxx.

Fiind învestită cu judecarea apelului nominalizat, instanța de apel a admis

apelul, casând parțial sentința a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunea civilă a fost admisă parțial,

7

fiind dispusă încasarea de la Gavrilița Dinis în beneficiul xxxxx a sumei de 5 000

lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Instanța de apel a stabilit că, prima instanță eronat a respins acțiunea

civilă și omis aplicarea prevederilor alin. (2) și (3) art. 2011 Cod Civil, or, din

materialele cauzei penale rezultă că, inculpatul Gavrilița Dinis ca autor a

prejudiciului nu putea fi exonerat de răspundere dacă el însuși este vinovat de

faptul că a ajuns într-o astfel de stare în urma consumului de alcool.

Colegiul penal lărgit, analizând lucrul judecat de către instanțele ierarhic

inferioare constată că, atât sentința, cât și decizia instanței de apel sunt afectate

de erori procesuale, care nu pot fi remediate în prezenta procedură, din atare

considerente cele avansate de recurent urmează a fi admise parțial, cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs menționează că, instanț ele de fond au abordat

superficial problema soluționării acțiunii civile, fapt datorat aprecierii selective

a probelor ce determină starea de responsabilitate a inculpatului la momentul

comiterii infracțiunii încriminate.

Astfel, Colegiul penal lărgit notează că prin Raportul de expertiză judiciară

nr. 201936S0118 din 26 decembrie 2019 (f. d. 133-138, vol. I), s-a constată că,

„ (…) reieșind din analiza fenomenologiei comportamentale din timpul derulării

evenimentelor cu conținut infracțional, la momentul comiterii infracțiunii

încriminate, Dinis Gavrilița, a dezvoltat „Tulburare psihotică predominant

halucinatorie datorată utilizării nocive a alcoolului (Halucinoza alcoolică)”

(f.d.133-138 vol. I).

Totodată, potrivit declarațiilor expertului judiciar psihiatru Cazacu Vasile(

f.d.232 vol. I), audiat în cadrul judecării cauzei în primă instanță, descrise în

partea descriptivă atât a sentinței, cât și a deciziei instanței de apel, se constată

că starea de iresponsabilitate inculpatului Gavrilița Dinis a fost cauzată de

„traumatism și consumul de alcool”.

Prin urmare, se constată că instanța de apel fără a determina în cumul

cauzele stării de iresponsabilitate a inculpatului Gavrilița Dinis la momentul

comiterii faptei infracționale, a mers pe idea preconcepută că starea de

iresponsabilitate se datorează doar stării consumului de alcool și nu a verificat

versiunea expertului judiciar precum că, starea de iresponsabilitate a fost

cauzată și de traumatism.

Mai mult ca atât, până la aplicabilitatea prevederilor alin. (2) și (3) art.

2011 Cod civil, instanța de apel urma să ia în considerație și prevederile alin. (1)

al articolului menționat, potrivit căruia -„persoana în privința căreia nu s-a

instituit o măsură de ocrotire judiciară care a cauzat un prejudiciu aflându-se în

imposibilitatea de a conștientiza sau dirija pe deplin acțiunile sale (discernământ

diminuat) nu răspunde pentru prejudiciu”.

Așadar, Colegiul penal lărgit constată că soluționarea acțiunii civile urma

a fi precedată și de clarificarea faptului existenței unei măsuri de ocrotire

judiciară asupra inculpatului Gavriliță Dinis la data comiterii tentativei de viol.

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel operând cu

prevederile alin.(2) și (3) ale art. 2011 Cod civil, în decizia adoptată nu a motivat

8

condițiile obligatorii prevăzute la alin.(2) și anume: starea materială a

persoanei vătămate și a autorului prejudiciului, de gradul de

discernământ al autorului, precum și de alte circumstanțe.

Mai mult ca atât, Colegiul penal reține că instanța de apel ajungând la

concluzia admiterii parțiale a acțiunii civile, a dispus încasarea prejudiciului

moral din contul inculpatului Gavrilița Dinis, fără a ține cont de faptul că prin

ordonanța de recunoaștere în calitate de reprezentant legal al învinuitului din

30 decembrie 2019, Gavrilița Maia a fost recunoscută reprezentantul legal al

inculpatului Gavrilița Dinis (f.d.140 vol. I).

În această consecutivitate, se reține că instanța de apel nu a respectat

întocmai prescripțiile de drept nominalizate, or Colegiul penal lărgit reține că

atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțe și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut

drept consecință pronunțarea unor concluzii premature și nemotivate în partea

soluționării acțiunii civile.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu Legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca

o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În consecință, contrar prevederilor art.6 al Convenției europene a

drepturilor omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „… rolul unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o

decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea

ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei

decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției.

Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente

instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea

sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse

(cauza Fomin vs Moldova din 11.10.2011, nr.36755/06).

Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea

deciziei instanței de apel este contradictorie, iar erorile evidențiate nu pot fi

corectate de instanța de recurs, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia cu

privire la necesitatea casării parțiale a deciziei instanței de apel, în latura civilă

și anume în partea prejudiciului moral, cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de către aceiași instanță, în alt complet de judecată, deoarece

erorile comise de către instanță de apel, nu pot fi reparate de către instanță de

recurs în prezenta procedură.

În acest context, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se

conducă obligatoriu de prevederile art.436 Cod de procedură penală, care

prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia; să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual - penale asupra

9

motivelor esențiale invocate în apel de către avocat în interesele succesorului

părții vătămate, nominalizate și în prezenta decizie, precum și în măsura

competenței asupra argumentelor invocate în cererea de recurs, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

practica relevantă a CEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Musteață Sergiu în

numele inculpatului Gavrilița Dinis.

Se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

22 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Gavrilița Dinis xxxxx, în

latura civilă, în partea încasării prejudiciului moral, cu remiterea cauzei în

această parte la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În rest, dispozițiile deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea prin care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Plămădeală Ghenadie

Catan Liliana

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

10