1ra-371/2022 — art. 152 alin. 2 lit. c-1 CP

1ra-371/2022 — art. 152 alin. 2 lit. c-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

fDosarul nr. 1ra-371/2022

1-19115127-01-1ra-16032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Mării Vladimir în numele inculpatei și de către avocatul Cotruța Sergiu în numele

succesorului părții vătămate Moșneaga Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, în cauza penală

privind-o pe

Zainulina Anna Xxxxx, născută la xxxxx, domiciliată

mun. Xxxxx bd. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, Zainulina Anna Xxxxx a fost recunoscută

vinovată și condamnată în baza art. 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, la 3 ani și 4 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip pentru femei.

A fost admisă integral acțiunea civilă a succesorului părții vătămate Moșneaga

Vitalie cu privire la repararea prejudiciului material.

S-a încasat de la Zainulina Anna în beneficiul lui Moșneaga Vitalie cu titlu de

prejudiciu material suma de 9 473 lei.

S-a admis parțial acțiunea civilă a succesorului părții vătămate Moșneaga Vitalie

cu privire la repararea prejudiciului moral.

1

S-a încasat de la Zainulina Anna în beneficiul succesorului părții vătămate

Moșneaga Vitalie, cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 lei, în rest acțiunea a

fost respinsă.

S-a încasat din contul inculpatei Zainulina Anna suma de 320 lei în folosul

statului, pentru efectuarea raportului de expertiză nr. 201802D2058 din 03.10.2018.

aproximativ la ora 11:00, aflându-se în curtea blocului locativ amplasat pe bd. Cuza

Vodă, mun. Chișinău, urmărind scopul vătămării integrității corporale a persoanei,

profitând de starea de neputință evidentă a cet. Moșneaga Ludmila, care se

datorează vârstei înaintate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, în

rezultatul unui conflict, intenționat a îmbrâncit-o pe Moșneaga Ludmila, în rezultat

aceasta și-a pierdut echilibru și a căzut jos, cauzându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr. 201802D2058 din 03 octombrie 2018, factura colului femural

drept Garden IV, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Zainulina Anna a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale, a sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat

urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății,

profitând de starea de neputință evidentă a victimei care se datorează vârstei înaintate.

3.1 Avocatul Mării Vladimir în numele inculpatei Zainulina Anna, prin care

a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea pedepsei, prin stabilirea unei pedepse

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen de

probă/suspendarea condiționată a executării pedepsei, și respingerea pretențiilor

acțiunii civile în partea cheltuielilor legate de înmormântarea părții vătămate cu

micșorarea cuantumului prejudiciului moral estimat de instanță.

În motivarea apelului a indicat:

-solicită a fi recunoscute circumstanțe atenuante faptul lipsei antecedentelor

penale, cât și faptul că inculpata are un copil minor la întreținere; căința sinceră de

cele comise, regretul exprimat de cele întâmplate; scuzele aduse în fața succesorului

părții vătămate, circumstanțe care permit instanței de judecată la individualizarea

pedepsei în privința inculpatei Zainulina Anna a-i stabili o pedepasă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece inculpata Zainulina Anna aflându-se în

arest preventiv, a realizat pericolul acțiunilor comise și promite că va îndreptăți

încrederea acordată respectând legea și necomițând în continuare fapte care cad sub

incidența legii penale, circumstanță care este în contradicție cu opinia instanței de

fond că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, doar va încuraja pe viitor acțiunile

inculpatei la comiterea de noi infracțiuni sau că pedeapsa penală astfel nu-și va

atinge scopul;

2

- cu referire la admiterea în parte a pretențiilor acțiunii civile solicită a ține cont

de faptul că, Zainulina Anna recunoaște parțial pretențiile succesorului părții

vătămate, și anume recunoaște pretențiile în partea ce ține de tratamentul părții

vătămate, în cazul în care acestea reprezintă cheltuielile care le-a suportat partea

vătămată care nu au fost acoperite prin polița de asigurare medicală, și anume suma

de 1 670 lei, cât privește cheltuielile în sumă de 7 803 lei solicitate de a fi încasate de

la ea, care sunt înaintate cu titlu de cheltuieli de înmormântare nu este de acord cu

aceasta, iar în ceea ce privește suma de 10 000 lei încasată cu titlu de echivalent

bănesc a prejudiciului moral, dânsa o consideră prea mare. Careva circumstanțe care

ar agrava răspunderea inculpatei nu au fost stabilite.

3.2 Avocatul Cotruța Sergiu, în numele succesorului părții vătămate

Moșneaga Vitalie, solicitând casarea parțială a acesteia în partea pedepsei stabilite,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, cu

stabilirea în privința inculpatei Zainulina Anna în conformitate cu art. 152 alin. (2)

lit. c1) Cod penal, a unei pedepse cu închisoarea de 4 ani și 8 luni, cu executarea

acesteia în penitenciar pentru femei. Admiterea integrală a acțiunii civile, cu

încasarea din contul inculpatei Zainulina Anna în beneficiul succesorului părții

vătămate Moșneaga V., a echivalentului bănesc al prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune în mărime de 100000 lei.

În motivarea cererii de apel, a invocat:

- consideră pedeapsa prea blândă. Totodată, își exprimă dezacordul față de

cuantumul sumei admise cu titlu de prejudiciu moral, pe motiv că este nejustificat de

neînsemnat în raportul cu gravitatea faptei săvârșite de inculpată;

- în rezultatul leziunilor corporale provocate de către Zainulina Anna la data de

31 august 2018, soldate cu fractura colului femural drept Garden IV, Moșneaga

Liudmila a rămas imobilizată, fiind în imposibilitate să se deplaseze și să se

îngrijească;

- traumatismele inițiale suferite de către Moșneaga Liudmila au creat

complicații, care au degenerat în maladii concomitente, și care la data de 23 martie

2020 au provocat decesul victimei;

- vinovăția inculpatei Zainulina Ana a fost confirmată pe deplin în baza

probelor administrate, și anume: declarațiile inculpatei Zainulina Ana, declarațiile

părții vătămate Moșneaga Liudmila, declarațiile martorilor Svinarciuc Eugenia,

Poparcea Lilia, Banu Nina, Culic Maria, Eliseev Ilia, Moșneaga Maxim, raportul de

expertiză judiciară nr. 201802D2058 din 03 octombrie 2018 și procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei cu planșa fotografică;

- limitele pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2)

lit. c1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) din Codul de procedură

penală, se modifică pentru pedeapsa cu închisoarea de la 3 ani și 4 luni, cu limita

maximă de până la 4 ani și 8 luni;

- succesorul părții vătămate consideră pedeapsa aplicată ca fiind una prea

blândă și necorespunzătoare, or, la stabilirea pedepsei, necesită a fi luată în

3

considerare conduita inculpatei pe parcursul desfășurării urmăririi penale și a

judecății, și anume faptul că, ultima se eschiva de a se prezenta și nu a dat dovadă că

este capabilă să tragă concluzii în urma faptei săvârșite. În același timp, remarcă

acțiunile imorale săvârșite, de personalitatea inculpatei, or, aceasta este o persoană

de moravuri ușoare, caracterizată negativ, fără loc stabil de trai și fără loc de muncă.

Nu în ultimul rând, este necesar de constatat urmările grave ale infracțiunii săvârșite

de către Zainulina Ana, și anume pierderea unei vieți omenești, decesul părții

vătămate Moșncaga Liudmila;

- doar o pedeapsă conform limitei maxime de 4 ani și 8 luni, cu excutarea

acesteia în penitenciar pentru femei, ar putea fi una echitabilă reieșind din

circumstanțele cauzei;

- legătura cauzală dintre acțiunile prejudiciabile săvârșite de către Zainulina

Anna și prejudiciul cauzat este evidentă, circumstanțe care au creat succesorului

părții vătămate un puternic dezechilibru emoțional. Din considerentele menționate,

Moșneaga Vitalie apreciază că i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de

100000 lei.

2021, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

ansamblu probele cauzei penale date, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor,

permit instanței de apel de a concluziona despre existența în acțiunile inculpatei

Zainulina Anna a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) Cod penal pe

semnele, vătămarea intenționată medie a integrității corporale, a sănătății care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost

urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, profitând de starea de neputință evidentă a

victimei care se datorează vârstei înaintate.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatei care a fost dovedită, dând faptei săvârșite de inculpata

Zainulina Anna încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de judecată a ținut cont la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatei Zainulina Anna de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i o

pedeapsă corectă, echitabilă și legală și anume că, inculpata a comis o infracțiune

gravă, a recunoscut vinovăția, anterior nu a fost condamnată, prejudiciul părții

vătămate nu a fost restituit, iar inculpata Zainulina Anna a beneficiat de reducerea

pedepsei cu 1/3, potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a considerat că, corectarea și reeducarea inculpatei Zainulina

Anna este posibilă în condițiile izolării de societate cu aplicarea în privința inculpatei

a unei pedepse sub formă de închisoare în limitele sancțiunilor prevăzute de art. 152

alin. (2) lit. c1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod penal. Noile

4

limite ale pedepsei cu închisoarea potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală

constituie de la 3 ani și 4 luni până la 4 ani și 8 luni. Astfel, instanța de fond corect i-a

stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni.

Instanța de apel, a respins argumentele apărării privind aplicarea unei pedepse

mai blânde în privința inculpatei Zainulina Anna, or, instanța de fond a ținut cont de

personalitatea inculpatei, a acceptat cererea de a fi examinată cauza în procedura

simplificată, iar inculpata a beneficiat de reducerea termenului de pedeapsă cu 1/3 și

nu este temei de a desființa sentința emisă în partea solicitată.

Totodată, instanța de apel a respins alegațiile expuse în apelul declarat în

interesele succesorului părții vătămate Moșneaga Vitalie privind aplicarea în

privința inculpatei Zainulina Anna, a unei pedepsei mai aspre și anume sub formă

de privațiune de libertate pe un termen de 4 ani și 8 luni, deoarece la stabilirea

măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatei, în vederea corectării, reeducării,

precum și ca măsură de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală, inculpata a recunoscut

fapta la etapa urmăririi penale, a contribuit la descoperirea infracțiunii, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării, astfel, instanța de fond aplicându-i

o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

Instanța de apel a considerat că, o atare modalitate de individualizare a pedepsei

corespunde exigențelor legii penale, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond,

raportând-o la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, o va descuraja de a

comite pe viitor alte fapte infracționale similare.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, instanța de fond just a considerat

necesar de a admite acțiunea civilă și a încasat de la inculpata Zainulina Anna în

beneficiul lui Moșneaga Vitalie cu titlu de prejudiciu material suma de 9 473 lei și

prejudiciu moral suma de 10 000 lei, ținând cont de prevederile art. 1998 Cod civil și

faptul că în cauza dată sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât

inculpata a comis cu vinovăție o faptă ilicită ce a cauzat un prejudiciu, iar între fapta

ilicită și prejudiciu există raport de cauzalitate.

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat întemeiată soluția instanței de fond

privind încasarea prejudiciului cauzat părții vătămate în limita prejudiciului real

cauzat, or, inculpata a cauzat suferințe fizice părții vătămate manifestate prin

dereglarea sănătății de lungă durată, fapt care i-a provocat părții vătămate și

prejudicii morale, disconfort personal, determinat de perioada de recuperare după

cauzarea vătămărilor corporale suferite.

La caz, instanța de apel, a reținut întemeiată soluția instanței cu privire la

admiterea acțiunii civile depuse de succesorul părții vătămate Moșneaga Vitalie prin

care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 9 473 lei și prejudicial

moral în sumă de 10 000 lei, care este unul echitabil în coraport cu fapta comisă, or,

5

prejudicial moral în sumă de 100 000 lei, este exagerat. În acest sens, instanța de apel

a reținut că, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral instanța de fond a ținut

cont de, caracterul și gravitatea suferințelor fizice cauzate persoanei vătămate,

gradul vinovăției autorului prejudiciului și personalitatea inculpatului, iar apelul

părții vătămate în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei,

urmează a fi respins, ca nefondat.

ordinare de către:

6.1 Avocatul Mării V. în numele inculpatei, prin care, invocând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, în partea stabilirii pedepsei inculpatei,

prin care să se aplice prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune și să se reducă cuantumul

pretențiilor acțiunii civile.

În motivarea recursului indică că, instanța de apel nu s-a expus argumentat în

sensul motivelor invocate de avocat în cererea de apel la capitolul dezacordului cu

individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, cît și neexpunându-se în totalmente în

sensul motivului din cererea de apel la capitolul soluționării acțiunii civile, nu a

soluționat fondul apelului. Din aceste considerente obiectiv ar fi ca în ultima instanță

să se soluționeze chestiunile abordate în fața instanței de recurs.

6.2 Avocatul Cotruța S. în numele succesorului părții vătămate, invocând

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care

solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, cu stabilirea în privința inculpatei Zainulina Anna în

conformitate cu art. 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, a unei pedepse cu închisoarea de 4

ani și 7 luni, cu executarea acesteia în penitenciar pentru femei. Admiterea integrală

a acțiunii civile, cu încasarea din contul inculpatei Zainulina Anna în beneficiul

succesorului părții vătămate, a echivalentului bănesc al prejudiciului moral cauzat

prin infracțiune în mărime de 100 000 lei.

În motivarea recursului indică:

- pedeapa aplicată este una prea blândă și necorespunzătoare, or la stabilirea

pedepsei, necesita a fi luată în considerare conduita inculpatei pe parcursul

desfășurării urmăririi penale și a judecății, și anume faptul că ultima se eschiva de a

se prezenta și nu dat dovadă că este capabilă să tragă concluzii în urma faptei

săvârșite. În același timp, acțiunile imorale săvârșite, personalitatea inculpatei, or

aceasta este o persoană de moravuri ușoare, caracterizată negativ, fără loc stabil de

trai și fără loc de muncă. Nu în ultimul rând, este necesar de constatat urmările

grave ale infracțiunii săvârșite de către Zainulina Ana, și anume pierderea unei vieți

omenești — decesul părții vătămate Moșneaga Liudmila;

- consideră că doar o pedeapsă conform limitei maxime de 4 ani si 7 luni, cu

excutarea acesteia în penitenciar pentru femei, ar putea fi una echitabilă reiesind din

circumstanțele cauzei;

6

- legătura cauzală dintre acțiunile prejuciabile săvârșite de către Zainulina Anna

și prejudiciul cauzat este evidentă, circumstanțe ce au creat succesorului părții

vătămate un puternic dezechilibru emoțional. Din considerentele menționate,

apreciază Moșneaga Vitalie suma cu titlu de prejudiciu moral în mărime de 100 000

lei.

penală, au depus referințe:

7.1 Avocatul Mării V. în numele inculpatei, privind opinia asupra recursului

declarat de către avocatul Cotruța S. în numele succesorului părții vătămate,

solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

7.2 Avocatul Cotruța S. în numele succesorului părții vătămate, privind opinia

asupra recursului declarat de către avocatul Mării V. în numele inculpatei, solicitând

respingerea acestuia ca inadmisibil.

concluzionează că, acestea urmează a fi admise, cu casarea parțială a hotărârii

contestate, în partea neaplicării art. 90 Cod penal și în latura civilă, în partea

prejudiciului moral, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul,

instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură

să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință

adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

7

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursurilor declarate de avocatul Mării Vladimir în

numele inculpatei și avocatul Cotruța Sergiu în numele succesorului părții vătămate

Moșneaga Vitalie, se constată că acestea sunt întemeiate în baza pct. 6), 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului avocatului Mării Vladimir în numele inculpatei,

rezultă că, este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, însă critică decizia instanței de apel, și

anume faptul că, instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea

de apel, la capitolul dezacordului cu individualizarea pedepsei aplicate inculpatei și

la capitolul soluționării acțiunii civile.

Analizând textul deciziei instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în

recursul declarat de avocatul Mării Vladimir în numele inculpatei, precum că

instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor din cererea de apel la capitolul

soluționării acțiunii civile, în viziunea Colegiului penal lărgit, această instanță și-a

motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsului la motivele apelului declarat,

în acest sens, precum că instanța de fond just a considerat necesar de a admite

acțiunea civilă și a încasat de la inculpata Zainulina Anna în beneficiul lui Moșneaga

Vitalie cu titlu de prejudiciu material suma de 9 473 lei, care a fost probată (f.d.203-

207), acestă sumă incluzând suma și pentru serviciile funerare în mărime de 7803 lei,

iar restul fiind cheltuieli suportate pentru tratament. Ce ține de prejudiciul moral,

Colegiul penal reține că, echivalentul sumei de 10000 lei nu constituie o recompensă

echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat de către succesorul părții

vătămate în urma comiterii infracțiunii de către inculpată, și nu va compensa

suferințele fizice și psihice suportate.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, la examinarea

apelului, în partea individualizării pedepsei, nu a respectat întru totul prevederile

art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, la fel instanța de apel la judecarea

cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la motivele esențiale

8

invocate, în ordine de apel, la acest aspect.

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță a recunoscut-o vinovată și a

condamnat-o pe Zainulina Anna în baza art. 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, la 3 (trei)

ani și 4 (patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip pentru

femei.

Avocatul Vladimir Mării în numele inculpatei Zainulina Anna, nefiind de acord

cu hotărârea adoptată a contestat-o în ordine de apel, criticând-o și prin prisma

faptului asprimii pedepsei, considerând echitabilă stabilirea unei pedepse cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Astfel, instanța de apel a respins ca

nefondate apelurile declarate, menținând sentința.

Instanța de recurs reține că, argumentele din recursul avocatului Vladimir Mării

în numele inculpatei Zainulina Anna, precum că instanța de apel nu s-a expus asupra

motivelor invocate în cererea de apel, la capitolul dezacordului cu individualizarea

pedepsei aplicate inculpatei, urmează a fi admise, deoarece din analiza hotărârii

contestate, se atestă faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor mai

esențiale motive invocate de avocatul Mării V. în ordine de apel, unde au fost puse

pentru discuție în instanța de apel, inclusiv câteva argumente principale cum ar fi:

- solicită a fi recunoscute circumstanțe atenuante faptul lipsei antecedentelor

penale, cât și faptul că, inculpata are un copil minor la întreținere; căința sinceră de

cele comise, regretul exprimat de cele întâmplate; scuzele aduse în fața succesorului

părții vătămate, circumstanțe care permit instanței de judecată la individualizarea

pedepsei în privința inculpatei Zainulina Anna a-i stabili o pedepasă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece inculpata Zainulina Anna aflându-se în

arest preventiv, a realizat pericolul acțiunilor comise și promite că va îndreptăți

încrederea acordată, respectând legea și necomițând în continuare fapte ce cad sub

incidența legii penale, circumstanțe care sunt în contradicție cu opinia instanței de

fond că, aplicarea prevedrilor art. 90 Cod penal doar va încuraja pe viitor acțiunile

inculpatei la comiterea de noi infracțiuni sau că pedeapsa penală astfel nu-și va

atinge scopul;

- Zainulina Anna recunoaște parțial pretențiile succesorului părții vătămate.

Careva circumstanțe care ar agrava răspunderea inculpatei nu au fost stabilite.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, instanța ierarhic

inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate mai sus, fără o fi

făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sânt

respinse sau apreciate ca neîntemeiate, menținând sentința prin care inculpatei i-a

fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 ani și 4 luni

închisoare, descriind doar teorie cu privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, fără a o ajusta la circumstanțele speței, limitându-se cu expunerea unor fraze

generale, precum că: ”Instanța de apel, a respins argumentele apărării privind aplicarea

unei pedepse mai blânde în privința inculpatei Zainulina Anna, or, instanța de fond a ținut

9

cont de personalitatea inculpatei, a acceptat cererea de a fi examinată cauza în procedura

simplificată, iar inculpata a beneficiat de reducerea termenului de pedeapsă cu 1/3 și nu este

temei de a desființa sentința emisă în partea solicitată.”, fără a se expune asupra

principalelor motive invocate în apel, referitor la circumstanțele stabilite în cauză.

Prin urmare, în opinia Colegiului penal lărgit, concluziile instanței de apel cu

privire la neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționându-se că ”...pedeapsa

aplicată de instanța de fond, raportând-o la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal,

o va descuraja de a comite pe viitor la alte fapte infracționale similare”, nu sunt pe deplin

argumentate din punct de vedere legal, astfel această instanță nu a dezbătut și nu s-

a pronunțat asupra celor mai esențiale motive invocate în acest sens de avocatul Mării

Vladimir în numele inculpatei Zainulina Anna, neexaminând cauza sub toate

aspectele.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că, obligația instanței de

a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6

al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c.

Rusiei (2007) § 85).

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite

în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în

hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți, prin prisma criticilor

invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare

legalitatea soluției adoptate la caz.

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelant și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de

fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste

motive invocate de apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile

art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Din conținutul recursului avocatului Cotruța Sergiu în numele succesorului

părții vătămate Moșneaga Vitalie, rezultă că, este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, însă

critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de încasarea de la inculpată a

sumei prejudiciului moral în mărime de doar 10000 lei și în partea aplicării pedepsei

prea blânde.

Nu pot fi reținute de către instanța de recurs argumentele avocatului Cotruța

Sergiu în numele succesorului părții vătămate Moșneaga Vitalie, referitor la faptul că,

pedeapsa aplicată inculpatei este prea blândă. Astfel, în viziunea Colegiului penal, în

prezenta cauză penală, instanța de apel just, ținând cont de circumstanțele reale și

personale, de dispoziția art. 78 Cod penal, întemeiat a aplicat inculpatei, în baza art.

10

152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, ținând cont de prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală, pedeapsă minimă de 3 ani și 4 luni închisoare.

La fel, din materialele cauzei, Colegiul atestă faptul că, conform acțiunii civile,

avocatul Cotruță S., a solicitat încasarea din contul inculpatei în beneficiul

succesorului părții vătămate a prejudiciului material cauzat prin infracțiune în

mărime de 9473 lei și a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune în mărime de

100000 lei, însă prima instanță judecând prezenta cauză penală, prin sentință a

încasat de la Zainulina Anna în beneficiul lui Moșneaga Vitalie cu titlu de prejudiciu

material suma de 9 473 lei și cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 lei, în rest

acțiunea a fost respinsă.

Inclusiv avocatul Cotruța S., în numele succesorului părții vătămate Moșneaga

V., nefiind de acord cu soluția primei instanțe a contestat-o cu apel, inclusiv și în

partea civilă, solicitând admiterea integrală a acțiunii civile, cu încasarea din contul

inculpatei în beneficiul succesorului părții vătămate, a echivalentului bănesc al

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune în mărime de 100000 lei, deoarece

cuantumul sumei admise cu titlu de prejudiciu moral, este neînsemnat în raport cu

gravitatea faptei săvârșite de inculpată.

Analizând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că,

instanța de apel a menținut sentința în partea stabilirii cuantumului prejudiciului

moral, considerând că echivalentul sumei de 10.000 lei este echitabil în raport cu

fapta comisă, caracterul și gravitatea suferințelor fizice cauzate persoanei vătămate,

gradul vinovăției autorului prejudiciului și personalitatea inculpatei.

Însă, în opinia Colegiului penal lărgit, aceste concluzii ale instanței de apel nu

sunt motivate suficient și contravin lucrărilor dosarului și prevederilor legale, astfel

Colegiul penal consideră pripite concluziile instanței de apel, precum că suma de

10.000 lei este echitabilă în vederea reparării daunei în urma suferințelor psihice și

fizice cauzate, în urma infracțiunii comise de către inculpată.

La acest capitol, instanța de recurs notează că, potrivit art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, pierderea speranței în viață, etc.

Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța

de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări, se

urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o

îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de recurs menționează că, despăgubirile

pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

11

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta

semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres,

repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în procesul penal, ea

are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului infracțiunii, ci și repararea

pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal lărgit

evidențiază, că în această speță instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

circumstanțele cauzei, că conform raportului de expertiză judiciară nr. 201802D2058

din 03 octombrie 2018, lui Moșneaga Liudmila i-au fost cauzate factura colului

femural drept Garden IV, care a condiționat dereglarea sănătății de lungă durată și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Totodată, în acțiunea

civilă s-a invocat că, în rezultatul leziunilor provocate de către Zainulina Anna, la

data de 31 august 2018, Moșneaga Liudmila a rămas imobilizată, fiind în

imposibilitate să se deplaseze și să se îngrijească. Totodată, traumatismele inițiale

suferite de către Moșneaga L. au creat complicații, care au degenerat în maladii

concomitente și care la data de 23 martie 2020, au provocat decesul victimei.

Astfel, instanța de apel, neținând cont de practica judiciară pe cauze similare, a

menținut sentința prin care a fost încasată doar suma prejudiciului moral în mărime

de 10000 lei, în rest fiind respinsă acțiunea civilă, indicând că acesta este echitabil în

raport cu fapta comisă.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel nu a ținut

cont de măsura în care compensarea sumei de 10.000 lei, poate aduce satisfacție

succesorului părții vătămate, astfel nu și-a motivat soluția conform prevederilor art.

414 alin. (5) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel urmează să stabilească mărimea compensației pentru

prejudiciul moral în așa fel încât acesta să fie echitabil în raport cu suferințele psihice

și fizice cauzate părții vătămate, în urma comiterii infracțiunii de către inculpata

Zainulina A., dar și să nu ducă la o îmbogățirea fără just temei a succesorului părții

vătămate.

Astfel, Colegiul penal constată că, la caz este incident temeiul de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

parțială a deciziei instanței de apel în partea neaplicării art. 90 Cod penal și în latura

civilă, în partea prejudiciului moral, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte

de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel referitor

12

la art. 90 Cod penal și în latura civilă, în partea prejudiciului moral; să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și cu

expunerea motivată asupra cuantumului prejudiciului moral, să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate circumstanțele cauzei, să emită o

soluție clară și motivată, să țină cont de pe ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a

CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul Mării Vladimir în

numele inculpatei și de către avocatul Cotruța Sergiu în numele succesorului părții

vătămate Moșneaga Vitalie, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, în partea neaplicării art. 90 Cod penal și în

latura civilă, în partea prejudiciului moral, în cauza penală în privința lui Zainulina

Anna Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 23 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Plămădeală Ghenadie

13