1ra-545/2022 — art. 325 alin. 1 CP

1ra-545/2022 — art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-545/2022

1-20103960-01-1ra-08042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Hâncești din 05

aprilie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie

2021, declarat de avocatul Jaman Constantin și inculpatul

Garaba Andrei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.09.2020 - 05.04.2021,

instanța de apel: 28.04.2021 - 14.12.2021,

instanța de recurs: 08.04.2022 - 18.05.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu amendă în

mărime de 2000 unități convenționale, ce constituie 100.000 lei.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă

de 2100 lei.

inculpatul Garaba Andrei, conducând automobilul „Renault Kadjar”, n.î. XXXXXX,

pe traseul R-3 Chișinău-Hâncești-Cimișlia, km 32, fiind stopat la marginea mun.

Hâncești de către echipajul de patrulare compus din ofițerul Brumă Ion și subofițerul

Lîsenco Ion, cu autospeciala MAI 9905, al batalionului nr. 3 al Inspectoratului

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, pentru documentarea

faptei de conducere a mijlocului de transport cu depășirea limitei vitezei de

circulație, urmărind eschivarea de la tragerea la răspundere contravențională pentru

încălcarea comisă, prevăzută la art. 236 alin. (2) Cod contravențional - depășirea

1

vitezei de circulație stabilită pe sectorul respectiv de drum de la 20 la 40 km/oră,

acționând cu intenție directă, îndreptată spre coruperea ofițerului Brumă Ion, care

avea calitatea de persoană publică, în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod

penal, fiind în drept să examineze contravenția prevăzută de art. 236 alin. (2) Cod

contravențional și să aplice sancțiuni, a oferit personal ultimului bani ce nu i se cuvin

în sumă de 200 lei, pe care i-a plasat pe bancheta pasagerului din față a autospecialei

MAI 9905, pentru a-l determina ca, contrar exercitării funcției sale, să nu-i

întocmească procesul-verbal cu privire la contravenția comisă.

Instanța a reținut că inculpatul a pledat nevinovat și a declarat că după ce s-a

oprit, de mașină s-a apropiat un inspector de poliție, care i-a spus că a depășit limita

de viteză. După ce a pus actele pe bancheta pasagerului din față, polițistul i-a cerut

să se îndepărteze, a închis ușa și i-a spus că a încălcat legea. I-au arătat că prin plic

se vede bancnota de 200 lei și, la cererea lor, a semnat. A fost condus la comisariatul

de poliție, unde i-au explicat drepturile, i-au spus care este articolul și el a semnat.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, martorul Brumă Ion a relatat că, fiind implicat în serviciul de patrulare

și menținere a ordinii publice cu colegul Lîsenco Ion, a stopat automobilul „Renault

Kadjar” pe motivul depășirii limitei de viteză. S-a apropiat de mijlocul de transport

stopat, s-a prezentat și a comunicat temeiul stopării. Inculpatul nu a fost de acord cu

încălcarea indicată. A solicitat actele și acesta, prezentând permisul de conducere și

certificatul de înmatriculare, a scos o bancnotă de 200 lei cu intenția vădita de a i-o

transmite. El i-a spus că ce încearcă să facă este o acțiune contrară legii. Deoarece

aparatul de măsurat viteza era conectat la priza de 12 V a autospecialei, l-a invitat să

facă cunoștință cu proba foto. Inculpatul s-a apropiat și a pus pe bancheta pasagerului

din față permisul și bancnota de 200 lei. Din motiv că l-a avertizat, i-a comunicat că

a comis o faptă ilegală, apoi a solicitat la fața locului grupa operativă a IP Hâncești

pentru documentare.

Martorul Lîsenco Ion a indicat că inculpatul a fost stopat de către el și colegul

Brumă Ion pentru depășirea limitei de viteză. Brumă Ion s-a apropiat de automobilul

stopat, i-a explicat șoferului ce a încălcat. Ultimul s-a apropiat de automobilul de

serviciu și ei i-au prezentat probele încălcării. După, inculpatul a pus permisul de

conducere pe scaunul pasagerului din față sub care se aflau 200 lei. Colegul său a

solicitat grupa operativă prin apel și aceștia au venit la fața locului.

La fel, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele scrise, inclusiv:

procesul-verbal din 20.01.2020, de consemnare a celor constatate privind

infracțiunea depistată - la 18.01.2020, aproximativ ora 08.20, fiind stopat pe

acostamentul traseului R-3, km 32+500 metri, conducătorul automobilului de model

„Renault Kadjar” cu n.î. XXXXXX, Garaba Andrei, acționând intenționat în scopul

determinării angajaților INP la neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiunilor

funcționale, realizate prin neatragerea sa la răspundere contravențională, conform

art. 236 Cod contravențional, le-a oferit acestora, mijloace bănești în sumă de 200

lei, creând prin acțiunile sale, o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității

de serviciu a funcționarilor publici cu statut special din cadrul MAI;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.01.2020, potrivit căruia în

automobilul de model „Dacia Duster” n.î. MAI-9905 al INP, pe bancheta

2

pasagerului din față, s-a constatat prezența unei bancnote cu nominalul de 200 lei,

cu seria G.0103 și nr. 790248, care a fost ridicată. Anexată planșa ilustrativă;

procesul-verbal din 18.01.2020, potrivit căruia de la Brumă Ion au fost ridicate

4 poze de la aparatul de măsurat viteza, copia procesului-verbal cu privire la

contravenție pe numele lui Garaba Andrei și un material video cu capacitatea de 970

Mb;

procesul-verbal din 20.01.2020, potrivit căruia este supusă examinării o

înregistrare video din 18.01.2020, ora 08.21, unde în imagine se află un automobil

de model „Renault”. De ușa șoferului se apropie colaboratorul poliției, care se

legitimează către persoana stopată, ca fiind Brumă Ion de la INP. Polițistul îi explică

faptul depășirii vitezei de circulație cu 40 km la intrarea în or. Hâncești, iar persoana

stopată se află la volanul automobilului, făcând replici agentului de circulație precum

că nu l-a oprit corespunzător, după care agentul de circulație îi comunică că poate

lua cunoștință cu proba video. Persoana de la volanul automobilului „Renault”

coboară din automobil, fiind îmbrăcat în pulover de culoare vișinie și pantaloni jeans

de culoare albastră, având o gentuță pe care o aranjează pe umăr și se îndreaptă spre

automobilul de serviciu de model „Dacia Duster” al poliției, care are semnalele

luminiscente conectate, dar oprește și se întoarce la polițistul Brumă Ion, care se află

în drept cu automobilul de model „Renault Kadjar”. În timpul discuției cu polițistul,

șoferul scoate din gentuță un portmoneu de culoare închisă și un port-document de

culoare închisă cu pereții interiori străvezii. Din portmoneul pe care-l ține în mâna

stângă, șoferul scoate o bancnotă, pe care o plasează sub port-documentul pe care-l

ține în mâna dreaptă, întrebând polițistul „merge?”, la care polițistul îi comunică

„știți că asta e ilegal?”, iar șoferul nu-i răspunde nimic și scoate din port-document

permisul de conducere. La spusele șoferului „iaca vă dau”, polițistul îl cheamă pe

șofer la autospecială pentru a-i prezenta proba video. În autospecială este prezent un

alt polițist, care-i arată șoferului proba video și îi explică încălcarea admisă. Ținând

cu ambele mâini toate obiectele scoase din gentuță, șoferul îi întinde polițistului port-

documentul împreună cu celelalte obiecte pe care le are în mâini. Polițistul îi

comunică să-i dea inspectorului documentele, făcând referire la colegul de la volanul

autospecialei, iar șoferul intră cu capul și mâinile în autospecială și lasă careva

obiecte. Imediat după, polițistul Brumă Ion îi comunică șoferului că a comis o

infracțiune și îl roagă să se îndepărteze 2 m. mai în spate de la autospecială, la care

șoferul răspunde „eu vă rog, chiar așa!”. Tot atunci polițistul îi comunică că

raportează infracțiunea comisă și că o să vină grupa care o să cerceteze. Ca urmare,

șoferul îi comunică polițistului că merge să aștepte în mașină, iar polițistul îi dă

acordul. După aceasta, urmează un șir de replici între angajatul poliției și șoferul

automobilului de model „Renault”, unde agentul de patrulare întocmește un proces-

verbal cu privire la contravenție;

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-1538 din 23.04.2020, că

bancnota cu nominalul de 200 lei a fost confecționată la întreprinderea specializată

în confecționarea banilor și hârtiilor de valoare. Anexată planșa ilustrativă;

CD-ul vizionat în ședința de judecată.

Astfel, acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 325 alin. (1) Cod penal,

ca oferirea personal, unei persoane publice bunuri ce nu i se cuvin, pentru aceasta,

pentru a nu îndeplini o acțiune, contrar exercitării funcției sale.

3

Cu toate că inculpatul a negat oferirea de mijloace bănești, aceste afirmații

sunt în contradicție cu materialele cauzei, iar poziția inculpatului este una de apărare

în vedere eschivării de la răspundere.

Mai mult, martorul Brumă Ion a confirmat că inculpatul a fost stopat pentru

depășirea limitei de viteză și, fiindu-i explicat motivul, acesta a scos o bancnotă cu

nominalul de 200 lei. Cu toate că a fost atenționat despre acțiunile sale ilegale,

inculpatul a pus banii împreună cu actele pe bancheta față pasager, aceste declarații

fiind confirmate și prin depozițiile martorului Lîsenco Ion.

Declarațiile martorilor, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor, au fost

apreciate ca fiind veridice și au redat circumstanțe faptice și concrete din care a fost

constatată vinovăția inculpatului.

Deci, probele cercetate, cu precădere CD-ul vizionat, demonstrează, dincolo

de careva dubii, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de

până la 6 ani, cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități convenționale, că

anterior nu a fost judecat însă, potrivit cazierului contravențional, a comis multiple

contravenții, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, cea atenuantă fiind

aflarea copiilor minori la întreținere, concluzionând că corectarea și reeducarea

acestuia este posibilă cu stabilirea pedepsei cu închisoare, în condițiile aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, această pedeapsă fiind aptă să atingă scopul preventiv

și educativ, fiind proporțională cu împrejurările, gravitatea infracțiunii,

circumstanțele și nevoile inculpatului, precum și ale societății.

Totodată, instanța a statuat că apărarea a solicitat încetarea procesului penal

din motiv că ordonanța de punere sub învinuire din 08.08.2020 este lovită de nulitate.

Însă, aceste afirmații sunt neîntemeiate. Or, potrivit art. 251 alin. (1) Cod de

procedură penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis

o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act.

Argumentelor prezentate în vederea declarării nulității actelor procesuale nu

au adus atingeri întregului probatoriu și nu pot fi calificate ca erori și vicii ce nu pot

fi înlăturate, în privința actelor respective survenind nulitatea absolută a probelor.

Or, simpla invocare a viciilor fundamentale ce se pretinde a atenta grav la drepturile

și interesele legale ale inculpatului nu vine să echivaleze cu aplicarea unei atare

nulități, de vreme ce aceasta nu vine să afecteze temeinicia sentinței adoptate. Iar în

speță nu au fost elucidate suficient temeiurile care ar afecta integritatea actului de

acuzare, de vreme ce apărarea nu a indicat prin care mijloace s-a atentat la conținutul

actului de intentare a procesului penal, argumentele invocate fiind contrare

materialelor cauzei și probelor administrate, vinovăția inculpatului fiind pe deplin

justificată.

La baza respingerii argumentelor apărării pentru constatarea nulității actelor

procesuale și constatării încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale

inculpatului, au fost puse inclusiv motivele ce au stat la baza constatării vinovăției

4

acestuia, iar probele cercetate și-au atins efectul propus prin prisma scopului

procesului penal raportat la criteriile de constatare și calificare.

Or, probele acuzării au fost administrate în corespundere cu legea procesuală,

iar argumentele avocatului aduse în vederea descalificării mijloacelor probatorii nu

conțin suficient suport juridic menit să afecteze baza sentinței de condamnare.

Mai mult, citația înmânată lui Garaba Andrei, prin care a fost citat pentru a-i

fi adusă la cunoștință bănuiala ce i se impută, nu este un act procedural prevăzut la

art. 63 Cod de procedură penală.

Conform art. 63 alin. (1) Cod de procedură penală, bănuitul este persoana

fizică față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la punerea ei

sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din

următoarele acte procedurale, după caz: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța

sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3)

ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit.

Deci, doar prin unul din actele de procedură prevăzute, persoana poate fi

recunoscută în calitate de bănuit.

În speță, un astfel de act lipsește, iar prin ordonanța de punere sub învinuire

din 05.08.2020, Garaba Andrei a fost pus sub învinuire, fiind neîntemeiată cererea

apărării declarată în acest sens.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că, prin cererea depusă în ședința preliminară, a solicitat

declararea nulității și inadmisibilitatea ca mijloc material de probă a procesului-

verbal de examinare a obiectului din 20.01.2020 prin care s-a cercetat „o înregistrare

video cu durata 00.26.36 min., din 18.01.2020, înregistrată pe un putător electronic

de informație de tip DVD-R”, din motiv că în acesta, în urma cercetării imaginilor

video, au fost menționate circumstanțe de fapt importante, care în realitate nu sunt

prezente în acestea. Prin încheiere protocolară, instanța de fond a dispus soluționarea

cererii odată cu fondul cauzei.

În ședința de judecată din 09.02.2021, imediat după cercetarea procesului-

verbal de cercetare la fața locului din 18.01.2020, apărarea a cerut verbal declararea

nulității și inadmisibilitatea acestei probe din motiv că a fost întocmit cu încălcări

grave de procedură penală. Instanța a dispus soluționarea acestei cereri odată cu

fondul cauzei.

Însă, la pronunțarea sentinței, contrar prevederilor art. 101 alin. (4), 346, 364,

384 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța nu s-a expus asupra acestor cereri.

Mai mult, instanța a indicat în lista de probe puse la baza sentinței, procesul-

verbal de examinare a obiectului din 20.01.2020, fără a da o apreciere divergențelor

existente între descrierea sa și descrierea din procesul-verbal indicat ca probă, fiind

prezente divergențe esențiale între circumstanțele de fapt din imagini și descrierea

acestora.

A fost dispusă soluționarea odată cu fondul cauzei a cererii apărării cu privire

la anularea ordonanței de punere sub învinuire a lui Garaba Andrei din 05.08.2020,

ca fiind emisă tardiv și încetarea procesului penal. Însă, instanța superficial a

examinat aceste argumente, fără a întră în esența lor, ce rezultă din temeiurile

invocate în concluzia că cererea este neîntemeiată. Instanța de fond s-a pronunțat

5

asupra calității și motivării actului de acuzare, invocând prevederile art. 251 Cod de

procedură penală și calitatea probelor administrate. Dar esența cererii se referă la

tardivitatea acestuia, iar instanța eronat a interpretat citația înmânată lui Garaba

Andrei, care nu substituie actele procedurale prevăzute de art. 63 Cod de procedură

penală, dar esența acesteia și prevederile legale demonstrează că la data emiterii

acesteia, organul de urmărire penală i-a atribuit statut de bănuit lui Garaba Andrei.

Faptul lipsei acesteia în materialele cauzei penale trezește bănuieli rezonabile că și

actul procedural prin care Garaba Andrei a fost recunoscut ca bănuit exista,

deoarece, ca urmare, a acestuia s-a emis citația, dar din motive necunoscute nu a fost

anexat la materialele cauzei penale.

Instanța de fond eronat a apreciat starea de fapt și a admis o eroare de drept

material ce ține de încadrarea unei fapte care nu constituie infracțiunea prevăzută de

art. 325 alin. (1) Cod penal.

Or, instanța a reținut că oferirea în sensul art. 325 alin. (1) Cod penal,

presupune prezentarea, etalarea, înfățișarea de bunuri, servicii, privilegii sau

avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice

străine. Dar în literatura de specialitate și practica judiciară noțiunea de oferire

presupune o propunere însoțită de acțiunile descrise mai sus. Acțiunile date fără

propunerea propriu zisă nu pot fi interpretate ca oferire.

Organul de urmărire penală nu a acumulat probe care să demonstreze că

inculpatul avea conștiința și dorința de a săvârși un act de corupere a funcționarului,

de a-l determina să-și îndeplinească sau nu obligațiunile de serviciu contrar acestora.

Mai mult, imediat după presupusa acțiune de corupere, inculpatul indică direct lui

Brumă Ion că nu i-a dat careva mijloace bănești, demonstrând la moment lipsa

oricărei intenții în acest sens și că dorește mai repede să-i fie întocmit procesul-

verbal contravențional, pentru a se putea deplasa mai departe.

Latura subiectivă, și anume, scopul constă în „urmărind eschivarea de la

tragerea la răspundere contravențională pentru încălcarea comisă, prevăzută de art.

236 alin. (2) Cod contravențional” și „pentru a-l determina ca, contrar exercitării

funcției sale, să nu-i întocmească procesul-verbal cu privire la contravenția comisă”.

Dar din probele administrate, inclusiv declarațiile inculpatului, ale martorilor Brumă

Ion, Lîsenco Ion și proba video, nu a fost stabilit că inculpatul, în discuția cu Brumă

Ion, a ridicat subiectul privind posibilitatea eschivării de la răspundere

contravențională pentru încălcarea prevăzută de art. 236 alin. (2) Cod

contravențional și determinării lui Brumă Ion ca, contrar exercitării funcției sale, să

nu-i întocmească procesul-verbal cu privire la contravenția comisă. Indicarea acestor

scopuri de organul de urmărire penală este pur declarativă și nu este probată nici

într-un fel. Mai mult, ofițerul de patrulare Brumă Ion, nici nu a încercat să stabilească

cu ce scop au fost puși pe banchetă banii, făcând interpretări subiective ale acestor

acțiuni, care au luat forme de presupuneri neîntemeiate de acțiuni de corupere.

decembrie 2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, just ajungând la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 325 alin. (1) Cod penal, ca oferirea personal, unei persoane publice

6

de bunuri ce nu i se cuvin, pentru aceasta, pentru a nu îndeplini o acțiune contrar

exercitării funcției sale.

Or, prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea

sentinței, soluția fiind corectă și justificată în raport cu probele administrate,

apreciate cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența

în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii incriminate

Astfel, este dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului prin probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, și anume,

declarațiile martorilor Brumă Ion și Lîsenco Ion;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.01.2020, potrivit căruia în

automobilul de model „Dacia Duster” n.î. MAI-9905 al INP, pe bancheta pasagerului

din față, s-a constatat prezența unei bancnote cu nominalul de 200 lei cu seria G.0103

și nr. 790248, care a fost ridicată. Anexată planșa ilustrativă;

procesul-verbal din 18.01.2020, prin care de la Brumă Ion au fost ridicate 4

poze de la aparatul de măsurat viteza, copia procesului-verbal cu privire la

contravenție pe numele lui Garaba Andrei și un material video cu capacitatea de 970

Mb;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.01.2020, potrivit căruia este

supusă examinării o înregistrare video din 18.01.2020, ora 08.21, unde în imagine

se află un automobil de model „Renault”. De ușa șoferului se apropie colaboratorul

poliției, care se legitimează către persoana stopată, ca fiind Brumă Ion de la INP.

Polițistul îi explică faptul depășirii vitezei de circulație cu 40 km la intrarea în or.

Hâncești, iar persoana stopată se află la volanul automobilului făcând replici

agentului de circulație precum că nu l-a oprit corespunzător, după care agentul de

circulație îi comunică că poate să ia cunoștință cu proba video. Persoana de la

volanul automobilului „Renault” coboară din automobil, fiind îmbrăcat în pulover

de culoare vișinie și pantaloni jeans de culoare albastră, având o gentuță pe care o

aranjează pe umăr și se îndreaptă spre automobilul de serviciu de model „Dacia

Duster” al poliției care are semnalele luminiscente conectate, dar oprește și se

întoarce la polițistul Brumă Ion, care se află în drept cu automobilul de model

„Renault Kadjar”. În timpul discuției cu polițistul, șoferul scoate din gentuță un

portmoneu de culoare închisă și un port-document de culoare închisă cu pereții

interiori străvezii. Din portmoneul pe care-l ține în mâna stângă, șoferul scoate o

bancnotă, pe care o plasează sub port-documentul pe care-l ține în mâna dreaptă,

întrebând polițistul „merge?”, la care polițistul îi comunică „știți că asta e ilegal?”,

iar șoferul nu-i răspunde nimic și scoate din port-document permisul de conducere.

La spusele șoferului „iaca vă dau”, polițistul îl cheamă pe șofer la autospecială

pentru a-i prezenta proba video. În autospecială este prezent un alt polițist care-i

arată șoferului proba video și îi explică încălcarea admisă. Ținând cu ambele mâini

toate obiectele scoase din gentuță, șoferul îi întinde polițistului port-documentul

împreună cu celelalte obiecte pe care le are în mâini. Polițistul îi comunică să-i dea

inspectorului documentele făcând referire la colegul de la volanul autospecialei, iar

șoferul intră cu capul și mâinile în autospecială și lasă careva obiecte. Imediat după,

7

polițistul Brumă Ion îi comunică șoferului că a comis o infracțiune și îl roagă să se

îndepărteze 2 m. mai în spate de la autospecială, la care șoferul răspunde „eu vă rog,

chiar așa!”. Tot atunci polițistul îi comunică că raportează infracțiunea comisă și că

o să vină grupa care o să cerceteze. Ca urmare, șoferul îi comunică polițistului că

merge să aștepte în mașină, iar polițistul îi dă acordul. După aceasta, urmează un șir

de replici între angajatul poliției și șoferul automobilului de model „Renault”, unde

agentul de patrulare întocmește un proces-verbal cu privire la contravenție.

Automobilul șoferului stopat este unul de model „Renault Kadjar” cu n.î.

XXXXXX. Imaginile video au 6 fost înregistrate pe un purtător de electronic de

informație de tip „DVD-R”;

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-1538 din 23.04.2020, potrivit

căruia bancnota cu nominalul de 200 lei a fost confecționată la întreprinderea

specializată în confecționarea banilor și hârtiilor de valoare. Anexată planșa

ilustrativă;

CD-ul vizionat în ședința de judecată.

În baza probelor cercetate, este dovedită indubitabil vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, ca oferirea personal,

unei persoane publice de bunuri ce nu i se cuvin pentru aceasta, pentru a nu îndeplini

o acțiune contrar exercitării funcției sale, fiind prezentate suficiente probe ce

dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în privința comiterii infracțiuni

menționate.

Astfel, oferirea, în sensul art. 325 alin. (1) Cod penal, presupune prezentarea,

etalarea, înfățișarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu

i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine. Ca și în cazul promisiunii,

inițiativa oferirii aparține corupătorului, fiind un act unilateral al corupătorului.

Pentru aplicarea răspunderii conform art. 325 alin. (1) Cod penal nu importă

dacă destinatarul oferirii o acceptă sau o respinge. Este suficientă realizarea oferirii

de către corupător. Oferirea trebuie să implice un caracter precis, concretizat într-o

acțiune efectivă, reală, nu însă imaginară. Este suficient ca oferirea să fie inteligibilă

pentru persoana interesată, care, cunoscând nuanțele relevante, să fie în situația de

a-i înțelege semnificația. Astfel, oferirea se consumă din momentul prezentării,

etalării, înfățișării de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu

i se cuvin persoanei publice.

Infracțiunea prevăzută la art. 325 Cod penal este formală și se consumă odată

cu săvârșirea acțiunii de oferire (indiferent dacă persoana publică ori persoana

publică străină nu se lasă coruptă și nu le acceptă ori nu a reușit să realizeze

solicitarea) sau din momentul dării în întregime a remunerației ilicite. Infracțiunea

de corupere activă există atunci când oferirea remunerației ilicite se realizează

înaintea îndeplinirii acțiunii cerute de corupător.

Infracțiunea de corupere activă se săvârșește numai cu intenție directă,

făptuitorul trebuie să cunoască că remunerația ilicită, pe care o promite, oferă sau o

dă unei persoane publice ce deține calitățile prevăzute de art. 123 Cod penal, nu i se

cuvin, ci reprezintă contra echivalentul pentru a-l determina să acționeze în interesul

său.

Astfel, fiind examinate acțiunile ilegale ale inculpatului privind coruperea

activă a angajaților INP al MAI, prin oferirea mijloacelor bănești de corupător către

8

persoana publică în vederea evitării întocmirii unui proces-verbal cu privire la

contravenție pentru depășirea limitei de viteză.

Or, prin acțiunile inculpatului a fost realizată latura obiectivă a infracțiunii de

corupere activă, încadrată în dispoziția art. 325 alin. (1) Cod penal, iar oferirea

mijloacelor bănești angajaților INP al MAI ce nu li se cuvin se consideră consumată

din momentul predării sumei de 200 lei.

Totodată, sunt veridice declarațiile martorului Brumă Ion că inculpatul a fost

stopat pentru depășirea limitei de viteză, iar fiindu-i explicat motivul, acesta a scos

o bancnotă cu nominalul de 200 lei și, cu toate că a fost atenționat despre acțiunile

sale ilegale, el a pus banii împreună cu actele pe bancheta față pasager, declarațiile

fiind confirmate și de martorul Lîsenco Ion.

Afirmațiile inculpatului că nu a transmis colaboratorilor de poliție careva

bancnotă în valoare de 200 lei pentru a nu-i fi întocmit proces-verbal cu privire la

contravenție și, posibil, acea bancnotă să fi fost pusă acolo de către altă persoană, au

fost apreciate ca fiind făcute cu scop de autoapărare, în vederea evitării răspunderii

și pedepsei penale.

Sunt irelevante și argumentele apărării că inculpatul a respins învinuirea pe

parcursul examinării cauzei, făcând declarații constante că nu a săvârșit fapta

imputată, or, vina acestuia a fost dovedită prin probele administrate, fiind

neîntemeiată și alegația că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod penal, componența infracțiunii fiind descrisă și

argumentată pe deplin.

La stabilirea pedepsei, instanța corect a ținut cont de prevederile art. 75 Cod

penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, care este supus răspunderii penale, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acesteia.

În același timp, sunt neîntemeiate și argumentele apărării privind nulitatea

ordonanței de punere sub învinuire din 08.08.2020. Or, potrivit art. 251 alin. (1) Cod

de procedură penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis

o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act.

Însă, afirmațiile aduse în vederea declarării nulității actelor procesuale nu aduc

atingere probatoriului și nu pot fi calificate ca erori și vicii ce nu pot fi înlăturate, în

privința actelor respective survenind nulitatea absolută a probelor. Or, simpla

invocare a viciilor fundamentale ce se pretinde a atenta grav la drepturile și interesele

legale ale inculpatului nu vine să echivaleze cu aplicarea unei atare nulități, de vreme

ce aceasta nu vine să afecteze temeinicia sentinței adoptate.

În acest sens, nu a fost elucidat suficient temeiurile menite să afecteze

integritatea actului de acuzare, de vreme ce apărarea nu a indicat prin care mijloace

s-a atentat la conținutul actului de intentare a procesului penal, or, argumentele

invocate au fost răsturnate prin probele administrate, vinovăția inculpatului fiind pe

deplin justificată.

9

Respingerea argumentelor apărării privind constatarea nulității actelor

procesuale și constatarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale

inculpatului rezultă inclusiv din motivele ce au stat la baza constatării vinovăției

inculpatului, iar probele cercetate la caz și-au atins efectul propus prin prisma

scopului procesului penal raportat la criteriile de constatare și calificare.

Or, probele administrate sunt admisibile, fiind în corespundere cu legea

procesuală, iar alegațiile apărării invocate în vederea descalificării mijloacelor

probatorii nu au suficient suport juridic menit să afecteze baza sentinței de

condamnare.

Mai mult, citația înmânată inculpatului, prin care a fost citat pentru a-i fi adusă

la cunoștință bănuiala imputată, nu este un act procedural prevăzut la art. 63 Cod de

procedură penală.

Potrivit art. 63 alin. (1) Cod procedură penală, bănuitul este persoana fizică

față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la punerea ei sub

învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din

următoarele acte procedurale, după caz: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța

sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3)

ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. Deci, doar prin unul din

actele de procedură enumerate, persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit.

Însă, un astfel de act lipsește, iar prin ordonanța de punere sub învinuire din

05.08.2020, Garaba Andrei a fost pus sub învinuire.

solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța

de apel.

Recurenții invocă că instanța de fond a dispus soluționarea cererii privind

nulitatea ordonanței de punere sub învinuire a lui Garaba Andrei din 05.08.2020 ca

fiind emisă tardiv odată cu fondul cauzei însă, la pronunțarea sentinței, s-a expus

superficial, fără a intra în esența argumentelor invocate și nu s-a expus asupra cererii,

deci aceasta nu a fost examinată, iar instanța de apel nu a înlăturat eroarea admisă

de instanța de fond prin neexaminarea cererii, nefiind astfel soluționat fondul cauzei.

Esența cererii depuse de apărare privind nulitatea actului de acuzare se referă

la tardivitatea acestuia și existența argumentelor în acest sens, iar instanța nu s-a

expus asupra acestui temei de drept. Or, instanța de fond formal și-a argumentat

respingerea cererii privind nulitatea actului de procedură, considerând că citația

înmânată lui Garaba Andrei nu substituie actele procedurale prevăzute de art. 63

Cod de procedură penală. Cu toate că citația nu substituie actele procedurale

prevăzute de art. 63 Cod de procedură penală, prin care o persoană poate fi

recunoscută în calitate de bănuit, din esența acesteia, în care Garaba Andrei se

menționează deja în calitate de bănuit și prevederile art. 237 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, se prezumă că la data emiterii acesteia, organul de urmărire penală

i-a atribuit statut de bănuit lui Garaba Andrei. Faptul lipsei în materialele cauzei

penale a unui act procedural din cele prevăzute de art. 63 alin. (1), prin care o

persoană poate fi recunoscută în calitate de bănuit, trezește bănuieli rezonabile că și

actul procedural prin care Garaba Andrei a fost recunoscut ca bănuit exista, deoarece

ca urmare a acestuia s-a emis citația, dar din motive necunoscute nu a fost anexat la

materialele cauzei penale. Problema lipsei cărorva acte procedurale în materialele

10

cauzei penale nu poate fi pusă în sarcina inculpatului, deoarece aceasta ține de

competența și atribuțiile organului de urmărire penale și a acuzatorului de stat.

Astfel, în situația în care cauza penală a fost pornită la 20.01.2020 și, la aceeași

dată, lui Garaba Andrei i-a fost înmânată o citație în care acesta este vizat în calitate

de bănuit, ordonanța de punere sub învinuire a lui Garaba Andrei din 07.08.2020

urmează să fie declarată nulă în temeiul art. 63 alin. (2) pct. 3) coroborat cu art. 230

alin. (2), 251 Cod de procedură penală, fiind emisă peste termenul de 3 luni, prevăzut

la art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală.

Mai mult, în apelul declarat, apărarea a menționat argumentarea insuficientă

și neclară asupra cererii de nulitate a ordonanței de punere sub învinuire a lui Garaba

Andrei din 05.08.2020 ca fiind emisă în mod tardiv, însă instanța de apel, din nou,

fără a intra în esența acesteia, a preluat formal argumentele și motivele instanței de

fond, indicând „cumulul argumentelor aduse de avocat în vederea declarării

nulității actelor procesuale nu aduc atingeri întregului probatoriu și nu pot fi

calificate ca erori și vicii ce nu pot fi înlăturate, în privința actelor respective

survenind nulitatea absolută a probelor” și că citația înmânată lui Garaba Andrei nu

este act procedural prevăzut de art. 63 Cod de procedură penală prin care o persoană

poate fi recunoscut ca bănuit.

Deci, instanța de apel nu a intrat în esența motivelor invocate în apel, nu a

judecat fondul acestuia și, contrar prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt care a afectat

soluția instanței de apel.

Pe lângă aceasta, prin cererea depusă în ședința preliminară, a fost solicitată

declararea nulității și admisibilitatea ca mijloc material de probă a procesului-verbal

de examinare a obiectului din 20.01.2020 prin care s-a cercetat „o înregistrare video

cu durata 00.26.36 min., din 18.01.2020, înregistrată pe un putător electronic de

informație de tip DVD-R”, instanța de fond dispunând soluționarea cererii odată cu

fondul cauzei.

Totodată, instanța a indicat în lista de probe puse la baza sentinței, procesul-

verbal de examinare a obiectului din 20.01.2020, potrivit căruia este supusă

examinării o înregistrare video din data de 18.01.2020, ora 08.21 și face descrierea

imaginilor vizionate, în care se constată prezența unor divergențe esențiale între

circumstanțele de fapt din imagini și descrierea acestora.

Imediat după cercetarea procesului-verbal de cercetare la fața locului din

18.01.2020, apărarea a solicitat verbal declararea nulității și inadmisibilitatea ca

mijloc material a acestui proces-verbal, pe motiv că acțiunea de urmărire penală a

fost efectuată și documentată cu încălcări ale normelor procesual-penale care nu pot

fi înlăturate decât prin anularea acestui act, conform art. 251 Cod de procedură

penală și că proba a fost obținută cu încălcări esențiale de către organul de urmărire

penală a dispozițiilor art. 94 alin. (1) pct. 8) și alin. (2) Cod de procedură penală.

Încălcările constau în faptul că organul de urmărire penală la examinarea

porțiunii de drum pe care staționau automobilele de model „Renault Kadjar” cu n.î.

XXXXXX și autospeciala MAI 9905 și interiorul acesteia a indicat nemijlocit în

procesul-verbal ca participanți pe Roșca Ion, Brumă Ion, Lîsenco Ion, care l-au

semnat, iar pe plicul nr. 1 cu bancnota de 200 lei, ridicată în cadrul procesului-verbal,

11

ca participant este indicat și semnat și de Garaba Andrei, care a participat la

împachetarea acestei bancnote.

Astfel, organul de urmărire penală l-a inclus ca participant pe Garaba Andrei

numai la o parte de acțiuni de urmărire penală de cercetarea la fața locului, fără a-l

include în procesul-verbal în calitate de participant, acesta fiind lipsit de dreptul de

a face cunoștință cu procesul-verbal și a face obiecții și explicații asupra acestuia.

Deci, organul de urmărire penală a încălcat prevederile art. 260 alin. (2) pct.

3) și alin. (4) Cod de procedură penală, potrivit căruia procesul-verbal privind

acțiunea de urmărire penală trebuie sa cuprindă numele, prenumele și calitatea

persoanelor care au participat la efectuarea acțiunii de urmărire penală, iar dacă este

necesar, și adresele lor, obiecțiile și explicațiile acestora, procesul-verbal se citește

tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acțiunii de urmărire penală,

explicându-li-se, totodată, că au dreptul de a face obiecții, iar acestea urmează să fie

consemnate în procesul-verbal.

Instanța, prin încheiere protocolară, a dispus soluționarea acestei cereri odată

cu fondul cauzei.

Însă, la pronunțarea sentinței, instanța, contrar prevederilor art. 101 alin. (4),

346, 364, 384 alin. (3) Cod de procedură penală nu s-a expus asupra cererilor

declarate, ca urmare, fiind pronunțată o sentință neîntemeiată și nemotivată.

Apărarea a indicat în cererea de apel erorile de fapt admise de instanța de fond

drept urmare a încălcărilor procesuale comise prin faptul neexaminării și

neexpunerii asupra acestor cereri. Instanța de apel a ignorat în totalitate aceste

aspecte și, contrar prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt care evident a afectat soluția

instanței de apel.

Mai mult, în instanța de apel, apărarea a solicitat cercetarea înregistrării video

cu durata 00.26.36 minute, din 18.01.2020 înregistrat pe un purtător electronic de

informație de tip DVD-R, unica sursă veridică care reflectă circumstanțele de fapt

la momentul presupus de săvârșire a infracțiunii, pentru a atenționa asupra erorilor

de fapt și de drept comise de instanța de fond cu privire la aprecierea eronată a

probei, însă instanța de apel a refuzat cercetarea acestei probe, motivând că are

posibilitatea de a o cerceta în mod particular.

Necercetarea probei solicitate de apărare, contravine prevederilor art. 413

alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care prescrie că la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, instanța de apel,

la cererea părților, poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanță

și poate administra probe noi.

Or, cele constatate, în raport cu prevederile art. 414 alin. (4) Cod de procedură

penală, potrivit căruia în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o

nouă apreciere probelor, cercetarea acestei probe putea influența direct asupra

soluției adoptată de instanța de apel.

Mai mult, în decizia instanței de apel nu a fost indicat că această probă a fost

cercetată în mod particular, după cum a susținut instanța de apel în ședința de

judecată din 14.12.2021, lipsind careva constatări în raport cu invocările apărării cu

privire la valoarea acestei probe și admisibilitatea actelor procedurale subsecvente.

12

Totodată, în literatura de specialitate și practica judiciară noțiunea de oferire

presupune o propunere însoțită de acțiunile descrise mai sus. Acțiunile date fără

propunerea propriu zisă nu poate fi interpretată ca oferire, nefiind motivată nici

corelația la probele concrete, care demonstrează că inculpatul cunoștea că oferă o

remunerație ilicită.

Latura subiectivă a infracțiunii de corupere activă se manifestă prin vinovăție

sub formă de intenție directă, ce înseamnă că făptuitorul își dă seama că banii pe

care îi dă unui funcționar public nu i se cuvin acestuia, ci reprezintă o retribuție

pentru a-l determina fie să îndeplinească sau nu obligațiunile de serviciu și urmărește

să o realizeze în scopul arătat, creând prin aceasta, implicit, o stare de pericol pentru

buna desfășurare a activității de serviciu. Dacă făptuitorul nu a avut conștiința și

dorința de a săvârși un act de corupere a funcționarului, de a-l determina să-și

îndeplinească sau nu obligațiunile de serviciu contrar acestora, acțiunea sa nu

constituie infracțiune de corupere activă.

Însă, organul de urmărire penală nu a acumulat probe care să demonstreze că

Garaba Andrei avea conștiința și dorința de a săvârși un act de corupere a

funcționarului, de a-l determina să-și îndeplinească sau nu obligațiunile de serviciu

contrar acestora.

Latura subiectivă, și anume, scopul constă în „urmărind eschivarea de la

tragerea la răspundere contravențională pentru încălcarea comisă, prevăzută de art.

236 alin. (2) Cod contravențional” și „pentru a-l determina ca, contrar exercitării

funcției sale, să nu-i întocmească procesul-verbal cu privire la contravenția comisă”.

Astfel, instanța de fond, pronunțând o sentință de condamnare, a omis cu

desăvârșire să dea răspuns cererii apărării privind încetarea procesului penal în

privința inculpatului în legătură cu tardivitatea înaintării acuzării și solicitării de

declarare a inadmisibilității proceselor-verbale de examinare a înregistrării video și

de cercetare la fața locului.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

13

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Brumă

Ion și Lîsenco Ion, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.01.2020,

procesul-verbal de ridicare din 18.01.2020, procesul-verbal de examinare a

obiectului din 20.01.2020, raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-1538 din

23.04.2020, CD-R, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând argumentat

și detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile apărării, instanța de

apel pronunțându-se argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod

penal.

Totodată, concluziile instanțelor despre netemeinicia solicitării recurenților

privind nulitatea ordonanței de punere sub învinuire a lui Garaba A. din 05.08.2020

ca fiind emisă peste termenul prevăzut la art. 63 Cod de procedură penală,

coroborează și cu următoarele circumstanțe.

Conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) - (8) Cod de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele

prevederi legale sunt declarate neconstituționale.

Potrivit art. 63 alin. (1), (2) pct. 3) Cod procedură penală, bănuitul este

persoana fizică față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la

punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul

din următoarele acte procedurale, după caz: 1) procesul-verbal de reținere; 2)

ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de

libertate; 3) ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. Organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit: 3) persoana în

privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate - mai mult

de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi - mai mult de 6

luni.

Prin urmare, momentul de la care persoana poate căpăta statut de bănuit

diferă de cel de la care curge, conform legii, termenul menținerii ei în această

calitate, recurenții confundând aceste prescripții și împrejurări procedurale.

Ori, art. 63 alin. (1) și (2) pct. 3) Cod de procedură penală prevede expres,

imperativ și clar că, bănuitul este persoana fizică față de care există anumite probe

că a săvârșit o infracțiune. Organul de urmărire penală nu este în drept să mențină

în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al

14

adjuncților săi - mai mult de 6 luni, doar persoana în privința căreia a fost dată o

ordonanță de recunoaștere în această calitate, deci nu și de la data când persoana

a căpătat statut de bănuit în temeiul altor, eventuale, acțiuni sau acte procedurale ale

organului de urmărire penală.

În același timp, în speță nu a fost emisă ordonanța de recunoaștere a lui Garaba

Andrei în calitate de bănuit, iar Codul de procedură penală nici nu prevede

obligativitatea unei asemenea ordonanțe, ca un act procesul intermediar – între

ordonanța de pornire a urmăririi penale și cea de înaintare a învinuirii.

Astfel, curgerea termenului de 3 luni, după caz - 6 luni, de menținere a

persoanei în calitate de bănuit, poate fi raportată, de drept, doar la data ordonanței,

concrete, de recunoașterea ei în această calitate, în speță lipsind asemenea

împrejurări.

Mai mult, prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală nu sunt

declarate neconstituționale și nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru

a fi exceptate și omise (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) - (8) CPP).

Pe lângă aceasta, prin ordonanța din 07.08.2020, procurorul a respins ca

neîntemeiată, deja în cadrul urmăririi penale, cererea apărării privind nulitatea

ordonanței de punere sub învinuire a lui Garaba Andrei din 05.08.2020, ca fiind

adoptată peste termenul prevăzut la art. 63 CPP (f.d. 73).

Totodată, această ordonanță nu a fost contestată în condițiile prevăzute de art.

2991 și 313 Cod de procedură penală, deci apărarea a acceptat-o, dar s-a contrazis,

invocând chestiunea vizată și la judecarea cauzei penale, nefiind raportată sub nicio

formă la prevederile art. 230 alin. (4) și 251 alin. (4) Cod de procedură penală,

manifestând, astfel, o poziție nesigură, neclară și divergentă.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului

în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea

unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței,

Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 413 alin. (3), 414 alin.

(1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate

15

da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, la cererea părților, poate

cerceta suplimentar probele administrate în primă instanță. Deci, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că au fost întrunite elementele

infracțiunii, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Jaman Constantin și

inculpatul Garaba Andrei XXXXX, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 decembrie 2021, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 17 iunie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

16