1ra-329/2022 — art.188 alin.2 lit.b, c, d Cod penal

Dosarul nr. 1ra-329/22

1-17028342-01-1ra-28052021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 27 martie 2019, în cauza penală în privința lui

Ticot Veaceslav Semeon, născut la 25

aprilie 1995, originar și domiciliat în mun.

Bălți, str. Căpriana 4/3.

Termenul de examinare a cauzei:

01.11.2019 – 24.03.2021;

28.05.2021– 01.02.2022;

04.03.2022– 15.06.2022.

a c o n s t a t a t :

Prin sentința din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, Ticot

Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit. b), c)

și d) din Codul penal, la 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Amoașii Ivan, însă în privința acestuia

hotărârile judecătorești cu recurs ordinar nu se contestă.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Ticot Veaceslav la

16 februarie 2017, aproximativ pe la orele 22:30, împreună cu Amoașii Ivan și

Grosu Sorin, acționând cu intenție criminală unică, îndreptată spre sustragerea

bunurilor altei persoane și îmbogățire prin atacul tâlhăresc, conștientizând de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și

dorind survenirea acestora, ascunzându-și identitatea cu ajutorul unor măști și

cagule, au pătruns în curtea casei de locuit nr.xx amplasată în mun. xxxx, unde au

împărțit rolurile de participare în comiterea tâlhăriei, și anume, în timp ce Amoașii

Ivan stătea în apropierea casei indicate în scop de neadmitere să fie văzuți de cineva

1

sau reținuți, Ticot Veaceslav și Grosu Sorin, prin forțarea ușii de intrare, au pătruns

în casa dată, unde au atacat-o pe proprietara casei Sîrbu Galina. Ticot Veaceslav i-a

aplicat acesteia câteva lovituri cu pumnii în regiunea capului, de la ce ultima a căzut

jos, iar Grosu Sorin i-a astupat gura cu mâna ca să nu strige ajutor. Ca rezultat,

conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 117 din 18 februarie 2018

Galinei Sîrbu i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de echimoze la ochiul

stâng și cotul stâng, plagă contuză supra orbital pe stânga, care se califică ca ușoare

cu dereglarea sănătății de scurtă durată, adică, periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei atacate. După ce, continuând acțiunile sale infracționale, Ticot Veaceslav

și Grosu Sorin cerând bani de la Sîrbu Galina, au început să caute bani prin casă și

când nu au găsit careva bani sau obiecte prețioase, au deschis geanta Galinei Sîrbu

care se afla pe pat, de unde, presupunând că, printre chitanțele pentru achitarea

serviciilor comunale se află bani, au sustras chitanțele și au părăsit locul infracțiunii,

surprinși de către vecini, care au auzit strigatele de ajutor a părții vătămate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului Ticot Veaceslav întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), c), d) din

Codul penal, individualizată prin - „atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșit

de două sau mai multe persoane, mascată, deghizată sau travestită, prin pătrundere

în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință”.

La 20 februarie 2018 sentința din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central a fost atacată cu apeluri de către, inculpatul Ticot Veaceslav și avocatul

Polivenco Victor, în numele inculpatului Amoașii Ivan.

Inculpatul Ticot Veaceslav a solicitat casarea totală a sentinței din 16 februarie

2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu pronunțarea unei sentințe de achitare,

invocând faptul că sentința este ilegală și lipsită de suport juridic.

În motivarea cererii inculpatul, Ticot Veaceslav a relatat că, nu este vinovat,

considerând că instanța de fond nu a examinat cauza penală în măsură deplină și nu

a stabilit adevărul. A indicat că a prezentat un certificat medical, care confirmă că

fizic nu se putea afla la locul faptei, menționând că inculpatul Amoașii Ivan nu-și

recunoaște vina, însă Grosu Sorin, a dat declarații false.

Avocatul Polivenco Victor, în numele inculpatului Amoașii Ivan, a solicitat

casarea sentinței din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modul stabilit, pentru

prima instanță, prin care Amoașii Ivan să fie achitat.

Prin decizia din 27 martie 2019 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, au

fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a respectat normele procesual-

penale și normele penale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală, în mod

obiectiv și corect a stabilit circumstanțele de fapt, de drept și just a tras concluzia că

inculpatul Ticot Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută de art.188 alin.(2) lit. b),

c), d) din Codul penal.

În contextul dat, instanța de apel a menționat că, între inculpați a fost o

înțelegere și anume între Grosu Sorin și Ticot Veaceslav să intre în casă unde se afla

2

partea vătămată Sîrbu Galina, iar Amoașii Ivan se va afla în stradă lângă alimentară

și îi va anunța dacă cineva va veni. În cazul dat nu poate fi exces de autor, deoarece

toți inculpații au știut cu certitudine că merg să comită infracțiunea în casa unde se

află stăpâna, aceștia s-au pregătit, îmbrăcând haine cu cagule și măști, au monitorizat

din timp locuința și au repartizat rolurile.

La 27 mai 2019, avocatul Gheorghe Postolache, în numele inculpatului

Amoașii Ivan a declarat recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor adoptate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul Amoașii Ivan să

fie achitat, sau dispusă rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Prin decizia din 01 octombrie 2019 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție, a fost admis recursul, casată total decizia din 27 martie 2019 a Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți, în privința inculpatului Amoașii Ivan și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 24 martie 2021 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, apelul

avocatului Polivenco Victor și apelul suplementar al avocatului Postolachi Gheorghe

în numele inculpatului Amoașii Ivan, au fost admise. A fost casată parțial sentința

în privința lui Amoașii Ivan, rejudecată cauza și emis o hotărâre nouă potrivit

modului stabilit pentru prima instanță și, în temeiul art. 390 alin.(1) pct. (2) din

Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea lui Amoașii Ivan de sub învinuirea

adusă în baza art.188 alin.(2) lit. b), c) și d) din Codul penal, deoarece fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

La 12 mai 2021 procurorul, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea

acesteia, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 01 februarie 2022 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, fiind casată total

decizia din 24 martie 2021 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, în privința

inculpatului Amoașii Ivan și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La 09 aprilie 2021, inculpatul Ticot Veaceslav a depus cerere de recurs ordinar.

Prin încheierea din 15 aprilie 2021 a Președintelui Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, a fost restituită cererea de recurs ordinar depusă de către

inculpatul Ticot Veaceslav, pentru înlăturarea neajunsurilor și depunerea unei cereri

noi de recurs în termen de 30 de zile. S-a informat recurentul despre faptul că în

cazul în care nu va înlătura neajunsurile în termenul indicat, cererea de recurs se va

considera nedepusă.

La 13 mai 2021, inculpatul Ticot Veaceslav, în termenul acordat de 30 de zile

a depus cerere de recurs ordinar, invocând dezacordul cu decizia instanței de apel.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (2) pct. 1) din Codul de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu corespunde după

conținut prevederilor art. 429 și 430 din Codul de procedură penală.

Dispozițiile art. 430 din Codul de procedură penală, stipulează cerințele, cărora

trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să

3

conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute

în art. 427 din Codul de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă

de instanță, la fel trebuie să conțină și semnătura recurentului.

Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că inculpatul,

de fapt motivează dezacordul cu constatarea vinovăției acestuia, fără a aborda careva

probleme de drept, nu indică la careva erori comise de instanța de apel ce ar genera

casarea acesteia și nu argumentează recursul în sensul declarat, mai mult cererea de

recurs nici nu este semnată de către inculpatul, Ticot Veaceslav.

Art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, prevede 16 temeiuri de

declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția

instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este

obligată, conform art. 430 pct. 5) din Codul de procedură penală, să motiveze

recursul și să indice eroarea ce s-a comis, în coraport cu cel puțin unul din temeiurile

enumerate în art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Colegiul penal, subliniază că declararea recursului împotriva unei hotărâri

judecătorești constituie elementul volitiv al atacării, motivele sunt elementul logic

al acesteia. Motivele justifică, prin arătarea temeiurilor ce stau la baza lui, actul de

voință pe care îl reprezintă folosirea căii de atac. De asemenea, instanța de recurs

menționează că, rolul motivelor invocate în susținerea căii de atac nu se reduce la

simpla aducere la cunoștință instanței superioare a dezacordurilor produse de soluția

pronunțată, ci și a cauzelor acestor dezacorduri.

Astfel, prin motivarea recursului, în principiu se precizează și se delimitează

cadrul discuției în fața instanței de control și al judecății acestei instanțe.

Declararea și motivarea recursului sunt întotdeauna distincte și din punct de

vedere cronologic, succesive, având fiecare în parte, o semnificație și o finalitate

proprie, deși ele se realizează prin același act procedural, în sensul că motivele sunt

indicate în chiar cererea de recurs.

În cazul în care autorul nu semnează recursul și nu invocă concret sau nu

semnalează în recurs temeiul pe care se bazează, cu argumentele aduse în acest sens,

din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră

ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele

prevăzute de pct. 5), 7) a art. 430 din Codul de procedură penală și urmează a fi

declarat ca inadmisibil.

Așadar, Colegiul constată că recursul ordinar declarat de inculpatul Ticot

Veaceslav, nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este

în drept să completeze recursul declarat cu circumstanțele de fapt și de drept, ce l-ar

justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) din Codul de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În consecință, dat fiind faptul că, în fața instanței de recurs nu este stabilit

cadrul discuției, recursul nefiind semnat și motivat, în corespundere cu prevederile

legale enunțate mai sus, Colegiul penal conchide că recursul inculpatului este

inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429-430

din Codul de procedură penală.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) din Codul de procedură penală,

Colegiul penal

4

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Ticot Veaceslav, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 15 iunie 2022.

Președinte /semnătura/ Svetlana Filincova

judecători /semnătura/ Mariana Pitic

/semnătura/ Victor Burduh

5