1ra-1850/2021 — art. 165 alin. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 februarie 2020, Șișcov Petru XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar 1 de tip închis, cu privarea de dreptul de a desfășura activitate legată de transplantul organelor pe o perioadă de 3 (trei) ani. Prin aceeași sentință, Șișcov Elena XXXXX a fost recunoscută vinovată și condamnată pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a desfășura activitate legată de transplantul organelor pe o perioadă de 3 (trei) ani. S-a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților Șișcov Petru XXXXX și Șișcov Elena XXXXX în beneficiul lui Caraman Eugeniu, suma de 30 000 (treizeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune. A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de către Caraman Eugeniu, în partea reparării prejudiciului material cauzat prin infracțiune, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța în ordinea procedurii civile. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a constatat că Șișcov Petru și Șișcov Elena, în luna iunie 2013, și anume Șișcov Elena, aflându-se în mun. Chișinău, acționând împreună și de comun acord cu soțul său Șișcov Petru, care la acel moment se afla în or. Teheran, Iran, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea achitării sumei de 300 000 (trei sute mii) lei și prin abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestată prin situația precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale, precum și prin situația economică grea și existența unor datorii pe care victima nu le putea restitui, prin intermediul rețelei globale Internet, site-ul www.anunturi.md, l-a recrutat pe Caraman Eugeniu, în scop de prelevare a unui rinichi pentru a fi transplantat fiului lor, Șișcov Rodion. Ulterior, Șișcov Petru, aflându-se în or. Teheran, Iran, fiind informat de către soția sa, Șișcov Elena despre faptul că l-a recrutat pe Caraman Eugeniu în scop de prelevare a unui rinichi, acționând de comun acord cu ultima, în vederea realizării scopului infracțional comun, au convenit de comun acord de a organiza transportarea victimei în țara de destinație în vederea prelevării unui rinichi pentru a fi transplantat fiului lor, Șișcov Rodion. În continuare, Șișcov Elena, care acționa de comun acord cu soțul său, Șișcov Petru, după obținerea consimțământului victimei Caraman Eugeniu, l-a condus pe ultimul la Centrul de Transfuzie a Sângelui din or. Chișinău, str. Academiei 10, unde ultimului i-au fost colectate probe de sânge pentru verificare la virusul HIV/SIDA, iar mai apoi l-a condus la Spitalul de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă” din or. Chișinău, unde de asemenea i-au fost colectate probe de sânge în vederea verificării maladiilor la organele interne, acțiuni necesare pentru ulterioara intervenție chirurgicală în scopul prelevării unui rinichi. 2 În continuare, Șișcov Elena, care acționa de comun acord cu Șișcov Petru, pentru a realiza transportarea victimei Caraman Eugeniu în țara de destinație în scop de prelevare a organelor, cunoscând că ultimul nu deține pașaport pentru plecări în străinătate și nici mijloace financiare pentru perfectarea acestuia, i-a transmis suma de 100 (una sută dolari) SUA, pentru perfectarea pașaportului pe numele său în regim de urgență în termen de 24 ore. La 13.06.2013, Șișcov Elena, continuând realizarea intenției infracționale de transportare a victimei Caraman Eugeniu în țara de destinație i-a solicitat pașaportul internațional pentru procurarea biletului avia la ruta Chișinău - Istanbul - Teheran, ceea ce a făcut ulterior. La 15.06.2013, Șișcov Elena, care acționa de comun acord cu Șișcov Petru, acționâd cu aceeași intenție infracțională i-a solicitat victimei Caraman Eugeniu să se prezinte la Aeroportul Internațional Chișinău, de unde urma să-i fie organizată transportarea în țara de destinație pentru prelevarea unui rinichi. La 16.06.2013, Caraman Eugeniu, acționând conform indicațiilor primite de la Șișcov Elena s-a deplasat la Aeroportul Internațional Chișinău, unde a fost întâlnit de către Șișcov Rodion, care acționând întru realizarea intenției cet. Șișcov Elena și Șișcov Petru de transportare a sa în țara de destinație, i-a înmânat biletele avia pe numele său la ruta Chișinău - Istambul - Teheran, pe care Șișcov Elena le-a procurat în prealabil și împreună s-au deplasat în or. Teheran, Iran, unde acesta urma să fie preluat pentru ulterioara organizare a transportării sale într-o clinică nestabilită din țara de destinație, în scopul prelevării unui rinichi. Ajungând în or. Teheran, Iran, victima Caraman Eugeniu a fost întâlnită de către o persoană nestabilită, care acționa de comun acord și conform indicațiilor primite de la Șișcov Petru, iar ultimul la rândul său cu Șișcov Elena. În continuare, persoana nestabilită care acționa de comun acord cu Șișcov Petru, iar ultimul, la rândul său cu Șișcov Elena, întru atingerea scopului infracțional comun l-a transportat pe Caraman Eugeniu în apartamentul nr. 54 situat pe str. Parc Milat Atefii Sadohaș Miraeș 14/1, din or. Teheran, Iran, unde ultimul a fost cazat până la 09.08.2013. Ulterior, Șișcov Petru, aflându-se în or. Teheran, Iran, acționând în vederea realizării intenției infracționale comune a organizat transportarea victimei Caraman Eugeniu în diferite clinici medicale specializate, pentru examinarea medicală a acestuia și efectuarea investigațiilor medicale preparatorii necesare pentru ulterioara intervenție chirurgicală, în scopul prelevării de la acesta a unui rinichi, care urma a fi transplantat fiului său Șișcov Rodion, suportând în acest sens toate cheltuielile. Apoi, în perioada lunii august 2013, Șișcov Petru, continuând realizarea intenției infracționale comune l-a transportat pe Caraman Eugeniu la Spitalul „Erfan Clinic” din or. Teheran, Iran, unde acesta a fost internat în scopul prelevării unui rinichi, care urma a fi transplantat fiului său Șișcov Rodion. 3 În aceeași perioadă de timp, victima Caraman Eugeniu, fiind internată în Spitalul „Erfan Clinic” din or. Teheran, Iran, a fost supusă unei intervenții chirurgicale în regiunea flancului stâng abdominal, fiindu-i prelevat - înlăturat rinichiul stâng, care a fost transplantat lui Șișcov Rodion, toate cheltuielile fiind suportate de către Șișcov Petru. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpaților au fost încadrate în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, traficul de ființe umane, adică recrutarea și transportarea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de prelevare de organe, acțiuni săvârșite prin abuz de poziție de vulnerabilitate, de către două și mai multe persoane.

Nefiind de acord cu sentința nominalizată, împotriva acesteia a declarat apel avocatul Zumbreanu Tatiana în numele inculpaților Șișcov Petru și Șișcov Elena, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena să fie achitați, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea apelului a invocat că soluția instanței de fond este ilegală și neîntemeiată, întrucât vinovăția inculpaților Șișcov Petru și Șișcov Elena nu a fost dovedită prin probele administrate, care nu au primit o apreciere justă și obiectivă. La caz, nu au fost probată acțiunea principală a infracțiunii incriminate, manifestată prin recrutarea și transportarea lui Caraman Eugeniu din Moldova în Iran și nici acțiunea adiacentă exprimată prin abuz de poziție de vulnerabilitate a părții vătămate din punct de vedere a supraviețuirii sociale. În cazul infracțiunii prevăzute la art. 165 Cod penal, obiectul juridic constă în apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei. Infracțiunea se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora. Este prezent factorul violenții fizice ori psihice. Din materialele dosarului se constată faptul că Caraman Eugeniu nu a fost impus prin constrângere, el și-a exprimat liber voința de a dona rinichiul stâng bolnav care-l deranja, iar recipientul Șișcov Rodion, fiul învinuiților a acceptat propunerea lui Caraman Eugeniu în speranță că va putea trata rinichiul respectiv, inclusiv acceptând absolut toate condițiile și solicitările înaintate de Caraman Eugeniu. Consimțământul victimei traficului de ființe umane nu poate fi liber exprimat, pe când în cazul dat, Caraman Eugeniu liber și-a exprimat voința de a dona acest rinichi bolnav, în acest mod prevenindu-se orice influență din partea familiei Șișcov sau de inducere în eroare asupra aprecierii propriei oferte de a dona, precum și a consecințelor acesteia. Exprimarea liberă a voinței de a fi donator de rinichi a fost de multiple ori exprimată pe teritoriul Moldovei, apoi Caraman Eugeniu și-a exprimat consimțământul liber, în scris, în fața Ministerului Sănătății din Republica Iran, în cunoștință de cauză, fiind asistat de un translator licențiat în cadrul Comisiei de avizare, după ce în urma investigațiilor efectuate de către Șișcov Rodion și Caraman Eugeniu a fost stabilită compatibilitatea de a fi donator și recipient. Exprimarea liberă și expresă a voinței Iui 4 Caraman Eugeniu de a dona un rinichi, se probează inclusiv prin: Anunțurile plasate de Caraman Eugeniu încă începând cu anul 2011, deci cu câțiva ani înainte sau până a face cunoștință cu Șișcov Rodion și Șișcov Elena, care din întâmplare a vizualizat anunțul lui Caraman Eugeniu în timp ce în general căuta materiale de construcții în anul 2013, și anume (f.d. 108- 113, vol. I): ”Sunt un tânăr de 25 ani, sunt donator onorific a Moldovei, vreau să donez un rinichi urgent, perfect sănătos, suma 10 000 Euro, + 470 lei pentru analize, preț 300 000 lei (f.d. 108, vol. V-IV); Anunțul din 19.10.2011- donez un rinichi la prețul de 60 000 lei (f.d. 112, V-IV); Anunț din 29.06.2011 donez un rinichi la prețul de 50 000 euro (f.d. 111, vol. V-IV); Anunț la din 12.10.2012- donez un rinichi contra plată (f.d. 109, vol. V- IV); Anunț din 16.03.2012 donez un rinichi la prețul 433 00 lei (f.d. 113, vol. V-IV); Anunț din 26.03.2013 donez un rinichi la prețul de 300 000 lei (f.d. 113, vol. V-IV). Partea vătămată a recunoscut faptul că a publicat anunțurile sus menționate și a confirmat faptul că suma de 470 lei, care urma a fi achitată pentru analize în sumă de 470 lei, a aflat-o personal de la Centrul de Transfuzie a sângelui( f.d. 135- 136, vol. I). Este de menționat că nu a fost probat faptul că inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena au acționat de comun acord. Sintagma „de comun acord” este lipsită de suport probant, este formulată în mod abstract și declarativ. Din contra,faptul că inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena nu comunicau deloc în acea perioadă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2021, apelul declarat a fost admis, inclusiv din alte motive, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată integral sentința și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Șișcov Petru și Șișcov Elena, învinuiți în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. (d) Cod penal se achită, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 3.1. De către organul de urmărire penală, Șișcov Petru și Șișcov Elena se învinuiesc în aceea că, în luna iunie 2013, și anume Șișcov Elena, aflându-se în mun. Chișinău, acționând împreună și de comun acord cu soțul său Șișcov Petru, care la acel moment se afla în or. Teheran, Iran, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea achitării sumei de 300 000 (trei sute mii) lei și prin abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestată prin situația precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale, precum și prin situația economică grea și existența unor datorii pe care victima nu le putea restitui, prin intermediul rețelei globale Internet, site-ul www.anunturi.md, l-a recrutat pe Caraman Eugeniu, în scop de prelevare a unui rinichi pentru a fi transplantat fiului lor, Șișcov Rodion. Ulterior, Șișcov Petru, aflându-se în or. Teheran, Iran, fiind informat de către soția sa, Șișcov Elena despre faptul că l-a recrutat pe Caraman Eugeniu în scop de prelevare a unui rinichi, acționând de comun acord cu ultima, în vederea realizării scopului 5 infracțional comun, au convenit de comun acord de a organiza transportarea victimei în țara de destinație în vederea prelevării unui rinichi pentru a fi transplantat fiului lor, Șișcov Rodion. În continuare, Șișcov Elena, care acționa de comun acord cu soțul său, Șișcov Petru, după obținerea consimțământului victimei Caraman Eugeniu, l-a condus pe ultimul la Centrul de Transfuzie a Sângelui din or. Chișinău, str. Academiei 10, unde ultimului i-au fost colectate probe de sânge pentru verificare la virusul HIV/SIDA, iar mai apoi l-a condus la Spitalul de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă” din or. Chișinău, unde de asemenea i-au fost colectate probe de sânge în vederea verificării maladiilor la organele interne, acțiuni necesare pentru ulterioara intervenție chirurgicală în scopul prelevării unui rinichi. În continuare, Șișcov Elena, care acționa de comun acord cu Șișcov Petru, pentru a realiza transportarea victimei Caraman Eugeniu în țara de destinație în scop de prelevare a organelor, cunoscând că ultimul nu deține pașaport pentru plecări în străinătate și nici mijloace financiare pentru perfectarea acestuia, i-a transmis suma de 100 (una sută dolari) SUA, pentru perfectarea pașaportului pe numele său în regim de urgență în termen de 24 ore. La 13.06.2013, Șișcov Elena, continuând realizarea intenției infracționale de transportare a victimei Caraman Eugeniu în țara de destinație i-a solicitat pașaportul internațional pentru procurarea biletului avia la ruta Chișinău - Istanbul - Teheran, ceea ce a făcut ulterior. La 15.06.2013, Șișcov Elena, care acționa de comun acord cu Șișcov Petru, acționâd cu aceeași intenție infracțională i-a solicitat victimei Caraman Eugeniu să se prezinte la Aeroportul Internațional Chișinău, de unde urma să-i fie organizată transportarea în țara de destinație pentru prelevarea unui rinichi. La 16.06.2013, Caraman Eugeniu, acționând conform indicațiilor primite de la Șișcov Elena s-a deplasat la Aeroportul Internațional Chișinău, unde a fost întâlnit de către Șișcov Rodion, care acționând întru realizarea intenției cet. Șișcov Elena și Șișcov Petru de transportare a sa în țara de destinație, i-a înmânat biletele avia pe numele său la ruta Chișinău - Istambul - Teheran, pe care Șișcov Elena le-a procurat în prealabil și împreună s-au deplasat în or. Teheran, Iran, unde acesta urma să fie preluat pentru ulterioara organizare a transportării sale într-o clinică nestabilită din țara de destinație, în scopul prelevării unui rinichi. Ajungând în or. Teheran, Iran, victima Caraman Eugeniu a fost întâlnită de către o persoană nestabilită, care acționa de comun acord și conform indicațiilor primite de la Șișcov Petru, iar ultimul la rândul său cu Șișcov Elena. În continuare, persoana nestabilită care acționa de comun acord cu Șișcov Petru, iar ultimul, la rândul său cu Șișcov Elena, întru atingerea scopului infracțional comun l-a transportat pe Caraman Eugeniu în apartamentul nr. 54 situat pe str. Parc Milat Atefii 6 Sadohaș Miraeș 14/1, din or. Teheran, Iran, unde ultimul a fost cazat până la 09.08.2013. Ulterior, Șișcov Petru, aflându-se în or. Teheran, Iran, acționând în vederea realizării intenției infracționale comune a organizat transportarea victimei Caraman Eugeniu în diferite clinici medicale specializate, pentru examinarea medicală a acestuia și efectuarea investigațiilor medicale preparatorii necesare pentru ulterioara intervenție chirurgicală, în scopul prelevării de la acesta a unui rinichi, care urma a fi transplantat fiului său Șișcov Rodion, suportând în acest sens toate cheltuielile. Apoi, în perioada lunii august 2013, Șișcov Petru, continuând realizarea intenției infracționale comune l-a transportat pe Caraman Eugeniu la Spitalul „Erfan Clinic” din or. Teheran, Iran, unde acesta a fost internat în scopul prelevării unui rinichi, care urma a fi transplantat fiului său Șișcov Rodion. În aceeași perioadă de timp, victima Caraman Eugeniu, fiind internată în Spitalul „Erfan Clinic” din or. Teheran, Iran, a fost supusă unei intervenții chirurgicale în regiunea flancului stâng abdominal, fiindu-i prelevat - înlăturat rinichiul stâng, care a fost transplantat lui Șișcov Rodion, toate cheltuielile fiind suportate de către Șișcov Petru. De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Șișcov Petru și Șișcov Elena au fost încadrate juridic în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, traficul de ființe umane, adică recrutarea și transportarea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de prelevare de organe, acțiuni săvârșite prin abuz de poziție de vulnerabilitate, de către două și mai multe persoane. 3.2. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel, analizând probele administrate la dosar, cercetându-le prin prisma rigorilor de drept, a ajuns la concluzia că acestea din urmă nu demonstrează că în faptele inculpaților se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal. Or, concluziile primei instanțe cu privire la condamnarea inculpaților Șișcov Petru și Șișcov Elena în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, au fost considerate ca fiind eronate, în contextul înaintării de către procuror a unei învinuiri formale, convenționale și bazată doar pe presupuneri, și cu atât mai mult contradictorii, având în vedere că probatoriul administrat de către organul de urmărire penală și cercetat în cadrul procesului judiciar, denotă o altă concluzie decât cea abordată de către instanța de fond. Astfel, prima instanță la adoptarea sentinței în privința inculpaților, urma să soluționeze chestiunile prevăzute la art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de judecată soluționează următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: pct. 1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; pct. 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat; pct. 3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; pct. 4) dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni; pct. 5) dacă inculpatul trebuie să fie pedepsit pentru infracțiunea săvârșită; pct. 6) dacă există circumstanțe care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului și care anume; pct. 7) ce măsură de pedeapsă urmează să-i fie stabilită inculpatului, luând în considerare și 7 recomandările serviciului de resocializare, dacă o asemenea anchetă a fost efectuată; pct. 8) dacă măsura de pedeapsă stabilită inculpatului trebuie să fie executată de inculpat sau nu; pct. 9) tipul penitenciarului în care urmează să execute pedeapsa închisorii; pct. 10) dacă trebuie admisă acțiunea civilă, în folosul cui și în ce sumă; pct. 11) dacă trebuie reparată paguba materială atunci când nu a fost intentată acțiunea civilă; pct. 12) dacă urmează să fie ridicat sechestrul asupra bunurilor; pct. 13) ce trebuie să se facă cu corpurile delicte; pct. 14) cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare; pct. 15) dacă urmează să fie revocată, înlocuită sau aplicată o măsură preventivă în privința inculpatului; pct. 16) dacă în privința inculpatului recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii urmează să fie aplicat tratament medical forțat de alcoolism sau narcomanie. Revenind la speța în cauză, instanța de apel a reiterat că latura obiectivă a infracțiunii incriminate și anume, fapta prevăzută la lit. d) alin. (2) art.165 Cod penal se exprimă în fapta prejudiciabilă care cuprinde următoarele două acțiuni (inacțiuni) cu caracter alternativ: 1) acțiunea principală și 2) acțiunea sau inacțiunea adiacentă. Acțiunea principală din cadrul infracțiunii incriminate de acuzare cuprinde două modalități normative cu caracter alternativ: recrutarea și transportarea victimei. Recrutarea presupune racolarea (prin selectare) a victimei în vederea deplasării ei către punctul de destinație. În speță, Șișcov Petru, nu a săvârșit acțiuni de recrutare față de Caraman Eugeniu așa după cum s-a reținut în învinuire din următoarele considerente. Astfel, Șișcov Petru în această perioadă nu a fost în Moldova, cu Caraman Eugeniu nu a avut careva întâlniri, nu a avut discuții telefonice și nu l-a transportat. Cu Caraman Eugeniu a făcut cunoștință în Iran, care s-a prezentat ca consilier municipal. A mai fost remarcat că acuzarea a completat vidul în probarera învinuirii de recrutare din partea lui Șișcov Petru prin acuzația de acțiuni comune cu Șișcov Elena, însă în cazul de față, instanța de apel a stabilit că nu a fost probat faptul precum că inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena au acționat de comun acord. Sintagma ”de comun acord” este lipsită de suport probant, este formulată în mod abstract și declarativ. Ba din potrivă, faptul că inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena nu comunicau în acea perioadă, se probează inclusiv prin: - declarațiile părții vătămate Caraman Eugeniu „Cu dnul Șișcov Petru am făcut cunoștință în Teheran… Nu am auzit ca dna Elena să discute cu dnul Petru”; - declarațiile martorul acuzării Pleșca Ecaterina „În Chișinău până la plecare eu locuiam cu Rodion și cu mama lui. Șișcov Petru nu locuia în acel apartament, motivul plecării era o altă familie cu copii despre care nu știa nimeni. Șișcov Petru nu a venit niciodată la noi acasă și nu am văzut să discute cu Șișcov Elena. Eu am aflat împreună cu domnul Petru Șișcov că Caraman Eugeniu vrea să doneze un rinichi de la Rodion”; - declarațiile inculpatei Șișcov Elena „Comunicam doar cu feciorul Rodion prin intermediul Skype-lui. Cu Petru Șișcov nu am comunicat deloc. Noi locuiam deja separat, din 8 motiv că fiind căsătorită cu Petru Șișcov, am aflat că are relații cu altă femeie și chiar copii comuni cu ea. Mi-a fost foarte dureros să suport trădarea. Noi ne-am despărțit și până la examinarea dosarului în judecată noi nu am comunicam. Nu doream nici să-l văd, nici să-l aud”; - declarațiile inculpatului Șișcov Petru „Din ironie cu Doamna Șișcov de 15 ani locuim separat, am o altă familie și doi copii, cu doamna Șișcov nu ne vedem. Despre donatorul Eugeniu Caraman am aflat când m-am întors din deplasare, feciorul mi-a spus, dar nu credeam în asta”. Cele menționate mai sus se confirmă și prin: procesele verbale de perchiziție de la domiciliile lor separate (f.d. 23, V-I), (f.d. 64, V-II); procesele verbale de percheziție, efectuate la domiciliile separate a inculpatei Șișcov Elena și a inculpatului Șișcov Petru (f.d. 64, V-II, f.d. 71, V- II); pașaportul lui Sișcov Petru, care în acea perioadă în general nu se afla în țară (f.d.109- 115 V-III), dar în or. Tbilisi (f.d. 30, V-II). Faptul că Șișcov Petru nu a purtat convorbiri telefonice cu partea vătămată, se probează prin: procesul verbal de examinare a obiectului din 22.05.2015-25.05.2015, prin care au fost examinate convorbirile telefonice SA „Unite” și „Moldcell” (f.d. 193- 196, 204, V- II), în care se observă că Șișcov Petru nu a comunicat cu Caraman Eugeniu la telefon până la revenirea lui Caraman Eugeniu în Moldova, deja după operația de transplant efectuată în Iran, Caraman l-a contactat pe Șișcov Petru la numărul lui de telefon. Cu referire la Raportul de expertiză tehnică nr.433 din 30.12.2013 a notebook-ului de model Asus, care a fost ridicat în cadrul percheziției la Holdingul Agropetrol, instanța a relevat că acolo se afla și sediul Companiei „Trans Oil Est”, director al căreia a fost fiul Șișcov Rodion, unde Caraman Eugeniu a primit banii pentru operația de transplant de la Rodion Șișcov (fapt confirmat de partea vătămată.) Proprietar al notebook-lui fiind Rodion Șișcov, anume el și a participat la efectuarea expertizei. Expertul a stabilit că, în memoria notebook-ului prezentat pentru expertiză au fost depistate mesaje Skype ce nu conțin cuvintele cheie solicitate de către organul de urmărire penală ce se referă la „prelevare de organe”. În unele fișiere au fost depistate cuvintele cheie „transplant”, „Caraman Eugeniu”, „donez rinichi”. Aici este de menționat că fișierele cu cuvintele cheie sus menționate au fost formate de către Rodion Șișcov, abia după începerea urmăririi penale, eventual după efectuarea operației de transplant. Când a început șantajul din partea lui Caraman Eugeniu. Anume atunci Rodion a selectat articolele plasate pe rețelele de socializare de către Caraman. CD-ul a fost anexat la materialele dosarului (se probează prin demers suplimentar către Procurorul General din 06.05.2014 și Procesul verbal de examinare a obiectului din 22.05.2015 (f.d. l80,f.d. l92-193, vol. III). Totodată, Șișcov Rodion a menționat că „Referitor la comportamentul lui Caraman Eugeniu pot să declar, că șantajul din partea lui se mai dovedește și prin intermediul publicității ”Național” din 16.03.2014 ora 09.30 și canalul televizat CANAL3 din 25.02.2014. ora. 20.58, în care el descrie că chipurile el a acceptat oferta unui bărbat care i-a promis că-l va angaja la muncă în Iran și va avea salariu lunar de 5 500 dolari SUA ș.a., ceea ce nu este adevărat, fapt confirmat și de șeful adjunct al Centrului pentru 9 Combaterea Traficului de Persoane, dnul I. Podarilov. Toate aceste dovezi că Caraman Eugeniu benevol a donat rinichiul pentru mine, și ulterior a început să ne șantajeze sunt imprimate (înregistrate) în purtătoarele de informații-CD-uri, pe care anterior le-am predat organului de urmărire penală”. Cu referire la cea de a doua acțiune principală, și anume transportarea victimei, instanța de apel a formulat următoarele considerații: Transportarea reprezintă deplasarea victimei cu ajutorul inculpatului, dintr-un loc în altul, folosind diferite mijloace de transport ori pe jos, cu obținerea controlului asupra victimei de a se deplasa nestingherit în spațiu, victima fiind privată de libertate fizică încă din momentul recrutării. Asupra acestor împrejurări, instanța de apel a conschis că lipsesc la cauza în speță, deoarece în primul rând, Caraman Eugeniu nu a fost recrutat, iar din momentul acceptării de către Rodion a ofertei parvenite de la Caraman Eugeniu, ultimul nu a fost privat de libertate fizică, nu a fost amenințat fizic și nu a fost aplicată violența față de el. Caraman Eugeniu avea libertate deplină în toate acțiunile și deciziile care au avut loc. La Aeroportul Internațional Chișinău, partea vătămată Caraman Eugeniu a venit de sine stătător cu taxiul, împreună cu soția, Caraman Nina. Concomitent, nici Șișcov Elena nu a venit cu el în taxi la aeroport și nici nu a zburat cu avionul împreună cu Caraman Eugeniu din Moldova în Turcia, și nici din Turcia în Iran. Cele constatate mai sus, se demonstrează inclusiv prin declarațiile părții vătămate Caraman Eugeniu care a declarat că „La aeroport eu m-am deplasat împreună cu soția mea Caraman Nina. La data de 16.06.13 eu împreună cu Rodion și prietena lui, Ecaterina am zburat cu ruta Chișinău- Istanbul. Din Istanbul cu alt avion spre Iran, orașul Teheran. Doamna Elena a rămas în Moldova. Aproximativ peste 10 zile a venit Șișcov Petru” (f.d. 119, vol. I). Tot aici, instanța de apel a ținut să sublinieze că prima instanță eronat a reținut în calitate de probă la acțiunea de transportare a părții vătămate din Republica Moldova în Iran, răspunsul de la Compania Air Moldova și răspunsul de Ia CCPI, deoarece în actele prezentate nici Șișcov Petru, nici Șișcov Elena nu sunt indicați în lista de pasageri: răspunsul de la Compania Air Moldova nr. 2927/03 din 25.11.2013 cu privire la lista pasagerilor la cursele avia nr. 9U745 din 16.06.2013 la ruta Chișinău- Istanbul și nr. 9U746 din 02.09.2013 la ruta Istanbul-Chișinău (f.d. 85-91, vol. I); procesul verbal de examinare a obiectului din 28.11.2013 prin care a fost examinat răspunsul de la compania aeriană Air Moldova nr. 2927/03 din 25.11.2013 cu privire la lista pasagerilor la cursele avia nr. 9U745 din 16.06.2013 la ruta Chișinău-Istanbul și nr. 9U746 din 02.09.2013 la ruta Istanbul- Chișinău, în rezultatul examinării s-a constatat faptul înregistrării la cursa aeriana Chișinău-Istanbul la data de 16.06.2013 și Istanbul-Chișinău la data de 02.09.2013 deservită de compania „Air Moldova” a părții vătămate Caraman Eugeniu și a lui Șișcov Rodion și Pleșca Ecaterina (f.d. 92, vol. I); răspunsul de la CCPI din 10.12.2013 privind 10 informația intrării și ieșirii în/din Turcia în perioada indicată în ordonanța de punere sub învinuire, a părții vătămate Caraman Eugeniu și a Iui Rodion Șișcov și Pleșca Ecaterina (f.d. 96-97, vol. I); proces verbal de examinare a obiectului din 28.11.2013 prin care a fost examinat răspunsul de la CCPI din 10.12.2013 privind informația intrării și ieșirii în/din Turcia în perioada indicată în ordonanța de punere sub învinuire, a părții vătămate Caraman Eugeniu și a lui Rodion Șișcov și Pleșca Ecaterina (f.d. 98, vol. I). Astfel că, instanța de apel a conchis că actele sus menționate demonstrează că inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena nu au săvârșit fapta de transportare conform învinuirii înaintate. În continuare, acțiunea sau inacțiunea adiacentă din cadrul infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (1) Cod penal își găsește exprimare în următoarele modalitățile normative: 1) amenințarea cu aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei; 2) aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei; 3) răpire; 4) confiscarea documentelor; 5) servitute; 6) amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimei sau altor persoane atât fizice, cât și juridice; 7) înșelăciune; 8) abuzul de poziția de vulnerabilitate; 9) abuzul de putere; 10) darea sau primirea unor plăți sau beneficii; 11) viol; 12) folosirea dependenței fizice; 13) folosirea armei; 14) contaminarea cu o boală venerică sau cu maladia SIDA. Înșelăciunea presupune fie prezentarea vădit falsă a realității, fie trecerea sub tăcere a realității, care constă în ascunderea de victimă, a faptelor și circumstanțelor care comportă semnificație în împrejurările concrete respective. Înșelăciunea poate presupune nu doar inducerea în eroare a victimei, dar și menținerea erorii victimei. Spre deosebire de primul caz, în cel de-al doilea făptuitorul exploatează conștient eroarea victimei, indusă acesteia de către o terță persoană. În contextul infracțiunii prevăzute la art. 165 Cod penal, victima este indusă în eroare sau îi este menținută eroarea în legătură cu anumite împrejurări de drept sau de fapt legate de natura muncii sau a serviciilor care urmează a fi propuse victimei; condițiile de muncă; posibilitatea de a părăsi locul șederii sale; alte împrejurări legate de exploatarea victimei. Cu referire la acțiunea adiacentă, care a fost reținută de către prima instanță și se referă la poziția de vulnerabilitate a victimei, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit pct. 10) art. 2 al Legii nr. 241 din 20.10.2005 privind prevenirea combaterii traficului de ființe umane, prin ”stare de vulnerabilitate” se înțelege starea specială în care se află persoana, astfel încât aceasta este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în special din cauza situației precare din punct de vedere al supraviețuirii sociale. Totodată legiuitorul pentru a nu se admite interpretarea extensivă defavorabilă a prevederilor art. 165 Cod penal, a accentuat că nu este suficientă atestarea poziției de vulnerabilitate a victimei. O condiție la fel de importantă este ca făptuitorul să abuzeze de această poziție. Aceasta înseamnă că făptuitorul trebuie să cunoască, la momentul săvârșirii 11 faptei despre vulnerabilitatea victimei. În afară de aceasta este necesar ca făptuitorul să folosească vulnerabilitatea victimei pentru a-și ușura săvârșirea infracțiunii. În alți termeni, făptuitorul trebuie să profite de vulnerabilitatea victimei. Ceea ce înseamnă că nu poate fi aplicat art. 165 Cod penal dacă, în lipsa oricărei modalități a acțiunii adiacente din cadrul traficului de ființe umane, când se realizează recrutarea, transportarea victimei, se atestă vulnerabilitatea victimei, însă făptuitorul nu abuzează de această circumstanță. Aceasta este posibil fie în cazul în care făptuitorul nu a cunoscut că victima este vulnerabilă, fie a cunoscut această împrejurare, însă nu a profitat în nici un fel de ea. Drept consecință, în speță s-a reținut că Elena Șișcov nu era cunoscută, nu era rudă sau prietenă cu Caraman Eugeniu, ultimul s-a prezentat că fiind consilier la Primăria municipiului Chișinău și face acest gest deoarece este foarte religios, vrea să ajute un om, să fie exemplu pentru alții, iar din banii solicitați planifica să procure un apartament. Acestea fiind stabilite, instanța a concluzionat că consilierii municipali ai Primăriilor nicidecum nu fac parte din pătura vulnerabilă a societății, deoarece au salariu stabil decent pentru supraviețuire. Iar faptul că Caraman Eugeniu dorea din banii recepționați de la Rodion Șișcov în sumă de 300 000 să-și procure un apartament (deși în final i-a cheltuit în cazino) nu constituie un indicator al supraviețuirii sociale, cu atât mai mult că Caraman Eugeniu avea și are domiciliu și nu unul ( Se probează: Extrasul din Registrul de Stat al populației (f.d. 117, V-I). După cum s-a stabilit în instanța de apel partea vătămată Caraman Eugeniu nefiind indus în eroare prin înșelăciune și nefiind într-o stare de vulnerabilitate din punct de vedere al supavețuirii sociale, și-a exprimat liber voința de a fi donator, cu titlu oneros, a rinichiului stâng, pe care îl considera bolnav, și care-l deranja iar benifeciarul Șișcov Rodion, fiul inculpaților a acceptat propunerea lui Caraman Eugeniu în speranță că va putea trata rinichiul respectiv, inclusiv acceptând absolut toate condițiile și solicitările înaintate de Caraman Eugeniu. Conform procesului verbal de ridicare din 08.11.2013 s-a constatat că de la Caraman Eugeniu au fost ridicate mijloace bănești în sumă de 21 500 (douăzeci și una de mii cinci sute) dolari SUA care i-au fost transmiși de către Șișcov Rodion pentru rinichiul care i-a fost prelevat în R. Iran Exprimarea liberă a voinței de a fi donator de rinichi a fost de multiple ori exprimată pe teritoriul R. Moldovei, apoi Caraman Eugeniu și-a exprimat consimțământul liber, în scris, în fața Ministerului Sănătății din Republica Iran, în cunoștință de cauză, fiind asistat de un translator licențiat în cadrul Comisiei de avizare, după ce în urma investigațiilor efectuate de către Șișcov Rodion și Caraman Eugeniu a fost stabilită compatibilitatea de a fi donator și recipient. Exprimarea liberă și expresă a voinței lui Caraman Eugeniu de a dona un rinichi, se probează prin: anunțurile plasate de Caraman Eugeniu încă începând cu anul 2011, deci cu câțiva ani înainte sau până a face cunoștință cu Șișcov Rodion și Șișcov Elena, care întâmplător a dat de anunțul lui 12 Caraman Eugeniu în timp ce în general căuta materiale de construcții în anul 2013 (f.d. 108-113, Vol.I). Potrivit art. 4 din Legea nr. 42-XVI din 06.03.2008 privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, Agenția de Transplant, este responsabilă de organizarea și supravegherea tuturor activităților de transplant la nivel național, inclusiv: a) donarea, prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule; b) întocmirea și ținerea listelor de așteptare ale primitorilor; c) întocmirea și ținerea Registrului donatorilor de organe; d) distribuția organelor, țesuturilor sau celulelor. Din analiza cadrului legal menționat se desprinde concluzia că transplantul renal poate fi realizat și în R. Moldova. În cazul din speță, pentru Șișcov Rodion persoană ce se află în suferință, transplantul reprezintă o nouă speranță la viață, însă pentru a beneficia de acest transplant urma a fi inclus în lista de așteptare. Din datele statistice publicate de Agenția de Transplant a R. Moldova urmează că în Republica Moldova sînt aproximativ 900 de pacienți care necesită transplant de organe. Mai mult de 60.000 de pacienți, din statele membre ale Uniunii Europene, sunt în așteptare pentru ficat, inimă, plămâni, pancreas, intestin sau un rinichi. Timpul de așteptare pentru o astfel de intervenție deseori depășește perioada de trei ani. Astfel, a fost trasată concluzia că determinarea inculpaților de a efectua transplantul în Republica Iran se datorează în primul rând faptului că transplantul putea fi efectuat de la donator direct la beneficiar, omițând lista de așteptare, ceea ce era nerealizabil în R. Moldova. Anume acest motiv, pentru care a fost aleasă țara în care s-a efectuat transplantul demostrează, fără echivoc, că obiectul material al infracțiunii incriminate prevăzute la art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal nu și-a găsit confirmare în instanța de judecată, obiectul material din speță fiind parte a corpului și anume, rinichiul. Din aceste considerente, instanța de apel a ajuns la concluzia de a casa sentința contestată, inclusiv și din alte motive, și anume din considerentul, că în instanța de apel nu și-a găsit confirmare obiectul material al infracțiunii incriminate.

Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței. Pentru a susține recursul declarat, acuzatorul de stat afirmă că instanța de apel în motivarea soluției pronunțate, a omis unele aspecte importante și anume că, acțiunile ambilor inculpați întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 165 Cod penal. La caz, este demonstrat scopul prelevării organelor de la partea vătămată Caraman Eugeniu, iar infracțiunea art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal se consideră consumată din momentul săvârșirii a cel puțin unei acțiuni adiacente din fapta prejudiciabilă, adică recrutarea și transportarea. 13 Infracțiunea incriminată se consideră consumată indiferent de consecințele recoltării sau transplantului de organe. S-a mai constatat că, infracțiunea respectivă este una formală, fiind consumată în momentul recrutării victimei, recrutare săvârșită prin abuzul de poziție de vulnerabilitate a victimei. Acuzarea consideră că versiunea părții apărării, prin care se solicită necesitatea achitării inculpaților Șișcov Petru și Șișcov Elena pe motivul că, nu au fost probate circumstanțele esențiale și anume acțiunea principală, manifestată prin recrutarea, transportarea părții vătămate Caraman Eugeniu, acțiunea adiacentă exprimată prin abuzul inculpaților Șișcov Petru și Șișcov Elena de poziție de vulnerabilitate a părții vătămate, precum și scopul prelevării de organe, urma a fi respinsă de către instanța de apel. Totodată, urmau a fi apreciate critic argumentele părții apărării, potrivit cărora, inculpații nu au abuzat de poziția de vulnerabilitate a părții vătămate or, potrivit declarațiilor părții vătămate și a martorilor, precum și a probelor materiale anexate la prezenta cauză penală, se atestă faptul că, inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena cunoșteau despre vulnerabilitatea părții vătămate și s-au folosit de acest mijloc de săvârșire a infracțiunii. Poziția de vulnerabilitate a părții vătămate Caraman Eugeniu se manifestă prin situația precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale, care se confirmă prin declarațiile părții vătămate și a martorului Caraman Nina, precum și prin răspunsul autorității locale privind acordarea ajutorului material familiei Caraman, prin care s-a constatat că partea vătămată face parte din familie socialmente vulnerabilă. De asemenea, instanța de apel urma să rețină că, potrivit probatoriului administrat la prezenta cauză penală, și anume, în conformitate cu circumstanțele de fapt desprinse din declarațiile părții vătămate și a martorilor, precum și prin probele materiale examinate în cadrul cercetării judecătorești, se atestă cu certitudine recrutarea, transportarea părții vătămate de către inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena, fiind prezent și scopul special de prelevare de organe, scop manifestat prin transplantul rinichiului de la partea vătămată Caraman Eugeniu către fiul inculpaților – Șișcov Rodion. Prin urmare, probele administrate în prezenta cauză penală confirmă cu certitudine vinovăția inculpaților Șișcov Petru și Șișcov Elena în săvârșirea faptei de recrutare și transportare a unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de prelevare de organe, acțiuni săvârșite prin abuz de poziție de vulnerabilitate, de către două și mai multe persoane, ceea ce denotă realizarea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal. 4.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, avocatul Zumbreanu Tatiana în numele inculpatului Șișcov Petru a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului procurorului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. 14

Judecând recursul ordinar declarat și verificând legalitatea hotărârii atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Astfel, Colegiul subliniază că instanța de apel, la judecarea cauzei soluționează următoarele chestiuni de drept: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate. Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul penal lărgit, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel, constată că instanța de apel la adoptarea soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărârii, or în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs. Lecturând textul deciziei recurate, instanța de recurs constată că, în partea descriptivă, instanța de apel a trasat concluzii divergente, care se concretizează prin: În speță Șișcov Petru, nu a săvârșit acțiuni de recrutare, fată de Caraman Eugeniu așa după cum s-a reținut în învinuire din următoarele considerente. Astfel, Șișcov Petru în această perioadă nu a fost în Moldova, cu Caraman Eugeniu nu a avut careva întâlniri, nu a avut discuții telefonice și nu l-a transportat. Cu Caraman Eugen a făcut cunoștință în Iran care sa prezentat ca Consilier Municipal. Este de menționat că acuzarea a completat vidul în probarea învinuirii de recrutare din partea lui Șișcov Petru prin acuzația de acțiuni comune cu Șișcov Elena însă în cazul de față Colegiul a stabilit că nu a fost probat faptul precum că inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena au acționat de comun acord (f.d. 49, vol. VI). În continuare, instanța de apel susține că: …Dimpotrivă actele sus menționate demonstrează că inculpații Șișcov Petru și Șișcov Elena nu au săvârșit fapta de transportare conform învinuirii înaintate; Nici în procesul verbal de confruntare din 18.11.2013 dintre partea vătămată Caraman Eugeniu cu Șișcov Petru (f.d.230-237, V-I) - NU se constată acțiuni de recrutare și transportare din Moldova în Iran, incriminate lui Șișcov Petru (f.d. 52, vol. I). 15 Subsecvent, se mai atestă și următoarea concluzie: Anume acest motiv, pentru care a fost aleasă țara în care s-a efectuat transplantul demostrează, fără echivoc, că obiectul material al infracțiunii incriminate prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) CP nu și-a găsit confirmare în instanța de judecată, obiectul material din speță fiind parte a corpului și anume rinichiul. Din aceste considerente, Colegiul penal va casa sentința contestată inclusiv și din alte motive și anume din considerentul, că în instanța de apel nu și-a găsit confirmare obiectul material al infracțiunii incriminate (f.d. 58, vol. VI). Din cele reținute mai sus, nu este clară poziția instanței de apel, or stabilind lipsa mai multor elemente constitutive ale infracțiunii incriminate inculpaților în acțiunile acestora, Colegiul lărgit observă că instanța de apel, într-un final, casează sentința primei instanțe din motivul lipsei obiectului material, care în speța dată îl constituie rinichiul părții vătămate. Pe marginea acestui fapt, instanța de recurs ține să remarce că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Hotărârea instanței trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echitabil al procedurii judiciare și al respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile/părerile părților. Considerentele hotărârii, reprezentând explicitarea soluției din dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă în autoritate de lucru judecat, raportat la părțile din dosar și obiectul cauzei. Mai mult de atât, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 6 alin. (1) CtEDO. Rezumând asupra punctelor de reper expuse în prezenta decizie, Colegiul penal lărgit constată că în prezenta cauză penală este incident temeiul pentru recurs prescris la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din care motiv, se impune admiterea recursului de pe rol, cu casarea totală a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceea instanță de apel, în alt complet de judecată, având în vedere că erorile constatate nu pot fi corectate de către instanța de recurs. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de motivele casării, să înlăture neconcordanțele admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E : 16 Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Șișcov Petru XXXXX și Șișcov Elena XXXXX, dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia integrală pronunțată la 06 iunie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Guzun Ion Diaconu Iurie Catan Liliana Boico Victor 17