1ra-184/2022 — art. 152 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 februarie 2021, cauza fiind judecată în ordinea procedurii prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală, Mititelu Mihail XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 (patru) ani. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Crețu-Ababii Olesea, reprezentantul legal al părții vătămate, cu dispunerea încasării din contul lui Mititelu Mihail în beneficiul lui Crețu-Ababii Olesea a sumei de 13 000 (treisprezece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral. A fost încasat din contul lui Mititelu Mihail XXXXX în beneficiul lui Crețu-Ababii Olesea suma de 3 000 (trei mii) lei cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru asistența juridică acordată, în rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 1 A fost admis demersul procurorului și s-a dispus încasarea din contul lui Mititelu Mihail în beneficiul statului suma de 320 (trei sute douăzeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că Mititelu Mihail, la data de 23 august 2020, orele 17.15, aflându-se la volanul automobilului de model „Audi” cu nr/î XXXXX, și deplasându-se pe o plantație de pepeni verzi din or. Sângera, mun. Chișinău, ca rezultat a unui conflict inițiat cu Crețu Răzvan-Ionuț a.n. XXXXX, acuzându-l pe ultimul de furtul pepenilor verzi, având intenția de a-i cauza vătămări corporale, l-a tamponat cu automobilul, prin ce i-a cauzat, potrivit Raportului de expertiză nr. 202002D1616 din 09.10.2020, leziuni corporale sub forma de fractura osului radial stâng în loc tipic cu deplasarea fragmentului osos liber, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Nefiind de acord cu sentința nominalizată, împotriva acesteia au declarat apel: - Olesea Ababii-Crețu, reprezentantul legal al părții vătămate minore și avocatul Tatiana Tampei în interesele reprezentantului legal al părții vătămate, care au solicitat casare parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei și în partea acțiunii civile, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare în privința inculpatului Mititelu Mihail XXXXX și admiterea integrală a acțiunii civile prin care s-a solicitat încasarea din contul incupatului Mititelu Mihail în beneficiul părții vătămate a cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 lei, suportate pentru asistența juridică acordată și încasarea prejudiciului moral din contul inculpatului în beneficiul reprezentantului părții vătămate în sumă de 100 000 lei. În motivarea apelului a invocat drept temei că, unul dintre scopurile procesului penal este și restabilirea echității sociale, prin repararea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată. Este evident că sănătatea de înainte de accident nu poate fi restabilită, nici emoțiile negative, stresul și starea de anxietate care au fost resimțite nu se pot șterge din memorie și din viața părții vătămate minore. În cadrul procesului penal se încearcă ameliorarea acestei stări de stres, prin oferirea unei sume de bani. Această posibilitate este unica modalitate de a repara prejudiciul moral. Partea vătămată minoră, Crețu Răzvan-Ionuț a avut de suportat dureri fizice, durere a corpului, care pe plan medical s-a manifestat prin vătămarea corporală medie provocată din intenție directă a inculpatului. Copilul a fost internat de două ori în spital. A suferit intervenție chirurgicală, a stat cu brațul în ghips, au fost implantate șuruburi pentru fixarea osului, osul de la cot a fost deplasat în totalitate. Copilul a întrerupt procesul de educație cât 2 a stat în spital. Partea vătămată a avut de suferit emoții psihice negative manifestate prin retrăiri emotiv-volitive ale omului manifestate prin sentimente de anxietate, iritație, apăsare, disconfort. De fapt, aceste retrăiri le-a suferit și reprezentantul legal ca mamă. Emoțiile cele mai dureroase și șocul cel mai puternic reprezentantul legal l-a avut de suferit atunci când a telefonat-o medicul de la urgență de pe telefonul lui Răzvan-Ionuț și a anunțat-o că Răzvan- Ionuț a avut de suferit un accident, în același timp auzea la telefon pe lângă vocea medicului cum inculpatul Mititelu Mihail striga la copilul său și îl amenința că îl aruncă peste r. Bîc dacă nu îi aduce bani pentru 3 tone de pepeni verzi. A trăit clipe oribile, de nedescris. Stresul pe care i l-a provocat inculpatul a fost fără limite; - avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Mititelu Mihail, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie redusă perioada de probațiune și să fie respinsă acțiunea civilă, pe capătul de încasare a prejudiciului moral. În motivarea cererii de apel a invocat că, prima instanță corect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, totodată consideră că instanța incorect a stabilit perioada de probațiune de 4 ani, or condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei constă în faptul că instanța de judecată, pornind de la cauza concretă examinată, pronunță vinovatului o pedeapsă în formă de închisoare pentru infracțiunea săvârșită, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat. La caz, a menționat că necesită a fi luat în considerțaie art. 7 Cod penal potrivit căruia la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. La stabilirea pedepsei, instanța ia în considerare caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii comise, circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatei, circumstanțele atenuante și agravante a răspunderii penale. Circumstanțele ce atenuează răspunderea penală a inculpatului, în baza art. 76 Cod penal, constituie căință sinceră și recunoașterea vinovăției, comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanelor condamnate. Cu privire la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, apelanta a invocat că instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Astfel, cuantumul prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale prestabilite, iar determinarea lui în concret este lăsată la libera apreciere a instanței de judecată. Totodată s-a remarcat că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămări, măsura în care i- a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste 3 despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără justă cauză. În această ordine de idei, apelanta a subliniat că inculpatul este pensionar, iar suma de 13 000 lei este una exagerată pentru cel din urmă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021 apelul declarat de către avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului a fost respins, ca nefondat. Apelul declarat de către Olesea Ababii-Crețu, reprezentantul legal al părții vătămate și avocatul Tatiana Tampei în interesele reprezentantului legal al părții vătămate a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea cuantumului cheltuielilor de asistență juridică și a prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Se încasează de la Mititelu Mihail în beneficiul lui Crețu Ababii – Olesea cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 (cinci mii) lei și prejudiciul moral în mărime de 50 000 (cinzeci mii) lei. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări. 3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a reiterat că atât procuro- rul, cât și alt participant la proces, nu au contestat sentința în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, motiv pentru care instanța de apel nu a purces la judecarea fondului cauzei în această parte, însă s-a expus doar în partea stabilirii și individualizării pedepsei inculpatului și în partea acțiunii civile. Prin urmare, instanța a notat că cauza a fost judecată în baza prescripțiilor art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală, inculpatul declarând că recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, și în asemenea caz, după adoptarea încheierii privind admiterea cererii de judecare în această ordine, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, în vederea contestării circumstanțelor de drept constatate în actul de învinuire. Instanța de apel, verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În susținerea poziției relevate, instanța de apel a reținut că inculpatul a comis o infracțiune care se atribuie la categoria celor mai puțin grave, iar în calitate de circumstanțe atenuante, s-a reținut căința sinceră a inculpatului în cele săvârșite. Circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au fost stabilite. Cu privire la personalitatea inculpatului Mititelu Mihail, instanța a stabilit că inculpatul nu are antecedentele penale (f.d. 66), nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru (f.d. 67,68), a recunoscut fapta și a manifestat căință sinceră. Totodată, careva 4 circumstanțe agravante, din cele prevăzute la art. 77 Cod penal nu au fost stabilite, iar circumstanța agravantă indicată în rechizitoriu − săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, or careva date, care ar confirma existența condamnărilor anterioare pentru infracțiuni similare − nu au fost prezentate. Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au valorificat anume în această ordine, inculpatului fiindu-i stabilit un termen de pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, i-a fost stabilită o perioadă de probațiune de 4 (patru) ani. Cât privește solicitarea avocatului și inculpatului privind stabilirea unei perioade de probațiune mai reduse, instanța de apel a respins-o ca fiind neîntemeiat din motivele sus menționate. În continuare, instanța a stabilit că, prin acțiunea civilă înaintată în ședința de judecată din 23.02.2021, reprezentantul legal al părții vătămate, Ababii-Crețu Olesea a solicitat încasarea sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 5 000 lei cu titlul cheltuielilor judiciare. Prin ordonanța din 03.09.2020, Crețu Răzvan a fost recunoscut parte civilă (f.d. 20), indicând că prin infracțiune i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 8 000 lei. Ulterior, în cadrul audierii în ședința de judecată, Ababii-Crețu Olesea care a fost recunoscută reprezentant legal al părții vătămate minore în baza ordonanței din 03.09.2020, a declarat că are pretenții morale față de inculpat în sumă de 100 000 lei. În conformitate cu art. 219 alin. (1) Cod procedură penală (1) Acțiunea civilă în procesul penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia. Reieșind din conținutul cererii de apel, reprezentantul legal al părții vătămate minore, Ababii-Crețu Olesea a solicitat încasarea din contul inculpatului Mititelu Mihail în beneficiul său, a cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 lei pentru onorariul avocatului pe care l-a angajat, precum și încasarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei pentru repararea prejudiciului moral cauzat părții vătămate minore, Crețu Răzvan. În acest context, argumentele părții vătămate privind încasarea prejudiciului moral, instanța de apel le-a apreciat ca fiind întemeiate parțial, și ținând cont de rolul inculpatului în comiterea infracțiunii, personalitatea inculpatului și atitudinea acestuia de cele comise, de suferințele părții vătămate, care a suferit vătămări corporale medii sub formă de fractura osului radial stâng în loc tipic cu deplasarea de fragment osos liber, edem posttraumatic al țesuturilor moi și echimoză 1/3 distală antebrațul stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur sau la lovire de asa obiect, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată, a considerat 5 necesar de a încasa cu titlu de prejudiciu moral, din contul inculpatul Mititelu Mihail suma de 50 000 lei. Cuantumul prejudiciului moral stabilit de către instanța de apel, în opinia acestei instanțe este unul echitabil, în raport cu cele comise, cu suferințele părții vătămate în legătură cu infracțiunea comisă, nefiind în contradicție cu prevederile art. 41 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei, pe când suma solicitată de 100 000 lei a fost apreciată ca fiind una exagerată.

Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către: - avocatul Tampei Tatiana și Ababii-Crețu Olesea, reprezentantul legal al părții vătămate minore Crețu Răzvan-Ionuț, care fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului și dispunerea încasării prejudiciului moral în deplin volum, invocând aceleași critici care au fost formulate și în cererea de apel; - avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Mititelu Mihail, care fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei în partea soluționării acțiunii civile. Astfel că, recurenta susține că instanța de apel nu a ținut cont la evaluarea daunelor morale în deplină măsură de sulerințele psihice și fizice, stabilind un cuantum exagerat, cu tilu de prejudiciul moral cauzat prin infracțiune. Or, inculpatul se află la vârsta de pensionare, iar sumele dispuse spre încasare de către instanța de apel, din contul lui Mititelu Mihail, se vor răsfrânge negativ asupra situației materiale a acestuia.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sânt inadmisibile, pentru următoarele considerente. 5.1. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform prevederilor art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul de pe rol este declarat peste termen. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Mititelu Mihail, Colegiul penal reține că, potrivit parafei Curții Supreme de Justiție, recursul nominalizat a fost declarat la data de 09.02.2022, iar decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 28.12.2021, adică peste termenul legal prevăzut de lege. 6 În această ordine de idei, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1 CEDO. Pentru aceste motive, instanța de recurs ajunge la concluzia că recursul declarat de către avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Mititelu Mihail, urmează a fi declarat inamisibil, deoarece este declarat peste termen. 5.2. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Revenind la recursul declarat de către reprezentantul părții vătămate minore și apărătorul acesteia, Colegiul penal stabilește că recurentele contestă decizia instanței de apel sub aspectul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, dar și asupra cuantumului prejudiciului moral stabilit de către această instanță. Instanța de recurs găsește vădit nefondată revendicarea recurentelor privind modificarea modalității de executare a pedepsei închisorii stabilite inculpatului Mititelu Mihail, prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal în privința celui din urmă, și aceasta deoarece, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei reprezintă o prerogativă exclusivă a instanței de judecată, iar condiția esențială pentru aplicarea acestei instituții este, fără îndoială, aptitudinea subiectivă a persoanei făptuitorului de a se corija, de a se elibera de mentalitatea și de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la care a fost condamnat și a cărei executare poate fi evitată doar printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare. În viziunea instanței de recurs, perioada de probațiune pe un termen de 4 ani stabilită inculpatului este dozată corespunzător, astfel încât să corecteze concepțiile infracționale ale acestuia, dar și să evite severitatea unei pedepse penale, care ar putea trezi sentimente de ură și răzbunare față de finalitatea actului de înfăptuire a justiției. Nu în ultimul rând, Colegiul penal evidențiază că inculpatul nu este absolvit definitiv de amenințarea legii penale, deoarece perioada de probațiune presupune nu altceva decât o șansă în plus, acordată inculpatului, cu scopul de a stimula obligativitatea respectării ordinii publice în general, și a autorității legii penale – în principal. 7 Cu referire la dezacordul privind stabilirea mărimii prejudiciului moral de către instanța de apel, Colegiul penal notează că, pentru a stabili cuantumul despăgubirilor destinate compensării prejudiciului moral trebuie apreciate gravitatea, importanța și consecințele negative ale prejudiciului cauzat, ceea ce înseamnă aprecierea prejudiciului moral. De fapt, în practică, aceasta este aprecierea consecințelor negative suferite de perosana vătămată în plan fizic și psihic. În continuarea acestei interpretări, se precizează că criteriile de apreciere a prejudiciului moral au fot grupate în două categorii: a) criteriile orientative de apreciere a prejudiciului moral; b) criteriile orientative de stabilire a cuantumului despăgubirii. Atunci când persoana a suferit un „prejudiciu moral” cauzat prin infracțiune, pentru aprecierea relativ corectă a prejudiciului moral, este necesar să fie luate în considerare și analizate toate circumstanțele și împrejurările fiecărui caz în parte. Astfel, criteriile de apreciere a prejudiciului moral sunt distinse prin importanța prejudiciului, prin durata și intensitatea suferințelor psihice sau fizice și prin consecințele vătămătoare. Astfel, instanța supremă stabilește, cu valoare de principiu, că aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, dar criteriile care au stat la baza cuantumului despăgubirilor sunt obiective și pot forma obiectul controlului instanței de recurs. Concluzionând astfel, Colegiul penal împărtășește criteriul general evocat de instanța europeană, potrivit căruia despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora (cauza Tolstoy Miloslovsky vs. Regatul Unit din 13 iulie 1995). La speța dată, Colegiul penal conchide că 50 000 lei, constituie o sumă pe măsură să justifice pragul de suferințe fizice și psihice suportate de partea vătămată minoră și mama sa, fiind deopotrivă, o sumă care nu ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a acestor persoane. Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și argumentele expuse de recurente au fost anterior invocate în apel. Lecturând textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat, iar decizia contestată cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de apel și conchide că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar din aceste considerente recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2), 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: 8 Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Tampei Tatiana și Ababii-Crețu Olesea, reprezentantul legal al părții vătămate minore Crețu Răzvan-Ionuț și de către avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Mititelu Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Mititelu Mihail XXXXX, din motiv că recursul avocatului Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Mititelu Mihail este declarat peste termen, iar recursul declarat de avocatul Tampei Tatiana și Ababii-Crețu Olesea, reprezentantul legal al părții vătămate minore Crețu Răzvan-Ionuț este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 02 iunie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Guzun Ion Catan Liliana 9