1ra-73/2022 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-73/2022 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-73/2022

1-20109503-01-1ra-17012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Terziman Alexandru în numele inculpatei Untu Ana, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 28 mai 2021 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui

Untu Ana XXXXX, născută

la XXXXX, originară și domiciliată în

XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 08.09.2020 − 28.05.2021;

Instanța de apel: 21.06.2021 − 06.10.2021;

Instanța de recurs: 17.01.2022 − 30.03.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

XXXXX a fost recunoscută vinovată și condamnată pentru comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de 4 (patru) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul SC „Ultracom

Electronic” SRL împotriva lui Untu Ana.

A fost dispusă încasarea de la inculpata Untu Ana cu titlul de prejudiciu material,

suma de 10 586 lei în beneficiul lui SC „Ultracom Electronic” SRL.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că,

inculpata Untu Ana, la data de 12 martie 2020, aproximativ la orele 12:00, în timp ce se

afla în magazinul „Darwin”, de pe bd. Ștefan cel Mare și Sfînt nr. 3, mun. Chișinău,

acționând cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare

a persoanei prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, acționând cu intenție

directă, dându-și seama de caracterul ilegal al acțiunilor sale, prevăzând urmările

prejudiciabile și dorind conștient survenirea acestora, având asupra sa buletinul de

identitate eliberat pe numele „Victoriei Bătrîncea”, prezentându-se ca „Bătrîncea

Victoria”, cunoscând că nu-și va onora obligațiunile, a încheiat din numele acesteia cu

reprezentanții SRL „Glamis” contractul de credit nr. XXXXX, obținând ilicit telefonul de

model „Samsung Galaxy A71” cu accesorii în sumă totală de 10 586 lei, cauzându-i astfel

proprietarului SRL „Glamis” daune materiale în proporții considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatei au fost încadrate

în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, acțiuni care au produs daune

considerabile.

avocatul Alexandru Terziman în numele inculpatei Untu Ana, prin care a casarea acesteia,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatei Untu Ana recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190

alin. (1) Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- circumstanțe atenuante pentru Untu Ana au servit recunoașterea vinovăției și

căința sinceră conform art. 76 alin. (2) Cod penal, iar circumstanțe agravante pentru

inculpată conform art. 77 Cod penal, instanța de fond nu a stabilit. Totodată, în instanța

de judecată a fost precizat faptul că, Untu Ana înțelege gravitatea faptei comise și își

dorește să își schimbe stilul său de viață;

- inculpata Untu Ana a crescut într-o familie socialmente vulnerabilă cu profunde

probleme de ordin financiar, fapt ce a condiționat anumite devieri comportamentale;

- în temeiul art. 61 alin. (2) Cod penal în coroborare cu prevederile art. 79 Cod penal

pedeapsa penală își poate atinge scopul prin aplicarea unei pedepse sub limitele minime

stabilite de Codul penal pentru infracțiunea prevăzută la art. 190 Cod penal;

- la individualizarea pedepsei instanța de judecata ar fi trebuit să ia în calcul și

circumstanța atenuantă prevăzută la art. 76 alin. (1), lit. c) Cod penal și anume „săvârșirea

infracțiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial”;

2

- la stabilirea pedepsei din 3 categorii de sancțiuni: amendă, muncă neremunerată

în folosul comunității sau închisoare de până la 3 ani, instanța de judecată a aplicat

pedeapsa cea mai dură și anume închisoarea.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că, instanța de fond,

cercetând cumulul de probe administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatei Untu Ana încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 190 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatei Untu Ana, instanța de apel a stabilit

în baza probelor administrate de acuzatorul de stat, că acțiunile infracționale ale

inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte, de către părțile la

proces.

Însă, în limitele judecării apelului, instanța de apel, verificând chestiunea

individualizării pedepsei penale în privința inculpatei Untu Ana a constatat că, prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv,

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Subsidiar, prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care

instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la

aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei

constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului

necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale.

Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

La caz, instanța de apel a reținut că după caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei, infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal se califică ca infracțiune mai

puțin gravă.

În conformitate cu art. 76 Cod penal în privința inculpatei Untu Ana au fost

reținute următoarele circumstanțele atenuante: săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta

de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani.

3

În conformitate cu art. 77 Cod penal în privința inculpatei Untu Ana nu au fost

stabilite careva circumstanțe agravante.

În contextul dat, evaluând întreaga conduită a inculpatei Untu Ana înainte și

după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, și anume că, pe durata examinării cauzei penale înprima instanță, inculpata

Untu Ana s-a eschivat de a se prezența la ședințele de judecată, fiind anunțată în căutare,

instanța de apel, reieșind din întreaga conduită a inculpatei Untu Ana, a apreciat

apreciază că scopul pedepsei de conformare a unei atitudini corecte față de munca,

ordinea de drept și regulile de conviețuire socială poate fi atins doar prin aplicarea unei

pedepse privative de libertate.

Punând în balanță ansamblul acestor împrejurări, instanța de apel a conchis că

pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, privind

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpată și pentru reeducarea acesteia,

se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Or, inculpata s-a sustras de la procedurile judiciare, fiind anunțată în căutare,

eschivându-se intenționat de a se prezenta în instanța de judecată, nu a fost reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, ceea ce denotă atitudinea ei față de fapta comisă,

comportamentul și atitudinea inculpatei față de normele ocrotite de legea penală.

Cu referire la solicitarea apărătorului de a fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal

în privința inculpatei, instanța a menționat că excepționale pot fi considerate una sau mai

multe circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal.

În sensul art. 79 Cod penal se înțelege că în cauză trebuie să existe împrejurările

în care s-a derulat fapta infracțională, sau în datele privind personalitatea infractorului,

așa circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie

excepție sau se consideră ieșite din comun.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

În contextul reflecțiilor de mai sus și desprinse din jurisprudența națională,

instanța de apel a considerat că deși, inculpata a recunoscut vina, a comis o infracțiune

mai puțin gravă și anterior nu a fost atras la răspundere penală, acestea nu pot fi apreciate

ca circumstanțe excepționale, deoarece aceste circumstanțe urmează a fi valorificate în

corespundere cu prevederile art. 75 Cod penal, mai mult ca atât, aceste aspecte apreciate

în coraport cu caracterul și gradul prejudiciabil al faptei nu constituie situații sau stări de

lucruri, care pot a fi considerate ieșite din comun.

Astfel, la caz, instanța a conchis că nu au fost stabilite careva circumstanțe

excepționale în sensul art. 79 Cod penal, iar solicitarea avocatului Alexandru Termizan

privind aplicarea inculpatei Untu Ana a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de

lege a fost respinsă ca nefondată.

4

ordinar de către avocatul Terziman Alexandru în numele inculpatei Untu Ana, care

invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a hotărârilor pronunțate pe caz, în partea stabilirii

pedepsei, cu stabilirea unei pedepse non privative de libertate, sub limita minimă

prevăzută de lege.

Astfel, în recursul declarat, recurentul explică faptul că, sancțiunea normei de

incriminare prevede 3 categorii de sancțiuni alternative: amendă, muncă neremunerată

în folosul comunității sau închisoare de până la 3 ani. Însă, instanțele de fond au aplicat

pedeapsa cea mai dură și anume închisoarea.

Tot aici, apărătorul afirmă că pedeapsa aplicată inculpatei nu este echitabilă în

raport cu circumstanțele cauzei. Consideră că pedeapsa stabilită de prima instanță este

prea aspră în raport cu factorii determinanți și importanți ai cauzei și anume:

conștientizarea acțiunilor sale, consecințele generate și recunoașterea vinovăției.

Aplicarea în privința inculpatei a unei pedepse mai blânde va asigura aplicarea unei

pedepse echitabile, condiționând gradul influenței pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatei.

În această ordine de idei, consideră că în temeiul art. 61 alin. (2) Cod penal

coroborat cu art. 79 Cod penal, pedeapsa penală își poate atinge scopul prin aplicarea

unei pedepse sub limitele minime prevăzute de lege pentru infracțiunea prescrisă la art.

190 Cod penal.

4.1. Asupra recursului declarat, procurorul de nivelul Curții Supreme de Justiție

a depus referință, prin care solicită inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat, din motiv că instanța de apel a adoptat o decizie legală și motivată.

cu actele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele de fapt și de drept expuse în contextul ce urmează.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă

că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

De asemenea, conform prevederilor expuse în art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și

motivate corespunzător de titularul cererii de recurs.

Din textul recursului, rezultă că apărătorul inculpatei își exprimă dezacordul cu

pedeapsa stabilită celei din urmă, făcând referire la temeiul pentru recurs de la pct. 10)

5

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, dar și la

pct. 6) al aceleiași norme, potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Având în vedere că recurentul nu critică stabilirea vinovăției sau încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatei, instanța de recurs nu se va expune la aceste capitole,

verificând hotărârea instanței de apel doar sub aspectul individualizării pedepsei stabilite

inculpatului.

Astfel, se reține că inculpata Untu Ana a fost condamnată pentru comiterea

infracțiunii prevăzută la art. 190 alin. (1) Cod penal, care prevede trei forme alternative

de pedeapsă: amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 până la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani.

La caz, lui Untu Ana i-a fost stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 4 luni, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă, instanțele de fond justificat au

reținut în calitate de circumstanțe atenunate săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta

de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, dar și lipsa circumstanțelor agravante.

Prin urmare, pedeapsa definitivă stabilită inculpatei este individualizată în

limitele sancțiunii prevăzute de norma de incriminare, avându-se în vedere

circumstanțele cauzei, dar și cele care caracterizează inculpata Untu Ana. În acest context,

instanțele au reținut că aceasta se sustrage de la judecare cauzei, fiind intentat un dosar

de căutare în privința sa, nu a recuperat prejudiciul material cauzat, ceea ce în viziunea

instanțelor de judecată constituie un indicator că persoana trasă la răspundere penală, la

caz, inculpata Untu Ana, nu a conștientizat fapta comisă și consecințele acesteia,

împrejurări care pun la îndoială capacitatea acesteia de a se corija în condiții neprivative

de libertate.

La acest capitol, Colegiul penal ține să menționeze că este solidară cu concluziile

instanțelor ierarhic inferioare, și statuează că pedeapsa închisorii, așa precum a fost

dozată de către instanțele de fond, vor contribui la corectarea comportamentului

inculpatei, fără a trezi sentimente de ură față de actul de înfăptuire a justiției, dar și față

de autoritatea legii penale, care impune o anumită conduită pentru o mai bună

conviețuire în societate.

6

Totodată, Colegiul penal atestă că solicitările recurentului au constituit obiect de

discuție la judecarea cauzei în apel, asupra cărora instanța s-a expus argumentat în decizia

pronunțată.

În sensul celor constatate în prezenta decizie și reieșind din plenitudinea

motivelor expuse mai sus, se conchide că instanța de apel s-a expus detaliat și argumentat

asupra tuturor motivelor din apel, iar pedeapsa stabilită inculpatei este una echitabilă,

legală și corect individualizată.

Pentru aceste considerente, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Terziman

Alexandru în numele inculpatei Untu Ana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Untu Ana

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 26 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7