1ra-267/2022 — art. 264- alin. 1, art. 320-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 29 iulie 2021, Mura Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2641 alin. (1) Cod penal la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 220 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport; - art. 3201 Cod penal la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 180 de ore. Conform art. 84 alin. (1) și (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Mura Nicolae pedeapsa definitivă - muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 240 ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport. S-a aplicat în privința lui Mura Nicolae măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi țara, pentru asigurarea punerii în executare a pedepsei. Permisul de conducere cu XXXXX, eliberat pe numele lui Mura Nicolae la 9 septembrie 2008 și care se păstra la acesta, s-a dispus remiterea la Agenția Servicii Publice, în termen de 10 zile din momentul ridicării acestuia de către organul care 1 asigură executarea pedepsei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Mura Nicolae pe data de 11.12.2019, aproximativ la ora 01:50, conducând mijlocul de transport de model „BMW” cu XXXXX în timpul deplasării pe XXXXX, a fost stopat de ofițerii de patrulare ai BP al INP a IGP, iar în urma verificării documentelor, el a fost suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică și prin urmare a fost escortat la IMSP Dispensarul Republican de Narcologie unde a fost supus examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, prin colectarea și analiza mediului biologic. Astfel, conform procesului verbal nr. 7110 din 11 decembrie 2019 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a constatat că Mura Nicolae se afla în stare de ebrietate provocată de stupefiante (opiacee), ceea ce în conformitate cu prevederile art. 134 din Codul penal, constituie „stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante”. Prin urmare, Mura Nicolae, intenționat a ignorat prevederile Regulamentului de Circulație Rutieră (RCR) aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 și anume punctul 14 lit. a) al RCR care statuează că „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Mura Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante. Tot el, urmărind scopul neexecutării intenționate a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, fiindu-i adusă la cunoștință pe 05.12.2018 ordonanța de protecție emisă de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani la 26 noiembrie 2018, în cadrul cauzei nr. 2p/o-226/18, prin care au fost instituite măsuri de protecție în privința victimelor violenței în familie XXXXX și copilului XXXXX, domiciliați pe adresa XXXXX, iar Mura Nicolae a fost obligat pe un termen de două luni să nu contacteze în nici un fel cu victimele XXXXX și minorul XXXXX, inclusiv prin alte persoane, excluzând orice contact vizual cu aceștia, prin care i-a fost interzis acestuia să se apropie de locul de muncă al victimei XXXXX și de locul de studii al copilului minor XXXXX, dar și a fost obligat să stea departe de locul aflării victimelor la o distanța ce ar asigura securitatea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, cu bună-știință nu a executat măsurile impuse de instanța de judecată și la 28.12.2018, aproximativ la ora 17:00, a venit la serviciul lui XXXXX, amplasat în XXXXX, unde a intrat în discuții cu ultima și i-a solicitat insistent să urce în automobil, pentru ca să meargă cu el într-o direcție necunoscută. 2 În continuare, observând că XXXXX s-a speriat și s-a refugiat în biroul său de serviciu, Mura Nicolae și-a continuat acțiunile sale ilegale, urmând-o pe aceasta și intrând în biroul ei de serviciu, unde a început să strige la ea, solicitându-i concomitent să iasă afară. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Mura Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal, după semnele calificative: neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel avocatul Afanas Marin în interesele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat de ambele infracțiuni. S-a invocat că, probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanța de fond, nu demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate și versiunea acestuia nu a fost verificată. Rechizitoriul pe cauza dată este bazat pe niște fapte care sunt lipsite de careva probe concludente. Declarațiile inculpatului urmează a fi apreciate pozitiv, contrar acuzării, deoarece fapte ce nu pot fi dovedite în procesul penal și care se bazează pe presupuneri, se tratează în mod obligatoriu în favoarea inculpatului, respectiv nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare. Mura Nicolae a explicat faptul că în acel timp, folosea un tratament medical pentru spate, fiindu-i injectate inclusiv medicamente intramusculare. Totodată, ultimul a explicat că măsurile de protecție stabilite prin ordonanța judecătorească din 26.11.2018 față de soția sa XXXXX și copilul minor nu le-a încălcat, menționând că dimpotrivă XXXXX, s-a apropiat de el și nu invers.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, apelul avocatului Afanas Marin în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat. Instanța de apel, analizând și apreciind sistemul de probe indicate supra prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură, pertinente, concludente și utile, care coroborează între ele, combat depozițiile inculpatului și indică fără careva dubii că Mura Nicolae a comis infracțiunile prevăzute de art. 2641 alin. (1) și 3201 Cod penal. De asemenea, s-a evidențiat faptul că alegațiile apărării în partea în care s-a solicitat achitarea inculpatului, sunt declarative. Mai mult, la capitolul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 3201 alin. (1) Cod penal, poziția apărării nu s-a confirmat prin materialele cauzei, ci, din contra, potrivit declarațiilor părții vătămate s-a reținut, că potrivit ordonanței, inculpatului î-i era interzis să se apropie de domiciliul ei din XXXXX, de 3 domiciliul părinților unde locuia la moment din XXXXX, de școala copilului și de locul unde își desfășura ea activitatea în XXXXX, fiindu-i interzis inclusiv să intre în contact cu ea și cu copilul lor, sub orice formă, nici chiar telefonică, circumstanțe de fapt care se confirmat prin dispozitivul ordonanței de protecție din 26 noiembrie 2018, recunoscută oficial în calitate de document în cadrul cauzei penale. La 28 decembrie 2018, inculpatul, știind că nu î-i este permis să se apropie, el a venit totuși la serviciul ei spre sfârșitul orelor de muncă cu scopul de a o lua acasă, însă aceasta a fost împotrivă, discutând chiar ceva timp cu inculpatul, după care a intrat în oficiu, dar Mura Nicolae a deschis ușa după ea și a început să strige ca să iasă afară, circumstanțe confirmate și de martorul neinteresat Verdeș Serghei. Totodată, partea vătămată mai susținea că după aceste evenimente, inculpatul o aștepta în preajma întreprinderii, creându-i acesteia o stare de frică, din care motiv a fost nevoită să apeleze serviciul de urgență. Faptul dat fiind confirmat prin înștiințarea 112 din 28 decembrie 2018, potrivit căreia, la aceiași dată, la ora 18:40, a parvenit informația de la victima XXXXX care a comunicat că este agresată de soțul său Mura Nicolae. În continuare, la individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 76, 77, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, aplicând o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise, instanța de apel a precizat că pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 240 ore, în baza art. 84 Cod penal, stabilită prin sentință este legală și proporțională faptelor comise, care va constitui o metodă de corectare și reeducare a inculpatului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Afanas Marin în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile inculpatului. În motivare recursului, s-au invocat argumente similare celor din cererea de apel, raportându-le la decizia instanței de apel. Suplimentar a menționat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 4 Colegiul penal menționează că, prezenta cauză se încadrează excepției indicate la pct. 5.3.2 lit. b) din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, ce a permis judecarea cauzei pe durata stării de urgență. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Sub acest aspect se reține că, recursul este fondat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, însă, în pofida normelor de drept enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept concrete ce ar indica că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire. Potrivit textului recursului, recurentul nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le pune la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar. Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, invocat de recurent, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). La caz, argumentul contravine declarațiilor părții vătămate, ale martorului Corciu Ion, procesului-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică/narcotică, întocmit la data 11 decembrie 2019, procesului- verbal privind consemnarea celor constatate din 11 decembrie 2019, cazierului contravențional al inculpatului Mura Nicolae, actualizat la 10 ianuarie 2020, procesului-verbal nr. 7110 din 11 decembrie 2019, procesului verbal de consemnare a plângerii verbale din 28 decembrie 2018, înștiințării nr. 112 din 28 decembrie 2018, ordonanței de protecție din 26 noiembrie 2018. Totodată, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Verificând argumentele recurentului, în sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunilor incriminate, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or 5 instanțele de judecată, judecând cauza și verificând probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Mura Nicolae în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (1), 3201 Cod penal. La același capitol, Colegiul penal menționează că majoritatea argumentelor se bazează pe critica aprecierii sau reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei care este o competență și prerogativă legală a instanței de apel, și nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. În concluzie, recursul ordinar conține invocări identice apelului declarat, instanța de apel expunându-se în mod argumentat asupra acestora, concluzii pe care instanța de recurs și le însușește pe deplin și a căror reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România). Prin urmare, Colegiul penal se va expune doar asupra individualizării pedepsei, și anume că instanțele de judecată au ținut cont de opiniile atât ale acuzatorului de stat cât și ale apărătorului și de impactul infracțiunilor asupra societății, a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, conform cărora la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, iar stabilirea inculpatului unei pedepsei non privative de libertate, cu anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport va duce la reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii altor infracțiuni. În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010). Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură 6 penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Afanas Marin în numele inculpatului nu și-au găsit confirmare.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Afanas Marin în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe MURA Nicolae XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 mai 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 7