1ra-152/2022 — art. 171 alin. 2 lit. b 2 CP

1ra-152/2022 — art. 171 alin. 2 lit. b 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-152/2022

1-21033562-01-1ra-31012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Porumbescu Pavel, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2021, în

cauza penală în privința lui

Porumbescu Pavel xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.03.2021 – 26.04.2021;

Instanța de apel: 06.07.2021 – 30.11.2021;

Instanța de recurs: 31.01.2022 – 27.04.2022

A C O N S T A T A T:

Porumbescu Pavel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 11 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Porumbescu Pavel în beneficiul statului suma de

10 020 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

la data de 08 ianuarie 2021, aproximativ la ora 19.00, aflându-se la domiciliul său din

xxxx, unde conlocuiește cu fratele său Porumbescu Ilia și concubina ultimului Sîrghi

Maria, cu care în corespundere cu prevederile art.1331 Cod penal, sunt membri de

familie, acționând intenționat, urmărind scopul întreținerii unui raport sexual forțat cu

Sîrghi Maria, prin constrângere fizică, exprimată prin aplicarea forței fizice, profitând

de imposibilitatea victimei de a se apăra, a dezbrăcat-o forțat, și contrar voinței dânsei,

a întreținut cu Sîrghi Maria un raport sexual forțat în formă naturală, cauzându-i părții

vătămate potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202113P0006 din 09 februarie

2021, vătămări corporale neînsemnate, manifestate prin echimoză pe glanda mamară

stângă, echimoze pe ambele coapse și fisuri a mucoasei labiilor mari.

Acțiunile inculpatului Porumbescu Pavel au fost încadrate în baza art.171 alin.(2)

lit. b2) Cod penal, după indicii: raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a

persoanei, săvârșit asupra unui membru de familie.

1

inculpatului, a declarat apel prin care a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Porumbescu Pavel să fie achitat.

În motivarea apelului declarat, apărarea a indicat, că declarațiile părții vătămate

Sîrghi Maria urmează a fi apreciate critic, deoarece ultima a făcut astfel de declarații,

fiind amenințată de Porumbescu Ilia, care este concubinul ei. Partea vătămată nu a putut

explica concubinului său, Porumbescu Ilia din care motive a consumat băuturi alcoolice

împreună cu inculpatul Porumbescu Pavel. Totodată, martorul Porumbescu Ilia nu a fost

prezent la fața locului și respectiv, nu a văzut nemijlocit circumstanțele reale ale cazului.

Martorul în cauză se află în relații ostile cu inculpatul Porumbescu Pavel, ceea ce la fel

demonstrează neveridicitatea declarațiilor depuse.

Mai mult, apărarea a indicat că, plângerea părții vătămate Sîrghi Maria privind

tragerea la răspundere penală a inculpatului Porumbescu Pavel, reprezintă o poziție

subiectivă și tendențioasă a părții vătămate, față de inculpat. La fel și procesul-verbal

de cercetare la fața locului, precum și concluziile expertizelor judiciare nu demonstrează

vinovăția inculpatului Porumbescu Pavel, în săvârșirea infracțiunii imputate.

De asemenea, în opinia apărării, instanța de judecată a încadrat greșit acțiunile

inculpatului, în baza alin.(2) lit. b2) art.171 Cod penal, deoarece partea vătămată Sîrghi

Maria, nu este membru de familie în raport cu inculpatul, fiind doar concubina fratelui

acestuia. În cazul din speță nu s-a demonstrat că, partea vătămată ducea gospodărie

comună cu Porumbescu Ilia, au avut un buget financiar propriu și au avut scopuri

comune în viață.

3.1. Avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel,

prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motiv că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii

prevăzută de art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal.

În motivarea apelului declarat, apărarea a invocat că prima instanță greșit a

apreciat probele administrate, iar vina inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate

nu are suport probatoriu, sentința fiind bazată doar pe depozițiile părții vătămate Sîrghi

Maria.

Totodată, a reținut că prima instanță nu a dat nici o apreciere probelor prezentate

de apărare, care demonstrează nevinovăția inculpatului Porumbescu Pavel.

au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar tuturor în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Porumbescu Pavel în comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) lit.

b2) Cod penal, calificarea faptei fiind corectă precum și măsura de pedeapsă.

Instanța de apel a conchis că deși inculpatul neagă comiterea faptei imputate,

soluția primei instanțe privind vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal, se bazează pe elementele de fapt dobândite din

2

declarațiile părții vătămate Sîrghi Maria, a martorului Porumbescu Ilia, precum și din

probele scrise ale cauzei penale, verificate și în ședința instanței de apel suplimentar,

care sunt: plângerea părții vătămate Sîrghi Maria, depusă în adresa Inspectoratul de

Poliție Cantemir, la data de 08 ianuarie 2021 (f.d.5, vol. I); declarațiile părții vătămate

Sîrghi Maria, depuse la etapa urmăririi penale (f.d.16, vol. I); declarațiile martorului

Porumbescu Ilia, depuse la etapa urmăririi penale (f.d.17, vol. I); raportul de expertiză

judiciară nr. 202113P0006 din 09 februarie 2021 (f.d.85-86, vol. I); raportul de expertiză

judiciară nr. 202113P0007 din 09 ianuarie 2021 (f.d.87-88, vol. I); raportul de expertiză

judiciară nr. 202105O0021 din 24 februarie 2021 (f.d.115-120, vol. I).

Instanța de apel a considerat că probele respective administrate în cauză, cercetate

în ședința primei instanțe, verificate suplimentar în ședința instanței de apel și apreciate

în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dovedesc pe deplin

vinovăția inculpatului Porumbescu Pavel de comiterea infracțiunii prevăzute de art.171

alin.(2) lit. b2) Cod penal, susținând în acest sens concluzia primei instanțe.

La acest capitol instanța de apel a ajuns la concluzia că nu există dubii în ce

privește existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.171

alin.(2) lit. b2) Cod penal, în acțiunile inculpatului Porumbescu Pavel, iar faptul că

inculpatul nu-și recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii imputate a fost considerat

de instanță drept o metodă de apărare, dar aceasta se combate prin cumulul de probe

administrat.

Instanța de apel a menționat că, în conformitate cu art.1331 lit. a) Cod penal, prin

membru de familie se înțelege: a) în condiția de conlocuire: persoanele aflate în

căsătorie, în divorț, sub tutelă și curatelă, rudele, afinii lor, soții rudelor, persoanele

aflate în relații asemănătoare celora dintre soți (concubinaj) sau dintre părinți și copii.

Mai mult, instanța de apel a remarcat că, legiuitorul în mod expres a stipulat

noțiunea de membru de familie în condiția de conlocuire, și anume că, persoanele aflate

în relații de concubinaj, sunt membrii de familie și respectiv, dețin calitatea de membru

de familie față de rudele fiecăruia din ei.

Totodată, instanța de apel a indicat că, partea vătămată Sîrghi Maria, pe deplin

întrunește calitatea de membru de familie în raport cu inculpatul Porumbescu Pavel,

fiind concubina fratelui acestuia, Porumbescu Ilia și care conlocuiau în aceeași casă de

locuit, or, în cadrul judecării cauzei în prima instanță cât și în instanța de apel, partea

vătămată, martorul Porumbescu Ilia și nici inculpatul, nu au negat faptul conlocuirii și

că, partea vătămată Sîrghi Maria, este concubina fratelui inculpatului.

Din considerentele enunțate, argumentele părții apărării precum că nu s-a stabilit

faptul conlocuirii părții vătămate Sîrghi Maria cu fratele inculpatului, Porumbescu Ilia,

că au dus o gospodărie comună, au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin urmare, au fost apreciate ca neîntemeiate cerințele apărării privind achitarea

inculpatului din motivul că nu a fost probată vinovăția acestuia, deoarece probele

cercetate în ședința de judecată dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Referitor la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului, instanța de

apel a reținut în acest sens că, soluția primei instanțe este una corectă, justificată și

întemeiată, care a ținut cont de personalitatea inculpatului, care anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni similare, săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare

de ebrietate produsă de alcool, ce țin de gravitatea faptei penale, care în temeiul art.16

3

alin.(4) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor grave, corect stabilindu-i

inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare în limitele articolului incriminat.

prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel, într-un alt complet de judecată.

În dezvoltarea argumentelor recursului, invocând motive similare celor expuse în

apel, apărarea indică că instanța de apel a comis aceleași greșeli pe care le-a comis și

prima instanță, prin respingerea probelor apărării, fără a da o analiză a pertinenței și

concludenții acestora.

Astfel, consideră apărarea că, instanțele de fond, nu au dat o apreciere juridică

corectă probelor, calificând incorect acțiunile lui Porumbescu Pavel.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare

pe care se întemeiază soluția.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul nu a invocat

nici un temei de drept din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, însă din

esența criticilor invocate, rezultă că recurentul nu este de acord cu modalitatea de

apreciere a probelor și cu soluțiile instanțelor de fond privitor la condamnarea

inculpatului în baza art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal, menționând că în acțiunile

inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii incriminate, motiv care se subscrie

temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Colegiul penal constată că argumentele aduse în recurs sunt identice celor care au

format obiect de discuție la etapa judecării cauzei în ordine de apel, iar instanța de apel

a motivat detaliat și argumentat soluția adoptată, prin care Porumbescu Pavel a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului, invocate în cererea de recurs, Colegiul

penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și întemeiată, care

corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale.

Concomitent, instanța de recurs conchide că în speța supusă judecării nu s-a

constatat discrepanță între cele reținute de instanțele de fond în vederea stabilirii

vinovăției inculpatului Porumbescu Pavel și conținutul real al probelor sau ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

4

care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărarea.

Deci, instanța de recurs consemnează, că instanțele ierarhic inferioare, au conchis

corect că în speța dată au fost administrate și prezentate instanței probe verosimile,

pertinente și concludente, care demonstrează vinovăția inculpatului Porumbescu Pavel

în săvârșirea infracțiunii incriminate, acestea fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Astfel, alegațiile recurentului precum că probatoriul administrat la materialele

cauzei penale nu demonstrează vinovăția inculpatului Porumbescu Pavel învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal, instanța de recurs

le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzute de

art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs

menționează, că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Porumbescu Pavel

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute art.171 alin.(2) lit. b2) Cod

penal, raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a persoanei, săvârșit asupra unui

membru de familie, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în

acest sens de către recurent, conchide că instanța de apel, la judecarea apelurilor a

respectat prevederile art.414 Cod de procedură penală, și în mod întemeiat a ajuns la

concluzia că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal, motivându-și temeinic soluția

în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care

instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece

soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept

stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda,

5

nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97

din 09 martie 1999).

Astfel, Colegiul penal conchide că, alegațiile recurentului în sensul că

Porumbescu Pavel urmează a fi achitat de sub învinuirea înaintată în baza art.171

alin.(2) lit. b2) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, sunt

neîntemeiate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate,

urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugen în

numele inculpatului Porumbescu Pavel, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 30 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Porumbescu Pavel

xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

6