1ra-2124/21 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-2124/21 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2124/21

1-17115743-01-1ra-16112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana și de

către partea vătămată Cheptene (Ceban) Anastasia împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021 , în cauza penală

în privința lui

Pușcaș Ghenadie xxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în

xxxxxx, xxxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 21.12.2017 – 01.03.2021;

Instanța de apel: 05.04.2021 – 02.06.2021;

Instanța de recurs: 16.11.2021 – 22.03.2022.

A C O N S T A T A T:

01 martie 2021, procesul penal în privința lui Pușcaș Ghenadie învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, a fost încetat

din motivul că există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași

persoane pentru aceeași faptă.

Acțiunea civilă a părții vătămate Cheptene (Ceban) Anastasia în partea

încasării daunei morale s-a admis parțial fiind încasate 30 000 (treizeci mii)

lei în beneficiul părții vătămate.

ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriu, Pușcaș Ghenadie a fost

învinuit că la 09 iulie 2017, în jurul orei 07.00-08.00, aflându-se pe malul unui

bazin acvatic, amplasat în preajma s. Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești, care

este loc public, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică,

regulile morale și sociale de conviețuire și exprimând o vădită lipsă de respect

față de societate, printr-o obrăznicie deosebită, intenționat, i-a aplicat cet.

Ceban Anastasia mai multe lovituri cu mâinile peste diferite regiuni ale

corpului, după care, continuându-și acțiunile huliganice, forțat a dezbrăcat-o

1

pe Ceban Anastasia de haine, apoi a fotografiat-o pe ultima, iar ulterior

fotografiile le-a postat pe rețeaua de socializare cu adresa: www.od.ru , astfel

ca fotografiile să fie accesibile de vizionat publicului.

Astfel, Pușcaș Ghenadie a fost învinuit de organul de urmărire penală că,

prin acțiunile sale intenționate a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287

alin. (1) Cod penal, individualizată prin huliganism, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Pușcaș Grigore să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale.

Admiterea acțiunii civile înaintată de către Ceban Anastasia cu încasarea de la

inculpat, în beneficiul părții vătămate a sumei de 100 000 lei.

3.1. În motivarea apelului a indicat că, soluția primei instanțe este una

eronată deoarece aceasta a reținut faptul că, potrivit ordonanței de punere

sub învinuire din 09 noiembrie 2018 (f. d. 59) și rechizitoriului (f. d. 66-70),

acțiunile lui Pușcaș Ghenadie au fost încadrate în temeiul art. 287 alin. (1) Cod

penal, însă constatările primei instanțe pe marginea soluției adoptate nu

corespund realității, din motivul că ordonanța de punere sub învinuire este

din 19 decembrie 2017 și adusă la cunoștință lui Pușcaș Ghenadie la

20 decembrie 2017, potrivit căreia acesta este învinuit în aceea că la

09 iulie 2017, în jurul orei 07.00 - 08.00, aflîndu-se pe malul unui bazin

acvatic, amplasat în preajma satului Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești, care este

un loc public, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică,

regulile morale și sociale de conviețuire și exprimând o vădită lipsă de respect

față de societate, printr-o obrăznicie deosebită, intenționat, i-a aplicat cet.

Ceban Anastasia, mai multe lovituri cu mâinile peste diferite regiuni ale

corpului, după care, continuîndu-și acțiunile huliganice, forțat a dezbrăcat-o

pe Ceban Anastasia de haine, apoi a fotografiat-o pe ultima, iar ulterior

fotografiile le-a postat pe rețeaua de socializare cu adresa: www.ok.ru, astfel

ca fotografiile să fie accesibile de vizionat publicului.

A menționat procurorul, că prima instanță a reținut faptul că, prin

ordonanța și rechizitoriul procurorului din cadrul Procuraturii raionului

Șoldănești, Ion Mîrza, Pușcaș Ghenadie a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (1) Cod penal, pentru faptul că la

09 iulie 2017, pe la orele 07.00-08.00, aflându-se în satul Cotiujenii Mari, r-nul

Șoldănești, intenționat cu scopul de a răpi o persoană, s-a deplasat la

domiciliul Anastasiei Ceban, unde în timp ce aceasta se afla la fântâna din

preajma gospodăriei, prin constrângere fizică, contrar voinței a urcat-o în

autoturismul personal de model „Hyundai Tucson" cu n/î xxxxxx și în

continuare a transportat-o pe malul bazinului acvatic din extravilanul

localității unde a dezbrăcat-o cu forța, aplicându-i lovituri cu palmele peste

față și a fotografiat-o goală cu scopul de a plasa pozele pe rețelele de

2

socializare, cauzându-i astfel părții vătămate Ceban Anastasia leziuni

corporale sub formă de echimoză la antebrațul stâng ce nu este caracteristic

unui raport sexual forțat care conform raportului de expertiză judiciară

nr. 351 din 10.07.2017 se referă la vătămări corporale neînsemnate.

Prin sentința judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 24 august 2017,

în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală Pușcaș

Ghenadie a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 164 alin. (1) Cod penal, fiind condamnat la doi ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de un an.

În opinia procurorului, la adoptarea sentinței din 01 martie 2021, prima

instanță nu a ținut cont de circumstanțele cercetate în cadrul ședinței de

judecată și anume de faptul că, Pușcaș Ghenadie este acuzat pentru faptul că la

09 iulie 2017, în jurul orei 07.00 - 08.00., aflându-se pe malul unui bazin

acvatic, amplasat în preajma satului Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești, care este

un loc public, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică,

regulile morale și sociale de conviețuire și exprimând o vădită lipsă de respect

față de societate, printr-o obrăznicie deosebită, intenționat, i-a aplicat cet.

Ceban Anastasia, mai multe lovituri cu mâinile peste diferite regiuni ale

corpului, după care, continuându-și acțiunile huliganice, forțat a dezbrăcat-o

pe Ceban Anastasia de haine, apoi a fotografiat-o pe ultima, iar ulterior

fotografiile le-a posta pe rețeaua de socializare cu adresa: www.ok.ru, astfel ca

fotografiile să fie accesibile de vizionat publicului.

Procurorul a indicat că potrivit învinuirii înaintate în baza art. 164

alin. (1) Cod penal și învinuirii înaintate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, se

atestă că ultima (învinuirea înaintata în temeiul art. 287 alin. (1) Cod penal)

deja cuprinde și faptul de postare a fotografilor pe rețeaua de socializare cu

adresa electronică: www.ok.ru.

A menționat că, prima instanță neîntemeiat a dispus încetarea

procesului penal în privința lui Pușcaș Ghenadie, din motivul că există o

hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași

faptă, or, nu s-a dat o apreciere justă tuturor circumstanțelor cauzei, deoarece

învinuirea înaintată lui Pușcaș Ghenadie în baza art. 164 alin. (1) Cod penal,

nu cuprinde și acțiunile acestuia de postare a fotografiilor Anastasiei Ceban pe

rețeaua de socializare cu adresa electronică: www.ok.ru.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă integral acțiunea

civilă.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță a aplicat eronat

normele de drept material și procesual în ceea ce privește acțiunea civilă, or,

este inadmisibil ca un proces penal să fie încetat din motivul că există o

hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație, iar acțiunea

civilă să fie admisă parțial.

solicitând admiterea apelului, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanța cu aplicare în privința

3

inculpatului unei pedepse privative de libertate cu încasarea prejudiciului

moral în mărime 100 000 lei.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță nu a luat în

considerație divergențele în depozițiile date de inculpat la diferite etape de

examinare judecătorească atît la învinuirea în baza art. 164 alin. (1), cît și la

învinuirea în baza art. 287 alin. (1) Cod penal și anume, negând vinovăția sa în

cele comise, invocând în instanța de judecată faptul că nu este vinovat și că a

fost impus să recunoască vina conform art. 364/1 Cod de procedură penală. A

invocat că acest comportament al inculpatului încă odată dovedește faptul, că

el nu regretă de faptele comise, așa cum declara în prima instanță și solicita să

nu fie lipsit de libertate.

Partea vătămată a menționat că, prima instanță soluționând acțiunea

civilă nu a dat o apreciere juridică corectă la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral cauzat și a subestimat mărimea suferințelor fizice și

psihice suportate de către aceasta în ziua săvârșirii infracțiunii, suferințe care

se răsfrâng pînă în prezent asupra stării sănătății dânsei, drept rezultat al

acțiunilor criminale săvârșite de Pușcas Ghenadie.

02 iunie 2021, au fost respinse ca nefondate apelul declarat de către procuror

și partea vătămată și admis apelul declarat de către avocatul Panțîru Victor în

numele inculpatului Pușcaș Ghenadie, casată parțial sentința Judecătoriei

Orhei (sediul Șoldănești) din 01 martie 2021, în partea acțiunii civile, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care s-a dispus respingerea acțiunii civile înaintate de partea vătămată

Ceban Anastasia față de Pușcaș Ghenadie privind încasarea prejudiciului moral

în mărime de 100 000 lei, ca fiind neîntemeiată. În rest sentința fiind

menținută.

6.1. În motivarea soluției pronunțate, în urma verificării circumstanțelor

de fapt și de drept, cercetării probelor în ședința de judecată cu respectarea

prevederilor art. 100 - 101 Cod de procedură penală, cât și a argumentelor

părților expuse în cererile de apel, colegiul penal a constatat că, prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că,

procesul penal în privința lui Pușcaș Ghenadie învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, urmează a fi încetat din

motivul că există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane

pentru aceeași fapta.

Instanța de apel a stabilit că, inculpatul Pușcaș Ghenadie a fost

condamnat în baza art. 164 alin. (1) Cod penal, prin sentința Judecătoriei Orhei

(sediul Șoldănești) din 15 mai 2017, decizia Curții de Apel Chișinău din 16

ianuarie 2018 și decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

15 mai 2018 pentru faptul că, la data de 09.07.2017 pe la orele

07.00-08.00, aflându-se în s. Cotiujenii Mari r-nul Șoldănești, intenționat, cu

scopul de a răpi o persoană, s-a deplasat la domiciliul cet. Ceban Anastasia,

unde în timp ce aceasta se afla la fântâna din preajma gospodăriei, prin

constrângere fizică, contrar voinței a urcat-o în automobilul personal de model

„Hyundai Tucson” cu n/î xxxxxx și în continuare a transportat-o pe malul

4

bazinului acvatic din extravilanul localității, unde a dezbrăcat-o goală cu forța,

aplicîndu-i lovituri cu palmele peste față și a fotografiat-o goală cu scopul de a

plasa pozele pe rețelele de socializare, cauzîndu-i astfel părții vătămate Ceban

Anastasia leziuni corporale sub formă de echimoze la antebrațul stâng, ce nu

este caracteristic unui raport sexual forțat, care conform raportului de

expertiză judiciară nr. 351 din 10.07.2017, se referă la vătămări corporale

neînsemnate.

Totodată, instanța de apel a reținut, că prin ordonanța organului de

urmărire penală al Inspectoratului de poliției Șoldănești din

23 octombrie 2017 a fost dispusă începerea urmăririi penale în temeiul

art. 287 alin. (1) Cod penal (f. d. 1), urmare a depunerii plângerii de către partea

vătămată Ceban Anastasia la data de 21 septembrie 2017, cu privire la aceleași

circumstanțe, iar la 19 decembrie 2017 Pușcaș Ghenadie a fost pus sub

învinuire pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, reținând în sarcina acestuia, că la 09 iulie 2017, în jurul orei 07.00-08.00,

aflându-se pe malul unui bazin acvatic, amplasat în preajma s. Cotiujenii Mari

r-nul Șolldănești, care este loc public, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, regulile morale și sociale de conviețuire și exprimând o vădită

lipsă de respect față de societate, printr-o obrăznicie deosebită, intenționat, i-a

aplicat cet. Ceban Anastasia mai multe lovituri cu mâinile peste diferite regiuni

ale corpului, după care, continuându-și acțiunile huliganice, forțat a dezbrăcat-o

pe Ceban Anastasia de haine, apoi a fotografiat-o pe ultima, iar ulterior

fotografiile le-a postat pe rețeaua de socializare cu adresa: www.od.ru, astfel ca

fotografiile să fie accesibile de vizionat publicului.

Astfel, la caz, instanța de apel a reținut faptul că pentru aceleași acțiuni

Pușcaș Ghenadie a fost supus anterior răspunderii penale, fiind condamnat

pentru faptele comise la data de 09 iulie 2017. În acest sens, referitor la

acțiunile inculpatului Pușcaș Ghenadie din 09 iulie 2017, s-a expus prima

instanță, prin sentința pronunțată la 24 august 2017, cât și instanțele ierarhice

superioare, din care considerente instanța de apel a conchis imposibilă

reținerea argumentelor apelului invocate în acest sens de către procuror.

Instanța de apel, reținând prevederile art. 7 și 22 Cod de procedură

penală, a concluzionat că în speță a fost pronunțată o hotărâre definitivă în

privința inculpatului pentru aceleași circumstanțe, iar condamnarea repetată ar

încălca principiu non bis in idem care se opune urmăririi sau sancționării unei

persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care persoana respectivă a

fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă conform Legii și

procedurii penale a statului.

Studiind materialele cauzei, instanța de apel a stabilit că, prin sentința

Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 24 august 2017 Pușcaș Ghenadie a

fost condamnat în baza art.164 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 90 pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 1 (unu) an.

Prin urmare, nu s-au reținut argumentele acuzării, potrivit căror

învinuirea înaintată în baza art. 164 alin. (1) Cod penal nu cuprinde fapta că

fotografiile au fost accesate și vizionate de către publicul larg, iar învinuirea

5

înaintată în baza art. 287 alin.(1) Cod penal cuprinde și faptul de postare a

fotografiilor pe rețeaua de socializare www.ok.ru. Or, la caz, nu poate fi încălcat

principiu non bis in idem care se opune urmăririi sau sancționării unei persoane

pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care persoana respectivă a fost deja

achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă conform Legii și

procedurii penale a statului.

Subsidiar, argumentele expuse de prima instanță și motivele din sentință,

au fost însușite de instanța de apel în vederea evitării repetării lor inutile, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale

în Cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 par. 1 din

Convenție, deși este obligația instanței să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea un proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile esențiale supusă

atenției sale.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel acordând eficiență

prevederilor art. 219-221, 387 Cod de procedură penală și art. 1998 Cod civil, a

concluzionat acțiunea civilă ca fiind neîntemeiată și nejustificată, or, în cazul

dat, prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 01 martie 2021 în

privința inculpatului Pușcaș Ghenadie învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, procesul a fost încetat din motivul că

există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru

aceeași fapta. Prin urmare concluziile instanței privind admiterea parțială a

acțiunii civile în cazul unei sentințe de încetare sunt eronate, fiind reținute în

acest sens argumentele invocate în cererea de apel înaintată de către partea

apărării. Or, art. 387 Cod de procedură penală prevede expres admiterea

acțiunii civile în caz de condamnare, reieșind din faptul că sentința în privința

inculpatului Pușcaș Ghenadie a fost încetată acțiunea civilă a fost respinsă.

Svetlana, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În argumentarea recursului indică că, în speță a fost dovedită vinovăția

inculpatului Pușcaș Ghenadie în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 287

alin. (1) Cod penal, or, deși potrivit art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanțele de fond erau obligate să aprecieze fiecare probă administrată de

către părțile în proces din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, instanțele de fond au apreciat selectiv probatoriul administrat.

Menționează că, instanța de apel s-a limitat la o motivare insuficientă și

contrară probatoriului administrat la caz, în contextul în care partea acuzării a

invocat probe concrete, care confirmă vinovăția inculpatului.

Astfel, susține că instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu prevederile legale și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

6

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Consideră procurorul că instanțele de fond, ignorând probele

administrate și argumentele invocate, greșit au conchis asupra încetării

procesului penal intentat în privința inculpatului Pușcaș Ghenadie, în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că există o hotărâre judecătorească

definitivă asupra aceleași persoane, pentru aceeași faptă, în temeiul art. 391

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în care potrivit sentinței Judecătoriei

Orhei (sediul Șoldănești) din 24 august 2017, inculpatul a fost recunoscut

vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 164

alin. (1) Cod penal.

Or, instanța de apel nu a apreciat just toate circumstanțele cauzei,

deoarece învinuirea înaintată inculpatului în baza art. 164 alin. (1) Cod penal,

nu include și acțiunile acestuia de postare a fotografiilor cet. Ceban Anastasia,

pe rețeaua de socializare www.ok.ru, astfel că învinuirea înaintată în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, include și acțiunea de postare a fotografiilor pe

rețeaua de socializare.

În acest context, precizează partea acuzării, că instanța de apel greșit a

conchis că acțiunile inculpatului Pușcaș Ghenadie reprezintă o infracțiune

unică, ignorând prevederile art. 33 alin. (3) Cod penal.

De asemenea, invocă că în speță se constată că, fapta a avut loc pe malul

bazinului acvatic, amplasat în preajma s. Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești,

adică în loc public, care este accesibil oricărei persoane, însă locul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (1) Cod penal, de către inculpatul

Pușcaș Ghenadie, este fântâna din preajma domiciliului părții vătămate

Ceban Anastasia din s. Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești, de unde prin

constrângere fizică, inculpatul Pușcaș Ghenadie, contrar voinței a urcat-o

forțat în autoturismul personal și a transportat-o pe malul bazinului acvatic

din extravilanul localității, unde a dezbrăcat-o cu scopul de a plasa pozele pe

rețelele de socializare.

Prin urmare, invocă procurorul că, infracțiunea prevăzută de art. 287

alin. (1) Cod penal, rezultă din infracțiunea prevăzută de art. 164 alin. (1) Cod

penal, care s-a consumat din momentul când inculpatul a privat-o pe partea

vătămată Ceban Anastasia de libertate și a urcat-o contrar voinței sale în

automobilul personal, or, celelalte acțiuni ale inculpatului sunt

complementare și întrunesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Consideră procurorul, că instanțele de fond eronat au conchis că

acțiunile inculpatului Pușcaș Ghenadie reprezintă o infracțiune unică. Or, art.

33 alin. (3) Cod penal stipulează că, concurs real există cînd persoana, prin

două sau mai multe acțiuni (inacțiuni) săvârșește două sau mai multe

infracțiuni, iar art. 33 alin. (4) Cod penal prevede că, concurs ideal există

atunci cînd o persoană săvârșește o acțiune (inacțiune) care întrunește

elementele a mai multe infracțiuni.

Menționează procurorul că, prin una și aceeași faptă inculpatul a atentat

la două valori social ocrotite de legea penală, prin ce a săvârșit două

infracțiuni diferite, și anume infracțiunea prevăzută de art. 164 alin. (1) Cod

7

penal, răpirea unei persoane, acțiunile de răpire a cet. Ceban Anastasia fiind

epuizate odată cu privarea de libertate a acesteia, iar acțiunile care au urmat

și anume aplicarea mai multor lovituri părții vătămate, dezbrăcarea acesteia

de haine, fotografierea acesteia în timp ce era goală și postarea fotografiilor pe

rețeaua de socializare cu adresa www.ok.ru ca să fie accesibile publicului sunt

acțiuni care cad sub incidența art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, care prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită.

În opinia procurorului, instanțele de fond urmau a ține cont de faptul că

inculpatul urmărea dublul scop, si anume de a răpi partea vătămata, și odată

atins acest scop a urmat realizarea celui de-al doilea scop și a dus partea

vătămată pe malul bazinului acvatic pentru a o fotografia goală cu scopul de a

plasa pozele pe rețelele de socializare, atentând deja la alte relații sociale, prin

urmare sunt două fapte distincte: de răpire a persoane, și de huliganism.

Procurorul menționează că, în speță instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra chestiunilor de fapt și de drept precum: dacă fapta reținută ori numai

imputată inculpatului a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate.

Consideră procurorul, că probele administrate de organul de urmărire

penală sunt concludente și suficiente pentru a declara inculpatul Pușcaș

Ghenadie vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, vinovăția acestuia

fiind dovedită prin declarațiile părții vătămate, a martorilor, cât și a probelor

cercetate în instanța de judecată, iar inculpatul urma a fi condamnat și pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

pedepsei corespunzătoare.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului menționează că, soluția adoptată de către

instanța de apel, contravine circumstanțelor cauzei și probelor administrate în

prezenta speță, și nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală.

Partea vătămată indică, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

chestiunilor de fapt și de drept adoptând o soluție nemotivată și contrară

practicii CtEDO potrivit căreia la judecarea cauzei de către instanța de apel și

la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea totală sau

parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze din

nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă argumentat la criticile și

mijloacele de apărare invocate de părți, or, doar astfel se demonstrează că

părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale.

Menționează partea vătămată că, instanțele de fond nu au reținut faptul

că potrivit ordonanței de învinuire și rechizitoriului, inculpatul Pușcaș

8

Ghenadie a fost învinuit în aceia că, la 09.07.2017, în jurul orelor 07:00-08:00

aflîndu-se pe malul unui bazin acvatic, amplasat în preajma s. Cotiujenii Mari,

r-nul Șoldănești, care este loc public, din intenții huliganice, încâlcind grosolan

ordinea publică, regulile morale și sociale de conviețuire și exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate, printr-o obrăznicie deosebită,

intenționat i-a aplicat cet. Ceban Anastasia mai multe lovituri cu mâinile peste

diferite regiuni ale corpului, după care continuându-și acțiunile huliganice,

forțat a dezbrăcat-o pe Ceban Anastasia de haine, apoi a fotografiat-o pe

ultima, iar ulterior fotografiile le-a postat pe rețeaua de socializare cu adresa:

www.ok.ru, astfel ca fotografiile să fie accesibile de vizionat publicului.

Subsidiar, partea vătămată susține că, instanțele de fond neîntemeiat au

concluzionat încetarea procesului penal în privința lui Pușcaș Ghenadie, din

motivul că există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași

persoane pentru aceeași faptă, or, în cadrul examinării cauzei nu s-a dat o

apreciere justă tuturor circumstanțelor, deoarece învinuirea formulată,

înaintată lui Pușcaș Ghenadie în temeiul art. 164 alin. (1) Cod penal nu

cuprinde și acțiunile acestuia de postare a fotografiilor părții vătămate pe

rețeaua de socializare cu adresa electronică www.ok.ru.

Consideră că, instanțele de fond nu au luat în considerație divergențele

din depozițiile inculpatului la diferite etape de examinare judecătorească, atît

la înaintarea învinuirii în baza art. 164 alin (1), cît și la înaintarea învinuirii în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal și anume, negând vinovăția sa în cele

săvârșite, invocând în instanța de judecată faptul că nu este vinovat și că a fost

impus să recunoască vina conform art. 364/1 Cod de procedură penală. Acest

comportament al inculpatului încă odată dovedește faptul, că el nu regretă de

faptele comise.

Menționează că, prima instanță la determinarea mărimii compensației

pentru prejudiciul moral nu a dat o apreciere juridică corectă deoarece

mărimea suferințelor fizice și psihice suportate de către partea vătămată în

ziua săvârșirii infracțiunii au consecințe grave pînă în prezent asupra stării

sănătății în urma acțiunilor criminale săvârșite de Pușcaș Ghenadie.

depus referință la recursurile declarate, pledând pentru inadmisibilitatea

acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Susține apărarea, că motivele invocate în recursuri sunt superficiale,

instanțele de fond au aplicat corect legea în corespundere cu faptele reținute

și cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează

a fi respinse, ca inadmisibile, din considerentele ce urmează a fi expuse în

continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

9

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când

hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă, că titularii recursurilor invocă în

calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

lărgit constată, că asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar

hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Din esența argumentelor formulate de recurenți, Colegiul penal lărgit

atestă că, dezacordul recurenților cu soluția de încetare a procesului penal

este axat pe faptul că învinuirea înaintată anterior lui Pușcaș Ghenadie în baza

art. 164 alin. (1) Cod penal nu cuprinde și acțiunile acestuia de postare a

fotografiilor cet. Ceban Anastasia pe rețeaua de socializare cu adresa

electronică: www.ok.ru, iar instanțele de fond nu au dat o apreciere justă

tuturor circumstanțelor cauzei. Partea vătămată Cheptene (Ceban) Anastasia

invocând și critici în partea soluției de respingere a acțiunii civile ca fiind

nemotivată.

Cu referire la acest segment, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de

apel, analizând probele administrate de către organul de urmărire penală,

cercetate și verificate de către instanțele de judecată, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

10

corectă de încetare a procesului penal în privința lui Pușcaș Ghenadie învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motivul

că există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane

pentru aceeași fapta.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit art. 22 alin. (1) Cod de

procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit penal sau judecat pentru

săvârșirea faptei penale cu privire la care a fost emisă o ordonanță neanulată

de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală

și/sau de clasare a cauzei, sau de refuz în pornirea urmăririi penale ori cu

privire la care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de

condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal.

Totodată, alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, hotărârea

judecătorească definitivă împiedică pornirea sau continuarea procesului

penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor

când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente au afectat hotărârea respectivă.

Colegiul penal lărgit, atestă că, potrivit materialelor dosarului, la data de

19 decembrie 2017, Pușcaș Ghenadie a fost pus sub învinuire de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, pentru faptul că: la

09 iulie 2017,în jurul orei 07.00-08.00, aflându-se pe malul unui bazin acvatic,

amplasat în preajma s. Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești, care este loc public, din

intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, regulile morale și sociale

de conviețuire și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, printr-o

obrăznicie deosebită, intenționat, i-a aplicat cet. Ceban Anastasia mai multe

lovituri cu mâinile peste diferite regiuni ale corpului, după care, continuându-și

acțiunile huliganice, forțat a dezbrăcat-o pe Ceban Anastasia de haine, apoi a

fotografiat-o pe ultima, iar ulterior fotografiile le-a postat pe rețeaua de

socializare cu adresa: www.od.ru , astfel ca fotografiile să fie accesibile de

vizionat publicului, fapt confirmat prin ordonanța Procuraturii raionului

Șoldănești (f. d. 73, vol. I). Ulterior, procurorul a întocmit rechizitoriul în

privința lui Pușcaș Ghenadie, care împreună cu materialele cauzei a fost trimis

în instanța de judecată (f. d. 83 – 85, vol. I).

În continuare, Colegiul penal lărgit, constată că, la data de 15 mai 2018

de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a fost pronunțată

decizia în privința lui Pușcaș Ghenadie (f. d. 26-33, vol. II), potrivit căreia a

fost menținută sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din

24 august 2017 prin care Pușcaș Ghenadie a fost condamnat în baza art. 164

alin. (1) Cod penal, pentru faptul că „…la data de 09 iulie 2017, în jurul orelor

07.00-08.00, aflându-se în s. Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești, intenționat cu

scopul de a răpi o persoană, s-a deplasat la domiciliul lui Ceban Anastasia, unde

în timp ce aceasta se afla la fântâna din preajma gospodăriei, prin constrângere

fizică, contrar voinței a urcat-o în autoturismul personal de model „Hyundai

Tucson” cu n/î xxxxxx și în continuare a transportat-o pe malul bazinului

acvatic din extravilanul localității unde a dezbrăcat-o cu forța, aplicându-i

lovituri cu palmele peste față și a fotografiat-o goală cu scopul de a plasa pozele

pe rețelele de socializare, cauzându-i astfel părții vătămate, Ceban A., leziuni

11

corporale sub formă de echimoză la antebrațul stâng, ce nu este caracteristic

unui raport sexual forțat, care conform raportului de expertiză judiciară nr. 351

din 10.07.2017 se referă la vătămări corporale neînsemnate...”.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit este solidar concluziei

instanțelor de fond precum că, inculpatul Pușcaș Ghenadie anterior a fost

supus urmării penale pentru acelea-și acțiuni, deoarece hotărârea de

condamnare a lui Pușcaș Ghenadie pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 164 alin. (1) Cod penal conține inclusiv și descrierea faptelor produse în

aceleași circumstanțe, care au fost incriminate prin ordonanța de punere sub

învinuire din 19 decembrie 2017 și rechizitoriul în prezenta cauză penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit statuează că, în orice societate

democratică protecția persoanei este una din atribuțiile de bază ale statului.

În exercitarea acestei atribuții, statul a instituit norme procesual penale,

concentrate în Codul de procedură penală, care au drept scop, pe de o parte,

să protejeze persoana, societatea și statul de infracțiuni, astfel încât persoana

care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și, pe de

altă parte, să protejeze persoana și societatea de actele ilegale ale persoanelor

cu funcții de răspundere, săvârșite în activitatea de cercetare a infracțiunilor

presupuse sau săvârșite, pentru ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă

la răspundere penală și condamnată.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, instanțele de fond corect au ajuns

la concluzia că în speță există o hotărâre judecătorească definitivă și

reprezintă autoritatea de lucru judecat, care nu permite declanșarea unei noi

proceduri cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană.

Or, pentru stabilirea semnificației sintagmei „hotărâre definitivă”, în

raport cu reglementările juridice naționale, trebuie reținute interpretările

date de legiuitor în art. 466 - 467 Cod de procedură penală.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat

prin non bis in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi

judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut

obiectul unei judecăți pentru care există deja o hotărâre definitivă.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține întemeiată respingerea de

către instanța de apel a argumentelor părții acuzării precum că, inculpatul nu

este supus repetat la răspundere penală pentru una și aceeași faptă deoarece

învinuirea înaintată lui Pușcaș Ghenadie în baza art. 164 alin. (1) Cod penal,

nu cuprinde și acțiunile acestuia de postare a fotografiilor părții vătămate pe

rețeaua de socializare cu adresa electronică www.ok.ru. Or, acuzația de

huliganism în privința lui Pușcaș Ghenadie s-a referit la aceleași acțiuni ca și

acuzația anterioară pentru răpire a cet. Cheptene (Ceban) Anastasia și, de

asemenea, a cuprins în esență aceleași fapte.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit principiul non

bis in idem reglementat de art. 22 Cod de procedură penală, regăsit și în art. 4

al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

libertăților fundamentale „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de

către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a

fost deja condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii

12

penale ale aceluiași stat”. Or, scopul articolului 4 al Protocolului nr. 7 este de a

interzice repetarea unei proceduri penale care a fost încheiată printr-o decizie

„definitivă” (a se vedea Franz Fischer c. Austriei (nr. 37950/97, 29 mai 2001).

Prin urmare, art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie interpretat ca interzicând

urmărirea penală sau judecarea unei persoane pentru o a doua „infracțiune”,

în măsura în care aceasta are la bază fapte identice sau fapte care sunt „în

esență” similare celor care sunt la originea primei infracțiuni (a se vedea A și B

împotriva Norvegiei (MC) - 24130/11 și 29758/11, 15 noiembrie 2016).

Potrivit Raportul Explicativ al Protocolului nr. 7, care face trimitere la

Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive,

o „decizie este definitivă” în cazul în care, în conformitate cu expresia

tradițională, ea a dobândit forța de res judicata.

În privința condițiilor de aplicare a prevederilor menționate supra,

reținem că, pentru a putea invoca dreptul pe care acestea îl consacră,

persoana în cauză trebuie să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să

se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din

nou urmărită sau judecată.

Principiul „necondamnării repetate pentru una și aceeași faptă” este

aplicabil ori de câte ori autoritățile competente formulează din nou împotriva

unei persoane o acuzație în materie penală după pronunțarea unei noi

hotărâri irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a urmăririi

penale în același stat, hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat cu

privire la această faptă.

Colegiul penal lărgit reține că, există o decizie irevocabilă de

condamnarea lui Pușcaș Ghenadie în baza art. 164 alin. (1) Cod penal, care

conține descrierea acelorași acțiuni incriminate acestuia în prezenta cauză

penală în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, iar pronunțarea unei hotărâri

judecătorești irevocabile asupra acelorași fapte ar declanșa acțiunea

principiului non bis in idem.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, prin care a fost menținută sentința primei

instanțe în partea încetării procesului penal în privința lui Pușcaș Ghenadie

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, se

încadrează în sfera principiului non bis in idem, înlăturând situația de

urmărire și judecare a persoanei de mai multe ori pentru aceleași fapte.

Totodată, reieșind din esența criticilor invocate în recurs, se atestă că

recurenții invocă versiunea potrivit căreia probele invocate de partea acuzării

confirmă dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, însă instanțele de fond au

efectuat o apreciere selectivă a acestora fapt ce a generat constatarea greșită a

circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități.

13

Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii încetării

procesului penal, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către

partea acuzării, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia

privind încetarea procesului penal de învinuire a lui Pușcaș Ghenadie în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, din motivul că există o hotărâre judecătorească

definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Contrar argumentelor recurentului Cheptene (Ceban) Anastasia cu

privire la acțiunea civilă, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel,

acordând eficiență prevederilor art. 219-221, 387 Cod de procedură penală,

corect a ajuns la concluzia de respingere a acțiunii civile ca fiind neîntemeiată,

or, soluția de admitere a acțiunii civile este una proprie doar sentinței de

condamnare, pronunțate în cadrul cauzei penale.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază că, argumentele invocate de

către recurenți în privința soluției de încetare a procesului penal, au constituit

obiect de examinare la judecarea cauzei în ordine de apel, în privința cărora

instanța s-a expus motivat.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, în speță nu a fost

constatată existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost admisă,

instanța de apel s-a expus argumentat, iar soluția acesteia este descrisă la pct.

6 – 6.1 al acestei decizii, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției acestor instanțe (Helle c. Finlandei, hotărârea din 19

decembrie 1997; Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

14

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că argumentele invocate de către

recurenți, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, dat fiind faptul,

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana și de

către partea vătămată Cheptene (Ceban) Anastasia, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală

în privința lui Pușcaș Ghenadie xxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

15