ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 13.05.2022

1ra-278/2022 — art. 42 alin. 3, 5; 361 alin. 2 lit. b; 27, 190 alin. 5 CP

HOTĂRÂRE

13.05.2022

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 42 alin. 3, 5; 361 alin. 2 lit. b; 27, 190 alin. 5 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-278/2022 — art. 42 alin. 3, 5; 361 alin. 2 lit. b; 27, 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra- 278/2022

1-19000184-01-1ra-18012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin

Scutelnic, de avocații Vasile Nicoară și Serghei Rusu în numele inculpaților, împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău din 23 noiembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2021, în cauza penală privind inculpații

Moscovici Veaceslav xxxx;

Moscovici Alexandra xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.06.2018 – 23.11.2018,

instanța de apel 11.02.2019 – 01.11.2021,

instanța de recurs: 18.01.2022 – 11.04.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 23 noiembrie 2018, Moscovici

Veaceslav a fost condamnat în baza art. 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea art. 81 alin. (3) Cod penal, la 2 ani închisoare și art. 42 alin. (3), 27, 190

alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 81 alin. (3) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități în domeniul gestionării

mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani.

Potrivit art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau exercita activități în domeniul gestionării mijloacelor bănești pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, din 30.03.2018.

Moscovici Alexandra a fost condamnată în baza art. 42 alin. (5), 361 alin. (2)

lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 81 alin. (3) Cod penal, la 1 an închisoare și art. 42

alin. (5), 27, 190 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 81 alin. (3) și art. 79 alin. (3)

Cod penal, la 5 ani și 4 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

exercita activități în domeniul gestionării mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani.

Conform art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau exercita activități în domeniul gestionării mijloacelor bănești pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar pentru femei, din momentul rămânerii

definitive a sentinței.

De la inculpați s-a încasat, solidar, în beneficiul statului cheltuielile de judecată

în mărime de 43.540 lei.

Instanța de fond a constatat că inculpatul Moscovici Veaceslav, acționând în

participație, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Voloșin Serghei și Moscovici

Alexandra, urmărind scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a

bunurilor altei persoane, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale și dorind

survenirea urmărilor prejudiciabile, în perioada cuprinsă după data de 11 august 2017,

când a survenit decesul lui Țugulea Dorin și la 28 noiembrie 2017, a organizat

confecționarea recipisei din data de 05 aprilie 2014, semnată de către defunct, în care

a fost indicat că Țugulea Dorin a împrumutat de la Moscovici Veaceslav suma de 530

000 dolari SUA, pe un termen de 5 ani, la 3% anual. Pentru a reda un caracter legal

acțiunilor sale, acesta a organizat semnarea recipisei de către martorii Voloșin Serghei,

în baza pașaportului XXXX și Moscovici Alexandra, în baza buletinului XXXX.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 22.03.2018 s-a stabilit că

”Textul manuscris al Recipisei, care se începe și se termină cu cuvintele Eu, Țugulea

Dorin M. ... Țugulea Dorin/semnătura/” din 05.12.2014, executată pe copia b/id seria

și număr XXXX, eliberat pe numele cet. Țugulea Dorin a fost executat cu instrument

scriptural (pix cu bilă cu pastă albastră-deschisă). Textul manuscris și inscripția literală

„Țugulea Dorin” au fost executate nu de către Țugulea Dorin, ale cărei mostre de

scris/semnături au fost prezentate, ci de o altă persoană. Semnătura plasată în dreapta

inscripției literale „Țugulea Dorin” a fost executată nu de către Țugulea Dorin, ale cărei

mostre de scris/semnături au fost prezentate, ci de o altă persoană, prin imitarea cu

antrenament prealabil. Inscripția literală „Moscovici Veaceslav” și semnătura plasată

în dreapta inscripției „Moscovici Veaceslav” de pe Recipisa din 05.12.2014 executată

pe copia b/id seria și numărul XXXX, eliberat pe numele cet. Țugulea Dorin au fost

executate de către Moscovici Veaceslav, ale cărei mostre de scris/semnături au fost

prezentate.”

În continuarea acțiunilor sale ilegale, în scopul acordării unui caracter legal și

mascării acțiunilor sale infracționale, la data de 24 noiembrie 2017, Moscovici

Veaceslav a înaintat o notificare privind restituirea datoriei, care a fost expediată la

domiciliul defunctului, de pe str. Xxxx, xxxx, iar la data de 05 decembrie 2017, a

înaintat o cerere de chemare în judecată privind încasarea datoriei de la defunctul

Țugulea Dorin, a.n. xxxx, la care a anexat recipisa din data de 05 aprilie 2014 executată

pe copia buletinului de identitate seria și numărul XXXX, eliberat pe numele cet.

Țugulea Dorin, prin care a solicitat încasarea datoriei de 530 000 dolari SUA, care,

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data de indicată în recipisă

constituia suma de 7 126 751 lei și încasarea dobânzii de 3% anuale, ceea ce constituia

până la data înaintării notificării privind restituirea datoriei suma de 63 600 dolari SUA,

care, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data de 24 noiembrie

2017 constituia suma de 1 106 938,92 lei.

Astfel, Moscovici Veaceslav, prin acțiunile sale intenționate a fost organizatorul

confecționării, deținerii și folosirii recipisei din 05.12.2014, executată pe copia

buletinului de identitate seria și numărul XXXX, eliberat pe numele cet. Țugulea

Dorin, în baza căreia acesta urma să beneficieze de dreptul la încasarea mijloacelor

bănești ce aparțin defunctului Țugulea Dorin Mihail și organizatorul tentativei de

escrocherie, comisă de către mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari, adică de dobândire prin înșelăciune a bunurilor defunctului Țugulea

Dorin, în sumă totală de 8 233 689,92 lei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

minciunoase în privința calității substanțiale ale obiectului cererii de chemare în

judecată privind încasarea datoriei de la acesta.

Inculpata Moscovici Alexandra, acționând în participație, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Moscovici Veaceslav și Voloșin Serghei, urmărind scopul

dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane,

conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale și dorind survenirea urmărilor

prejudiciabile, în perioada cuprinsă după data de 11 august 2017, când a survenit

decesul lui Țugulea Dorin și la 28 noiembrie 2017, a contribuit prin acordare de

mijloace, prin semnarea în calitate de martor, la confecționarea recipisei din data de

05 aprilie 2014, semnată de către defunct, în care a fost indicat că Țugulea Dorin a

împrumutat de la Moscovici Veaceslav suma de 530 000 dolari SUA, pe un termen de

5 ani, la 3% anual. Pentru a reda un caracter legal acțiunilor lor, Moscovici Veaceslav

a organizat semnarea recipisei de către martorii Voloșin Serghei, în baza pașaportului

XXXX și Moscovici Alexandra, în baza buletinului XXXX.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 22.03.2018 s-a stabilit că

”Textul manuscris al Recipisei, care se începe și se termină cu cuvintele Eu, Țugulea

Dorin M. ... Țugulea Dorin/semnătura/” din 05.12.2014, executată pe copia b/id seria

și număr XXXX, eliberat pe numele cet. Țugulea Dorin a fost executat cu instrument

scriptural (pix cu bilă cu pastă albastră- deschisă). Textul manuscris și inscripția literală

„Țugulea Dorin” au fost executate nu de către Țugulea Dorin, ale cărei mostre de

scris/semnături au fost prezentate, ci de o altă persoană. Semnătura plasată în dreapta

inscripției literale „ Țugulea Dorin ” a fost executată nu de către Țugulea Dorin, ale

cărei mostre de scris/semnături au fost prezentate, ci de o altă persoană, prin imitarea

cu antrenament prealabil. Inscripția literală „Moscovici Veaceslav” și semnătura

plasată în dreapta inscripției „Moscovici Veaceslav” de pe Recipisa din 05.12.2014

executată pe copia b/id seria și numărul XXXX, eliberat pe numele cet. Țugulea Dorin

au fost executate de către Moscovici Veaceslav, ale cărei mostre de scris/semnături au

fost prezentate.”

Conform raportului de expertiză nr. xxxx din 16.05.2018 „Inscripția literală

„Moscovici Alexandra” și semnătura plasată în dreapta inscripției literale „Moscovici

Alexandra” de pe Recipisa care începe și se termină cu cuvintele „Recipisă, Eu,

Țugulea Dorin M ....în prezența martorilor... Țugulea Dorin/semnătura/” din

05.12.2014 executată pe copia b/id seria și număr XXXX, eliberat pe numele cet.

Țugulea Dorin au fost executate de către însuși Moscovici Alexandra, ale cărei mostre

de scris/semnături au fost prezentate”.

În continuarea acțiunilor sale ilegale, în scopul acordării unui caracter legal și

mascării acțiunilor sale infracționale, la data de 24 noiembrie 2017, Moscovici

Veaceslav a înaintat o notificare privind restituirea datoriei, care a fost expediată la

domiciliul defunctului, de pe str. Xxxx, xxxx, iar la data de 05 decembrie 2017, a

înaintat o cerere de chemare în judecată privind încasarea datoriei de la defunctul

Țugulea Dorin, a.n. xxxx, la care a anexat recipisa din data de 05 aprilie 2014 executată

pe copia b/id seria și numărul XXXX, eliberat pe numele cet. Țugulea Dorin, prin care

a solicitat încasarea datoriei de 530 000 dolari SUA, care, conform cursului oficial al

Băncii Naționale a Moldovei la data de indicată în recipisă constituia suma de 7 126

751 lei și încasarea dobânzii de 3% anuale, ceea ce constituia până la data înaintării

notificării privind restituirea datoriei suma de 63 600 dolari SUA, care, conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data de 24 noiembrie 2017 constituia

suma de 1 106 938,92 lei.

Astfel, Moscovici Alexandra, prin acțiunile sale intenționate a fost complice la

confecționarea recipisei din 05.12.2014, executată pe copia b/id seria și numărul

XXXX, eliberat pe numele cet. Țugulea Dorin, în baza căreia Moscovici Veaceslav

urma să beneficieze de dreptul la încasarea mijloacelor bănești ce aparțin defunctului

Țugulea Dorin și complice la tentativa de escrocherie, comisă de către mai multe

persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, adică de dobândire prin

înșelăciune a bunurilor defunctului Țugulea Dorin, în sumă totală de 8 233 689,92 lei,

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității

substanțiale ale obiectului cererii de chemare în judecată privind încasarea datoriei

de la acesta.

Instanța a reținut că inculpații nu au recunoscut vina, însă aceasta este dovedită

pe deplin și le-ea încadrat acțiunile în baza art. 42, 361 alin. (2) lit. b) și 27, 190 alin.

(5) Cod penal, ca participația la tentativa de escrocherie, comisă de către mai multe

persoane, în proporții deosebit de mari și complicitatea la confecționarea

documentelor oficiale false, săvârșită de mai multe persoane, care acordă drepturi.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de circumstanțele cauzei,

că inculpații nu și-au recunoscut vina, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu

se află și, luând în considerație vârsta adultă a Alexandrei Moscovici, a.n. xxxx, a

conchis posibil de a aplica față de aceasta prevederile art. 79 alin. (3) Cod penal.

Procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Iana Daranuța, a declarat

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Moscovici Veaceslav să fie condamnat în baza art. 42 alin. (3), 361 alin. (2)

lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, art. 42 alin. (3), 27, 190 alin. (5) Cod penal la 11

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități în

domeniul gestionării mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani, iar potrivit art. 84 Cod

penal, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 13 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau exercita activități în domeniul gestionării mijloacelor bănești pe

un termen de 5 ani.

Inculpata Moscovici Alexandra să fie condamnată în baza art. 42 alin. (5), 361

alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare, art. 42 alin. (5), 27, 190 alin. (5) Cod penal

la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități în

domeniul gestionării mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani, iar potrivit art. 84 Cod

penal, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau exercita activități în domeniul gestionării mijloacelor bănești pe

un termen de 5 ani, din momentul rămânerii definitive a sentinței.

Apelanta a invocat că la aplicarea pedepsei inculpatei Moscovici Alexandra,

instanța a făcut referire la prevederile art. 79 alin. (3) Cod penal și anume vârsta adultă

a acesteia, a.n. xxxx.

Astfel, la aplicarea prevederilor art. 79 alin. (3) Cod penal, instanța nu a ținut

cont de prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal conform cărora ”ținând cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni

săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă

sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă”.

Infracțiunile au fost comise în participație, fiind circumstanță agravantă conform

prevederilor art. 77 Cod penal, Moscovici Alexandra, fiind complice la comiterea

infracțiunilor.

Referitor la aplicarea pedepsei inculpatului Moscovici Veaceslav, instanța nu a

luat în considerare faptul că infracțiunile au fost comise în participație, fiind

circumstanță agravantă conform prevederilor art. 77 Cod penal, acesta fiind organizator

la comiterea infracțiunilor.

La fel, instanța nu a ținut cont de faptul că Moscovici Veaceslav a comis

infracțiuni prelungite, urmărind un scop unic, infracțiunile au fost comise în

participație, cu împărțirea rolurilor, cu inventarea unei scheme infracționale bine

gândite, cu folosirea situației grele în care se afla familia Țugulea după ce a decedat

Țugulea Dorin, scopul infracțiunilor a fost unul cupidant. Astfel, pedeapsa aplicată lui

Moscovici V. nu-și va produce efectul, nu va fi proporțională faptei penale comise de

inculpat.

3.1. A declarat apel și avocatul Ion Matușenco, solicitând casarea sentinței în

privința lui Alexandra și Veaceslav Moscovici, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie pronunțată o sentință de achitare pe art. 361 Cod penal

și o sentință de încetare pe art. 190 alin. (5) Cod penal, ori încadrarea acțiunilor

conform faptelor săvârșite.

Apelantul a invocat că instanța de fond trebuia să-și motiveze în conținutul

sentinței de condamnare, soluția privind condamnarea inculpaților în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal și anume să elucideze cu amănunte rolul fiecărui complice la săvârșirea

faptelor infracționale.

Ulterior, după survenirea modificărilor din codul penal, partea acuzării în

temeiul art. 326 Cod penal, a modificat acuzarea formulată inculpaților.

Modificarea învinuirii formulate inculpaților nu sunt încadrabile în norma art.

326 Cod de procedură penală, deoarece fapta imputată nu este mai gravă, cu atât mai

mult că în legea penală a survenit o modificare esențială a laturii obiective a faptei

infracționale și anume „producerea daunelor considerabile”.

Instanța de fond, la pronunțarea sentinței de condamnare s-a axat pe probele

administrate la faza judecării cauzei penale și anume: declarațiile succesorului în

drepturi a părții vătămate defuncte Dorin Țugulea, Elena Țugulea.

Aceste declarații nu pot sta la baza sentinței de condamnare deoarece au fost

obținute cu încălcarea procedurii și de facto organul de urmărire penală incorect a

atribuit calitatea de succesor a părții vătămate.

Materialele cauzei penale constată faptul unei duble incriminări inculpaților.

Astfel, ordonanța din 17.01.2018 privind recunoașterea în calitate de bănuit în

cauza penală a lui Moscovici V. este nulă, cât și restul acțiunilor procesuale reflectate

la fila dosarului nr. 70-75, vol. II sunt nule de fapt fiind obținute prin dubla incriminare.

În ședința de judecată, învinuirea adusă inculpaților nu s-a confirmat în totalitate,

deoarece nu s-a constatat faptul existenței infracțiunii, iar inculpații nu au săvârșit fapte

prejudiciabile, în concluzie nu sunt întrunite elementele infracțiunii și inculpații nu sunt

vinovați.

3.2. Avocatul Vasile Nicoară, a declarat apel suplimentar, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie achitați în raport cu

acuzațiile penale aduse.

Apelantul a invocat că prin sentință, inculpații au fost condamnați în baza art.

361 alin. (2) lit. b) și art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, datorită cooperării infracționale

între „organizator” (Moscovici Veaceslav) și „complice” (Moscovici Alexandra și

Voloșin Serghei - în privința ultimului cauza penală se află la faza urmăririi penale),

dar fără participarea autorului infracțiunii.

În același timp, ambii inculpați au fost condamnați pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, atât în redacția Legii nr. 179 din

26.07.2018 (M.O. 309-320/17.08.2018), cât și în redacția anterioară, la originea

acuzațiilor penale aflându-se atât actul de sesizare a instanței de judecată, cât și

ordonanțele din 25 septembrie 2018, întocmite la finele etapei cercetării judecătorești

în baza art. art. 52 alin. (1) pct. 23), 255, 281, 282, 283 Cod de procedură penală.

În jurisprudență sa, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 190

alin. (1) Cod penal în varianta anterioară modificărilor operate prin Legea nr. 179 din

26.07.2018 prin ”formularea lor vagă” au condus la instituirea unei practici judiciare

bazată pe ”interpretarea extensiv defavorabilă a legii penale” (Decizia CC nr. 126 din

15.11.2018, & 22). Prin noua redacție a art. 190 alin. (1) Cod penal a fost detaliată

latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie, legislatorul urmărind scopul eliminării

acestei interpretări extensive defavorabile (Decizia Curții Constituționale nr. 126 din

15.11.2018, & 23). Astfel, viciul de calitate a dispozițiilor art. 190 alin. (1) Cod penal,

în varianta anterioară, a fost stabilit printr-o decizie a Curții Constituționale, ceea ce

demonstrează prezența viciului de constituționalitate a normei criticate.

Contrar celor enunțate, prin sentință, inculpații au fost condamnați pentru

comiterea ”tentativei de escrocherie, adică dobândirea prin înșelăciune a bunurilor” (a

se vedea pct. 22, 23 supra), adică prin aplicarea unor dispoziții legale care nu corespund

criteriilor de calitate și prin aplicarea extensiv defavorabilă a legii penale, situație

incompatibilă, cu garanțiile oferite de art. 7 CtEDO.

Instanța de judecată condamnându-i pe inculpați pentru că ar fi comis ^ fapta

penală în calitate de organizator și complice, fără participarea autorului - unicul subiect

al participației penale care poate realiza latura obiectivă a infracțiunii, situație

incompatibilă cu garanțiile oferite de art. 7 CtEDO.

Mai mult, procurorul nu a identificat nici un temei legal pentru a modifica

învinuirea la etapa cercetării judecătorești, dovadă servind și faptul că ordonanțele din

25.09.2018 au fost întocmite în baza art. 52 alin. (1) pct. 23), 255, 281, 282, 283 Cod

de procedură penală, dar nu în conformitate cu art. 325 alin. (2) sau art. 326 Cod de

procedură penală. Prin aceste ordonanțe nu a avut loc modificarea învinuirii, așa după

cum prevede art. 325 alin. (2) sau art. 326 Cod de procedură penală, dar s-a dispus ”a

pune sub o nouă învinuire”.

În orice caz, ignorarea de către procuror și în același timp, de către instanța de

fond a cadrului legal național privind modificarea învinuirii în ședința dc judecată, cât

și neglijarea garanțiilor oferite de art. 6 & 3 CtEDO, a generat vicii fundamentale ce

au afectat echitatea procedurii în sensul art. 6 & 1 CtEDO. Astfel, nu doar inculpații,

dar nici instanța nu a înțeles ”natura și cauzele acuzațiilor aduse”. Ori, instanța de fond

i-a condamnat pe inculpați atât în baza elementelor faptice și a elementelor

componenței de infracțiune descrise în rechizitoriu, reținând în sarcina persoanelor că

ar fi ”urmărit scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor” și că

ar fi ”dobândit prin înșelăciune bunurile”, dar și a celor descrise în ordonanțele din

25.09.2018. Astfel, ambii inculpați au fost condamnați pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal în ambele redacții ale alin. (1) din această

normă.

Ordonanțele procurorului din 25.09.2018 au avut un impact grav asupra

drepturilor garantate de art. 6 & 3 CtEDO, afectând echitatea procedurii în ansamblu.

Potrivit informației ce se conține în procesul-verbal al ședinței de judecată din

25.09.2018 (Vol. 4, f.d. 132), procurorul a solicitat anexarea ordonanțelor la dosar, fără

a-și justifica cererea. După care, ședința de judecată a continuat fără întrerupere, fără

ca inculpații să fie ”informați în mod detaliat cu privire la natura și cauza acuzațiilor

aduse împotriva sa”, precum și ”fără a li se acorda timpul necesar pregătirii apărării

sale”. Aceasta, cu toate că în ședința de judecată a fost audiat un martor, au fost

examinate corpurile delicte și toate înscrisurile din dosar - mijloacele de probă puse la

baza soluției judecătorești.

3.3. A declarat apel suplimentar și avocatul Serghei Rusu, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie achitați, în legătură

cu lipsa faptei infracțiunii imputate și lipsi componenței de infracțiune în acțiunile

acestora.

Apelantul a invocat că acțiunile procurorului, cât și a judecătorului în prezentul

caz, care au comis încălcări fundamentale ale dreptului inculpatului la un proces

echitabil, se află în contradicție flagrantă cu prevederile art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceste fapte se confirmă prin

următoarele acțiuni constate în prezenta cauză: lipsa încadrării juridice corecte a

acțiunilor pretinșilor participanți prin forma de participație conform art. 42 alin. (3)

Cod penal, condamnarea lui Moscovici V. și Moscovici A. prin participație la

confecționarea recipisei din 05 aprilie 2014, însă rapoartele de expertiză grafoscopică

nu identifică persoana care a scris textul; condamnarea lui Moscovici A. pentru

pretinsul fapt de falsificare a recipisei, pe când la data scrierii recipisei, Moscovici A.

nu se afla în țară, la fel și Voloșin Serghei nu se afla în țară la momentul presupus al

falsificării recipisei, ceea ce demonstrează netemeinicia acuzării și lipsa probelor în

sensul dat.

Iar ordonanța de recunoaștere în calitate de succesor al părții vătămate pe

Țugulea Elena, din 03.01.2018, este una ilegală or, procesul penal pornit la 29.12.2017

este pornit anume pe plângerea scrisă de Țugulea Elena, care la data deschiderii

procesului penal nu avea și nici nu putea avea vreo calitate procesuală.

Astfel, partea apărării a prezentat în instanță o mulțime de probe, înscrisuri și

acte confirmând nevinovăția inculpatei, iar instanța nici nu s-a expus în soluția sa

privind admiterea, respingerea sau analiza prin prizma coroborării cu probele prezente.

Actele și acțiunile de urmărire penală sunt nule dat fiind faptul că sunt efectuate

de ofițeri de urmărire penală admiși în proces, fără respectarea strictă a prevederilor

Codului de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

probele obținute de către o persoană care nu este înzestrată cu efectuarea acțiunilor de

urmărire penală, sunt nule.

Mai mult, martorii apărării au fost intimidați prin inițierea dosarelor penale. În

privința martorilor apărării precum Zariciuc, Voloșin Serghei, Vitalie Marin, au fost

pornite dosare penale de către Inspectoratul Național de Investigații, pentru a renunța

la declarațiile făcute în cadrul urmăririi penale și în cadrul instanței de judecată.

Conform deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie

2021, apelul procurorului și apelul avocatului Matușenco Ion au fost respinse, ca

nefondate.

Instanța de apel a reținut că avocații Nicoară Vasile și Rusu Serghei, în

interesele inculpaților nu au susținut cererea de apel declarată de către acuzatorul de

stat, solicitând respingerea acesteia și admiterea apelului înaintat, precum și a cererilor

de apel suplimentare, pe motivele invocate și a emite o decizie prin care inculpații să

fie achitați.

Totodată, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptelor săvârșite

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Astfel, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpaților

Moscovici Veaceslav și Moscovici Alexandra, iar acțiunile acestora se încadrează în

baza art. 42, 361 alin. (2) lit. b) și art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, ca participația la

tentativa de escrocherie, comisă de către mai multe persoane, în proporții deosebit de

mari și complicitatea la confecționarea documentelor oficiale false, săvârșită de mai

multe persoane, care acordă drepturi.

La fel, faptele infracționale ale lui Moscovici Veaceslav și Moscovici Alexandra

corect au fost calificate în baza componenței de infracțiune prevăzute de art. 27, 190

Cod penal, or recipisa a fost anexată la cererea de chemare în judecată, fiind principalul

și unicul suport probator al cererii privind încasarea datoriei, fapt ce a demonstrat

scopul inculpaților de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității substanțiale ale obiectului

cererii de chemare în judecată privind încasarea datoriei de la defunctul Țugulea

Dorin.

Instanța de fond, la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, ținând cont de

prevederile art. 81 alin. (3) și art. 79 alin. (3) Cod penal.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic,

declară recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că instanța de apel, în mod eronat a interpretat și aplicat pe

caz prevederile art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui

Moscovici Veaceslav și Moscovici Alexandru nu a ținut cont de circumstanțele

prezentei cauze penale și consecințele survenite, deoarece, potrivit sentinței și deciziei

pronunțate, la aplicarea pedepsei inculpaților, practic nu a motivat în nici un fel

oportunitatea aplicării față de condamnat a pedepsei diminuate spre minimul numit, nu

a constatat și stabilit circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, care ar justifica

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită. La fel, instanța nu

a ținut cont că în cazul în care inculpații au comis infracțiuni, dintre care una deosebit

de gravă, lipsind circumstanțe atenuante pe caz, din care se constată că pedeapsa numită

reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea lui, cât și a altor persoane.

În acest sens, instanța de apel în mod defectuos a aplicat și prevederile art. 79

Cod penal, diminuând pedeapsa sub limita minimă a sancțiunii normei penale

inculpatei Moscovici A. de comiterea căreia a fost recunoscută vinovată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală.

5.1. Declară recurs ordinar și avocatul Vasile Nicoară, solicitând casarea deciziei

mneționate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul indică că potrivit rechizitoriului și a ordonanțelor de punere sub

învinuire, în speță, specificul participației penale ca formă a activității infracționale, se

caracterizează prin faptul că infracțiunile au fost comise fără participarea ”autorului”,

de către un ”organizator” și doi ”complici”, situație incompatibilă cu voința

legiuitorului exprimată în procesul reglementării legale a participației penale, conform

dispozițiilor art. 41-49 Cod penal.

În speță, avocatul Nicoară Vasile a declarat apel, însă instanța de apel nu a

adoptat nici o soluție, nu s-a pronunțat în privința acestei cereri de apel. Aceeași

instanță a dispus respingerea apelului declarat în interesele lui Moscovici Nicolae, dar

nu cel declarat în interesele lui Moscovici Veaceslav. Instanța de apel s-a pronunțat

(parțial, insuficient) doar în privința apelului declarat de avocatul Martușenco Ion.

În contextul recipisei litigioase, anexate la cererea de chemare în judecată,

încercând să-și motiveze soluția, instanța de apel a indicat, că acest fapt ”demonstrează

scopul inculpaților de a dobândi ilicit bunurile altei persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoasă în privința calității substanțiale ale obiectului cererii

de chemare în judecată privind încasarea datoriei”, confundând ”cererea de chemare în

judecată” cu sintagma ”act juridic nul sau anulabil din conținutul normei de incriminare

a escrocheriei sau, cel puțin, neinvocând dacă ”cererea de chemare în judecată” este

nulă sau anulabilă.

La caz, toate expertizele administrate la etapa urmăririi penale, (cele luate în

calcul de instanțele de judecată) au fost efectuate cu participarea experților din cadrul

instituției la care se atribuie și organul de urmărire penală - MAI. Această situație

denotă că experții nu pot fi percepuți în sensul clasic al acestui termen, și-a motivat

soluția în raport cu actul de expertiză și declarațiile date în ședința de judecată de către

expertul judiciar, nu a examinat ”conjugat” rapoartele de expertiză puse la baza soluției

de condamnare cu rapoartele de expertiză prezentate de partea apărării.

Judecând cauza penală, fără a aduce careva motive relevante, instanța de apel a

aplicat norma actuală de incriminare a escrocheriei. La această etapă, nu s-au expus în

ceea ce privește norma penală, care trebuia să fie aplicată la soluționarea cauzei. La

acest capitol, instanța de apel a aplicat norma de incriminare a escrocheriei contrar

deciziilor CSJ indicate la pct. 23 supra.

În speță, lipsesc și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 361

Cod penal, concluzii care rezultă din interpretarea și aplicarea prevederilor legale

privind exigențele ce însoțesc procesul de încadrare juridică a faptei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 16)

Cod de procedură penală.

5.2. Avocatul Serghei Rusu, la fel, declară recurs ordinar, solicitând casarea

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie achitați,

sau să fie dispusă rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că avocații Rusu Serghei și Nicoară Vasile au declarat apeluri,

în interesele inculpaților, însă instanța de apel nu а adoptat nici о soluție și nu s-a

рrоnunțаt în privința acestor сеrеri de apel.

Totodată, în aceiași decizie, instanța а dispus respingerea apelului declarat în

interesele lui Moscovici Nicolae, dar nu cel declarat în interesele lui Moscovici

Vеасеslаv.

Instanța de apel s-a pronunțat doar în privința apelului declarat de avocatul

Matușenco Ion.

Astfel, instanța de apel а omis să se ехрună asupra circumstanțelor invocate de

арărаrе la judecarea cauzei în ordine de ареl.

În cеrеrеа de apel au fost indicate un șir de temeiuri în baza сărоrа urma să fie

dispusă achitarea inculpatei, acestea fiind lipsa caracterului cupidant și а înșelăciunii

în acțiunile condamnatului; existența raporturilor civile între рărți; lipsa calității de

subiect а infracțiunii incriminate; lipsa obiectului material a infracțiunii; încălcarea

prevederilor privind competența materială а instanței și competenței organului de

urmărirе реnаlă; suplimentar, în cadrul judecării cauzei în ordine de apel, în pledoarii

s-a invocat efectuarea acțiunilor de urmărirе реnаlă în afara termenului stabilit, оr, la

IP Centru al DP Chișinău, Sesizarea lui Țugulea Dorina și Țugulea Elena este

înregistrată sub nr. 2598, iar potrivit vizei șefului SUP al IP Centru al DP Chișinău -

Alexandru Ciobanaș, sesizarea dată este transmisă spre ехаminаrе prin prisma art. 274

Сod de procedură penală - of. up. al SUP al IP Сеntru - Moscalu Veaceslav, fixându-i

ultimului în acest sens tеrmеn рână la 26.12.2017.

Instanța de apel nu s-а ехрus nici аsuрrа altui аrgumеnt invocat în fața instanței

și аnumе privind necesitatea încetării procesului penal ре motiv сă fapta de саrе este

învinuită și rесunоsсută vinоvаtă inculpata nu există în legea реnаl.

Reieșind din faptul сă învinuirea аdusă inculpaților, atât și condamnarea lor este

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, redacția рână la 17 august 2018, latura obiectivă а

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, difеră complet de nоrmа аrt. 190

alin. (5) Cod penal, duрă 17.08.2018, се prin urmare duce la încetarea procesului penal

în condițiile în care procurorul în instanța de judecată а susținut învinuirea în baza legii

penale de рână lа modificarea dispoziției normei art. 190 Сod penal.

Astfel, au fost scoase în evidență erorile fundamentale саrе duc la încetarea

procesului penal sau cel puțin la declararea inadmisibilă а ordonanței de punere sub

învinuire și а rechizitoriului.

Însă, instanța de apel, în virtutea саrасtеrului devolutiv al apelului, nu а

întreprins nici о acțiune în vederea rераrării еrоrilоr comise. La fel, о eroare grаvă fiind

și încălcarea competenței teritoriale la efectuarea acțiunilor de urmărirе реnаlă și lа

judecarea cauzei.

La fel, recurentul а prezentat în instanță о mulțime de рrоbе, înscrisuri și acte,

confirmând nevinovăția inculpatei, iar instanța nici nu s-a expus în soluția sa privind

admiterea, respingerea sau analiza prin prisma соrоbоrării cu probele prezente.

Actele și acțiunile de urmărirе реnаlă sunt nule dat fiind faptul сă sunt efectuate

de ofițeri de urmărirе реnаlă admiși în рrосеs, fără respectarea strictă а prevederilor

Codului de рrосеdură penală.

Totodată, pretinsul succesor al părții vătămate, Țugulea Elena nu a avut niciodată

calitatea de succesor.

Pretinsele probe admise de către instanță la dosar nu reprezintă decât niște date

eronate prezentate de Serviciul Vamal.

În instanța de fond, declarațiile martorului Zincenco-Marin Vitalie au fost

denaturate și nu corespund celor declarate, din motiv că nu s-au păstrat înregistrările

audio, nu pot fi contrapuse cu cele declarate de fapt. Iar instanța de apel a respins

demersul de audiere a acestui martor.

Referitor la recipisa de pe care se presupune că au fost făcute expertize, nu a fost

niciodată disigilată, respectiv nu s-a efectuat expertiza, dacă aceasta elementar nu a fost

scoasă din plicul sigilat ulterior. La fel, la materialele cauzei lipsesc mostrele

comparative de scris în raport cu care se presupune că s-a efectuat expertiza.

Procesul-verbal al ședinței de judecată conține anumite erori.

Nici acuzarea, nici instanțele nu au determinat care este totuși învinuirea adusă

inculpaților, or, învinuirea înaintată nu corespunde exigențelor prevăzute de art. 6 alin.

(3) lit. a) CtEDO, art. 23, 26 Constituția RM, art. 7, 17, 281 Cod de procedură penală,

deoarece acuzatorul de stat nu a indicat concret care este învinuirea adusă inculpaților.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 16)

Cod de procedură penală.

Judecând recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

când acesta este expus neclar, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și

pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii

faptei. Conform art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional al

faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit

faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi. În corespundere cu art. 385

alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul

este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să pună la baza

hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală

măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului. Conform cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare

a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Potrivit art. 61 și 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Conform art. 395 alin. (1) pct. 3),

alin. (3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să

fie arătate categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune

constatată ca dovedită, pedeapsa definitivă pe care urmează să o execute. În toate

cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încât la executarea sentinței să nu apară

niciun fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite de instanța

de judecată.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să

aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. În cazul în

care apare necesitatea de a reîncadra juridic fapta, pentru săvârșirea căreia inculpatul

nu a fost pus sub învinuire, instanța trebuie să țină cont că o astfel de modificare a

încadrării juridice este posibilă numai când acțiunile inculpatului, ce urmează a fi

încadrate în baza altei legi, i-au fost imputate, nu conțin semnele unei infracțiuni mai

grave și învinuirea pentru acestea nu se deosebește în mare măsură după circumstanțele

reale ale cauzei de învinuirea înaintată definitiv, susținută de procuror în cadrul

judecării cauzei, iar modificarea învinuirii nu înrăutățește situația inculpatului și nu

afectează dreptul lui la apărare. Învinuirea se consideră mai gravă când în învinuire

se introduc fapte și episoade adăugătoare, care nu au fost puse la baza învinuirii

inculpatului inițial, semne calificative care majorează volumul învinuirii, deși nu

modifică estimația juridică a celor săvârșite. Drept învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început urmează de considerat orice altă

modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,

imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul

faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare (Hotărârea Plenului CSJ

nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 23., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) constatând divergent în faptele criminale, considerate ca fiind dovedite, că

inculpații: „…urmărind scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane..., adică de dobândire prin înșelăciune a bunurilor defunctului Țugulea Dorin, în sumă

totală de 8 233 689,92 lei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte minciunoase în privința

calității substanțiale ale obiectului cererii de chemare în judecată privind încasarea datoriei... ”, a

demonstrat că nu a judecat cauza în limita și în raport cu circumstanțele concrete de

fapt și de drept formulate în învinuire.

Ori, potrivit rechizitoriului (f.d. 211-214) inculpații sunt acuzați că au comis:

„...tentativa de excrocherie, adică de dobândire a bunurilor altei persoane prin înșelăciune...”, iar

conform ordonanțelor de modificare a învinuirii din 25.09.3018 (f.d. 61-66) că ei au

comis: „...tentativa de excrocherie, adică de dobândire a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința

calității substanțiale ale obiectului actului juridic nul sau anulabil...”, în faptele constatate

fiind prezente calificativele normelor de drept invocate în ambele învinuiri.

Astfel, este absolut neclar în baza cărei învinuiri, totuși, a judecat cauza de pe

rol;

b) nu a coroborat recalificarea acțiunilor inculpaților, prin ordonanțele de

modificare a învinuirii din 25.09.3018 (f.d. 61-66), pe art. 27, 190 alin. (5) Cod penal,

conform calificativelor: „prin inducerea în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității substanțiale ale obiectului actului juridic

nul sau anulabil...” cu prescripțiile din art. 8, 10 Cod penal și jurisprudența națională

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 23., 39., 41.),

sub aspectul că, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost decriminalizată

după modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în

vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul

infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația

persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv, acțiunile făptuitorului

urmau a fi încadrate conform legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei (pct.

din decizie).

Ori, reîncadrarea acțiunilor inculpaților în baza art. 27, 190 alin. (5), în redacția

nouă, în vigoare din 17.08.2018, conform indicelor: „...prin inducerea în eroare a mai

multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității

substanțiale ale obiectului actului juridic nul sau anulabil...”, contravine prevederilor art. 66

alin. (1), (2) pct. 1) și art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 10 Cod penal,

deoarece aceste calificative, care majorează volumul învinuirii inițiale, nu existau la

momentul săvârșirii faptei, iar asemenea împrejurări de fapt și de drept, care nu au fost

puse la baza învinuirii inculpatului inițial, nici nu se regăsesc în faptele constatate de

instanța de fond, în care, de altfel, divergent în raport cu noua calificare juridică a

acestora, este stabilit că inculpatul, totuși, a săvârșit infracțiunile: „prin înșelăciune și

abuz de încredere” (pct. 2. din decizie).

Mai mult, nu a fost elucidată, în niciun fel, esența elementelor și împrejurărilor:

„...prin inducerea în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința calității substanțiale ale obiectului actului juridic nul sau anulabil, care

este, conform învinuirii – cererea de chemare în judecată privind încasarea datoriei...,

inclusiv în coroborare cu acțiunile infracționale concrete și împrejurările de fapt

incriminate inculpaților prin ordonanțele de modificare a învinuirii din 25.09.3018 (f.d.

61-66);

c) constatând în descriptiv că: „...Moscovici Veaceslav, prin acțiunile sale intenționate a

fost organizatorul confecționării, deținerii și folosirii recipisei..., și organizatorul tentativei de

escrocherie, comisă de către mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari,

adică de dobândire prin înșelăciune a bunurilor defunctului Țugulea Dorin, în sumă totală de 8 233

689,92 lei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte minciunoase în privința calității substanțiale

ale obiectului cererii de chemare în judecată privind încasarea datoriei de la acesta..., Moscovici

Alexandra a fost complice la confecționarea recipisei și complice la tentativa de escrocherie, comisă

de către mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, adică de dobândire

prin înșelăciune a bunurilor defunctului Țugulea Dorin, în sumă totală de 8 233 689,92 lei, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității substanțiale ale obiectului

cererii de chemare în judecată privind încasarea datoriei de la acesta...”, le-a încadrat ulterior

acțiunile în baza: „art. 42, 361 alin. (2) lit. b) și 27, 190 alin. (5) Cod penal, ca participația la

tentativa de escrocherie, comisă de către mai multe persoane, în proporții deosebit de mari și

complicitatea la confecționarea documentelor oficiale false, săvârșită de mai multe persoane, care

acordă drepturi”, neindicând aliniatele art. 42 Cod penal și calificativele respective din

acestrea, cât și de ce a exclus calificativele imputate lor prin rechizitoriu (f.d. 61-66) –

prin înșelăciune..., deținerii și folosirii documentelor oficiale false... (Moscovici V.), sau prin

ordonanțele de modificare a învinuirii din 25.09.3018 (f.d. 61-66) - prin inducerea în eroare

a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității

substanțiale ale obiectului actului juridic nul sau anulabil…, ..., deținerii și folosirii documentelor

oficiale false... (Moscovici V.).

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis, condamnând inculpatul Moscovici V. pe

art. 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b), 27, 190 alin. (5) Cod penal, iar inculpata Moscovici

A. în baza art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b), 27, 190 alin. (5) Cod penal;

d) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate

în rechizitoriu sau în ordonanțele de modificare a învinuirii din 25.09.3018, neindicând

motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării, în special cele invocate în

ședința instanței de fond, repetate în apel și recurs ordinar (pct. 3.1. - 3.3., 5.1., 5.2. din

decizie).

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de

sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și

ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care

urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor

să poată fi supuse controlului judiciar;

e) la stabilirea pedepsei, a indicat în descriptiv, absolut sumar și neclar, că: „a

ținut cont că inculpații nu și-au recunoscut vina, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se

află și, luând în considerație vârsta adultă a Alexandrei Moscovici, a.n. xxxx, este posibil de a aplica

față de aceasta prevederile art. 79 alin. (3) Cod penal, dar fără a indica temeiurile și efectele

aplicării prevederilor art. 79 alin. (1) și (3) Cod penal în raport cu circumstanțele

atenuante și agravante vizând inculpata Moscovici A., cât și neconstatând că inculpații

ar fi comis infracțiunea prevăzută la art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal prin tentativă –

circumstanță neimputată ultimilor nici prin învinuirile formulate.

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis, stabilind pedeapsa inculpatului Moscovici

V. pe art. 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 81 alin. (3) Cod

penal (

Mărimea pedepsei pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din

maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru

), iar inculpatei Moscovici A. pe art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b)

infracțiunea consumată

Cod penal, cu aplicarea art. 81 alin. (3) Cod penal, și în baza art. 42 alin. (5), 190

alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 79 alin (3) Cod penal.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind

expus neclar.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 CPP,

întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale

în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond și indicând că: „...instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, dând faptelor săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat..., acțiunile acestora se încadrează în baza art. 42, 361 alin. (2) lit. b) și art.

27, 190 alin. (5) Cod penal, ca participația la tentativa de escrocherie, comisă de către mai multe

persoane, în proporții deosebit de mari și complicitatea la confecționarea documentelor oficiale

false, săvârșită de mai multe persoane, care acordă drepturi..., fapt ce a demonstrat scopul

inculpaților de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința calității substanțiale ale obiectului cererii de chemare în judecată privind

încasarea datoriei de la defunctul Țugulea Dorin..., la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, ținând cont de prevederile

art. 81 alin. (3) și art. 79 alin. (3) Cod penal...”, le-a repetat întocmai, nu a desființat sentința,

cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;