1ra-2115/21 — art.164 alin.2 lit e CP

1ra-2115/21 — art.164 alin.2 lit e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2115/21

1-18086172-01-1ra-11112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana și de către

succesorul părții vătămate Osipov Nina, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2021, în cauza penală în

privința lui

Stici Sergiu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXXX

și

Mironaș Gheorghe XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.02.2018 – 14.02.2020;

Instanța de apel: 05.03.2020 – 14.07.2021;

Instanța de recurs: 11.11.2021– 29.03.2022.

a c o n s t a t a t :

procesul penal a fost încetat în privința lui Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe în

baza art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal Cod penal, în legătură cu faptul că s-au

stabilit circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a inculpaților.

urmărire penală Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe, sunt învinuiți că pe 12.06.2006,

la aproximativ ora 20:00 min., se aflau în barul „XXXXX” amplasat pe XXXXX,

împreună cu Stici Natalia. În același local petreceau timpul și cet. Osipov Iacob,

care era împreună cu fiica Susanu Natalia și soții Marina Artur și Tatiana.

1

În timp ce se aflau în local, între Osipov Iacob și Stici Sergiu, existând relații

tensionate acumulate pe parcursul a mai multor ani, s-a iscat un conflict verbal,

care a fost aplanat pe moment.

Ulterior, Osipov Iacob împreună cu fiica Susanu Natalia și soții Marina

Artur și Tatiana au mers în barul ”XXXXXX” amplasat pe XXXXX, unde au mai

servit băuturi spirtoase, împreună cu Cuznețov Serghei. În timp ce se aflau în local,

la barul ”XXXXXX”, intenționat, cu scopul de a-i urmări, au venit și Mironaș

Gheorghe, Stici Sergiu și Stici Natalia.

Aproximativ la ora 24.00, după ce persoanele au ieșit din bar, din motive de

răzbunare asupra lui Osipov Iacob, cu scopul de răpire a acestuia, cunoscând

despre faptul că ultimul se află în stare de ebrietate avansată și se îndreaptă spre

domiciliul său amplasat pe str. XXXXX, Stici Sergiu împreună cu Mironaș

Gheorghe s-au deplasat din urma lor până în apropierea casei unde locuiește cet.

Stici Natalia.

În continuarea acțiunilor lor criminale, îndreptate spre răpirea lui Osipov

Iacob, conform rolurilor împărțite, Stici Sergiu 1-a așteptat pe cet. Osipov Iacob în

drum ce duce spre domiciliul ultimului amplasat pe XXXXX, iar Mironaș

Gheorghe a rămas la volanul automobilului de model „XXXXX” cu n/î XXXXX.

Ajungând în apropierea casei nr.5 din str. XXXXX, Osipov Iacob care era

împreună cu fiica sa Natalia Susanu și Cîrlig Vasile, a fost oprit de către Stici

Sergiu, care sub pretextul de a liniști neînțelegerea apărută anterior, abuzând de

încredere și folosindu-se de faptul că Osipov Iacob este în stare de ebrietate

avansată, i-a propus ultimului să meargă împreună în satul XXXXX, motivând că e

Hramul satului, pentru a mai consuma băuturi alcoolice.

La început Osipov Iacob a refuzat propunerea, însă la insistența lui Stici

Sergiu, care menționa în repetate rânduri că dorește să servească băuturi alcoolice

în semn de prietenie și să nu aibă careva temeri și că îl va aduce înapoi acasă,

abuzând de încrederea lui Osipov Iacob 1-a determinat pe ultimul să cadă de acord.

Ca rezultat al comportamentului sfidător a lui Stici Sergiu, cet. Iacob Osipov

nedorind să arate inferioritate față de ultimul, considerând că este stăpân pe

situație, a urcat în automobilul de model „XXXXX” cu n/î XXXXX la volanul

căreia se afla Mironaș Gheorghe, pe bancheta din față a pasagerului, iar Stici

Sergiu pe bancheta din spate. În momentul când a încercat să urce și cet. Vasile

Cîrlig pe bancheta din spate lângă Stici Sergiu pentru a merge și el împreună cu ei

să servească băuturi alcoolice, Stici Sergiu 1-a împins din automobil și a închis ușa

menționând că merge doar Osipov Iacob.

După aceasta, Stici Sergiu împreună cu Mironaș Gheorghe, prin înșelăciune

și-au realizat intenția criminală, transportându-l pe Osipov Iacob într-o direcție

necunoscută. Din momentul răpirii, locul aflării lui Osipov Iacob nu este cunoscut,

prin Hotărârea Judecătoriei Orhei din 29.03.2012, fiind declarat ca decedat în

împrejurări necunoscute.

Astfel, prin acțiunile intenționate Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe s-au

2

învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal, după

indicii calificativi – „Răpirea persoanei, săvârșită de două persoane”.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că, vinovăția lui Stici Sergiu

și Mironaș Gheorghe în comiterea infracțiunii încriminate se dovedește pe deplin

prin cumulul de probe pertinente și concludente prezentate de către partea acuzării,

care privite în coroborare dovedesc incontestabil vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Instanța de judecată și-a motivat soluția prin invocarea principiul non bis in

idem, dat fiind faptul că în cadrul unei alte cauze penale Stici Sergiu și Mironaș

Gheorghe au fost puși sub învinuire pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de

art.145 alin.(2) lit. a) și i) Cod penal, pentru săvârșirea - omorul intenționat al unei

persoane, săvârșit cu premeditare, de două persoane.

Astfel, instanța de judecată a reținut că pentru aceleași fapte legate în timp și

spațiu ce implica aceleași persoane, s-a dispus începerea urmăririi penale sub altă

componență, dar pe aceleași circumstanțe de fapt.

Totodată, în sentință a fost menționat precum că toate probele care au fost

puse de procuror la baza învinuirii potrivit art.145 alin.(2) lit. a) și i) Codul penal,

au fost puse la baza învinuirii în conformitate cu art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal.

În aceste circumstanțe, procurorul a considerat că sentința este ilegală și

urmează a fi casată, din motiv că instanța de judecată incorect, făcând abstracție de

probele și argumentele prezentate de partea acuzării și fără a se expune asupra

vinovăției inculpaților, a hotărât încetarea procesului penal privind faptul comiterii

de către Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe a infracțiunii prevăzute de art.164 alin.

(2) lit. e) Cod penal, în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, pe

motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspundere penală.

Așadar, art.7 Cod penal prevede că nimeni nu poate fi supus de două ori

urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă, iar art.22 Cod de

procedură penală stipulează că nimeni nu poate fi urmărit penal sau judecat pentru

săvârșirea faptei penale cu privire la care a fost emisă o ordonanță neanulată de

încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală și/sau de

clasare a cauzei sau de refuz în pornirea urmăririi penale ori cu privire la care a

fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau

încetare a procesului penal .

Prin urmare, procurorul a indicat că fiind efectuat un studiu comparativ al

principiului „non bis in idem” statuat la art. 22 din Codul de procedură penală, prin

prisma normelor art. 4 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene pentru Apărarea

3

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, se stabilesc anumite condiții

cadru de aplicare a acestui principiu în fond. Pentru a invoca dreptul pe care acesta

îl consacră, este necesar ca persoana să fi suferit o condamnare sau să fi fost achitat,

ori să se fi dispus încetarea, scoaterea sau clasarea urmăririi pentru fapta cu privire

la care este din nou urmărit sau judecat.

Drept consecință, procurorul a conchis că instanța în mod eronat a dispus

încetarea procesului penal in privința lui Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe, or în

privința acestora nu există vreo hotărâre judecătorească irevocabilă sau vreo

ordonanță a organului de urmărire penală privind încetarea, scoaterea sau clasarea

urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii ce li se incriminează;

De asemenea, a fost menționat că instanța de judecată a încălcat prevederile

art.24 alin.(2) Cod de procedură penală conform căruia „Instanța de judecată nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii” și art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală - fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

În sinteza celor relatate, procurorul a concluzionat că instanța de fond a

pronunțat o sentință care este contrară legii și urmează a fi casată, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță.

apelul declarat a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, preia argumentarea

soluției primei instanțe privind încetarea procesului penal în privința lui Stici

Sergiu și Mironaș Gheorghe, în baza art.391 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală și constată temeinicia acesteia.

Astfel, fiind examinate materialele cauzei penale, instanța de apel a stabilit

că toate probele care au fost puse de acuzare la baza învinuirii din 24.11.2016 în

baza art.145 alin.(2) lit. a) și i) Codul penal, au fost puse și la baza învinuirii din

20.11.2017 în baza art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal.

În această ordine de idei, a fost stabilit că atât ordonanța din 24.11.2016 prin

care Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe au fost puși sub învinuire pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. a) și i) Cod penal - săvârșirea omorului

lui Osipov Iacob, cât și ordonanța din 20.11.2017 prin care Stici Sergiu și Mironaș

Gheorghe au fost puși sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal - răpirea lui Osipov Iacob, săvârșită de două

persoane, parvin de la o autoritate competentă a statului - Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.

În acest context, instanța de apel a constatat că prin acțiunilor procesuale

derulate pe cauză în raport cu ordonanța de învinuire din 24.11.2016, prin care

Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe au fost puși sub învinuire pentru faptul omorului

4

lui Osipov Iacob, se atestă lipsa unei ordonanțe de scoatere a lui Stici Sergiu și

Mironaș Gheorghe de sub urmărire penală în cauza penală nr. XXXXX.

Totodată, instanța de apel a notat că pentru aceleași fapte legate în timp și

spațiu ce implică aceleași persoane, la 17.11.2017 s-a dispus începerea urmăririi

penale sub altă componență, în baza art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal, dar pe același

circumstanțe de fapt. Cauzele penale nr. XXXXX și nr. XXXXX, nefiind conexate.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a evidențiat că la împlinirea a 12

luni de la pornirea urmăririi penale în baza art.145 alin.(2) lit. a) și i) Cod penal,

sub auspiciile infracțiunii de răpire a lui Osipov Iacob, prin noua ordonanță din

17.11.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru aceleași fapte legate în

timp și spațiu, inclusiv pentru aceleași persoane, fiind diferită doar calificarea

juridică.

În lumina considerațiunilor relatate supra, a fost atestate existența a două

ordonanțe de punere sub învinuire care prevăd aceleași circumstanțe de fapt. Adică,

prin două acte diferite, inculpaților Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe, li se

incriminează aceeași faptă cu două calificări (circumstanțe de drept) diferite,

acțiuni desfășurate contrar principiului de drept procesual penal prevăzut la art.22

alin.(1) Cod de procedură penală, care reglementează că nimeni nu poate fi urmărit

de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de

mai multe ori pentru aceeași faptă.

În opinia instanței de apel pornirea urmăririi penale în mod repetat pentru

aceeași faptă, dar cu două calificări (circumstanțe de drept) diferite, echivalează cu

încălcarea principiul fundamental non bis in idem statuat la art.7 alin.(2) din Codul

penal – nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale

pentru una și aceeași faptă.

Respectiv, instanța de apel a reținut că punerea sub învinuirea a inculpaților

în baza art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal, nu poate fi raportat nici la prevederile

art.63 alin.(6) Cod de procedură penală, deoarece fapta imputabilă a rămas aceiași,

care a fost indicată și în ordonanța din 24.11.2016, iar incriminarea aceleiași fapte

cu două calificări diferite este contrară principiului fundamental de drept procesual

penal prevăzut la art.22 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit căruia nimeni nu

poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța

judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Referitor la alegațiile procurorului în cererea de apel instanța de apel a

indicat că urmează a fi respinse ca fiind nefondate, având în vedere prevederile §

52 al Hotărârii Curții Constituționale nr.12 din 14 mai 2015 privind excepția de

neconstituționalitate a art.287 alin.(1) Cod de procedură penală și Deciziei Curții

Constituționale din 19 iunie 2018, privind excepția de neconstituționalitate a unor

prevederi de la art.275 pct. 8) Cod de procedură penală, care se armonizează cu

prevederile jurisprudenței CEDO (cauza Zolotuhin vs Rusia), în care Curtea a

menționat că, art.4 al Protocolului nr.7 trebuie să fie înțeles în sensul că se

interzice urmărirea penală sau judecarea unei persoane pentru două „infracțiuni” în

5

măsura în care aceasta are la origine fapte identice sau care sânt în mod substanțial

aceleași fapte.

În plus, instanța de apel a subliniat că în scrisoarea nr. XXXXX din

14.12.2020 expediată în adresa procurorului-șef al Procuraturii de Circumscripție

Chișinău, adjunctul interimar al procurorului șef al PCCOCS s-a menționat că la

acel moment cauza penală nr. XXXXX de învinuire a lui Stici Sergiu și Mironaș

Gheorghe în baza art.145 alin.(2) lit. a) și i) din Codul penal este suspendată pe

faptul comiterii omorului lui Osipov Iacob este suspendată.

Instanța de apel a accentuat că, instanța de fond, conducându-se de

prevederile art.6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, corect a dispus încetarea procesului penal în

privința lui Stici Sergiu si Mironas Gheorghe, învinuiți de comiterea infracțiunii de

art.164 alin.(2) lit. e) Cod penal, pe motiv că s-au stabilit circumstanțe prevăzute de

lege care exclud posibilitatea tragerii la răspundere penală a acestora.

Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet

de judecată.

În motivarea recursului declarat, recurenta a indicat că la emiterea sentinței

de încetare a procesului penal în privința inculpaților pe motivul că există

circumstanțe care condiționează tragerea la răspundere penală, instanța nu a

respectat regimul motivării soluției, or motivarea soluției, în cazul din speța supusă

examinării este expus neclar.

Instanța de apel a comis aceiași eroare judiciară prin menținerea sentinței.

Argumentele esențiale expuse în fond, nu au primit aprecierea instanței care, le-a

respins și a menționat că, la pronunțarea soluției în partea încetării procesului, în

genere nu a fost acordată deplină eficiență prevederilor art.art.101, 384, 391 și 394

alin.(4) Cod de procedură penală, aceste concluzii nefiind în corespundere cu

prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19 iunie 2006

„Privind sentința judecătorească”, fără a da răspunsuri la toate chestiunile

prevăzute în articolul 385 Cod de procedură penală.

La fel, succesorul părții vătămate a indicat că instanțele de judecată

superficial au motivat de ce au lăsat fără examinare acțiunea civilă în partea

prejudiciului material și moral.

5.1. Procurorul, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor menționate în cererea de apel (pct. 3 din prezenta decizie).

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise cu casarea deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.

6

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând recursurile declarate de către succesorul părții vătămate Osipov

Nina și de către procuror, instanța de recurs constată că sunt bazate pe aceleași

temeiuri, fiind invocate în principiu aceleași argumente, prin urmare asupra

acestora Colegiul penal lărgit se va expune concomitent.

Drept temei pentru declararea recursurilor, titularii acestora, fac trimitere la

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, criticile recurenților se axează pe ideea că, instanța de apel greșit a

menținut hotărârea primei instanței prin care a fost încetat procesul penal în

legătură cu faptul că s-au stabilit circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

penală a inculpaților.

În acest context, instanța de recurs menționează că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra următoarelor încălcări procedurale comise de prima instanță.

Astfel, nu a respectat procedura de încetare a cauzei penale, deoarece

bazându-se pe prevederile art.332 Cod de procedură penală, nu a încetat procesul

penal în cadrul ședinței preliminare, ci examinând cauza în fond potrivit procedurii

generale, urmând să primească o soluție în conformitate cu art.385 Cod de

procedură penală.

În mod neîntemeiat a examinat cauza în procedura generală, ca ulterior să

înceteze procesul în temeiul art. 332 Cod de procedură penală, adoptând o sentință

care se exclude reciproc. Adică instanța de fond nu a respectat procedura de

încetare a procesului penal, enunțată supra, nefiind clar, nedescriind fapta

criminală, considerată ca fiind dovedită în descriptiv, dar încetând procesul penal

pe motivul că există alte circumstanțe care exclude urmărirea penală, ne fiind clar

ce sentință a fost pronunțată - de încetare a procesului penal pe motive de

reabilitare, sau de nereabilitare, în descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate

fiind prezente elementele ambilor categorii de hotărâri judiciare, care prin esența

lor se exclud reciproc.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit subliniază că, hotărârea

adoptată în baza art.332 alin.(1) Cod de procedură penală este neîntemeiată.

7

Drept urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

Mai mult, în descriptiv nu a fost constatată și descrisă fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, deci nu a indicat locul, timpul, modul săvârșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care

se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe. Or, indicând în descriptiv că inculpații: „, Stici Sergiu și

Mironaș Gheorghe au fost învinuiți pentru faptul că..." - element al unei sentințe

de achitare, ulterior nu a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, iar

în dispozitiv a constatat că se încetează procesul penal conform art.332 Cod de

procedură penală, dar lipsind soluția de încetare a cauzei.

Pe de altă parte, Colegiul penal lărgit conchide că potrivit art.325 alin.(1)

Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură

penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. În

pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului sentinței,

instanța de fond nu a judecat cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

depășind acuzațiile indicate în rechizitoriu.

Prin urmare, este necesar de atrasă o atenție deosebită și la divergentele

esențiale din sentință care după motivare este una diametral opusă. Instanța de apel

acceptându-le și păstrând aceste erori.

Așadar, de către prima instanță a fost indicat că „Instanța nu se va expune

vizavi de legalitatea și temeinicia ordonanței din 02/09/2016, întrucât nu a fost

sesizată asupra realizării controlului judiciar, inclusiv nu a fost contestată de către

părțile interesate”.

Deci, inculpații nu au contestat ordonanța procurorului general în baza

art.313 Cod de procedură penală, astfel acceptând legitimitatea acesteia.

În lumina considerațiunilor relatate supra, Colegiul penal lărgit notează că

principiul non bis in idem, este inaplicabil speței deduse judecății, dat fiind faptul

că, procesul penal în privința lui Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe în baza art.145

alin (2) Cod penal nu a fost încetat, nu există o hotărâre neanulată de neîncepere a

urmăririi penale pe aceleași acuzații, de fapt că acestora le-a fost schimbată

acuzarea, din care motiv, nu există circumstanțe prevăzute de lege care

condiționează excluderea sau, după caz, ar impune excluderea urmăririi penale.

Precum rezultă din materialele cauzei penale, în privința lui Stici Sergiu și

Mironaș Gheorghe nu există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale

pe aceleași acuzații, iar principiul non bis in idem în cauza supusă judecării, este

aplicat de către instanțele de fond și apel, fără o argumentare suficient de

întemeiată, care să fie bazată pe normele de procedură penală.

De asemenea, în vederea elucidării semnificației sintagmei „Hotărâre

definitivă”, se statuează că potrivit prevederilor art.467 alin.(l) Cod de procedură

8

penală, hotărârile judecătorești definitive și ordonanțele procurorului privind

scoaterea persoanei de sub urmărire penală sunt obligatorii pentru toate persoanele

fizice și juridice, și au putere executorie pe întregul teritoriu al Republicii Moldova.

În situația dată, pe faptul comiterii de către Stici Sergiu și Mironaș Gheorghe

a infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) Cod penal, nu există o decizie definitivă

în sensul art.467 Cod de procedură penală, deoarece cauza nu a fost încetată, deci

lipsind o hotărâre definitivă și irevocabilă de încetare a procesului penal.

Prin urmare, argumentele instanțelor inferioare sunt nepotrivite de încetare a

procesului penal, atâta timp cât nu există o soluție definitive și irevocabilă,

circumstanță care este esențială prin prisma art.22 Cod de procedură penală.

Din consecutivitate enunțată rezultă cert că, la emiterea sentinței de încetare

a procesului penal în privința inculpaților pe motivul că - există circumstanțe care

condiționează tragerea la răspundere penală, instanța nu a respectat regimul

motivării soluției, or, motivarea soluției, în cazul din speța supusă examinării este

expusă în mod generic și neclar.

Instanța de apel a comis aceiași eroare judiciară prin menținerea sentinței.

Argumentele esențiale expuse în fond, nu au primit aprecierea instanței care, le-a

respins și a menționat că, la pronunțarea soluției în partea încetării procesului, în

genere nu a fost acordată deplină eficiență prevederilor art.art.101, 384, și 394

alin.(4) Cod de procedură penală, aceste concluzii nefiind în corespundere cu

prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.5 din 19 iunie 2006

„Privind sentința judecătorească", fără a da răspunsuri clare la toate chestiunile

prevăzute în articolul 385 Cod de procedură penală.

În opinia Colegiului penal lărgit instanța de apel în mod imperios urma să

dezvăluie necesitatea încetării procesului penal pe temeiul că, există circumstanțe

care condiționează tragerea la răspundere penală, or, această abordare de drept

procesul nu putea fi invocată declarativ și expusă într-o formulă extrem de vagă,

devreme ce potrivit prevederilor art.6 alin.(1) din Convenție, instanțele de judecată

la examinarea cauzei au obligația de a-și motiva hotărârile.

În sinteza celor relatate, Colegiul penal lărgit reține că, împrejurările

statuate în decizia recurată, nu sunt cuprinse motivele legale pe care se întemeiază

soluția, instanța de apel eronat a încetat procesul penal în temeiul art.332 Cod de

procedură penală, încetând nejustificat și inechitabil procesul penal în raport cu

situația factologică.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul penal lărgit conchide că, erorile

de drept constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct.6) art.427 Cod de

procedură penală, deoarece, instanța de apel nu a respectat prevederile art.414 Cod

de procedură penală.

Ținând cont de faptul că, erorile comise de către instanță de apel, nu pot fi

reparate în instanța de recurs, decizia atacată urmează a fi casată, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanță de apel urmează să se conducă de prevederile

9

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana și de către succesorul părții vătămate

Osipov Nina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

14 iulie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Stici Sergiu XXXXX și

Mironaș Gheorghe XXXXX, dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 12 mai 2022.

.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

10