1ra-1885/21 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1885/21 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1885/21

1-19138219-01-1ra-26082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate

de către avocații Pelevaniuc Alla și Pleșca Corneliu în numele inculpatului, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 mai 2021 și a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

28 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui

Pogudin Pavel xxxxxxx, născut la

xxxxxxxx, originar și domiciliat în

xxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.08.2019 – 28.01.2021;

Instanța de apel: 22.02.2021 – 12.05.2021;

Instanța de recurs: 26.08.2021 – 26.01.2022.

A C O N S T A T A T :

28 ianuarie 2021, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Pogudin Pavel a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 8 (opt)

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 89 alin. (2) lit. a), 90 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Pogudin Pavel,

pentru un termen de probațiune de 4 (patru) ani.

Pogudin Pavel la data de 08 iulie 2019, aproximativ ora 11:34 – 12:10, fiind

privat prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 4-925/16 din

20 octombrie 2016 (definitivă din 07 noiembrie 2016), de dreptul de a conduce

vehicule pe un termen de 3 ani, a condus automobilul de model „xxxxxxx” cu

n/î xxxxxxx, până la adresa mun. Chișinău, str. xxxxxxx xxxxxxx. Ulterior, în

momentul în care a fost stopat de către agenții de poliție ai unui echipaj INP și

a fost suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a

1

acceptat propunerea de efectuare la fața locului a alcooltestului „Drager”, care

a indicat 0,30 mg/l alcool în aerul expirat, însă după conducerea lui la DRN,

pentru a fi testat în vederea constatării stării de ebrietate și naturii ei,

Pogudin Pavel a refuzat trecerea examenului medical și recoltarea probelor

biologice.

Acțiunile lui Pogudin Pavel, au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, adică refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului

de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice

în cadrul acestui examen medical săvârșite de către o persoană care este privată

de dreptul de a conduce mijloace de transport.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Pogudin Pavel să-i fie stabilită pedeapsa de 8 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a indicat, că în speță s-a stabilit circumstanța

agravantă în privința lui Pogudin Pavel, săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau

pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

Prin urmare, a invocat partea acuzării prevederile art. 61, 75 alin. (1)

Cod penal, și jurisprudența CtEDO potrivit căreia pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea unei hotărâri ar trebui să evidențieze că au fost

examinate cu adevărat chestiunile esențiale ce au fost prezentate.

apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această

parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Pogudin Pavel să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță i-a stabilit lui

Pogudin Pavel o pedeapsă prea aspră și consideră că acestuia urmează să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității sau minimul pedepsei sub formă de închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an, potrivit

art. 90 Cod penal.

Astfel, a menționat apărarea că, inculpatul Pogudin Pavel și-a recunoscut

vinovăția, s-a căit sincer de cele săvârșite și a solicitat examinarea cauzei în

baza art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate la faza

urmăririi penale.

De asemenea, a susținut că infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 ore, sau închisoare de până la 1 an. Deoarece cauza

a fost examinată conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură

penală, prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, rezultă că pedeapsa în

cazul dat poate fi stabilită în limitele de la 133 până la 160 de ore muncă

2

neremunerată în folosul comunității sau de la 3 luni până la 8 luni închisoare.

În acest context, apărarea a precizat că, inculpatul a solicitat să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă și anume sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, pe care este de acord să o execute, reiterând că infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, face partea din categoria celor ușoare

și cauza a fost examinată pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale,

conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea apărării, admis apelul

procurorului, casată parțial sentința primei instanțe, în partea stabilirii

pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această

parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Pogudin Pavel, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, la 8 (opt) luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, încadrând fapta săvârșită corespunzător

probelor administrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, care au fost corect

apreciate, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a stabilit, că în cadrul primei instanțe inculpatul a

declarat că îi sunt cunoscute probele administrate la faza urmăririi penale, își

recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate și nu dorește

administrarea altor probe, astfel că în conformitate cu art. 3641 alin. (1) Cod de

procedură penală, a depus o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în

baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale (f.d.109), iar prima

instanță a admis cererea inculpatului și a procedat la audierea acestuia potrivit

regulilor de audiere a martorului.

Prin urmare, instanța de apel a constatat o motivare amplă și temeinică a

sentinței pronunțate de către prima instanță, cu privire la procesul de evaluare

și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin

rechizitoriu inculpatului Pogudin Pavel, astfel fiind în corespundere cu

exigențele art. 6 CEDO.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Pogudin Pavel, instanța de

apel a stabilit în baza probelor administrate că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, iar sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte.

Referitor la apelul declarat de partea acuzării, reținând prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, instanța de apel a indicat că infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 ore sau cu închisoare de până la 1 an, aceasta face

parte din categoria infracțiunilor ușoare, iar careva circumstanțe atenuante

3

conform art. 76 Cod penal, nu au fost stabilite.

De asemenea, instanța de apel a menționat că sub acest aspect, nu se va

reține în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției de către

inculpat, deoarece judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor

administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor

indicate în rechizitoriu, astfel că pedeapsa care urmează a fi aplicată

inculpatului, se stabilește în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, care prevede o pedeapsă redusă, luându-se în considerație

recunoașterea faptelor.

Totodată, instanța de apel a reținut în privința inculpatului, în calitate de

circumstanță agravantă, conform art. 77 Cod penal, săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

În acest context, instanța de apel a stabilit că prin sentința Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău nr. 1-673/16 din 15 decembrie 2016, a fost încetată

cauza penală de învinuire a lui Pogudin Pavel de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților

(f.d.41), astfel că, potrivit art. 111 alin. (1) lit. a) Cod penal, inculpatul nu are

antecedente penale; prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

nr. 1-112/17 din 07 februarie 2017, a fost încetat procesul penal intentat în

privința lui Pogudin Pavel în baza art. 190 alin. (2) lit. c), 190 alin. (2) lit. c),

190 alin. (2) lit. c), 190 alin. (2) lit. c), 190 alin. (2) lit. c), 190 alin. (2) lit. c),

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, în temeiul art. 2 din Legea privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM nr. 210 din

29 iulie 2016 (f.d.36), astfel că potrivit art. 111 alin. (1) lit. b) Cod penal,

inculpatul nu are antecedente penale; iar prin sentința Judecătoriei Chișinău nr.

1-714/2018 din 20 martie 2019, Pogudin Pavel a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

(f.d.33) de 140 ore.

Reieșind din informația parvenită de la Biroul de Probațiune Rîșcani,

mun. Chișinău, Pogudin Pavel, la data de 13 decembrie 2019 a executat integral

140 ore de muncă neremunerată în folosul comunității conform graficului, și a

fost exclus de la evidență (f.d.108), astfel că potrivit art. 111 alin. (1) lit. e) Cod

penal, inculpatul nu are antecedente penale.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că la 08 iulie 2019, și anume

momentul săvârșirii infracțiunii de către Pogudin Pavel, antecedentele penale

determinate de condamnarea inculpatului prin sentința din 20 martie 2019,

încă nu erau stinse, or acesta a executat integral pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității la data de 13 decembrie 2019. Astfel că,

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, a fost săvârșită de către

inculpatul Pogudin Pavel în timp ce executa pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității care i-a fost stabilită pentru o altă

infracțiune. Așadar, se consideră că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 2641 alin. (4) Cod penal, în stare de recidivă.

Mai mult, instanța de apel a precizat că la stabilirea pedepsei inculpatului,

4

va ține cont de circumstanțele cauzei, precum și de personalitatea inculpatului,

care anterior a fost judecat de mai multe ori potrivit sentințelor indicate supra

și se află la evidența medicului narcolog din 06 decembrie 2011 cu diagnoza

„narcomania (opium)” (f.d.107).

De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul că la momentul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, inculpatul era privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport pentru fapte similare, dar nu a

conștientizat gravitatea faptelor săvârșite și în perioada în care se afla privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport, a săvârșit o altă faptă prevăzută de

legea penală. Inculpatul anterior a săvârșit și alte infracțiuni care atentează

inclusiv la siguranța traficului rutier (forma 246, f.d.28, 33, 36, 41, 43).

În acest context, instanța de apel a respins motivele declarate de către

apărător cu privire la stabilirea lui Pogudin Pavel a unei pedepse mai blânde

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau sub formă de

închisoare în limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 2641 alin. (4)

Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în conformitate

cu art. 90 Cod penal, pentru o perioadă de probațiune de 1 an, dispunând

admiterea argumentelor invocate de către procuror.

Or, inculpatul nu a făcut concluzii de pe urma condamnărilor anterioare,

nu a pășit pe calea corijării, deși acestuia i-a fost acordată de mai multe ori

posibilitatea de a se corija și a demonstra că cele săvârșite constituie un

incident în biografia sa, însă acestea fiind ignorate, inculpatul a săvârșit o

infracțiune cu intenție, care atentează la relațiile sociale cu privire la siguranța

traficului rutier.

Astfel, instanța de apel a respins solicitarea apărătorului de a-i stabili lui

Pogudin Pavel o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, precizând că anterior de mai multe ori acestuia i-a fost aplicată o

astfel de pedeapsă, care nu a dus la corectarea comportamentului inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că prima instanță corect a conchis

că inculpatului urmează să-i fie stabilită pedeapsă sub formă 8 luni închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, însă pripit a

concluzionat că în privința lui Pogudin Pavel sunt aplicabile prevederile art. 89

alin. (2), 90 alin. (1) Cod penal, în contextul în care, la adoptarea soluției, urma

să țină cont că inculpatul anterior a săvârșit și alte infracțiuni, inclusiv de două

ori fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 Cod

penal, pentru care a fost condamnat inclusiv cu privarea pe un termen de trei

ani de dreptul de a conduce mijloace de transport, însă inculpatul nu s-a

corectat și a săvârșit infracțiunea pentru care este învinuit în prezenta cauză

penală.

În opinia instanței de apel, nu poate fi reținut nici argumentul apărării

potrivit căruia inculpatul are la întreținere un copil minor, menționând în acest

sens că nici acest fapt nu l-a făcut pe inculpat să-și revadă conduita pentru a se

corecta și a deveni un exemplu pentru copilul său.

Reieșind din personalitatea și comportamentul inculpatului, instanța de

apel a conchis că prima instanță eronat a ajuns la concluzia că corectarea și

5

reeducarea lui Pogudin Pavel va fi posibilă prin suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite, cu aplicarea prevederilor art. 89 alin. (2) lit. a) și

90 alin. (1) Cod penal, pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

Consideră instanța de apel că în privința inculpatului Pogudin Pavel,

scopul legii penale va putea fi realizat doar prin stabilirea unei pedepse sub

formă de închisoare cu executare, or, doar o pedeapsă privativă de libertate fără

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este echitabilă la caz și va atinge scopul

legii penale de restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului

Pogudin Pavel, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Analizând circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, urmărind

în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel de înainte și

după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat instanța de apel că este

justificată aplicarea în privința inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 8 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis,

fără ai fi aplicată acestuia instituția suspendării condiționate.

alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de

apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care procesul penal în privința lui Pogudin Pavel învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, să fie încetat conform

art. 60 Cod penal și art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, din motiv că a

intervenit termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

În argumentarea recursului menționează, că sancțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa maximă de până la 1 an

închisoare, și în raport cu art. 16 alin. (2), 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, aceasta

face parte din categoria infracțiunilor ușoare.

Astfel, susține apărarea că, întrucât din momentul săvârșirii infracțiunii

– 08 iulie 2019, au trecut mai mult de 2 ani, consideră că Pogudin Pavel la

moment nu poate fi tras la răspundere penală, invocând prevederile art. 332

alin. (1) Cod de procedură penală, conform cărora în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275

pct. 5) –9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Prin urmare, conchide apărarea că procesul penal intentat în privința lui

Pogudin Pavel, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, urmează a fi încetat din

motiv că a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor

de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Pogudin Pavel să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de 160 ore.

În argumentarea recursului menționează, că instanțele de fond nu au

6

ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal.

Invocând totalitatea circumstanțelor atenuante stabilite în speță, și

anume căința sinceră a inculpatului, conlucrarea cu organul de urmărire

penală, existența la întreținere a doi copii minori, indică apărarea prevederile

art. 78 alin. (1) lit. a) Codul penal.

Prin urmare, consideră apărarea că în privința inculpatului

Pogudin Pavel, va fi echitabilă stabilirea unei pedepse sub formă de 160 ore

muncă neremunerată în folosul comunității, întrucât acesta se caracterizează

pozitiv de la locul de trai, are doi copii minori la întreținere, iar potrivit art. 16

alin. (4) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, face

parte din categoria celor mai puțin grave.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept admise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarată de avocatul Pelevaniuc

Alla în numele inculpatului Pogudin Pavel, instanța de recurs atestă, că titularul

acesteia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel,

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală, care

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept admise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și 11)

există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

7

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu

dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de apărare precum că hotărârea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, aceasta deoarece,

verificând minuțios decizia recurată în raport cu argumentele invocate în apel,

se atestă că apărarea a primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul

dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în speță, nu

constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat. Mai mult, în

conținutul recursului nu au fost descrise care anume din motivele apelului

contrazic dispozitivul deciziei sau care sunt neclaritățile acestuia. .

Colegiul penal menționează, că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat în speță.

De asemenea, instanța de recurs consideră că dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 415 alin. (1)

pct. 1) lit. c) și pct. (2) Cod de procedură penală, din care rezultă că instanța de

apel, judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul, menținând hotărârea

atacată, dacă apelul este nefondat, și admite apelul, casând sentința parțial sau

total, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2), și pronunță o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, iar dispozitivul fiind expus clar.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele apărării privind expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală a lui Pogudin Pavel sub aspectul

temeiului de recurs stipulat la p.11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, Colegiul penal le consideră

neîntemeiate din următoarele considerente.

Conform art. 60 alin. (2) Cod penal, prescripția curge din ziua săvîrșirii

infracțiunii și pînă la data rămânerii definitive a hotărîrii instanței de judecată.

8

Potrivit art. 466 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel.

În acest context, instanța de recurs constată că, infracțiunea de comiterea

căreia a fost recunoscut vinovat Pogudin Pavel, a fost săvârșită la data de

08 iulie 2019, iar decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la data de 12 mai 2021.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Astfel, instanța de recurs reține că, sancțiunea prevăzută de art. 2641

alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa maximă de până la 1 an închisoare, și în

raport cu art. 16 alin. (2) Cod penal, aceasta face parte din categoria

infracțiunilor ușoare.

La caz, termenul de prescripție de tragere la răspundere penală a lui

Pogudin Pavel se calculează din 08 iulie 2019, și urma să expire la

08 iulie 2021, pe când decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la data de 12 mai 2021, respectiv Pogudin Pavel a fost tras la

răspundere penală în interiorul termenului de prescripție de 2 (doi) ani de la

săvârșirea infracțiunii și nu este posibilă aplicarea prevederilor art. 60 alin. (2)

Cod penal.

de către avocatul Pleșca Corneliu în numele inculpatului Pogudin Pavel,

Colegiul penal notează că potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul

este declarat peste termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Din analiza materialelor cauzei penale, Colegiul penal reține că decizia

motivată a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

02 iulie 2021 (f.d. 19-34, vol. II).

La caz, termenul de declarare a recursului se calculează din 03 iulie 2021,

ziua imediat următoare datei pronunțării deciziei motivate și a expirat la

03 august 2021, aceasta fiind și ultima zi de depunere a recursului, pe când

avocatul Pleșca Corneliu în numele inculpatului Pogudin Pavel, a declarat

recursul la 17 septembrie 2021 (f.d. 78-82, vol. II), respectiv cu depășirea

termenului de declarare a acestuia.

Astfel, Colegiul penal stabilește că omisiunea de a respecta termenul de

depunere a recursului nu poate fi imputată instanței de judecată, or, părțile

urmau să se intereseze de soarta dosarului, având obligația de a întreprinde

toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van

Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza Ghirea versus

Moldova din 26 iunie 2012), de a proteja drepturile inculpatului de acces la

9

instanță, inclusiv și de a depune în termenul legal cererea de recurs, fapt însă

ignorat de aceștia, ce în consecință, s-a soldat cu omiterea nejustificată a

termenului de declarare a recursului.

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul

în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Conform art. 231 Cod de procedură penală, termenele stabilite de

prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a

provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel. La

calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va

respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează

procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere

în termen a recursului.

Raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide, că recursul declarat

la data de 19 septembrie 2021 de către avocatul Pleșca Corneliu în numele

inculpatului Pogudin Pavel este inadmisibil, deoarece este declarat peste

termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală în

privința lui Pogudin Pavel xxxxxx:

- cel declarat de către avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, ca

fiind vădit neîntemeiat,

- cel declarat de către avocatul Pleșca Corneliu în numele inculpatului, ca

fiind depus peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 martie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

10