1ra-204/2022 — art. 251 Cp

1ra-204/2022 — art. 251 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-204/2022

1-19124801-01-1ra-09022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 13 iunie 2020 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2021, declarat de inculpatul

Cebanu Marcel XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, mun. XXXXX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.07.2019 - 13.06.2020,

instanța de apel: 14.07.2020 - 21.07.2021,

instanța de recurs: 09.02.2022 - 23.02.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cebanu Marcel a fost

condamnat în baza art. 251 Cod penal, la amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, ce constituie 50.000 lei, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului prejudiciului material cauzat prin

infracțiune în sumă de 224.000 lei.

Sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei Edineț din 11.07.2019 și procesul-

verbal de punere sub sechestru pe bunurile imobile ce aparțin lui Cebanu Marcel din

24.07.2019, a fost menținut, până la executarea sentinței în latura penală și civilă.

administrator al SRL „Reforma CM”, cod fiscal XXXXXXX, cu adresa juridică în r-nul

Edineț, s. Terebna, la 28.08.2017, având scopul utilizării bunurilor sechestrate, acționând

cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, după ce,

la 08.12.2016, pentru neonorarea obligațiilor fiscale în sumă de 615.598 lei, de către

reprezentanții Serviciului Fiscal de Stat prin actul seria AS nr. 0013457, a fost aplicat

1

sechestrul pe 10.000 de borcane cu mazăre conservată cu volumul de 720 ml, masa netă

60 g și 16.000 de borcane de compot de prune cu volumul de 1000 ml, masa netă 920 g.

ce aparțineau SRL „Reforma CM”, bunuri cе i-au fost încredințate acestuia spre păstrare,

contrar obligațiilor stipulate în actul de sechestru menționat, în conformitate cu care a

fost preîntâmpinat despre responsabilitatea ce-i revine pentru delapidare, înstrăinare,

substituire sau tăinuire a bunurilor sechestrate, a descompletat 16.000 de borcane cu

compot de prune în valoare totală de 224.000 lei ce se aflau sub sechestru, nimicind

compotul de prune, iar borcanele rămase fiind utilizate pentru conservarea unei alte

producții, lipsa compotului de prune fiind constatat prin actul de control nr. XXXXXX

din 27.12.2017 întocmit de către reprezentanții Serviciului Fiscal de Stat precum și prin

actul de nimicire din 28.08.2017, aprobat de directorul SRL „Reforma CM” Cebanu M.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și a solicitat să fie

examinată cauza în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, conform art.

364/1 Cod de procedură penală.

Astfel, fiind interogat în ședința de judecată sub jurământ, inculpatul a declarat

că, în anul 2016 activa în calitate de director al SRL „Reforma CM”, care se ocupă cu

creșterea, producerea și prelucrarea produselor agricole, având în gestiune o fabrică de

conserve. La 08.12.2016, Inspectoratul Fiscal a aplicat sechestru pe 10.000 borcane de

mazăre conservată cu volumul de 720 ml. și 16.000 borcane compot de prune cu volumul

de 1 litru, iar el și-a asumat obligațiunea de păstrare a acestora. A înțeles că sechestrul a

fost aplicat pentru stingerea unor datorii fiscale față de stat. În primăvara-vara anului

2017 borcanele cu compot de prune, fiind amplasate aproape de ușa de la intrare în

depozit și deoarece timpul s-a încălzit, au început „a împușca”, din care cauză la

28.08.2017, compotul de prune a fost nimicit în temeiul unui act din aceiași zi, iar

borcanele au fost folosite pentru alte conservări.

Prin prisma tuturor probelor examinate în ședința de judecată, instanța a statuat că

vina inculpatului s-a confirmat în totalitate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 251 Cod

penal, după indicii: utilizarea bunurilor sechestrate în alte scopuri în cazurile nepermise

de lege, săvârșită de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri sau care era

obligată, conform legii, să asigure integritatea lor, concluzionând că corectarea și

corijarea inculpatului este posibilă în condițiile neizolării de societate prin aplicarea unei

pedepse sub formă de amendă.

Totodată, instanța a reținut că în conformitate cu art. 1398 alin. (1), 1428 Cod

civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin

acțiune sau omisiune. Cel prejudiciat trebuie să aducă proba viciului, prejudiciului și a

legăturii cauzale dintre ele.

În ședința judiciară s-a stabilit că, ca urmare a acțiunilor sale, inculpatul a produs

statului un prejudiciu material în sumă totală de 224.000 lei.

Ori, prin acțiunea civilă, susținută în ședința de judecată de către reprezentantul

părții vătămate și civile IFS - Gururin V., s-a solicitat încasarea de la inculpatul în folosul

statului a prejudiciului material în sumă de 224.000 lei.

Dat fiind că acțiunile inculpatului au fost încadrate juridic în baza art. 251 Cod

penal, constatându-se că este autorul infracțiunii imputate, cauzând statului un

prejudiciu material în mărime de 224.000 lei, această sumă urmează a fi încasată de la

inculpat în beneficiul statului, fiind întemeiate și cerințele procurorului privind

2

menținerea sechestrului aplicat pe bunurile ce aparțin lui Cebanu M., întru asigurarea

executării sentinței în latura penală și civilă.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cebanu

M. să fie condamnat la amendă în mărime de 1020 unități convenționale, ce constituie

51.000 lei, fără privarea dreptului de a exercita anumite activități.

Apelanta a invocat că, instanța eronat a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita

prevăzută de art. 251 Cod penal.

Astfel, în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul

beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu amendă.

Ori, sancțiunea art. 251 alin. (1) Cod penal, stabilește în calitate de pedeapsă

amendă în mărime de la 1350 la 1850 unități convenționale.

3.1. A declarat apel și avocatul Baban Nicolae, solicitând casarea sentinței în

partea privind încasarea prejudiciului material și a menținerii sechestrului pe bunurile

lui Cebanu M.

Apelantul a invocat că, inculpatul nu a fost recunoscut ca parte civilmente

responsabilă pe cauza dată, fiind necesar să fie atras în proces și administratorul

insolvabilității.

Art. 251 Cod penal nu prevede cauzarea prejudiciului, iar bunurile au fost

transmise SRL „Reforma CM”.

Instanța nu a cerut explicații la acțiunea civilă și nu a dat apreciere explicațiilor

părții civilmente responsabile, îngrădind dreptul la apărare.

Nimicind compotul expirat din borcane și folosind borcanele la fabricarea altui

produs, borcanele cu noul produs n-au fost realizate la momentul controlului, deci

prejudicial nu a fost concretizat și diferențiat.

Întreprinderea „Reforma CM” la moment se află în proces de insolvabilitate și

reprezentantul IFS a declarat că nu deține informație despre masa debitorială, iar suma

care o datora întreprinderea a fost inclusă în masa debitorială. Una și aceiași datorie nu

poate fi încasată de la persoana fizică și de la persoană juridică.

Menținerea sechestrului nu este întemeiată, fiind aplicat incorect, deoarece

infracțiunea incriminată este una formală și nu materială.

De asemenea, nu se permite a fi pus sechestru pe bunuri care au o valoare mai

mare decât ar fi constatat organul de urmărire penală sau instanța de judecată

(judecătorul de instrucție).

Conform art. 203 pct. (2) Cod procedură penală, punerea sub sechestru a bunurilor

se aplică pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de infracțiune, acțiunea civilă

sau eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor ori a contravalorii

bunurilor prevăzute la art. 106 alin. (2) și art. 1061 Cod penal. Instanța nu a motivat prin

prisma articolelor indicate necesitatea menținerii sechestrului.

apelul avocatului a fost respins ca nefondat, admis apelul procurorului, casată parțial

sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Cebanu Marcel, condamnat în baza art. 251 Cod penal, i-a fost aplicată

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1020 unități convenționale, ce constituie

51.000 lei.

3

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, faptele infractorice săvîrșite de inculpat au fost

confirmate în instanța de fond prin probele administrate, cărora instanța de fond le-a dat

o apreciere obiectivă.

Referitor la încasarea de la inculpat în beneficiul statului a prejudiciului material

cauzat prin infracțiune în sumă de 224.000 lei, nu există temei legal de intervenire a

instanței de apel în aspectul propus de avocat, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, o dată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt dovedite temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

Astfel, instanța de fond a stabilit cu certitudine, că în urma acțiunilor inculpatului

a fost produs statului un prejudiciu material în sumă totală de 224.000 lei.

Reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, Gugurin V. a înaintat în instanța de fond

o acțiune civilă, solicitând încasarea de la inculpatul în folosul statului a prejudiciului

material în sumă de 224.000 lei.

Respectiv, potrivit răspunsului oferit de către Directorul Serviciului Fiscal de Stat,

Pușcuța S., lichidatorului SRL „Reforma CM”, Ciobanu L., la situația din 20.05.2021,

debitorul SRL „Reforma CM”, aflată în procedură de insolvabilitate, înregistrează

creanță istorică de rangul VI în sumă de 388.643,08 lei.

Materialele cauzei atestă, că prin încheierea Judecătoriei Edineț din 11.07.2019 s-

a admis demersul procurorului în Procuratura raionului Edineț, Pascari I., fiind

autorizată sechestrarea bunurilor materiale și anume: punerea sub sechestru a bunurilor

imobile amplasate în extravilanul s. Terebna, r-nul Edineț cu suprafața totală de 12,542

ha, evaluate la prețul de 313.550 lei, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat în

sumă de 224.000 lei cât și în scopul asigurării executării pedepsei amenzii.

Potrivit art. 203 alin. (2) Cod de procedură penală, punerea sub sechestru a

bunurilor se aplică pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de infracțiune,

acțiunea civilă sau eventuala confiscare specială a bunurilor ori a contravalorii bunurilor

utilizate la săvârșirea infracțiunii ori rezultate din infracțiune.

Prin ordonanța procurorului din 27.06.2019, Serviciul Fiscal de Stat a fost

recunoscut parte civilă, suma prejudiciului fiind de 224.000 lei.

Reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, Gugurin V. în ședința instanței de apel

a confirmat faptul, că prejudiciul nu a fost achitat.

Cauza penală a fost judecată în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală, iar recunoașterea celor săvârșite de către inculpat vizează

totalitatea faptelor reținute în rechizitoriu, fapt ce prezumă că inculpatul a acceptat și

acțiunea civilă, deoarece nu a contestat suma prejudiciului pe cauză.

Ținând cont, că Cebanu M. a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 251 Cod penal, pe cauză fiind constatat prejudiciu cauzat Serviciului

Fiscal de Stat în sumă de 224.000, totodată legea procesual-penală permite punerea sub

sechestru a bunurilor, este justă și întemeiată soluția instanței privind menținerea până

la executarea sentințe în latura penală și civilă a sechestrului aplicat prin încheierea

Judecătoriei Edineț din 11.07.2019 și procesul-verbal de punere sub sechestru pe

bunurile imobile ce aparțin lui Cebanu M. din 24.07.2019.

Prin urmare, apelul declarat de avocatul Baban N. în interesele inculpatului este

nefondat.

4

Totodată, sancțiunea art. 251 Cod penal prevede amendă în mărime de la 1350 la

1850 unități convenționale.

Noile limite de pedeapsă cu amendă, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, sunt de la 1012,5 până la 1387 unități convenționale.

Astfel, în speță inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cu amenda mai mică decât

limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 251 Cod penal și solicitarea procurorului în

acest aspect urmează a fi admisă.

și deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

Recurentul a invocat că, fiind dus în eroare atât de către partea acuzării, cât și de

către avocat, până la etapa cercetării judecătorești a depus o cerere prin care a declarat

că își recunoaște integral vina pentru faptele indicate în rechizitoriu, solicitând să fie

examinată cauza în fond în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cerere

acceptată de către instanța.

Totodată, de fiecare dată, atât la audierile la etapa urmăririi penale, cât și la etapa

cercetării judecătorești a declarat că „În primăvara-vara anului 2017 borcanele cu

compot de prune, sechestrate, deoarece erau amplasate aproape de ușa de la intrare în

depozit și deoarece timpul s-a încălzit, au început ”a împușca”, din care cauză la

28.08.2017 compotul de prune a fost nimicit în temeiul unui act din aceiași zi, iar

borcanele au fost folosite pentru alte conservări”.

Aceste bunuri nu au fost însușite, înstrăinate sau tăinuite de către mine în nici într-

un mod. Acest fapt se demonstrează chiar prin probele aduse de către partea acuzării.

Din probele administrate la faza urmăririi penale pot fi deduse câteva circumstanțe

foarte importante: - o parte din bunurile sechestrate au fost nimicite pe motivul că

producția agroalimentară a fost alterată reieșind din condițiile de păstrare, iar aceste

bunuri nu mai puteau fi realizate pentru consumul uman; - înafară de actul de sechestru

aplicat de către funcționarii Inspectoratului Fiscal la 08.12.2016, pe parcursul unui an

de zile, adică până la 27.12.2017 (când a fost întocmit actul de constatare prin care s-a

demonstrat lipsa parțială a bunurilor sechestrate), nu a fost întreprinsă nici o acțiune în

sensul comercializării acestor bunuri - asta în condiția în care sechestrul a fost aplicat pe

producție agroalimentară cu un termen de valabilitate limitat, produse ușor alterabile; -

conform răspunsului oferit de către Directorul Serviciului Fiscal de Stat, Pușcuța S.

lichidatorului SRL „Reforma CM”, Ciobanu L., la situația din 20.05.2021, debitorul

SRL „Reforma CM” cu sediul în r-nul Edineț, s. Terebna, aflată în procedură de

insolvabilitate, înregistrează creanță istorică de rangul VI în sumă de 388.643,08 lei

(ceea ce reprezintă penalități și amenzi pentru neachitare în termen a obligațiilor fiscale

- și nu obligații de bază).

Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel au dat o încadrare juridică greșită

faptei săvârșite (temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală).

La caz se constată săvârșirea de către inculpat a acțiunilor de distrugere a

producției sechestrate pe motivul alterării acesteia. Această producție nu a fost însușită

de către inculpat, înstrăinată sau tăinuită în orice mod - așa cum spune dispoziția normei

art. 251 Cod penal, infracțiune ce i se incriminează. De fiecare dată, funcționarii

inspectoratului fiscal au avut acces în toate încăperile de producție, iar el în calitate de

administrator nu s-a opus niciodată la acțiunile funcționarilor publici.

5

În esență, Inspectoratul Fiscal a sechestrat bunuri în valoare estimată prealabil în

sumă de 224.000 lei, nu a făcut nimic ca să o valorifice, nu i-a permis vânzarea, iar

aceasta s-a alterat, perioadă în care oricum au fost calculate penalități și amenzi - pentru

neachitarea în termen a obligațiilor fiscale.

Din păcate, din motivul unei consultări deficitare, am înțeles esența învinuirii abia

la această etapă, însă, chiar și în condiția existenței acordului de recunoaștere a

vinovăției, instanța în temeiul art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală, urma să

verifice dacă fapta incriminată este stabilită, iar probele acumulate sunt suficiente pentru

demonstrarea acesteia. Numai în aceste condiții putea fi admisă cererea inculpatului de

recunoaștere a vinovăției și examinarea cauzei în baza probelor acumulate. Ori la caz,

considerăm că nu există probe administrate la faza urmării penale care ar demonstra că

bunurile sechestrate au fost însușite, înstrăinate sau tăinuite de către inculpat - se

constată distrugerea acestora din motivul alterării lor, precum și din motivul lipsei de

atitudinii Inspectoratului Fiscal în raport cu comercializarea bunurilor sechestrate.

Ori în temeiul alin. (7) al aceluiași articol instanța este în drept să respingă cererea

formulată în sensul procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 420 – 436 Cod de procedură penală.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul vizat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun temei

din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor eventuale și concrete erori de drept, cât și argumentarea

presupusei ilegalități a hotărârilor contestate, dar în raport cu circumstanțele precise în

fapt și în drept invocate în descriptivul și dispozitivul acestora (pct. 1.-5. din decizie).

De altfel, nici remarca sumară a recurentului că: „atât prima instanță, cât și instanța

de apel au dat o încadrare juridică greșită faptei săvârșite (temei de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 12) Cod de procedură penală)”, nu este rezumată cu care ar fi încadrare juridică

corectă faptei în asemenea caz.

Pe lângă aceasta, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot

fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele recurentului că: ”Fiind dus în eroare atât de

către partea acuzării, cât și de către avocat, până la etapa cercetării judecătorești a depus o cerere

prin care a declarat că își recunoaște integral vina pentru faptele indicate în rechizitoriu, solicitând

să fie examinată cauza în fond în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cerere acceptată

de către instanța. Totodată, de fiecare dată, atât la audierile la etapa urmăririi penale, cât și la etapa

cercetării judecătorești a declarat că ”În primăvara-vara anului 2017 borcanele cu compot de prune,

sechestrate, deoarece erau amplasate aproape de ușa de la intrare în depozit și deoarece timpul s-a

încălzit, au început ”a împușca”, din care cauză la 28.08.2017 compotul de prune a fost nimicit în

6

temeiul unui act din aceiași zi, iar borcanele au fost folosite pentru alte conservări”. Aceste bunuri nu

au fost însușite, înstrăinate sau tăinuite de către mine în nici într-un mod. Acest fapt se demonstrează

chiar prin probele aduse de către partea acuzării. Din probele administrate la faza urmăririi penale

pot fi deduse câteva circumstanțe foarte importante: - o parte din bunurile sechestrate au fost nimicite

pe motivul că producția agroalimentară a fost alterată reieșind din condițiile de păstrare, iar aceste

bunuri nu mai puteau fi realizate pentru consumul uman; - înafara de actul de sechestru aplicat de

către funcționarii Inspectoratului Fiscal la 08.12.2016, pe parcursul unui an de zile, adică până la

27.12.2017 (când a fost întocmit actul de constatare prin care s-a demonstrat lipsa parțială a bunurilor

sechestrate), nu a fost întreprinsă nici o acțiune în sensul comercializării acestor bunuri - asta în

condiția în care sechestrul a fost aplicat pe producție agroalimentară cu un termen de valabilitate

limitat, produse ușor alterabile; -conform răspunsului oferit de către Directorul Serviciului Fiscal de

Stat, Pușcuța S. lichidatorului SRL „Reforma CM”, Ciobanu L., la situația din 20.05.2021, debitorul

SRL „Reforma CM” cu sediul în r-nul Edineț, s. Terebna, aflată în procedură de insolvabilitate,

înregistrează creanță istorică de rangul VI în sumă de 388.643,08 lei (ceea ce reprezintă penalități și

amenzi pentru neachitare în termen a obligațiilor fiscale - și nu obligații de bază). Astfel, recurentul

consideră că, atât prima instanță, cât și instanța de apel au dat o încadrare juridică greșită faptei

săvîrșite (temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. 1 pct. 12) Cod de procedură penală).La caz se

constată săvîrșirea de către inculpat a acțiunilor de distrugere a producției sechestrate pe motivul

alterării acesteia. Menționăm că această producție nu a fost însușită de către inculpat, înstrăinată sau

tăinuită în orice mod - așa cum spune dispoziția normei art. 251 Cod penal, infracțiune ce i se

incriminează. De fiecare dată, funcționarii inspectoratului fiscal au avut acces în toate încăperile de

producție, iar el în calitate de administrator nu s-a opus niciodată la acțiunile funcționarilor publici.

În esență, Inspectoratul Fiscal a sechestrat bunuri în valoare estimată prealabil în sumă de 224.000

lei, nu a făcut nimic ca să o valorifice, nu i-a permis vânzarea, iar aceasta s-a alterat, perioadă în care

oricum au fost calculate penalități și amenzi - pentru neachitarea în termen a obligațiilor fiscale. Din

păcate, din motivul unei consultări deficitare, am înțeles esența învinuirii abia la această etapă, însă,

chiar și în condiția existenței acordului de recunoaștere a vinovăției, instanța în temeiul art. 3641 alin.

(40 Cod de procedură penală, urma să verifice dacă fapta incriminată este stabilită, iar probele

acumulate sunt suficiente pentru demonstrarea acesteia. Numai în aceste condiții putea fi admisă

cererea inculpatului de recunoaștere a vinovăției și examinarea cauzei în baza probelor acumulate.

Ori la caz, considerăm că nu există probe administrate la faza urmării penale care ar demonstra că

bunurile sechestrate au fost însușite, înstrăinate sau tăinuite de către inculpat - se constată distrugerea

acestora din motivul alterării lor, precum și din motivul lipsei de atitudinii Inspectoratului Fiscal în

raport cu comercializarea bunurilor sechestrate. Ori în temeiul alin. (7) al aceluiași articol instanța

este în drept să respingă cererea formulată în sensul procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală” nu au fost invocate și în apel (pct. 3., 5. din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în sensul vizat nu are niciun suport juridic.

Circumstanțele enunțate denotă, astfel, că recursul ordinar nu întrunește condițiile

de formă și de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește

cerințele de formă și de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de formă

și de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

7

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cebanu Marcel

XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2021,

pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 martie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

8