1ra-209/2022 — Art. 27, 192 alin. 1 Cp

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 25 noiembrie 2019, Zaharia Ion a fost condamnat în baza art. 27, 192 alin. (1) Cod penal, la de 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța de fond a constatat că, la 10.08.2018, în intervalul de timp 1015 - 1030, inculpatul Zaharia I., având scopul sustragerii bunurilor altei persoane din geantă, în timp ce se deplasa în Maxi - Taxi pe ruta 171, în perimetrul bd. Cantemir, 108, spre str. Ismail, mun. Chișinău, folosindu-se de neatenția cet. XXXXX XXXXX, a introdus mâna în geanta personală a ultimei, în care se afla o pereche de ochelari de vedere la prețul de 600 lei, un card bancar de la BC „Victoriabank”, buletinul de identitate pe numele lui XXXXX XXXXX și bani în sumă de 2000 lei, însă intenția lui nu și-a produs efectul din cauze independente de voința făptuitorului, deoarece a fost stopat de către XXXXX XXXXX, în timp ce încerca să sustragă bunurile și să părăsească locul cu bunurile sustrase, prin ce urma să-i cauzeze părții vătămate, o daună materială în sumă totală de 2600 lei. 1 Instanța a reținut că inculpatul, fiind citat în mod legal și repetat, nu s-a prezentat în ședințele de judecată, eschivându-se de la prezentarea în instanță, considerent din care, prin încheierea din 02.10.2019 a fost anunțat în căutare, cauza urmând a fi judecată în lipsa acestuia, conform prevederilor art. 321 Cod de procedură penală. Audiind partea vătămată, administrând materialele cauzei penale, a concluzionat că vinovăția inculpatului, care în cadrul urmăririi penale a refuzat să dea declarații, a fost dovedită integral și i-a încadrat acțiunile în baza art. 27, 192 alin. (1) Cod penal, ca tentativă la pungășie, adică tentativă de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane din buzunare. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de prevederile art. 75 Cod penal, ca circumstanțe agravante stabilind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare.

Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani, Beșliu Liliana, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Zaharia I. să fie condamnat pe art. 27, 192 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Apelanta a invocat că, inculpatul a mai comis anterior nenumărate infracțiuni similare, concluzii nu a făcut și din nou a comis infracțiunea dată. Instanța de judecată nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite de inculpat și motivul comiterii acesteia, neprezentarea inculpatului în cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată, datorită cărui fapt a fost necesar anunțarea lui în căutare, cât și de personalitatea acestuia. Ori, în cazul examinării cauzei penale în lipsa inculpatului, cu anunțarea acestuia în căutare, nu este posibilă executarea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 67 alin. (3) Cod penal. 3.1. A declarat apel și avocatul Roșca Maxim, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece nu sunt probe directe, care ar demonstra săvîrșirea infracțiunii de către Zaharia I. Apelantul a invocat că, instanța a ignorat încălcările care au fost evidențiate de către partea apărării în cadrul urmăririi penale și anume, că probele au fost acumulate cu încălcarea procedurii de ridicare a imaginilor foto. Vinovăția inculpatului se dovedește doar prin declarațiile așa-zisei părții vătămate, căreia nu i-a fost cauzat careva prejudiciu material sau moral. Procesul-verbal de confruntare la fel nu dovedește cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea de care este învinuit.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, pronunțată integral la 10 noiembrie 2021, apelul avocatului a fost respins ca nefondat, admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre. Lui Zaharia Ion, recunoscut vinovat pe art. 27, 192 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din 06.10.2021. Instanța de apel a statuat că, în ședința de judecată a instanței de apel inculpatul a relatat că învinuirea îi este clară, recunoaște vina și nu este de acord cu apelul procurorului. Totodată, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității raportată la declarațiile date la urmărirea penală, declarațiile părții vătămate și probele 2 administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume prevăzută de art. 27, 192 alin. (1) din Cod penal. Apelul declarat de către partea apărării este unul declarativ, or, apelantul nu a probat care anume principii ale procesului penal și norme de drept procedural nu au fost respectate de către instanța de fond la constatare stării de fapt și încadrarea juridică a faptei inculpatului. Așadar, administrarea probelor s-a efectuat în strictă conformitate cu prevederile legale, fiind efectuată cercetarea multiaspectuală a cauzei, dând o apreciere clară tuturor probelor. Mai mult, nu poate fi pusă la îndoială veridicitatea fotografiilor imprimate pe suportul digital și cercetate în cadrul ședinței de judecată, or, partea vătămată în ședința a confirmat că personal a efectuat pozele cu telefonul mobil și le-a transmis ofițerului care i-a primit plângerea la data depunerii acesteia. În același timp, pedeapsa stabilită prin sentință este prea blândă în raport cu fapta comisă și personalitatea celui vinovat, care se eschivează de la prezența în fața instanței și prima instanță greșit a aplicat în privința lui pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Or, de către instanța de apel nu au fost constatate careva circumstanțe care ar permite de a considera că inculpatul v-a putea fi reeducat și corectat nefiind izolat de societate. Mai mult, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, se constată că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

La 13 ianuarie 2022, avocatul Roșca Maxim a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie menținută sentința. Recurentul a invocat că, lipsesc probe care să demonstreze cu certitudine că inculpatul are cea mai mică atribuție la infracțiunea de care este învinuit. Mai mult, în privința inculpatului nu a fost examinată de către instanța de apel posibilitatea eliberării de răspundere penală conform prevederilor art. 60 Cod penal, din motiv că acesta se află în custodia statului, însă ultimul era anunțat în căutare de către organele de drept pe această cauză penală. La fel, pedeapsa aplicată este una prea aspră în raport cu fapta comisă ori, careva prejudiciu lipsește în prezenta cauză. Pentru faptul, că într-o cauză penală de pungășie unde nu a fost cauzat un careva prejudiciu material și moral, persoana să fie condamnată la 1 an închisoare, este o pedeapsă aspră. În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 al. (1) pct. 6,8,10 CPP RM.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță. 3 Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)- (4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat decizia motivată la 10 noiembrie 2021, în prezența avocatului Roșca M., fiindu-i înmânată copia deciziei conform recipisei din aceeași dată (f.d. 164-168, 186 pct. 4. din decizie). Deci, hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 10 noiembrie 2021, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de 13 decembrie 2021. Totodată, potrivit ștampilei, recursul ordinar a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 13 ianuarie 2022, adică peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege (f.d. 191, 192, pct. 4., 5. din decizie). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Astfel, odată ce este depus peste termen, recursul ordinar de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal, 4 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roșca Maxim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în privința inculpatului Zaharia Ion XXXXX, deoarece este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 martie 2022. Președinte Nadejda Toma Judecători Iurie Diaconu Victor Boico 5