1ra-1770/21 — art.217 alin.2 CP

1ra-1770/21 — art.217 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1770/21

1-21028281-01-1ra-09082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Plămădeală

Ghenadie

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 iunie 2021, în cauza penală în privința

lui

Boghean Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în s XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.02.2021 – 05.04.2021;

Instanța de apel: 22.04.2021 – 07.06.2021;

Instanța de recurs: 09.08.2021 – 08.02.2022.

a c o n s t a t a t :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Boghean Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.217 alin. (2) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități convenționale,

echivalentul a 20 000 lei.

S-a dispus încasarea de la Boghean Ion în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 1 680 lei.

urmărind scopul consumului ilegal de droguri, pe parcursul unei perioade

nedeterminate de timp a anului 2020, aflându-se pe teritoriul stânei administrate de

el, situată în marginea satului XXXXX, raionul XXXXX, periodic a rupt părți

terminale ale plantelor de cânepă ce creșteau în acel loc, uscându-le și obținând

droguri sub formă de substanță stupefiantă marijuana, pe care ilegal le păstra cu

scopul consumului.

Astfel, la 12.10.2020, între orele 11:50-12:20, fiind efectuată cercetarea la

fața locului la stâna situată în marginea satului XXXX, raionul XXXXX,

1

administrată de Boghean Ion, au fost depistate și ridicate șase plante uscate, care

potrivit raportului de expertiză nr. XXXXX din XXXXX, reprezintă plante de

canabis, care conțin tetrahidrocannabinol și care se atribuie la substanțe stupefiante,

adică droguri. Potrivit listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile acestora,

aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cu ulterioarele

modificări, cantitatea de șase plante de cânepă constituie droguri în proporții mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, individualizată

prin - „Păstrarea drogurilor săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare”.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de fond a stabilit o pedeapsă

ilegală, deoarece art.64 alin.(3) Codul penal prevede că „mărimea amenzii pentru

persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3 000 unități convenționale”.

Însă, în speță instanța i-a aplicat amendă în mărime de 400 unități convenționale.

Astfel, procurorul a considerat că, prin sentința din 05.04.2021 în privința lui

Boghean Ion a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, pe care o consideră

prea blândă. La stabilirea măsurii de pedeapsă în privința Boghean Ion instanța nu a

ținut cont, în măsura cuvenită, de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de

inculpat, și i-a stabilit o pedeapsă prea ușoară și inechitabilă. Pedeapsa stabilită lui

Boghean Ion nu corespunde gravității infracțiunii comise și circumstanțele cauzei-

urmării survenite, de aceea sentința urmează a fi casată cu pronunțarea unei hotărâri

și stabilirea unei pedepse mai severe.

3.1. Avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

liberat de răspundere penală în temeiul art.55 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, sentința integrală a fost pronunțată

pe 05 aprilie 2021 și în ședința de judecată din această dată a fost prezent doar

inculpatul, care a și semnat recipisa corespunzătoare. Astfel, apelantul a considerat

că s-a încadrat în termenul de depunere a apelului.

La fel, avocatul a menționat că, inculpatul pentru prima dată a săvârșit o faptă

infracțională, care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare; nu are antecedente

penale; a recunoscut integral vina, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată. Faptul că, anterior au fost instrumentate careva cauze penale, nu poate

constitui temei de aspicare a unei pedepse cât mai aspre, deoarece contravine

principiului prezumției nevinovăției.

apelul declarat de avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului a fost respins ca

fiind depus peste termen, iar apelul declarat de către procuror a fost respins ca fiind

nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

2

În motivarea soluției sale, instanța de apel cu referire la apelul declarat de către

avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului a menționat că, potrivit art.402 Cod

de procedură penală, termenul de depunere a apelului a început să curgă pentru

inculpat și avocatului acestuia din data de 05 aprilie 2021, chiar dacă apărătorul nu a

fost prezent în această ședință de judecată. Deci, avocatul trebuia să întreprindă

măsuri ca în termen de 15 zile să depună apelul, ultima zi de depunere a apelului fiind

data de 20 aprilie 2021, însă acesta a prezentat apelul prin intermediul poștei

electronice doar la data de 27 aprilie 2021.

Prin urmare, cu omiterea tuturor termenilor de depunere a apelului și fără a

motiva imposibilitatea respectării termenului de depunere a apelului, în conformitate

cu prevederile art.230 Cod de procedură penală „în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen”.

Referitor la apelul depus de către procuror instanța de apela a notat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de

drept și just a făcut concluzia că fapta penală comisă de Boghean Ion este cea

prevăzută de art.217 alin (2) Cod penal, conform indicilor calificativi: „Păstrarea

drogurilor săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare”. Aceste împrejurări

au fost constatate din totalitatea de probe administrate în cauza penală de instanța de

fond și care au fost corect apreciate prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu prin coroborare, respectându-se prevederile art.101

Cod de procedură penală.

Privind individualizarea răspunderii penale, cu trimitere la revederile art.art.61,

75 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, instanța de apel a subliniat că

instanța de fond corect a constatat faptul că pedeapsa ce ar fi aptă să-l facă pe

Boghean Ion să meargă pe calea corijării, este doar pedeapsa cu amendă în mărime de

400 unități convenționale.

De asemenea, instanța de apel a stabilit posibilitatea aplicării inculpatului

anume a pedepsei date așa cum, inculpatul a contribuit la stabilirea adevărului în

cauză, recunoscând vina în cele comise, iar în instanțele de judecată a indicat că se

căiește sincer de cele săvârșite. Mai mult, la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de

faptul că a comis o infracțiune ușoară care nu s-a soldat cu consecințe grave, de

persoana inculpatului care la locul de trai nu se caracterizează negativ, este căsătorit

și are doi copii minori la întreținere, anterior nu a fost judecat, instanța de fond corect

a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă în condițiile aplicării

unei pedepse cu amendă în mărime de 400 unități convenționale.

Astfel, nu s-a reținut argumentul procurorului, precum că instanța de judecată

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.64 alin.(3) Cod penal, conform căruia

mărime amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3 000

unități convenționale, și astfel ilegal ar fi redus pedeapsa aplicată în privința lui

Boghean Ion la o valoare mai mică de 500 unități convenționale.

În acest context, instanța de apel a conchis că art.217 alin.(2) Cod penal

prevede pedeapsa cu amendă de la 400 la 700 unități convenționale, iar art.64 Cod

penal a suportat modificări în anul 2016, cuantumul minim de pedeapsă cu amendă

fiind majorat de la 150 la 500 unități convenționale, însă art.217 Cod penal nu au fost

3

aduse în concordanță cu modificările menționate. La art.217 Cod penal rămânând

plafonul minim de pedeapsă cu amendă 400 unități convenționale, iar, prin depunerea

apelului procurorul solicită aplicarea inculpatului a unei pedepse mai mare decât

plafonul minim prevăzut de art.217 alin.(2) Cod penal.

În sinteza celor indicate, instanța de apel a stabilit că solicitarea procurorului de

a aplica prevederile art.64 alin.(3) Cod penal este contrar art.3 alin.(2) din Codul

penal așa cum, plafonul minim de pedeapsă stabilit la art.217 alin.(2) Cod penal, este

400 unități convenționale, dar nu 500 unități convenționale. Manifestându-se deci,

interpretarea extensivă defavorabilă, deoarece se solicită aplicarea legii mai aspre,

ceea ce este în defavoarea inculpatului, cât și prevederilor art.217 alin.(2) Cod penal,

care prevede plafonul minim de pedeapsă 400 unități convenționale, și care prezintă

pentru inculpat o facilitate mai mare decât marja generică stabilită la art. 64 alin. (3)

Cod penal, ce condiționează aplicarea unei pedepsei mai blânde în formă de amendă

în mărime de la 400 unități convenționale. Or, prevederile legislației în vigoare în

coraport cu personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei penale, este echitabilă

și pe măsură să corespundă scopului pedepsei penale aplicarea unei pedepse apropiată

de limita minimă.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu trimiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor a invocat că, instanța de apel urma să i-a în considerare

dispozițiile părții generale a Codului penal, la stabilirea limitei minime, și anume

art.64 alin.(3) Cod penal (în redacția din 29.07.2016), conform cărora, limita minimă

generală a pedepsei sub formă de amendă constituie 500 de unități convenționale și

care nu mai poate fi redusă, deoarece potrivit prevederilor art.75 alin.(1) Cod de

procedură penală persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă in limitele fixate in Partea specială a prezentului cod și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da

4

o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

titularul acestuia invocă temeiurile pentru recurs stipulat la art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, totodată,

care a afectat soluția instanței, pct.10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, pct.16) normele de drept aplicate în hotărârea atacată contravine

unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

Din conținutul recursului rezultă că partea acuzării este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Boghean Ion și critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de

stabilirea pedepsei inculpatului.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că instanța, la examinarea apelului în partea stabilirii pedepsei, nu a

respectat întru totul prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța de recurs reține că, prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul

Central din 05 aprilie 2021, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală, Boghean Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce

constituie 20 000 lei.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 iunie 2021,

apelul procurorului, a fost respins ca nefondat și menținută sentința fără modificări.

Instanța de apel a respins apelul, menționând că art.217 alin.(2) Cod penal

prevede pedeapsa cu amendă de la 400 la 700 unități convenționale, iar art.64 Cod

penal a suportat modificări în anul 2016, cuantumul minim de pedeapsă cu amendă

fiind majorat de la 150 la 500 unități convenționale, însă art.217 Cod penal nu au fost

aduse în concordanță cu modificările menționate. La art.217 Cod penal rămânând

plafonul minim de pedeapsă cu amendă 400 unități convenționale, iar, prin depunerea

apelului procurorul solicită aplicarea inculpatului a unei pedepse mai mare decât

plafonul minim prevăzut de art.217 alin.(2) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că, la examinarea apelului, instanța de

apel, respingând cerințele procurorului, nu a dat deplină eficiență prevederilor art.64

alin.(3) Cod penal (în red. Legii nr.207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit notează că, deși cauza penală a fost

examinată în procedură simplificată și în condițiile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, inculpatul urma să beneficieze de o reducere a limitelor de pedeapsă, totuși

limita minimă de pedeapsă stabilită inculpatului, nu putea fi mai mică decât limita

generală de 500 unități convenționale de amendă, raportată la art.64 alin.(3) Cod

penal, potrivit modificărilor operate în Codul penal prin Legea nr.207 din 29.07.2016,

prin care textul „de la 150” a fost substituit cu textul „de la 500”. Instanța de apel nu

5

a ținut cont de aceste prevederi ale legii. Astfel, argumentele procurorului în această

parte sunt întemeiate și urmează a fi admise, or, acesta se încadrează în prevederile

art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală.

Mai mult, Colegiul penal lărgit reține că, deși la pagina 4 din decizia recurată

(f.d.227), instanța de apel a reprodus conținutul art.414 Cod de procedură penală,

totuși nu a respectat întocmai aceste norme cu caracter imperativ-obligatoriu și

contrar prevederilor din art.414 alin.(6) Cod de procedură penală – și-a întemeiat

concluziile sale doar pe probe cercetate de prima instanță, care însă nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal (f.d.219-220, 227 și 229).

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide că, la noua rejudecare a cauzei,

instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură

penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, având obligația să

înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit

temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate și în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 07 iunie 2021, în cauza penală în privința inculpatului

Boghean Ion XXXXX, dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 17 martie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

6