1ra-2242/2019 — art. 201-1 alin. 1 lit. b, 172 alin. 3 lit. a Cp

1ra-2242/2019 — art. 201-1 alin. 1 lit. b, 172 alin. 3 lit. a Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2242/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 10 iulie 2019, în

privința inculpatului

Boghean Ion XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.08.2017 - 25.01.2019,

instanța de apel: 18.02.2019 - 10.07.2019,

instanța de recurs: 05.11.2019 - 24.12.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

în privința lui Boghean Ion în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, a fost încetat pe

motiv că fapta inculpatului constituie o contravenție prevăzută la art. 781 Cod

contravențional, fără aplicarea sancțiunii contravenționale, în legătura cu expirarea

termenului prescripției răspunderii contravenționale.

Boghean Ion a fost achitat de sub comiterea infracțiunii prevăzute la art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existenta faptei infracțiunii.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 4085 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

domiciliul comun din s. XXXXX, r-nul XXXXX, unde conlocuiește cu familia, inclusiv

cu copilul minor XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, care în corespundere cu prevederile

art. 1331 Cod penal se consideră membru de familie, inculpatul Boghean I. sistematic

a aplicat violența fizică și psihologică în privința fiului XXXXX XXXXX în scop de

impunere a voinței sale, cauzându-i un prejudiciu moral și fizic, inclusiv la 14.07.2015,

în jurul orei 1300, când prin intimidare în scop de impunere a voinței, pe motivul că

minorul ar fi deteriorat calculatorul, l-a numit pe fiul XXXXX XXXXX cu cuvinte

necenzurate, l-a insultat și a aplicat violență fizică față de ultimul, în rezultatul cărui

fapt minorului i-au fost cauzate suferințe psihice și leziuni corporale neînsemnate sub

formă de excoriații pe suprafețele anterio-laterale ale gâtului, echimoză pe suprafața

anterio-laterală a gâtului pe dreapta, după ce minorul XXXXX XXXXX a plecat de

acasă într-o direcție necunoscută, fiind depistat cu concursul organelor de politie la

15.07.2015”.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza

art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată,

manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al

familiei, manifestată prin intimidare în scop de impunere a voinței.

În afară de aceasta, inculpatul Boghean I. se mai învinuește că, pe parcursul

anului 2015, până la 05.08.2015, data și luna nu au putut fi stabilite de organele de

drept, având intenția satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, de unul singur,

cunoscând cu certitudine că fiica sa XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, este minoră, nu

a atins vârsta de 14 ani și, respectiv, nu are capacitate de deliberare, prin constrângere

psihică, în timp ce se aflau la domiciliu în s. XXXXX, r-nul XXXXX, repetat o

impunea să-i stimuleze manual organul genital

Aceste acțiuni au fost calificate de organul de urmărire penală în baza art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal drept acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, acțiuni săvârșite prin constrângere psihică și profitând

de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, asupra unei persoane despre care se

știa cu certitudine ca nu a atins vârsta de 14 ani.

Instanța a statuat că în ședința de judecată și-a găsit confirmare vinovăția

inculpatului în aceia că în perioada anului 2015, aflându-se la domiciliul comun din s.

XXXXX, r-nul XXXXX, unde conlocuiește împreună cu familia, inclusiv cu copilul

minor XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, care în corespundere cu prevederile art. 1331

Cod penal se consideră membru de familie, sistematic a aplicat violența fizică și

psihologică în privința fiului XXXXX XXXXX în scop de impunere a voinței sale,

cauzându-i un prejudiciu moral și fizic, inclusiv la 14.07.2015, în jurul orei 1300, când

prin intimidare, în scop de impunere a voinței, pe motivul că minorul ar fi deteriorat

calculatorul, l-a numit pe fiul XXXXX XXXXX cu cuvinte necenzurate, l-a insultat și

a aplicat violență fizică față de ultimul, în rezultatul căruia fapt i-au fost cauzate

suferințe psihice și leziuni corporale neînsemnate sub formă de excoriații pe suprafețele

anterio-laterale ale gâtului, echimoză pe suprafața anterio-laterală a gâtului pe dreapta,

după ce minorul XXXXX XXXXX a plecat de acasă într-o direcție necunoscută, fiind

depistat cu concursul organelor de poliție la 15.07.2015, însă procesul penal la

acuzarea a lui Boghean I. pe art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal urmează a fi încetat,

2

deoarece că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii, ci constituie o contravenție prevăzută de art. 781 Cod contravențional.

Vinovăția inculpatului în aceia că, pe parcursul anului 2015, până la

05.08.2015, cunoscând cu certitudine că fiica sa XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, este

minoră, nu a atins vârsta de 14 ani și nu are capacitate de deliberare, în timp ce se aflau

la domiciliu în s. XXXXX, r-nul XXXXX, prin constrângere psihică și profitând de

imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, și-a satisfăcut pofta sexuală în forme

perverse, repetat, impunând-o să-i stimuleze manual organul genital, în viziunea

instanței nu și-a găsit confirmare.

Pe dosar nu a fost administrată nicio probă, care ar permite de a face o concluzie

certă, indubitabilă privind satisfacerea poftei sexuale în forme perverse de către

inculpat cu minora XXXXX XXXXX

Având în vedere că probe ce ar demonstra cu certitudine, că Boghean I. a comis

infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal pe dosar nu au fost

administrate, că dubiile apărute în probarea învinuirii nu au putut fi înlăturate și

urmează a fi interpretate în favoarea învinuirii, se impune achitarea acestuia pe art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, conform statuărilor art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 4085 lei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, ori, cheltuielile

incluse în nota privind cheltuielile judiciare anexată la dosar (cheltuieli de telefonie,

hârtie, imprimate, cheltuieli de expertiză, etc), reieșind din prevederile art. 143, 227

Cod penal, se plătesc din sumele alocate de stat.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Boghean I. să fie

condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, art. 172 alin.

(3) lit. a) Cod penal la 10 ani închisoare, și art. 84 Cod penal la 10 ani și 3 luni

închisoare, cu dispunerea încasării de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de

4085 lei.

Apelantul a invocat că, instanța a reținut în sentință aceleași circumstanțe de fapt

privind aplicarea violenței față de copii de către inculpat, însă le-a apreciat diferit și a

încadrat eronat acțiunile acestuia, dispunând încetarea procesului penale pe motiv că

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(1) lit. b) Cod penal, dar constituie contravenția prevăzută de art. 781 Cod

contravențional.

Vinovăția inculpatului ce reflectă caracterul violenței domestice și a acțiunilor

violente cu caracter sexual a fost probată în instanța de judecată prin declarațiile părții

vătămate minore XXXXX XXXXX ,,care a declarat că la centru este împreună cu

fratele ei XXXXX, are prieteni și se simte bine acolo. De asemenea este vizitată în

fiecare zi de tatăl ei Boghean I. cu care deja se înțelege bine, când trăiau acasă erau în

relații rele deoarece acesta când venea acasă în stare e ebrietate o bătea pe ea și pe

fratele ei XXXXX”, declarațiile părții vătămate minore XXXXX XXXXX „care a

declarat că din părinții biologici îl are doar pe tatăl Boghean I., mama sa a decedat în

anul 2009. Mama sa vitregă locuiește cu ei de 6 ani. La moment relațiile lui cu tata sunt

bune, dar anterior relațiile dintre cei doi erau rele din motiv că tatăl lui, Boghean I.

3

folosea băuturi alcoolice din această cauză de multe ori se certau iar primul îl bătea pe

XXXXX și pe sora sa XXXXX. De multe ori îl lovea peste mâni, peste picioare, peste

spate, îl numea cu cuvinte necenzurate. Cu sora sa, XXXXX se află în relații bune, tatăl

lor Boghean I. și pe ea o bătea de multe ori, dar mama lor vitregă intervenea și o apăra

pe XXXXX. Tatăl lor, Boghean I. vine la centru unde se află XXXXX cu sora sa

XXXXX împreună cu mama lor vitregă și cu frații lor. Sora sa XXXXX i-a comunicat

odată că tatăl lor, a chemat-ă în dormitor să-i facă ceva din această cauză aceasta

plângea în ogradă pe când tatăl lor se afla în camera sa, însă el nu a crezut ce a spus ea.

Din aceasta cauză XXXXX a întrebat-o de mai multe ori pe sora sa XXXXX ce se

întâmplă iar aceasta îi spunea că tatăl lor o cheamă în cameră și o pune să facă ceva

însă ce anume aceasta nu spunea”, declarațiilor martorilor Munteanu V., Mititelu L.,

Chicicov P., Ursaru V. „care a declarat că este locuitoarea s. XXXXX și locuiește vis-

a-vis de consăteanul Boghean I. În anul 2015, Boghean I. făcea abuz de băuturi

alcoolice, sistematic făcea scandal la domiciliu prin care o obijduia pe soție și copii, îi

bătea, îi înjura, odată prima a intervenit iar Boghean I. a alungat-o. Într-o zi, prima a

auzit că Boghean I. a făcut scandal acasă din acest motiv, fiul lui XXXXX a plecat de

acasă. După aceasta Boghean I. a început să fie examinat de poliție, iar copiii lui

XXXXX și XXXXX au fost luați și plasați la un internat. Din acel moment Boghean I.

s-a liniștit, nu mai face abuz de alcool, nu mai face scandaluri, iar la moment și copii

săi XXXXX și XXXXX au fost întorși familiei”, Gorceag L. cât și raportului de

evaluare psihologică a minorei XXXXX XXXXX, raportul de evaluare psihologică a

minorului XXXXX XXXXX, raportul de constatare medico-legală nr. 152 din

16.07.2015, raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 03.12.2015, raportul

de expertiză judiciară nr. XXXXX din 31.03.2017 prin care comisia de expertiză

psihiatrico-legală ambulatorie a constatat că XXXXX XXXXX, maladii psihice nu

suferă, este fără dereglări psihice. La momentul comiterii asupra ei a acțiunilor de

violență în familie, examinata nu prezenta careva tulburări psihice, putea corect

recepționa evenimentele ce aveau loc cu ea, le putea percepe, înțelegea caracterul și

semnificația lor și în prezent le poate reda. Pe marginea cazului dat, poate depune

declarații” și raportul de expertiză judiciară nr. XXXXXdin 31.03.2017 „prin care

comisia de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie a constatat că XXXXX XXXXX,

maladii psihice nu suferă, este fără dereglări psihice. La momentul comiterii asupra lui

a acțiunilor de violență în familie, examinatul nu prezenta careva tulburări psihice,

putea corect recepționa evenimentele ce aveau loc cu el, le putea percepe, înțelegea

caracterul și semnificația lor și în prezent le poate reda. Pe marginea cazului dat, poate

depune declarații”.

În asemenea circumstanțe, reieșind din faptul că toate probele acumulate în

cadrul urmăririi penale și examinate în instanța de judecată, fie ele și indirecte,

demonstrează vinovăția lui Boghean I. privind comiterea actelor de violență fizică și

sexuală față de copiii săi și organele statului erau obligate să reacționeze și să

examineze faptele sesizate conform legislației.

Deși organul de urmărire penală a întreprins toate acțiunile necesare vizând

protecția victimelor minore și a acumulat suficiente probe care demonstrează vinovăția

lui Boghean I. în comiterea infracțiunilor incriminate, instanța de judecată a apreciat

critic declarațiile victimelor făcute la etapa inițială și care au indicat direct asupra

4

acțiunilor ilegale a tatălui lor, dând importanță declarațiilor făcute ulterior, fără să țină

cont de faptul că între timp victimele au fost influențate de rude, au fost influențate de

către inculpatul Boghean I. care îi vizita des la centrul de plasament din r-nul Leova,

să dezincrimineze faptele tatălui lor, fapt confirmat de însuși psihologul Gorceag L.

Instanța de judecată a omis în aprecierea sa, rezultatele rapoartelor de evaluare

psihologică a minorilor XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, prin care s-a constatat

că „XXXXX XXXXX manifestă necesitatea de suport și protecție. Molestarea sexuală

a determinat dificultăți de inter-relaționare, de adaptare socială și de afectivitate a

copilului. Experiența traumatică dobândită de copil implică violență fizică, psihologică

și abuzul sexual, care a condiționat un șir de manifestări specifice ale sferei emoționale,

relaționale, cognitive. Evenimentul traumatic ar putea influenta pe viitor

comportamentul sexual datorită suportării abuzului sexual din partea tatălui” și că

„experiența traumatică dobândită de XXXXX XXXXX implică violență fizică și

psihologică din partea tatălui, prin care a trecut și care au condiționat un șir de

manifestări specifice ale sferei emoționale, relaționale și cognitive, așa ca sentiment de

frică și insecuritate, neîncredere în forțele proprii, sensibilitate sporită, izolare etc.”,

raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 03.12.2015 prin care s-a constatat

că: la cet. XXXXX XXXXX au fost descrise următoarele leziuni corporale: excoriații

pe suprafețele anterio-laterale a gâtului, echimoză pe suprafața anterio-laterală a

gâtului pe dreapta, precum și în totalitate nu a ținut cont de comunicarea nr. 5 din

19.01.2016 a Centrului de Asistență și Protecție a Victimelor și Potențialelor Victime

ale Traficului de Ființe Umane - prin care se comunică că XXXXX XXXXX și

XXXXX care au comunicat în cadrul interviurilor că au fost maltratați și abuzați sexual

de către tatăl lor Boghean I., la moment, însă revenirea la adevărul mărturisit anterior

de copii este practic imposibil de refăcut deoarece li s-au permis părinților să

manipuleze cu ei cumpărându-le diferite cadouri, promisiuni false făcându-i

responsabili pentru faptele săvârșite de tatăl lor altoindu-le sentimentul de vinovăție.

O asemenea abordare, a fost condamnată de CtEDO, sub aspectul încălcării art.

3 CoEDO referitor la interzicerea tratamentelor inumane sau degradante, în speța de

viol comis în România asupra unei minore. Curtea a considerat că autoritățile au pus

accentul, în mod nejustificat, pe lipsa dovezii că reclamanta nu a opus rezistență fizică

în timpul incidentului, bazându-și concluziile doar pe declarațiile date de presupușii

violatori. Potrivit deciziei CtEDO, instanța de judecată nu a luat în considerare vârstă

fragedă a fetei, incapacitatea acesteia de deliberare, circumstanțele în care fapta a avut

loc, factori care au accentuat vulnerabilitatea victimei. Totodată instanța de judecată,

și-a întemeiat, în esență, concluziile pe declarațiile presupușilor violatori, care au

susținut că nu au forțat victima în nici un fel, coroborat cu faptul că trupul fetei nu a

prezentat semen de violență, astfel cum a fost atestat de un certificate medical, și cu

faptul că nu a cerut ajutor sau nu a spus imediat prietenelor ei despre abuz. Autoritățile

nu au luat în considerare probele prezentate cu privire la trauma suferită de reclamantă

sub aspect de anxietate, tulburare de somn, dureri de cap și depresie. Nici una din

circumstanțele personale ale solicitantului, cum ar fi vârsta ei și dezvoltarea ei mentală

și fizică, circumstanțele în care a avut loc incidental, nu au fost luate în considerație de

către instanța de judecată, constatându-se astfel că investigarea cazului a fost deficitară,

5

în special datorită incapacității statului de a aplica în mod eficient sistemul de drept

penal pentru pedepsirea tuturor formelor de viol abuz sexual.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond just a conchis necesitatea achitării

inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii așa cum, vinovăția

inculpatului nu și-a găsit confirmarea, fapt ce a și dus la constatarea necesității

achitării acestuia. La fel, corect a stabilit necesitatea încetării procesului penal de

acuzare a lui Boghean I. pe art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului constituie o contravenție prevăzută la art. 781 Cod contravențional, fără

aplicarea sancțiunii contravenționale, în legătură cu expirarea termenului prescripției

răspunderii contravenționale.

Instanța de fond just a stabilit faptul că, și-a găsit confirmare vinovăția

inculpatului, în aceia că în perioada anului 2015, aflându-se la domiciliul comun din

s. XXXXX, r-nul XXXXX, unde conlocuiește împreună cu familia, inclusiv cu copilul

minor XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, care în corespundere cu prevederile art. 1331

Cod penal se consideră membru de familie, sistematic a aplicat violența fizică și

psihologică în privința fiului XXXXX XXXXX în scop de impunere a voinței sale,

cauzându-i un prejudiciu moral și fizic, inclusiv la 14.07.2015, în jurul orei 1300, când

prin intimidare, în scop de impunere a voinței, pe motivul că minorul ar fi deteriorat

calculatorul, l-a numit pe fiul XXXXX XXXXX cu cuvinte necenzurate, l-a insultat și

a aplicat violență fizică față de ultimul, în rezultatul cărui fapt minorului i-au fost

cauzate suferințe psihice și leziuni corporale neînsemnate sub formă de excoriații pe

suprafețele anterio-laterale ale gâtului, echimoză pe suprafața anterio-laterală a gâtului

pe dreapta, după ce minorul XXXXX XXXXX a plecat de acasă într-o direcție

necunoscută, fiind depistat cu concursul organelor de poliție la 15.07.2015.

Prima instanță corect a concluzionat necesitatea achitării inculpatului pe art.

172 alin. (3) lit. a) Cod penal, nefiind demonstrată vinovăția în comiterea faptei date,

dar din materialele dosarului rezultă aplicarea violenței față de XXXXX XXXXX și

numirea acestuia cu cuvinte necenzurate și insultarea lui, a dus la încadrarea

faptelor date în baza art. 781 Cod contravențional.

Astfel, instanța de fond corect a stabilit necesitatea achitării inculpatului din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Din probele anexate la dosar se desprinde că fapta nu a fost stabilită de către

organul de urmărire penală, nefiind demonstrată existența faptei, învinuirea înaintată

nu este bazată pe probe ce ar demonstra cu certitudine că Boghean I. a comis

infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, așa probe la dosar nu au

fost administrate.

Totodată, încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei se

face din contul mijloacelor bugetului de stat, deoarece, în sarcina statului este de a

dovedi vinovăția celor imputate în acțiunile inculpatului, prin urmare nu poate fi pusă

pe seama inculpatului încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor.

Astfel, corect a fost respinsă de prima instanță, ca neîntemeiată cererea procurorului

privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4085 lei.

6

recurs ordinar solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, în susținerea învinuirilor formulate au fost prezentate

următoarele probe administrate: ordonanța de începere a urmăririi penale din

03.09.2015 (vol. I, f.d. 1); procesul - verbal din 04.08.2015 privind depistarea

infracțiunii ori constatarea bănuielii rezonabile privitor la o infracțiune comisă (vol. I,

f.d.4); informația telefonică din 14.07.2015 (vol. I, f.d. 5); Fișa de sesizare din

14.07.2015 (vol. I, f.d.6-7); plângere din 14.07.2015 (vol I, f.d.8); procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 14.07.2015 (vol. I, f.d.9-10); certificat privind componența

familiei din 28.07.2015 (vol. I, f.d. 16); Ancheta social din 24.07.2015 (vol. I, f.d.17);

procesul-verbal din 27.07.2015 de audiere a martorului minor XXXXX XXXXX (vol.

I, f.d. 18); Raport de evaluare psihologică a minorei XXXXX XXXXX din 24.08.2015

(vol. I, f.d. 26-27); Raport de evaluare psihologică a minorului XXXXX XXXXX din

25.08.2018 (vol. I, f.d. 29-30); Raport de constatare medico-legală nr. 152 din

16.07.2015 (vol. I, f.d.31); procesul - verbal de audiere a bănuitului din 01.12.2015

(vol. I, f.d. 35); revendicarea din 21.07.2015 (vol. I, f.d. 49-50); procesul - verbal de

audiere martorului Ursaru V. din 06.08.2015 (vol. I, f.d. 58); procesul -verbal de

audierea martorului Boghean L. din 06.08.2015 (vol. I, f.d. 59); procesul-verbal de

audiere a persoanei în a cărei privință a fost pornit dosar contravențional din

06.08.2015 (vol. I, f.d. 60); Sesizarea din 24.08.2015 (vol. I, f.d. 61-62); declarațiile

părții vătămate minore XXXXX XXXXX din 08.12.2015 (vol. I, f.d. 97-98);

declarațiile părții vătămate minore XXXXX XXXXX din 08.12.2015 (vol. I, f.d. 99-

101); evaluare complex a familiei cu copii din 03.03.2016 (vol. I, f.d. 109-110);

procesul - verbal din 04.07.2016 de audiere a martorului Boghean L. (vol. I, f.d. 138);

procesul - verbal de ridicare din 08.07.2015 (vol. I, f.d. 143); Informația de la IP

XXXXX în privința lui Boghean I. din lunile mai-septembrie 2014 (vol. I, f.d. 144-

169); procesul-verbal de audierea martorului Ursaru V. din 28.11.2016 (vol. I, f.d. 193-

194); procesul-verbal de audierea martorului Chicicov P. din 06.12.2016 (vol. I,

f.d.201-202); raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 31.03.2017 (vol. I, f.d.

221-224); raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 31.03.2017 (vol. I, f.d. 225-

228); procesul - verbal de audierea a învinuitului din 04.08.2017 (vol. I, f.d.234);

rechizitoriul pe cauza penală nr. 2015430389 (vol. I, f.d. 239-244); declarațiile

martorului Mititelu L. în prima instanță din 12.09.2018 (vol. II, f.d. 99-100);

declarațiile martorului Chicicov P. în prima instanță din 12.09.2018 (vol. II, f.d. 101-

103); declarațiile martorului Boghean L. în prima instanță din 12.09.2018 (vol. II, f.d.

104); declarațiile martorului Ursaru V. în prima instanță din 19.09.2018 (vol. II, f.d.

105); declarațiile reprezentantului legal Munleanu V. din 19.09.2018 (vol. II, f.d. 106-

108); declarațiile martorului Gorceag L. în prima instanță din 13.12.2018 (vol. II, f.d.

111-112); declarațiile părții vătămate minore XXXXX XXXXX în prima instanță din

13.12.2018 (vol. II, f.d. 113); declarațiile inculpatului Boghean I. în prima instanță din

13.12.2018 (vol. II, f.d. 114-116).

Ori, instanță de apel, cercetând probele prezentate de acuzare, nu le-a dat

apreciere în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind

7

reținută la baza deciziei adoptate versiunea și probele apărării, fără a fi supuse acestea

analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe existente și administrate.

Instanța de apel nemotivat a menționat la pagina 15 din decizie că:„,În speță,

învinuirea lui Boghean I. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3), lit.

a) Cod penal se bazează, în exclusivitate, pe rapoartele de evaluare psihologică a

minorilor XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX”.

La fel, instanță de apel nu a luat în considerație și neîntemeiat a exclus și alte

probe prezentate și cercetate în instanță de judecată.

Instanța de apel a apreciat critic și nu a luat în considerație la adoptarea deciziei

declarațiile victimelor făcute la etapa inițială și care au indicat direct asupra acțiunilor

ilegale a tatălui lor, dând importanța declarațiilor făcute ulterior, fără să țină cont de

faptul că între timp victimele au fost influențate de rude, au fost influențate de către

inculpatul Boghean I. care îi vizita des la centrul de plasament din r-nul Leova, să

dezincrimineze faptele tatălui lor, fapt confirmat de psihologul Gorceag L. și șefa

DASPF XXXXX, Munteanu V., care în cadrul audierii în instanța de fond a declarat

că, ,Tatăl copiilor Boghean I. venea foarte des la DASPF XXXXX și solicita ca copii

să se întoarcă acasă. Aflând că copii se află la Centru de Reabilitare Socială din s.

Copcui, r-nul Leova, foarte des comunica cu copii prin telefon, prin rețele de

socializare, îi vizita.”

Astfel, partea vătămată minoră XXXXX XXXXX, fiind audiată la 08.12.2015

în condiții speciale, în ordinea prevăzută la art. 1101 Cod de procedură penală, a

declarat că: ,,Când era în stare de ebrietate, tata sărea la el la bălaie, învinuindu-l că ar

fi făcut ceva rău din spusele prietenilor lui. Îi lovea peste mâini, peste picioare, pe spate.

L-a lovit și cu scaunul de la căruță, când făcea curățenie la animale, se mai îndârjea și

cu furca la el. Când se îmbăta, tata era aspru, aiurea, înjura și sărea la bătaie. Îi numea

cu cuvinte injurioase, spunea prostii despre mama lor. I-a apucai odată de gât, a spus

că el a stricat calculatorul. Sora XXXXX a spus odată, că tata a vrut să-i facă ceva, o

chema în dormitor, mai departe nu i-a spus. Sora plângea, el a întrebat-o de ce plânge

și ea nu voia să-i spună, spunea că tata o chema în cameră. El nu credea ce i-a spus

XXXXX, a crezut că ea a glumit. El a întrebat-o de mai multe ori pe sora și sora i-a

spus că tată o pune să facă ceva, dar nu i-a spus ce”.

Partea vătămată minoră XXXXX XXXXX fiind audiată la 08.12.2015 în

condițiile speciale, în ordinea prevăzută la art. 1101 Cod de procedură penală, a

explicat, că ,,Când tata era beat, o bătea pe ea și pe XXXXX cu palma și cu cureaua.

Pe ea tata o bătea cu palma peste față, uneori o bătea și cu cureaua, cu alte obiecte nu

o lovea. Tata îi bătea pe ea și pe XXXXX, spunând că ei nu fac treabă”.

Instanța de apel nu a cercetat sub toate aspectele, complet și obiectiv rapoartele

de evaluare psihologică a minorilor XXXXX XXXXX și XXXXX, nu a luat în

considerație opinia specialiștilor care au efectuat/sau au participat la aceasta evaluare.

Astfel, șefa DASPF XXXXX, Munteanu V., desemnată în calitate de

reprezentant legal al victimelor minore, în cadrul audierii în instanța de fond, a declarat

că: ,,ea s-a deplasat personal la Centrul de Asistență și Protecția a Victimelor și

Potențialelor Victime ale Traficului de Ființe Umane din mun. Chișinău și a încercat să

discute cu copii. XXXXX este o fire retrasă, foarte închisă, cu ea nu a putut discuta. A

încercat să discute cu XXXXX și despre abuzul sexual. Băiatul i-a povestii, că se

8

întâmpla ca atunci când consuma băuturi alcoolice tata o chema pe XXXXX într-o

cameră separată, iar când ieșea de acolo XXXXX era foarte speriată. Ea și-a făcut

impresia, că a fost violență în familie și abuzul sexual”.

Mai mult ca atât, psihologul Gorgeac L. în cadrul audierii în instanța de fond, a

declarat că: ,,în cadrul ședințelor de consiliere psihologică ambii copii au mărturisit, că

în familie a fost aplicată violenta psihologică, fizică și molestare sexuală. Pentru a

verifica depozițiile minorilor au fost aplicate teste psihologice, proiective și verbale,

care au confirmat la XXXXX XXXXX un înalt grad de neliniște, stres, nivel înalt de

anxietate, amintiri repetate despre evenimentele traumatice - copilul spunea că a fost

bătut de tata, s-a încercat de a-l strangula - lucruri, care au fost confirmate și de către

expertiza medico-legală. Testele au mai arătat neîncrederea copilului în forțele proprii,

vulnerabilitate, sentimentul de vinovăție pentru că nu putea să se apere nici pe sine,

nici pe sora lui. Minora XXXXX XXXXX s-a manifestai ca un copil introvert, destul

de închis, dar care la fel a vorbit despre faptul că tata este violent, îi pune la munci pe

ambii, îi pedepsește. XXXXX a mărturisit că, fiind în stare de ebrietate, tatăl o punea

să-i vâre mâna în pantaloni, o dezbrăca. La fel ca și XXXXX, minora XXXXX

XXXXX avea înalt grad de anxietate, frică, nu dorea să se întoarcă acasă. Copii erau

sinceri, foarte cuminți, când vorbeau le tremurau mâinile, obrajii, plângeau. Cât timp

s-au aflat la Centru, minorii nu au fost vizitați de rude. Când copii au plecat de la

Centru, s-a recomandat ca copii să fie scoși din familie. Consideră, că s-a admis o

greșeală atunci când s-a permis ca copii să revină în familie”.

În decizie și sentință lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare pe

contul statului.

Potrivit art. 227 alin. (1) și alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 5) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt

suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului.

În primul rând, cheltuieli legate cu efectuarea expertizelor judiciare sunt

cheltuieli în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală - expertiza

judiciară.

În al doilea rând, la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective,

trebuie soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

care pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în

legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite

din diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc, cheltuielile sunt trecute în

contul statului.

În al treilea rând, instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii

procurorului încasării de la inculpatul sumei de 4085 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem de o

dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin

prevederile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală.

9

Astfel, instanța de apel, în speță noastră, nu a soluționat corect chestiunea legată

cu cheltuieli judiciare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de aple nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală,

la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este

prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În

corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de

judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate. În conformitate cu art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), alin. (3)

pct. 1), 2), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței

de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. Partea descriptivă a

sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în

privința învinuitului a fost trimisă în judecată, descrierea circumstanțelor cauzei

constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului,

cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării,

neffiind admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la

îndoială nevinovăția celui achitat. Partea descriptivă a sentinței de încetare trebuie să

conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal. Conform

art. 229 alin. (1) – (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sînt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare. Instanța poate elibera de plata

10

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata cheltuielilor judiciare

poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lor.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) constatând în descriptiv că: „în perioada anului 2015, aflându-se la domiciliul

comun din s. XXXXX, r-nul XXXXX, unde conlocuiește cu familia, inclusiv cu copilul

minor XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, care în corespundere cu prevederile art. 1331 Cod

penal se consideră membru de familie, inculpatul Boghean I. sistematic a aplicat

violența fizică și psihologică în privința fiului XXXXX XXXXX în scop de impunere a

voinței sale, cauzându-i un prejudiciu moral și fizic, inclusiv la 14.07.2015, în jurul

orei 1300, când prin intimidare în scop de impunere a voinței, pe motivul că minorul

ar fi deteriorat calculatorul, l-a numit pe fiul XXXXX XXXXX cu cuvinte necenzurate,

l-a insultat și a aplicat violență fizică față de ultimul, în rezultatul cărui fapt minorului

i-au fost cauzate suferințe psihice și leziuni corporale neînsemnate sub formă de

excoriații pe suprafețele anterio-laterale ale gâtului, echimoză pe suprafața anterio-

laterală a gâtului pe dreapta, după ce minorul XXXXX XXXXX a plecat de acasă într-

o direcție necunoscută, fiind depistat cu concursul organelor de politie la 15.07.2015”,

a descris fapta criminală imputată inculpatului prin rechizitoriu pe 2011 alin. (1) lit. b)

Cod penal, ca ca violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și

verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei,

manifestată prin intimidare în scop de impunere a voinței, considerată ca fiind

dovedită.

Ulterior, însă, s-a contrazis indicând că: „în ședința de judecată și-a găsit

confirmare vinovăția inculpatului în aceia că în perioada anului 2015, aflându-se la

domiciliul comun din s. XXXXX, r-nul XXXXX, unde conlocuiește împreună cu familia,

inclusiv cu copilul minor XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, care în corespundere cu

prevederile art. 1331 Cod penal se consideră membru de familie, sistematic a aplicat

violența fizică și psihologică în privința fiului XXXXX XXXXX în scop de impunere a

voinței sale, cauzându-i un prejudiciu moral și fizic, inclusiv la 14.07.2015, în jurul

orei 1300, când prin intimidare, în scop de impunere a voinței, pe motivul că minorul

ar fi deteriorat calculatorul, l-a numit pe fiul XXXXX XXXXX cu cuvinte necenzurate,

l-a insultat și a aplicat violență fizică față de ultimul, în rezultatul căruia fapt i-au fost

cauzate suferințe psihice și leziuni corporale neînsemnate sub formă de excoriații pe

suprafețele anterio-laterale ale gâtului, echimoză pe suprafața anterio-laterală a

gâtului pe dreapta, după ce minorul XXXXX XXXXX a plecat de acasă într-o direcție

necunoscută, fiind depistat cu concursul organelor de poliție la 15.07.2015, însă

procesul penal la acuzarea a lui Boghean I. pe art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal

urmează a fi încetat, deoarece că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii, ci constituie o contravenție prevăzută de art. 781 Cod

11

contravențional”, fără a și descrie fapta contravențională, considerată a fiind dovedită,

și fără a efectua încadraea juridică a respectivelor acțiuni ale inculpatului în baza art.

781 Cod contravențional, în raport cu elementele concrete conținute în norma de drept

vizată.

Totodată, în dispozitiv a dispus, divergent că: „se încetează procesul penal la

acuzarea lui Boghean Ion pe art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului constituie o contravenție prevăzută la art. 781 Cod contravențional”;

b) a constatat în descriptivul sentinței diverse motive de achitare a inculpatului

pe art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, cum ar fi că: „vinovăția inculpatului în aceia că...

nu și-a găsit confirmare..., pe dosar nu a fost administrată nicio probă, care ar

permite de a face o concluzie certă, indubitabilă privind satisfacerea poftei sexuale în

forme perverse de către inculpat cu minora ..., probe ce ar demonstra cu certitudine,

că Boghean I. a comis infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal pe

dosar nu au fost administrate..., se impune achitarea acestuia pe art. 172 alin. (3) lit.

a) Cod penal, conform statuărilor art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”, temeiuri de achitare care se

exclud reciproc și generează diferite consecințe juridice.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că: „se achită Boghean Ion de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat existenta faptei infracțiunii”;

c) doar a trecut în revistă dovezile administrate, dar nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu

circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu pe ambele capete de

acuzare, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele acuzării.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de

sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și

ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care

urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor

să poată fi supuse controlului judiciar;

d) nu a soluționat chestiunea privind plata cheltuielilor judiciare în raport cu

prevederile art. 229 Cod de procedură penală.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. În corespundere cu art.

12

419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică

în mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și

nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

Mai mult, la fel a relevat în descriptiv mai multe motive de achitare, care se

contrazic reciproc, indicând neclar și divergent că: „instanța de fond just a conchis

necesitatea achitării inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.

(3) lit. a) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii așa cum,

vinovăția inculpatului nu și-a găsit confirmarea..., instanța de fond just a stabilit

faptul că, și-a găsit confirmare vinovăția inculpatului în aceia că în perioada anului

2015..., prin intimidare, în scop de impunere a voinței..., prima instanță corect a

concluzionat necesitatea achitării inculpatului pe art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal,

nefiind demonstrată vinovăția în comiterea faptei date, dar din materialele dosarului

rezultă aplicarea violenței față de XXXXX XXXXX și numirea acestuia cu cuvinte

necenzurate și insultarea lui, a dus la încadrarea faptelor date în baza art. 781 Cod

contravențional..., instanța de fond corect a stabilit necesitatea achitării inculpatului

din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii..., din probele anexate la

dosar se desprinde că fapta nu a fost stabilită de către organul de urmărire penală,

nefiind demonstrată existența faptei, învinuirea înaintată nu este bazată pe probe ce

ar demonstra cu certitudine că Boghean I. a comis infracțiunea prevăzută de art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal”;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate

în rechizitoriu pe ambele capete de acuzare, neindicând motivele pentru care a respins

versiunile și probele acuzării;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol și repetate în

recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5., cât și în felul și esența

probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. - 5. din decizie);

13

d) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 17-172

vol. 2;

e) nu a soluționat chestiunea privind plata cheltuielilor judiciare în raport cu

prevederile art. 229 Cod de procedură penală.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Tomița Mihail, casează total decizia Colegiul penal al Curții de Apel Cahul din

10 iulie 2019, în privința inculpatului Boghean Ion XXXXX, și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 31 ianuarie

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

14