1ra-219/2019 — art. 328 alin. 3 lit. b, d, CP

1ra-219/2019 — art. 328 alin. 3 lit. b, d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-219/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

UNGUREANU Constantin XXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.05.2017 – 24.04.2018;

Instanța de apel: 21.05.2018 – 18.09.2018;

Instanța de recurs: 26.11.2018 – 12.02.2019.

C O N S T A T Ă:

Ungureanu C., învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. b) și

d) Cod penal a fost încetată, cu atragerea acestuia la răspunderea contravențională pentru

comiterea contravenției prevăzute de art. 313 Cod Contravențional și încetarea procesului

contravențional în temeiul art. 30 din același Cod, din motivul expirării termenului de

prescripție.

Acțiunea civilă înaintată de Ministerul Agriculturii Dezvoltării Regionale și

Mediului a Republicii Moldova a fost respinsă, ca nefondată.

fost incriminat, prin actul de sesizare a instanței, comiterea infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (3) lit. b) și d) Cod penal, precum că, deținând funcția de primar al comunei

Vărzărești, în temeiul hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 6 iulie 2015 privind

confirmarea legalității alegerilor locale turul II din 28 iunie 2015, circumscripția

electorală 23/21 Vărzărești, r-nul Nisporeni, fiind persoană cu funcție de demnitate

publică, conform art. 123 alin. (3) Cod penal, care prin numire a fost autorizată și

1

învestită de stat să presteze în numele acestuia și să îndeplinească activitatea de interes

public, acționând contrar atribuțiilor acordate prin Legea cu privire la administrația

publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, a comis fapta prejudiciabilă prevăzută

de legea penală în următoarele circumstanțe.

În luna decembrie, anul 2015, acționând cu intenție directă, în lipsa a careva

documente oficiale care i-ar fi permis exploatarea și extragerea zăcămintelor minerale

utile (nisip), încălcând prevederile art. 29 lit. g) al Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind

administrația publică locală potrivit căreia: „primarul exercită în teritoriul administrat

următoarele atribuții de bază și anume răspunde de administrația bunurilor domeniului

public, în limitele competenței sale” și prevederile art. 35 alin. (1) din Codul subsolului

potrivit cărora: „Activitățile de extragere a substanțelor minerale utile sau apelor

minerale naturale și potabile sunt supuse licențierii în conformitate cu Legea nr. 45-XV

din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător și

pot fi desfășurate de către beneficiarii subsolului, care întrunesc și respectă cerințele

prezentului cod și ale legislației”, a eliberat lui Baraboi A. un certificat semnat și

ștampilat cu ștampila primarului comunei Vărzărești, r-nul Nisporeni, conform căruia

primăria acestei comune permite excavarea nisipului pentru amenajarea unei plaje al

iazului public.

În continuare, în baza acestui certificat, interpretat ca fiind legal, Baraboi A. a

angajat persoane care dispun de tehnică de excavare și transportare a nisipului și a

organizat extragerea și transportarea zăcămintelor minerale utile (nisip) din cariera

neautorizată din sat. Șendreni, r-nul Nisporeni la iazul proprietatea privată din com.

Vărzărești, regiunea „Deluț”, până la momentul când au fost depistați de către organele

de poliție.

Conform raportului Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale nr. 509/9 din

16.05.2016, prejudiciul cauzat mediului în urma extragerii ilicite a substanțelor minerale

utile (nisip) din cariera neautorizată din s. Șendreni, r-nul Nisporeni, conform situație de

la 11.05.2016 este în sumă de 387938 de lei.

Pe baza stării de fapt expuse supra, acțiunile inculpatului de către procuror au fost

încadrate juridic în baza art. 328 alin. (3) lit. b) și d) Cod penal, excesul de putere, adică

depășirea în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege de către o

persoană cu funcție de demnitate publică, soldate cu cauzarea de urmări grave

intereselor publice.

Prima instanță a conchis asupra altei calificări a faptei comise de Ungureanu C., ce

se subscrie art. 313 din Codul Contravențional - săvârșirea unei acțiuni care depășește în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și care contravine

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

402-403 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Ungureanu C. să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii

2

prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. b) și d) Cod penal și să fie condamnat la 6 ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în administrația publică pe un termen de 10 ani, cu admiterea acțiunii

civile în sumă de 387938 de lei.

În argumentarea apelului, acuzatorul de stat a atras atenția instanței de apel asupra

următoarelor aspecte:

- prima instanță a reîncadrat incorect acțiunile inculpatului în baza art. 313 Cod

Contravențional;

- instanța deși în motivarea sentinței a stabilit elementele infracțiunii, eronat a

exclus ca probă raportul nr. 09-21-003 din 16.05.2016 al Agenției pentru Geologie și

Resurse Minerale, conform căruia prejudiciul cauzat mediului în urma extragerii ilicite a

substanțelor minerale utile (nisip) la 11.05.2016, constituia sumă de 387938 de lei;

- la 08.08.2004, Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale a adoptat Instrucțiunea

privind evaluarea prejudiciului cauzat mediului în rezultatul nerespectării legislației

privind subsolul, care a fost publicată la 22.10.2004 în Monitorul Oficial nr. 189, unde în

punctele 1-4 este expres prevăzut că: „Instrucțiunea este elaborată întru executarea

următoarelor acte legislative: Legea nr. 1515-XII din 16.06.1993 privind protecția

mediului înconjurător, art.2; Codul subsolului nr. 1511-XII din 15.16.1993; Legea

nr.l540-XIII din 25.02.1998 privind plata pentru poluarea mediului, art. 4 și 5; Legea

nr.1102-XIII din 06.02.1997 cu privire la resursele naturale, art. 5 (f); Legea nr.851-XIII

din 29.05.1996 privind expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului

înconjurător, art. 4 (e)”;

- Instrucțiunea nominalizată se extinde asupra persoanelor fizice și juridice

(naționale și străine), care încalcă legislația în domeniul protecției mediului înconjurător

și resurselor naturale și este obligatorie pentru inspectorii ecologici de stat, servind ca

bază normativă în evaluarea prejudiciului cauzat mediului în rezultatul nerespectării

legislației privind subsolul;

- prejudiciul cauzat mediului înconjurător în rezultatul nerespectării legislației

privind subsolul se compensează de persoanele fizice, juridice naționale și străine, în

mărimea deplină fără aplicarea normativelor de micșorare a cuantumului plății;

- instanța eronat nu a admis această probă, or legislația procesual-penală prevede

expres cazurile de neadmitere a probelor în art. 94 alin. (1) CPP, însă acestea cauzei date

nu-i sunt incidente;

- nu au fost apreciate corect declarațiile martorului Tonu M., care în calitate de

expert a întocmit raportul nr. 09-21-003 din 16.05.2016 și în ședință a confirmat

legalitatea procedurii de evaluare a prejudiciului cauzat mediului.

apelul procurorului a fost admis, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de

procedură penală, fiind casată integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal pornit în privința lui

Ungureanu C., în baza art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, a fost încetat, pe motiv că

fapta comisă de acesta constituie contravenția prevăzută de art. 313 Cod Contravențional,

3

totodată fiind încetat și procesul contravențional din motivul expirării termenului de

prescripție a răspunderii contravenționale prevăzut de art. 30 Cod Contravențional.

deși a reîncadrat acțiunile lui Ungureanu C. din art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, în

baza art. 313 Cod Contravențional, contrar dispozițiilor art. 394 Cod de procedură penală,

nu a stabilit fapta considerată a fi dovedită, formulând în acest sens mai multe concluzii

contradictorii.

Conform prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1 Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să conțină descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicând-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. Una din condițiile adoptării

unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate

în ședința de judecată. La întocmirea sentinței, instanța trebuie să îndeplinească cerințele

art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute de art. 385

Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate.

Totodată, prima instanță a formulat mai multe concluzii contradictorii la emiterea

sentinței, la f.d. 1 (verso) alin. (3) s-a menționat că: „învinuirea adusă inculpatului în

ședința de judecată și-a găsit confirmarea”, ulterior la f.d. 3 (verso) a sentinței, prima

instanță a ajuns la concluzia că: „în acțiunile inculpatului Ungureanu C. lipsește unul din

elementele componenței de infracțiune, prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod

penal, și anume latura obiectivă”, și astfel ajunge la concluzia de a reîncadra acțiunile

inculpatului în baza art. 313 Cod Contravențional.

În conformitate cu art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care fapta

persoanei constituie o contravenție, instanța încetează procesul penal și, concomitent,

soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional.

În speța dată, fiind analizate toate probele acumulate și apreciate cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, Colegiul Penal a constatat următoarele: „Ungureanu C.,

deținând funcția de primar al comunei Vărzărești, în temeiul hotărârii Judecătoriei

Nisporeni din 6.07.2015 privind confirmarea legalității alegerilor locale turul II din

28.06.2015, din circumscripția electorală 23/21 Vărzărești, r-nul Nisporeni, fiind

persoană cu funcție de demnitate publică, conform art. 123 alin. (3) din Codul penal,

care prin numire a fost autorizată și învestită de stat să presteze în numele acestuia și să

îndeplinească activitatea de interes public, acționând contrar atribuțiilor acordate prin

Legea cu privire la administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006, a comis

fapta prejudiciabilă prevăzută de legea contravențională în următoarele circumstanțe:

În luna decembrie, anul 2015, acționând cu intenție directă, în lipsa a careva

documente oficiale care i-ar fi permis exploatarea și extragerea zăcămintelor minerale

utile (nisip), încălcând prevederile art. 29 lit. g) al Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind

administrația publică locală potrivit căreia: „primarul exercită în teritoriul administrat

următoarele atribuții de bază și anume răspunde de administrația bunurilor domeniului

4

public, în limitele competenței sale” și prevederile art. 35 alin. (1) din Codul subsolului

potrivit cărora: „Activitățile de extragere a substanțelor minerale utile sau apelor

minerale naturale și potabile sunt supuse licențierii în conformitate cu Legea nr. 45-XV

din 30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător și pot

fi desfășurate de către beneficiarii subsolului, care întrunesc și respectă cerințele

prezentului cod și ale legislației”, a eliberat lui Baraboi A. un certificat semnat și

ștampilat cu ștampila primarului comunei Vărzărești, r-nul Nisporeni, conform căruia

primăria acestei comune permite excavarea nisipului pentru amenajarea unei plaje al

iazului public.

În continuare, în baza acestui certificat, interpretat ca fiind legal, Baraboi A. a

angajat persoane care dispun de tehnică de excavare și transportare a nisipului și a

organizat extragerea și transportarea zăcămintelor minerale utile (nisip) din cariera

neautorizată din sat. Șendreni, r-nul Nisporeni la iazul proprietatea privată din com.

Vărzărești, regiunea „Deluț”, până la momentul când au fost depistați de către organele

de poliție.”

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, faptele inculpatului conțin semnele

calificative ale contravenției prevăzute de art. 313 Cod contravențional, adică săvârșirea

unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin

lege și care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Potrivit doctrinei, obiectul juridic special al infracțiunii specificate la art. 328 Cod

penal îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în

sectorul public, care presupune îndeplinirea obligațiilor de serviciu în mod corect, fără

excese, cu respectarea intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Obiectul material al infracțiunii de exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu

îl reprezintă sau poate să-1 reprezinte corpul persoanei sau bunurile mobile ori imobile.

Latura obiectivă a infracțiunii în cauză are următoarea structură: 1) fapta

prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea de depășire a limitelor drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege; 2) urmările prejudiciabile, și anume - daunele în

proporții considerabile cauzate drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice sau juridice; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile. Specific pentru depășirea limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege este că făptuitorul comite o acțiune care nu este în competența lui de serviciu

sau în competența exclusivă a lui de serviciu, dar este în competența unei alte persoane

sau a unui alt organ ori acțiune care nu se află în competența nici unei persoane sau a

nici unui organ.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă sau indirectă.

Infracțiunea de depășire a atribuțiilor de serviciu este una de rezultat, adică se

consideră consumată, în mod obligatoriu, din momentul producerii unor consecințe

prejudiciabile, și anume care se materializează în: „cauzarea daunelor în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

5

juridice”. Or, în timp ce caracterul prejudiciabil al infracțiunii este determinat de obiectul

juridic protejat, constituind semnul calitativ al infracțiunii, gradul prejudiciabil depinde

de gravitatea faptei săvârșite (valoarea daunei, forma vinovăției, motivul, scopul etc.),

fiind un semn cantitativ. Rezultatul produs prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (3) Cod penal, determină întrunirea cumulativă a următoarelor semne: natura

considerabilă a daunei și sfera de incidență, fie interesul public, fie drepturile și interesele

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

În speță, sfera de incidență a art. 328 Cod penal este direct legată de producerea

urmărilor consemnate în dispoziția acestui articol, iar potrivit art. 126 alin. (2) Cod penal

caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială

și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și

intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Astfel, instanța de apel ține să evidențieze că, atât în cadrul urmăririi penale cât și în

cadrul cercetării judecătorești a fost stabilit doar excavarea nisipului ce a fost transportat

de către 4 camioane a câte două ori fiecare, nefiind probat de către acuzarea de stat ce

volum exact de nisip a fost excavat și transportat de cele 4 camioane pentru care s-a dat

permisiunea.

Instanța a apreciat critic proba prezentată de către procuror și anume: conținutul

raportului nr. 09.22.003 din 16.05.2016, cu privire la rezultatele controlului în limitele s.

Vărzărești, r-nul Nisporeni și conținutul raportului privind evaluarea prejudiciului cauzat

mediului în rezultatul extragerii nelegitime a substanțelor minerale utile nr. 09.21.003 din

16.05.2016.

Potrivit raportului menționat supra: „Urmare a calculelor efectuate, reiese că,

prejudiciul cauzat mediului în rezultatul extragerii ilicite de substanțe minerale utile

(nisip) din excavația minieră din limitele teritorial-administrative ale s. Vărzărești, r-nul

Nisporeni, conform situației la 11.05.2016, este estimată la 387938 de lei.” Însă,

potrivit constatărilor din acest raport nu este indicată perioada în care a fost extras

volumul de 2050 m3 de nisip, fiind indicată doar „situația la 11.05.2016” a volumului de

nisip extras.

Totodată, potrivit certificatului emis de către primarul Ungureanu C. se confirmă

faptul acordării permisiunii excavării nisipului pentru amenajarea plajei la iazul „Deluț”,

fapt care a fost recunoscut și de către inculpat atât în cadrul urmăririi penale, cât și în

cadrul ședinței instanței de apel, care vine în coroborare și cu procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 24.12.2015 și procesul-verbal de constatare din 11.05.2016.

Ca urmare a faptului că, nu a fost posibil de stabilit exact volumul prejudiciului adus,

Colegiul penal consideră că, acțiunile lui Ungureanu C. urmează a fi a calificate ca o

componență de contravenție și nu ca componență de infracțiune.

Una din componentele laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzută la

art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal este: urmările prejudiciabile, și anume - daunele în

6

proporții considerabile cauzate drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice sau juridice, soldate cu urmări grave. Prin urmări grave se înțelege daunele în

proporții mari. În urma analizei cumulului de probe cercetare și analizate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, la caz, nu a fost posibil de stabilit cuantumul prejudiciului

în urma certificatului eliberat de către Ungureanu C. ca urmare a acțiunilor sale.

Adițional, se reține că, potrivit statuărilor recente ale Curții Constituționale în care

au fost abordate unele probleme de constituționalitate legate de dispoziția art. 328 alin.

(1) Cod penal, Curtea a evidențiat că prevederile acestei norme trebuie să fie interpretate

în sens restrâns și aplicate cu un grad înalt de prudență de către instanțele judecătorești.

Instanța de apel a menționat că acuzațiile din rechizitoriu, în ansamblu, nu rezistă

criticii, deoarece prin Hotărârea Curții Constituționale din 27.06.2017 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 328 alin. (1) Cod pena, a fost declarat

neconstituțional textul „intereselor publice sau”, momentul din care acest element

constitutiv al componenței incriminate decade de drept din învinuirea adusă, deși nici nu

a existat de fapt până la 27.06.2017 în această cauză.

Astfel, declarând neconstituțională sintagma „interese publice” la caz lipsește

elementul constitutiv al infracțiunii prevăzut de art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal. Or,

excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu este o infracțiune de rezultat

(materială), astfel încât consumarea ei este legată, în mod obligatoriu, de producerea unor

consecințe prejudiciabile, și anume: „cauzarea daunelor în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice”.

În hotărârea nr. 21 din 22.07.2016, făcând referire la jurisprudența Curții Europene,

Curtea Constituțională a statuat că: „Atunci când un act este privit ca infracțiune,

judecătorul poate să precizeze elementele constitutive ale infracțiunii, dar nu să le

modifice, în detrimentul acuzatului, iar modul în care el va defini aceste elemente

constitutive trebuie să fie previzibil pentru orice persoană consultată de un specialist.”

Totodată, faptul că învinuirea care a fost înaintată prin rechizitoriu vizează cauzarea

de urmări grave intereselor publice, sintagmă care a fost recunoscută neconstituțională

conform hotărârii Curții Constituționale nr. 22 din 27.06.2017 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 328 alin. (1) din Codul penal, de către

acuzatorul de stat nefiind înaintă o ordonanța de modificare a învinuirii, condiționează

lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal.

Având în vedere lipsa unei componente a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3)

lit. b), d) Cod penal, cauza penală de învinuire a lui Ungureanu C. urmează a fi încetată

pe motiv că, în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

Conform art. 30 alin. (2) Cod contravențional, termenul general de prescripție a

răspunderii contravenționale este de un an. Contravenția a fost comisă în perioada lunii

decembrie 2015, iar până la momentul actual s-a depășit cu mult termenul de prescripție

de tragere la răspunderea contravențională, motiv din care instanța de apel a considerat

necesar de a înceta procesul contravențional în privința lui Ungureanu C., în legătură cu

7

expirarea termenului de prescripție.

decizia cu recurs ordinar solicitând casarea integrală a acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare.

Recurentul, în cererea de recurs, menționează că instanța de apel după desființarea

hotărârii atacate, procedează ea însăși ca instanță de control judiciar, la înlăturarea

erorilor constatate, pronunțând o nouă hotărâre cu caracter autonom, evaluând în mod

direct probele. În cazul nostru, instanța de apel, a derogat de la prevederile procesual-

penale, nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție expuse în pct.

14 al Hotărârii nr. 22 din 12.12.20105 cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel, conform căreia nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei pronunțate.

De asemenea, partea acuzării consideră că instanța de apel nu a luat măsurile

necesare pentru ca probele concludente șl utile, prezentate de parte să fie cercetate și

apreciate la justa lor valoare, astfel că toate elementele de fapt să aibă o relevanță

juridică, iar prin această inactivitate instanța de a apel a provocat o stare de incertitudine

și neclaritate cu privire la soluția adoptată, or cum se explică faptul că, fiecare din

criticile aduse de către instanța de apel referitor la probele aduse în sprijinul învinuirii

imputate inculpatului, sunt expuse neargumentat și selectiv fiind însoțite de frazele:

„apreciază critic probele prezentate de către acuzare”, sau „Colegiul Penal analizând

obiectiv cumulul de probe, prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, constată cu certitudine

că, acțiunile lui Ungureanu C. au fost incorect încadrate juridic de către acuzatorul de

stat în baza art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, ajunge la concluzia că Ungureanu C.

nu a comis infracțiunea imputată lui, și că acțiunile acestuia urmează a fi încadrate în

baza art. 313 Cod Contravențional - săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și care contravine intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.”

Astfel, acuzarea constată că la motivarea soluției de respingere a apelului

procurorului instanța de apel, a preluat de fapt argumentele instanței de fond, fără a se

expune explicit asupra solicitărilor apelantului-procuror.

Totodată, recurentul evidențiază că, instanța de apel constatând că în cauză nu a fost

probată „cauzarea daunelor în proporții considerabile intereselor publice” sau

„drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanelor fizice sau juridice”, a omis și nu

a dat nici o apreciere calificării acțiunilor inculpatului în temeiul art. 328 alin. (3) Cod

penal, pe când acestuia i s-a imputat calificativul „soldat cu urmări grave” și nu s-a

pronunțat asupra prezenței sau lipsei în acțiunile inculpatului a urmărilor grave după cum

a fost descris în rechizitoriu.

Mai mult, instanța de apel nu a ținut cont de proba prezentată de către partea

acuzării și anume de conținutul raportului nr. 09.22.003 din 16.05.2016, cu privire la

rezultatele controlului în limitele s. Vărzărești, r-nul Nisporeni și conținutul raportului

8

privind evaluarea prejudiciului cauzat mediului în rezultatul extragerii nelegitime a

substanțelor minerale utile nr. 09.21.003 din 16.05.2016.

Potrivit raportului menționat supra: „Urmare a calculelor efectuate, prejudiciul

cauzat mediului în rezultatul extragerii ilicite de substanțe minerale utile (nisip) din

excavația minieră din limitele teritorial-administrative ale s. Vărzărești, r-nul Nisporeni,

conform situației la 11.05.2016, este în sumă de 387938 de lei.” Ignorând concluziile

rapoartelor nominalizate, instanța de apel în decizia sa a invocat că: „conform

constatărilor raportului dat nu este indicată perioada în care a fost extras volumul de

2050 m3 de nisip, fiind indicată doar „situația la 11.05.2016” a volumului de nisip

extras. Totodată, potrivit certificatului emis de către primarul Ungureanu C., se confirmă

faptul acordării permisiunii excavării nisipului pentru amenajarea plajei la iazul

„Deluț”, fapt care a fost recunoscut și de către inculpat atât în cadrul urmării penale cât

și în cadrul ședinței instanței de apel, care vine în coroborare și cu procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 24.12.2015 și procesul-verbal de constatare din 11.05.2016”

Această concluzie a instanței de apel este bazată doar pe declarațiile inculpatului, care se

învinuiește că, urmare a acțiunilor ilegale întreprinse, au fost extrase ilegal zăcăminte

minerale, nisip, care conform raportului nr. 509/9 din 16.05.2016 al Agenției pentru

Geologie și Resurse Minerale, este estimat ca prejudiciul cauzat mediului în urma acestei

extrageri în sumă de 387938 de lei.

Recurentul consideră că instanța de apel, la adoptarea deciziei, a repetat eroarea de

drept admisă de către instanța de fond și nu a dat apreciere justă suportului probatoriu

prezentat de către acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă,

deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe,

făcându-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de

condiții, colegiului penal, îi rămânea doar să aprecieze acestea la justa lor valoare.

În drept, cererea de recurs declarată de procuror se întemeiază pe prevederile din

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

motivele invocate de recurent, Colegiul Penal lărgit ajunge la concluzia că acesta

urmează a fi admis, reieșind din următoarele considerente de fapt și de drept.

Cu titlul preliminar, Colegiul menționează că, rațiunea și finalitatea exercitării

acestei căi de atac, adică a recursului ordinar, constă în înlăturarea erorilor admise de

instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Din punct de vedere procesual, soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se

întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit

căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii

atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, în alt complet de

9

judecată, în cazul în care esența erorii judiciare admise nu poate fi înlăturată de către

instanța de recurs la această etapă a procedurii.

Analizând motivele recursului ordinar subscrise cazurilor de casare prevăzute de

pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit constată că

recurentul pledează pentru desființarea totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauze de către aceiași instanță, în alt complet de judecată, pentru că instanța

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, hotărârea

contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și, în general, motivarea

soluției este expusă neclar, iar soluția de încetarea a procesului penal în privința lui

Ungureanu C. este vădit nefondată.

Mai exact, rezultând din conținutul cererii de recurs, în accepțiunea procurorului,

instanțele de fond eronat au dispus încetarea procesului penal în privința lui Ungureanu

C., în baza art. 328 alin. (3) lit. b) și d) Cod penal, cu tragerea acestuia la răspunderea

contravențională și cu încetarea procesului contravențional, datorită prescriptibilității

termenului, formulând în sprijinul acestei concluzii mai multe raționamente ce nu se

conciliază între ele.

Colegiul Penal lărgit, verificând criticele recurentului, în raport cu actele cauzei,

constată că acestea sunt întemeiate și urmează a fi admise, întrucât instanța, judecând

apelul, nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

pripită și nemotivată, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală. Decizia Curții de Apel Chișinău nu cuprinde relevarea

considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței

atacate, în raport cu motivele invocate de apelant în cererea sa și probele din dosarul

deferit judecății.

Lipsa unei motivări adecvate cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească

afectează grav respectarea garanțiilor procedurale a părților la un proces echitabil. În

același timp se precizează că, obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din

setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal.

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85)

În lumina considerentelor expuse și ținând seama de esența erorilor avansate de

recurent, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul

este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept adică odată exercitat produce un efect

devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept,

instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au

fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi, pentru elucidarea

adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația imputată

inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței. Pe când instanța de apel

nu a analizat minuțios probele din dosar, nu a dat răspuns la toate capetele de cerere din

10

apelul procurorului, a formulat mai multe concluzii care nu se conciliază cu dispozitivul

deciziei, nu a înlăturat carențele existente în lucrul judecat de prima instanță, prin acestea

nerezolvând fondul apelului declarat, după cum corect a remarcat și procurorul în cererea

de recurs.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul, în principal, a rezultat din

următoarele.

Mai întâi, se notează că, în urma analizării minuțioase a textului sentinței și deciziei

contestate, preponderent a părților descriptive ale acestora, se constată indubitabil că

alegațiile procurorului sunt întemeiate, întrucât atât prima instanță, cât și Curtea de Apel

au eșuat să respecte garanțiile procedurale subsecvente unui proces echitabil, analizând

superficial circumstanțele cauzei și, în general, învinuirea incriminată lui Ungureanu C.

Or, principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele infracționale

imputate acesteia prin rechizitoriu. Potrivit actului de sesizare a instanței, se constată că,

în urma efectuării acțiunilor de investigare în vederea acumulării probatoriului, analizând

probele, procurorul a conchis asupra încadrării juridice a faptelor incriminate inculpatului

în baza art. 328 alin. (3) lit. b) și d) Cod penal, adică depășirea în mod vădit a limitelor

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, de către o persoană cu funcție de demnitate

publică, soldate cu cauzarea de urmări grave intereselor publice.

Colegiul Penal lărgit consideră esențialmente necesar de a reda cu exactitate

conținutul părții de expunere a rechizitoriului, întocmit în privința lui Ungureanu C.,

pentru a accentua faptul că, de facto, instanțele nu au constatat fapta de comitere a

contravenției prevăzute de art. 313 Cod Contravențional odată ce au statuat asupra

vinovăției ultimului anume în baza articolului menționat.

Prin urmare, potrivit actului de învinuire și celui de sesizare a instanței,

circumstanțele factologice ale speței au fost rezumate, după cum urmează: „Ungureanu

C., deținând funcția de primar al comunei Vărzărești, în temeiul hotărârii Judecătoriei

Nisporeni din 6 iulie 2015 privind confirmarea legalității alegerilor locale turul II din 28

iunie 2015, circumscripția electorală 23/21 Vărzărești, r-nul Nisporeni, fiind persoană

cu funcție de demnitate publică, conform art. 123 alin. (3) Cod penal, care prin numire a

fost autorizată și învestită de stat să presteze în numele acestuia și să îndeplinească

activitatea de interes public, acționând contrar atribuțiilor acordate prin Legea cu

privire la administrația publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, a comis fapta

prejudiciabilă prevăzută de legea penală în următoarele circumstanțe:

În luna decembrie, anul 2015, acționând cu intenție directă, în lipsa a careva

documente oficiale care i-ar fi permis exploatarea și extragerea zăcămintelor minerale

utile (nisip), încălcând prevederile art. 29 lit. g) al Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind

administrația publică locală potrivit căreia: „primarul exercită în teritoriul administrat

următoarele atribuții de bază și anume răspunde de administrația bunurilor domeniului

public, în limitele competenței sale” și prevederile art. 35 alin. (1) din Codul subsolului

potrivit cărora: „Activitățile de extragere a substanțelor minerale utile sau apelor

minerale naturale și potabile sunt supuse licențierii în conformitate cu Legea nr. 45-XV

11

din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător și

pot fi desfășurate de către beneficiarii subsolului, care întrunesc și respectă cerințele

prezentului cod și ale legislației”, i-a eliberat lui Baraboi A. un certificat semnat și

ștampilat cu ștampila primarului comunei Vărzărești, r-nul Nisporeni, conform căruia

primăria acestei comune permite excavarea nisipului pentru amenajarea unei plaje al

iazului public. În continuare, în baza acestui certificat, interpretat ca fiind legal, Baraboi

A. a angajat persoane care dispun de tehnică de excavare și transportare a nisipului și a

organizat extragerea și transportarea zăcămintelor minerale utile (nisip) din cariera

neautorizată din sat. Șendreni, r-nul Nisporeni la iazul proprietatea privată din com.

Vărzărești, regiunea „Deluț”, până la momentul când au fost depistați de către organele

de poliție. Conform raportului Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale nr. 509/9

din 16.05.2016, prejudiciul cauzat mediului în urma extragerii ilicite a substanțelor

minerale utile (nisip) din cariera neautorizată din s. Șendreni, r-nul Nisporeni, conform

situație de la 11.05.2016 este în sumă de 387938 de lei.”

În continuare, se notează că, potrivit alin. (1) din art. 325 din Codul de procedură

penală, judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse

sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu – actul prin care

persoana trimisă în judecată este oficial înștiințată, în scris, cu privire la temeiul legal și

faptic al acuzațiilor care i se incriminează.

Prin alte cuvinte, obiectul cercetării instanței de judecată îl constituie nemijlocit

actul de sesizarea a acesteia, unde este descrisă amănunțit învinuirea coroborată cu

probatoriul administrat într-u dovedirea acesteia, instanța urmând a cerceta probele și a se

expune dacă vinovăția persoanei deferite justiției a fost demonstrată.

Pentru justa soluționare a cauzei o atenție deosebită, de fiecare dată, urmează a fi

acordată actului prin care inculpatului i se aduce învinuirea. Neconcordanța celor

consemnate în rechizitoriu cu prevederile legislației în vigoare la momentul judecării

cauzei, poate constitui obiect de dispută la toate etapele procesului penal, mai cu seamă

dacă nu au fost soluționate corespunzător de către instanțele ierarhic inferioare.

În speță, instanțele nu au acordat o atenție cuvenită și nu au comentat faptul că

inculpatul a fost învinuit de comiterea infracțiunii de exces de putere, soldată cu cauzarea

de urmări grave intereselor publice, ambele sintagme evidențiate constituind obiect de

examinare a Curții Constituționale, fiind declarate neconstituționale. Dar, făcând

abstracție de la acestea, au conchis asupra soluției de încetare a procesului penal intentat

în privința lui Ungureanu C. în baza art. 328 Cod penal, întrucât fapta nu întrunește

elementele acestei infracțiuni, totodată admițând mai multe erori procesuale.

În situația în care, învinuirea înaintată inculpatului nu și-a găsit confirmarea,

instanța ajungând la concluzia că fapta comisă de inculpat reprezintă o contravenție,

cauzei îi sunt incidente aceleași prevederi ale Codului de procedură penală, în

corespundere cu care, partea descriptivă a sentinței trebuie să cuprindă: descrierea faptei,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii; probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe; în

12

cazul când o parte a acuzației este considerată neîntemeiată – temeiurile pentru aceasta;

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, motivele pentru modificarea învinuirii dacă

la judecată s-a efectuat așa ceva.

De altfel, aceleași reguli sunt consemnate și în art. 462 din Codul contravențional,

potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să fie legală, întemeiată și motivată,

acesta constă din parte introductivă, parte descriptivă și dispozitiv. Partea descriptivă

cuprinde: circumstanțele constatate în judecarea cauzei; probele pe care se întemeiază

concluzia și motivele de respingere a probelor; norma contravențională pe care se

întemeiază soluționarea cauzei.

Pe când, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, derogând de la

prevederile legale nominalizate supra, nu a reținut în sarcina lui Ungureanu C. nici o

faptă prejudiciabilă, de care acesta ar fi vinovat, nici contravențională, nici penală.

Astfel, prima instanță, contrar prevederilor legale pertinente, evidențiind că lui

Ungureanu C. „fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3)

lit. b) și d) Cod penal” (f.d.219, vol. I) și neconstatând fapta prejudiciabilă de care acesta

se face vinovat, a conchis asupra soluției de încetare a procesului penal, cu atragerea lui

la răspunderea contravențională pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 313 Cod

Contravențional și încetarea procesului contravențional în temeiul art. 30 din același Cod,

din motivul expirării termenului de prescripție.

Succesiv, în partea descriptivă a sentinței se regăsesc următoarele statuări:

- instanța de judecată, audiind inculpatul, martorii, examinând materialele

dosarului consideră că, învinuirea adusă inculpatului în ședința de judecată și-a găsit

confirmarea (f.d. 219, verso, vol. I);

- în baza certificatului emis de către primarul Ungureanu C., anexat la materialele

dosarului într-adevăr s-a permis excavarea nisipului pentru amenajarea plajei la iazul

public „Deluț”, fapt recunoscut de inculpat atât în cadrul urmăririi penale, cât și în

cadrul cercetării judecătorești (f.d. 221, verso, vol. I);

- însă, în conformitate cu probele administrate … instanța consideră că, inculpatul

Ungureanu C. nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (3) Cod penal, dar

acțiunile sale pot fi încadrate semnalmente în contravenția prevăzută de art. 313 Cod

Contravențional (f.d. 222, vol. I);

- ca urmare a faptului că nu a fost posibil de stabilit exact volumul prejudiciului

adus instanța consideră că, acțiunile inculpatului urmează a fi calificate ca componență

de contravenție și nu ca componență de infracțiuni (f.d. 222, vol. I);

- acțiunile lui Ungureanu C. nu se încadrează în prevederile art. 328 alin. (3) alin.

(3) lit. b) și d) Cod penal, fiindcă lipsesc daunele în proporții mari care reprezintă

principalul element al laturii obiective, iar în cazul în care unul din elementele

componenței de infracțiune nu este prezent, atunci nu poate exista infracțiunea, toate

elementele fiind interdependente între ele (f.d. 222, vol. I);

- cauza se încetează, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii (f.d.

222, verso, vol. I).

13

Din rezumatul celor expuse supra, Colegiul Penal lărgit constată că, în esență, prima

instanță, neconstatând vreo faptă prejudiciabilă în sarcina inculpatului, a conchis asupra

încetării procesului penal ce-l vizează pe Ungureanu C., deoarece fapta acestuia nu

întrunește elementele infracțiunii de exces de putere, după cum i s-a înaintat învinuirea,

nefiind confirmată cauzarea daunelor în proporții mari, care reprezintă principalul

element al laturii obiective.

Revizuind cadrul legal pertinent, în raport cu soluția adoptată de prima instanță, se

relevă că, potrivit normei de trimitere, art. 332 Cod de procedură penală, de care s-a

condus instanța, aceasta prevede că, în cazul în care pe parcursul judecării cauzei se

constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2),

4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul în care fapta

persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal și,

concomitent, soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional.

Pe de altă parte, art. 391 alin. (1) din Codul de procedură penală, stipulează că

sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă: 1) lipsește plângerea părții

vătămate, plângerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat; 2) a intervenit decesul

inculpatului; 3) persoana nu a atins vârsta pentru tragere la răspundere penală; 4) există o

hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă; 5) există

o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă

de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de

clasare a procesului penal; 6) există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală; precum și 7) în cazurile

prevăzute în art. 54-56 din Codul penal.

Pe aceiași linie de considerente, se menționează că, dacă în urma administrării

probelor se constată că faptei concrete descrise în rechizitoriu, îi lipsesc anumite

elemente sau semne a elementelor prevăzute de partea generală și partea specială a

Codului penal, care ar permite calificarea acesteia drept o infracțiune și nu este posibilă

schimbarea încadrării juridice într-o altă infracțiune, urmează să se dispună soluția

stipulată în legea procesual-penală la art. 390, având în vedere că norma dată prevede

exhaustiv că, dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii se adoptă

sentință de achitare.

Prin urmare, prima instanță a dispus încetarea procesului penal indicând în

motivarea hotărârii că nu poate fi stabilit cu exactitate volumul prejudiciului adus, adică

„lipsesc daunele în proporții mari care reprezintă principalul element al laturii obiective,

iar în cazul în care unul din elementele componenței de infracțiune nu este prezent,

atunci nu poate exista infracțiunea, toate elementele fiind interdependente între ele”.

Față de cele ce preced, Colegiul Penal lărgit concluzionează că, prima instanță și-a

motivat soluția de încetarea a procesului penal bazându-se preponderent pe un temei de

achitare, și anume pe cel stipulat de art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală –

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

14

Consecvent, instanța de apel, după cum se învederează din actele cauzei, nu a

întreprins „un efort conștiincios” pentru a elucida toate circumstanțele ce au importanță

pentru justa soluționare a acesteia, dar a admis erori procesuale similare.

Pornind de la conținutul deciziei instanței de apel, se constată că, pe de o parte

instanța a stabilit că, prima instanță deși a recalificat acțiunile inculpatului din art. 328

alin. (3) lit. b), d) Cod penal, în art. 313 Cod contravențional, nu a constatat fapta

prejudiciabilă imputată inculpatului, contrar prevederilor art. 394 Cod de procedură

penală. Respectiv, încercând să remedieze situația, prin prisma art. 409 alin. (2) Cod de

procedură penală, Curtea de Apel a redat cu exactitate aceiași faptă consemnată în

rechizitoriu, eludând ultima frază unde se vorbea despre raportul nr. 509/9 din

16.05.2016 al Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale și potrivit căruia prejudiciul

cauzat mediului în urma extragerii ilicite a substanțelor minerale utile (nisip) din cariera

neautorizată din s. Șendreni, r-nul Nisporeni, conform situație de la 11.05.2016, a fost

estimat la suma de 387938 de lei.

Instanța de apel, raliindu-se opiniei primei instanțe a menționat că: „ ... apreciază

critic proba prezentată de către acuzare și anume: conținutul raportului nr. 09.22.003

din 16.05.2016 cu privire la rezultatele controlului în limitele s. Vărzărești, r-nul

Nisporeni (f.d. 53) și conținutul raportului privind evaluarea prejudiciului cauzat

mediului în rezultatul extragerii nelegitime a substanțelor minerale utile nr. 09.21.003

din 16.05.2016 (f.d.54).

Astfel, potrivit raportului menționat supra: „Urmare a calculelor efectuate, reiese

că, prejudiciul cauzat mediului în rezultatul extragerii ilicite de substanțe minerale utile

(nisip) din excavația minieră din limitele teritorial-administrative ale s. Vărzărești, r-nul

Nisporeni, conform situației la 11.05.2016, este în sumă de 387938 de lei.”

Respectiv, conform constatărilor raportului dat nu este indicată perioada în care a

fost extras volumul de 2050 m3 de nisip, fiind indicată doar „situația la 11.05.2016” a

volumului de nisip extras.

Totodată, potrivit certificatului emis de către primarul Ungureanu C. (f.d. 39), se

confirmă faptul acordării permisiunii excavării nisipului pentru amenajarea plajei la

iazul „Deluț”, fapt care a fost recunoscut și de către inculpat atât în cadrul urmării

penale cât și în cadrul ședinței instanței de apel, care vine în coroborare și cu procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 24.12.2015 (f.d. 23-26) și procesul-verbal de

constatare din 11.05.2016 (f.d. 82).

Ca urmare a faptului că nu a fost posibil de stabilit exact volumul prejudiciului

adus, Colegiul Penal consideră că, acțiunile lui Ungureanu C. urmează a fi a calificate

ca o componență de contravenție și nu ca componență de infracțiune.”

După care, instanța de apel a reiterat aceleași constatări ca și prima instanță, și

anume că: „ ... una din componentele laturii obiective a componenței de infracțiune

prevăzută la art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal sunt urmările prejudiciabile, și anume

- daunele în proporții considerabile cauzate drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice, soldate cu urmări grave. Prin urmări grave se înțelege

daunele în proporții mari. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal, se consideră

15

proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse,

utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea

pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de

salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în

vigoare la momentul săvârșirii faptei.

În urma analizei cumulului de probe cercetare și analizate prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, la caz, nu a fost posibil de stabilit cuantumul prejudiciului în urma

certificatului eliberat de către Ungureanu C. ca urmare a acțiunilor sale.”

Prin alte cuvinte, instanța de apel a ajuns la concluzia de a reține în sarcina

inculpatului comiterea contravenției prevăzute de art. 313 Cod contravențional, deoarece

nu s-a confirmat cauzarea prejudiciului de 387938 de lei imputabil lui Ungureanu C., prin

raportul nr. 509/9 din 16.05.2016, în urma acțiunilor întreprinse de acesta.

Totodată, instanța aduce în vizor și textul Hotărârii Curții Constituționale nr. 22 din

27.06.2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 328 alin. (1)

din Codul penal, prin care a fost declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau”

din articolul specificat, consemnând că, din acest moment elementul constitutiv al

componenței incriminate decade de drept din învinuirea adusă.

Drept concluzie, Curtea de Apel a menționat că: „ ... declarând neconstituțională

sintagma „interese publice” la caz lipsește elementul constitutiv al infracțiunii prevăzut

de art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal. Or, excesul de putere sau depășirea atribuțiilor

de serviciu este o infracțiune de rezultat (materială), astfel încât consumarea ei este

legată, în mod obligatoriu, de producerea unor consecințe prejudiciabile, și anume:

„cauzarea daunelor în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.

[…] învinuirea care fost înaintată prin rechizitoriu, a fost înaintată inculpatului

doar prin cauzarea de urmări grave intereselor publice, sintagmă care a fost

recunoscută neconstituțională conform hotărârii Curții Constituționale …. , de către

acuzatorul de stat nefiind înaintă o ordonanța de modificare a învinuirii, condiționează

lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal.”

Acestea fiind menționate, instanța a stabilit că procesul penal inițiat în baza art. 328

Cod penal împotriva lui Ungureanu C. urmează a fi încetat.

În primul rând, din lucru judecat de către instanțele inferioare, urmează de reținut

că, infracțiunea de exces de putere prevăzută de art. 328 din Cod penal, are un

corespondent ce se regăsește în art. 313 din Codul contravențional.

Diferența dintre acestea constă în daunele cauzate. Infracțiunea de exces de putere

este una de rezultat, adică se consideră consumată în cazul nostru, în mod obligatoriu, din

momentul producerii unor consecințe prejudiciabile, care se materializează în: „cauzarea

de urmări grave intereselor publice” Deci, în timp ce caracterul prejudiciabil al

infracțiunii este determinat de obiectul juridic protejat, constituind semnul calitativ al

infracțiunii, gradul prejudiciabil depinde de gravitatea faptei săvârșite (valoarea daunei,

forma vinovăției, motivul, scopul etc.), fiind un semn cantitativ. Rezultatul produs prin

16

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. b) și d) Cod penal, determină

întrunirea cumulativă a următoarelor semne: urmările grave și sfera de incidență -

interesul public, care au fost indicate expressis verbis în rechizitoriu.

Dacă fapta de exces de putere nu implică producerea unor asemenea urmări,

răspunderea poate surveni în baza art. 313 din Codul contravențional. Totodată, în acest

din urmă caz, în hotărârea adoptată instanțele sunt obligate să constate fapta

contravențională, care urmează să conțină semnele componente ale contravenției, dar nu

un plagiat al rechizitoriului, ceea ce, la caz, a realizat Curtea de Apel, excluzând partea

finală, în privința căreia și-a exprimat dezacordul.

La fel, Colegiul nu poate accepta motivările formulate de instanțele inferioare

vizavi de soluția de încetarea a procesului penal intentat în baza art. 328 alin. (3) lit. b) și

d) Cod penal împotriva lui Ungureanu C., din motiv că argumentele instanțelor se

subscriu altei soluții decât cele adoptate pe caz, aici fiind incidentă eroarea de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii.

În același context, instanța de recurs reiterează faptul că, Curtea Constituțională s-a

expus asupra constituționalității unor sintagme din art. 328 Cod penal, prin Hotărârea nr.

22 din 27.06.2017 și Hotărârea nr. 22 din 1.10.2018. La originea primei cauze s-a aflat

excepția de neconstituționalitate a textului: „dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice” din alineatul (1) al articolului nominalizat. Prin această

hotărâre, instanța constituțională a declarat neconstituțional textul: „intereselor publice

sau” din alineatul (1) al articolului 328 din Codul penal.

Însă, prezintă relevanță faptul că, în Hotărârea nr. 22 din 27.06.2017, Curtea

Constituțională i-a formulat Parlamentului o adresă, în care a menționat că, art.328

alin.(1) din Codul penal, prevăzând o infracțiune materială, include „interesul public” în

urmările prejudiciabile ale acesteia, însă norma de trimitere (art.126 alin.(2) din același

cod), în temeiul căreia se evaluează in concreto prejudiciul cauzat în fiecare caz, nu

stabilește in concreto interesul public ca valoare socială care poate fi determinată și nici

nu indică criteriile de evaluare a acesteia.

Astfel, Curtea a menționat că atribuirea unei fapte infracționale concrete ca

prejudiciind „interesul public”, in abstracto, nu poate satisface cerința de claritate și

previzibilitate și totodată constituie o interpretare a legii penale extensivă și defavorabilă

persoanei. Respectiv, având în vedere faptul că noțiunea „interes public” se regăsește în

mai multe componențe de infracțiuni și contravenții, Parlamentul urmează a efectua

modificările de rigoare a cadrului legal, cu luarea în considerare a raționamentelor expuse

în hotărârea Curții.

Ceea ce denotă că, instanța de apel, reținând în sarcina lui Ungureanu C., elementele

constitutive ale contravenției prevăzute de art. 313 Cod contravențional, după semnele

calificative săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravine intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întrunește

17

elementele constitutive ale infracțiunii, de facto, a constatat vinovăția inculpatului în baza

unei norme declarate anterior indirect neconstituțională, ceea ce este inadmisibil. Or,

imputarea unei persoane a prejudicierii „interesului public”, nu poate satisface cerința de

claritate și previzibilitate a unei norme și totodată constituie o interpretare a legii

extensivă și defavorabilă persoanei.

Prin Hotărârea nr. 22 din 01.10.2018 privind excepția de neconstituționalitate a art.

328 alin.(3) lit. d) din Codul penal (excesul de putere și depășirea atribuțiilor de serviciu

soldate cu urmări grave), (Sesizarea nr.94g/2018), instanța constituțională a declarat

articolul nominalizat ca neconstituțional, reținând că nu există niciun text normativ care ar

defini noțiunea de „urmări grave”, utilizată în art. 328 alin. (3) lit. d) din Codul penal. De

asemenea, legea nu stabilește niciun criteriu material care să cuantifice gravitatea urmării

prejudiciabile. Astfel, există riscul ca o urmare să fie catalogată drept gravă în baza unor criterii

arbitrare și discreționare de către cei care au competența aplicării legii penale.

Mai mult, potrivit art. 28 alin. (2) al Legii cu privire la Curtea Constituțională -

actele normative sau unele părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule și nu

se aplică din momentul adoptării hotărârii respective a Curții Constituționale.

Conform art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal

se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în

instanța judecătorească.

Odată cu rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de statuările

Curții Constituționale relevate supra, acestea având legătură cauzală directă cu cauza

dată.

Pentru toate considerentele arătate, Colegiul Penal lărgit statuează că, erorile admise

nu pot fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii penale și procesual-penale. Respectiv,

încălcările punctate în prezenta decizie determină incontestabil Colegiul Penal lărgit să

concluzioneze asupra necesității de a casa total decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și

să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit de motivele casării

acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În subsidiar, Colegiul Penal lărgit, inter alia, ține să evidențieze că, la rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, aceasta urmează să țină seama și de alegațiile

procurorului din cererea de recurs, care atenționează asupra unor deficiențe procedurale

admise în aprecierea probatoriului pe caz, ce au importanță pentru justa soluționare a

dosarului.

18

Colegiul Penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție

Chișinău, Moraru Constantin, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 septembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Ungureanu Constantin

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, este pronunțată integral la 12 martie

2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Ghervas Maria

Judecător Mardari Dumitru

19