1re-199/21 — art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 14 ianuarie 2020, a fost respinsă plângerea depusă de petiționarul Dermenji Afanasii în temeiul art. 313 Cod de procedură penală împotriva acțiunilor organului de urmărire penală privind anularea ordonanței din 02 septembrie 2019 privind refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal, și anularea ordonanței din 16 septembrie 2019 privind respingerea integrală a plângerii petiționarului Afanasii Dermenji.

Petiționarul Dermenji Afanasii, a contestat cu recurs încheierea pronunțată, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2020, a fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută încheierea primei instanțe. În motivarea soluției pronunțate instanța de recurs a indicat, că prima instanță întemeiat a conchis că, la caz în cadrul urmăririi penale au fost întreprinse toate acțiunile de urmărire penală în vederea stabilirii probelor utile, pertinente și concludente ce ar demonstra vinovăția și nevinovăția persoanelor a căror acțiuni au fost indicate ca fiind ilegale, reținând că organul de urmărire penală a examinat plângerea prin audierea persoanelor și cercetarea materialelor. În acest context, instanța de recurs a precizat că este solidară poziției primei instanțe, potrivit căreia prin examinarea circumstanțelor enunțate, nu a fost încălcat dreptul petiționarului. Astfel, reținând prevederile art. 1, 101 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 20 din Constituție, instanța de recurs a conchis că prima instanță justificat a 1 apreciat că la caz, drepturile petiționarului au fost respectate de către organul de urmărire penală, fiind efectuată o anchetă efectivă. Reieșind din cele menționate, instanța de recurs a menționat că prima instanță a explicat petiționarului despre netemeinicia plângerii depuse, și prin urmare a constatat că recursul declarat la caz nu este motivat, nefiind clare temeiurile de casare a încheierii primei instanțe.

Petiționarul Dermenji Afanasii, contestă decizia instanței de recurs, solicitând casarea acesteia. În argumentarea recursului menționează, că decizia instanței de recurs nu este motivată, și nu corespunde prevederilor Codului de procedură penală și Codului penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs în speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât 2 acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Dermenji Afanasii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2020, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 23 februarie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecătorii Catan Liliana Guzun Ion 3