1ra-2108/2021 — art. 164 alin. 1 CP

1ra-2108/2021 — art. 164 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-2108/2021

1-16104190-01-1ra-10112021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Grosu Victor, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui

Grosu Victor xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.12.2016 – 16.04.2019;

Instanța de apel: 03.03.2020 – 02.06.2020;

Instanța de recurs: 07.08.2020 – 22.03.2021;

Instanța de apel: 26.04.2021 – 23.06.2021;

Instanța de recurs: 10.11.2021 – 23.02.2022.

A C O N S T A T A T:

Victor fost recunoscut vinovat de comiterea faptei infracționale prevăzute de art.164

alin.(1) Cod penal și a fost absolvit de răspundere penală pentru fapta constatată, în

legătură cu săvârșirea acesteia în stare de iresponsabilitate.

A fost aplicată în privința lui Grosu Victor măsura de constrângere cu caracter

medical sub formă de internare într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită.

data de 08.05.2016, aproximativ la ora 10.20 min, depistându-l pe Barcar Gheorghe

care păștea vitele pe pășunile sale din extravilanul satul Buțeni r-nul Hîncești la care

ultimul nu a reacționat la observația dânsului de a părăsi terenul, cu scopul de a-și

manifesta superioritatea și demnitatea ca proprietar al terenului nominalizat, cu

amenințarea aplicării baionetei în formă semilună pe care o avea asupra sa, l-a legat la

talia corpului cu un lanț din metal de bara de protecție spate a automobilului personal

de model "VAZ 2121", iar întru a-l preveni de o eventuală evadare, l-a amenințat cu

asmuțirea câinelui de rasă care la fel era legat de celălalt capăt al lanțului, până la

venirea poliției, însă Barcar Gheorghe pe neobservate, prin telefon, la anunțat pe

Bejenaru Sergiu despre cele întâmplate și la interval de 10 minute până la sosirea

ultimului dânsul s-a aflat legat.

Acțiunile inculpatului Grosu Victor, au fost încadrate în baza art.164 alin.(1)

1

Cod penal, după indicii calificativi - răpirea unei persoane.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de

încetare a procesului penal în baza art.499 alin.(3) Cod de procedură penală, din motiv

că participarea lui Grosu Victor la săvârșirea infracțiunii nu a fost dovedită.

În motivarea apelului a invocat că acțiunile lui Grosu Victor au fost îndreptate

exclusiv la reținerea infractorului și nu de răpirea unei persoane, ceea ce i-a fost

încriminat.

A mai menționat, că atât faptele prejudiciabile presupuse care au fost încriminate

lui Grosu Victor nu sunt concrete, iar expertiza psihiatrică întocmită peste o perioada

îndelungată din cele petrecute se supune criticii, astfel până la întocmirea acesteia la

Grosu Victor nu erau careva dereglări psihice.

A susținut apărarea că acuzare nu au fost prezentate careva probe directe, precum

că Grosu Victor a comis fapta prejudiciabilă în cauză.

fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, analizând

declarațiile martorilor Bejan Sergiu, Aman Gheorghe, Bunduchi Anatolie și Garam

Victor, apreciindu-le, conform prevederilor art.101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor cu declarațiile părții vătămate Barcar Gheorghe

și celelalte probe, pe care lea analizat, a constatat că ele demonstrează cu certitudine

vina inculpatului în comiterea răpirii părții vătămate Barcar Gheorghe și care combat

și argumentele apărării înaintat precum, că acțiunile lui Grosu Victor în acest caz au

fost îndreptate exclusiv la reținerea infractorului și nu în scopul răpirii unei persoane.

Instanța de apel a considerat că declarațiile lui Grosu Victor precum că, „pe

Barcaru Gheorghe nu l-a amenințat cu baioneta și nici cu lanțul nu l-a legat”, nu

corespund adevărului, fiind date în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală

pentru faptele comise, deoarece ele se combat de întreaga sistemă de probe analizate și

apreciate prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală și care integral

demonstrează vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Privitor la faptul dacă inculpatul trebuie să fie pedepsit pentru fapta comisă,

instanța de apel a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară cu nr.

657 din 21.02.2018, în urma efectuării expertizei psihiatrică-psihologică legală în

condiții de ambulatoriu a cet. Grosu Victor s-a stabilit, că Grosu Victor, în trecut și în

prezent suferea și suferă de maladie psihică cronică și evolutivă: xxxx. La momentul

comiterii faptei din 08.05.2016, inculpatul Grosu Victor suferea de maladie psihică

cronică și evolutivă: xxxx, stare care îl priva de capacitatea de prevedere și deliberare

a acțiunilor sale, deci a acționat fără discernământ. În caz dacă va fi dovedit vinovat de

către instanța de judecată, comisia de experți judiciari psihiatri au pledat ca Grosu

Victor să fie recunoscut ”Iresponsabil” de fapta ce i se impută. Conform stării psihice,

Grosu Victor în prezent suferă de maladie psihică cronică și evolutivă: xxxx, care se

manifestă cu un conglomerat paranoid bine conturat, cu idei delirante îndreptate

împotriva unor persoane concrete, tulburări de percepție, care-i modifică în sens

patologic comportamentul, și îi creează un potențial infracțional iminent, deși aparent

latent, în acest context, impunându-se imperios aplicarea măsurilor de siguranță cu

2

caracter medical, în sensul de a fi internat într-o instituție psihiatrică cu supraveghere

obișnuită.

Instanța de apel a considerat că prima instanță corect a constatat, că la momentul

comiterii faptei Grosu Victor conform stării psihice nu avea capacitatea de prevedere

și deliberare a acțiunilor sale, fiind în imposibilitate să acționeze cu discernământ, stare

de fapt confirmată prin concluziile raportului de expertiză judiciară cu nr. 657 din

21.02.2018, de aceea inculpatul Grosu Victor a fost absolvit de răspundere penală cu

aplicarea în privința acestuia a măsurilor de constrângere cu caracter medical.

Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care a invocat prevederile art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor instanțelor inferioare,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de încetarea a procesului penal în

baza art.499 alin.(3) Cod de procedură penală, din motiv că participarea lui Grosu

Victor la săvârșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea a invocat aceleași argumente

pe care le-a menționat în cererea de apel, descrise în pct.3 a prezentei decizii, indicând

că la baza soluțiilor adoptate, instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere greșită

probelor administrate, care nu dovedesc vinovăția lui Grosu Victor în comiterea

infracțiunii.

2021, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a reținut că soluția instanței

de apel de menținere a sentinței prin care, Grosu Victor a fost recunoscut vinovat de

comiterea faptei infracționale prevăzute de art.164 alin.(1) Cod penal, absolvit de

răspundere penală pentru fapta constatată, în legătură cu săvârșirea acesteia în stare de

iresponsabilitate și aplicată măsura de constrângere cu caracter medical sub formă de

internare într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită, este contrară

prevederilor art.499 alin.(1) Cod de procedură penală.

În continuare, instanța de recurs a menționat că conform prevederilor art.499

alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit cărora, dacă consideră dovedit faptul că

persoana în cauză a săvârșit o faptă prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, în stare

de iresponsabilitate, instanța de judecată adoptă, conform art.23 Cod penal, fie o

sentință de absolvire a acestei persoane de pedeapsă sau, după caz, de răspundere

penală, fie de liberare de pedeapsă și de aplicare față de ea a unor măsuri de

constrângere cu caracter medical, indicând care anume din ele trebuie aplicată, sau o

sentință de încetare a procesului și de neaplicare a unor astfel de măsuri în cazurile

când, prin caracterul faptei săvârșite și starea sănătății sale, persoana nu prezintă pericol

pentru societate și nu are nevoie de tratament forțat. În astfel de cazuri, instanța anunță

despre bolnav organele de ocrotire a sănătății.

Potrivit art.23 alin.(1) Cod penal, nu este pasibilă de răspundere penală persoana

care, în timpul săvârșirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate.

Față de o asemenea persoană, în baza hotărârii instanței de judecată, pot fi aplicate

măsuri de constrângere cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod

Conform art.99 Cod penal, persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea

penală în stare de iresponsabilitate instanța de judecată poate să le aplice următoarele

3

măsuri de constrângere cu caracter medical, care se înfăptuiesc de către instituțiile

curative ale organelor de ocrotire a sănătății: a) internarea într-o instituție psihiatrică cu

supraveghere obișnuită.

În continuare, instanța de recurs a menționat că prima instanță a constatat că

Grosu Victor a comis o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate –

circumstanțe de fapt și de drept proprii unei sentințe de aplicare a unor măsuri de

constrângere cu caracter medical (art.499 Cod de procedură penală), însă ulterior în

dispozitiv a stipulat că, „ Grosu Victor se recunoaște vinovat de comiterea faptei

infracționale prevăzute de art.164 alin.(1) Cod Penal, …”- circumstanțe de fapt și de

drept proprii unei sentințe de condamnare.

În altă ordine de idei, instanța de recurs a precizat că instanța de apel, nu a

respectat prescripțiile de drept nominalizate mai sus, deoarece, potrivit descriptivului

și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie), nu a reacționat în modul

prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de prima instanță, nominalizate mai

sus, eronat menținând sentința primei instanțe prin care Grosu Victor a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(1) Cod penal. Eronat a fost

indicat și în partea introductivă a deciziei precum că, Grosu Victor este învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

Instanța de recurs a menționat că pe de o parte instanțele inferioare constată că

Grosu Victor a comis o faptă prejudiciabilă prevăzute de art.164 alin.(1) Cod penal - în

stare de iresponsabilitate, iar pe e altă parte se purced la recunoașterea vinovăției lui

Grosu Victor de comiterea faptei infracționale prevăzute de art.164 alin.(1) Cod penal,

contrar dispozițiilor art.499 alin.(1) Cod de procedură penală.

În contextul dat, instanța de recurs a ajuns la concluzia că decizia instanței de

apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

fost admis din alte motive apelul declarat, casată sentința, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care se consideră că Grosu

Victor a comis infracțiunea prevăzută de art.164 alin.(1) Cod penal, în stare de

iresponsabilitate, fiind absolvit de răspundere penală în baza art.23 Cod penal,

aplicându-i-se măsura de constrângere cu caracter medical și dispusă internarea la

tratament prin constrângere într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită.

7.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima instanță

în partea descriptivă a sentinței a constatat că fapta prejudiciabilă a fost săvârșită de

către inculpatul Grosu Victor, care se afla în stare de iresponsabilitate – circumstanțe

de fapt și de drept proprii unei sentințe de absolvire de răspundere penală, cu aplicarea

unor măsuri de constrângere cu caracter medical (art.23 Cod penal, art.499 Cod de

procedură penală), însă în partea dispozitivă, prima instanță, l-a recunoscut vinovat pe

inculpatul Grosu Victor de comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(1) Cod

penal – soluție proprie unei sentințe de condamnare (art. art.389, 395 Cod de procedură

penală).

Instanța de apel a reținut, că în situația descrisă, prima instanță urma să adopte o

sentință de absolvire a inculpatului de răspundere penală și de aplicare față de el a

măsurii de constrângere cu caracter medical, ca urmare a faptului că, a constatat că,

inculpatul Grosu Victor a săvârșit fapta prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, în

stare de iresponsabilitate în conformitate cu prevederile art.499 alin.(1) Cod de

procedură penală.

4

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul Grosu Victor la data de

08.05.2016, la orele 10:20, depistându-1 pe Barcar Gheorghe care păștea vitele pe

pășunile sale din extravilanul s. Buțeni, r-nul Hîncești la care ultimul nu a reacționat la

observația dânsului de a părăsi terenul, cu scopul de a-și manifesta superioritatea și

demnitatea ca proprietar al terenului nominalizat, cu amenințarea aplicării baionetei în

formă semilună pe care o avea asupra sa, l-a legat la talia corpului cu un lanț din metal

de bara de protecție spate a automobilului personal de model „VAZ 2121”, iar întru a-

1 preveni de o eventuală evadare, l-a amenințat cu asmuțirea câinelui de rasă care la fel

era legat de celălalt capăt al lanțului, până la venirea poliției, însă Barcar Gheorghe pe

neobservate, prin telefon, l-a anunțat pe Bejenaru Sergiu despre cele întâmplate și la

interval de 10 minute, până la sosirea ultimului, dânsul s-a aflat legat.

Instanța de apel a stabilit, că vinovăția inculpatului în comiterea faptei

prejudiciabile incriminate este confirmată prin totalitatea probelor administrate și

cercetate în ședința de judecată, și anume: declarațiile părții vătămate Barcar Gheorghe,

declarațiile martorilor Bejan Sergiu, Aman Gheorghe, Bunduchi Anatolie, Garam

Victor, precum și din probele scrise ale cauzei penale, verificate și în ședința instanței

de apel suplimentar, care sunt: procesul-verbal de consemnare a plângerii părții

vătămate Barcar Gheorghe din 08.05.2016 (f.d.14, vol. I), procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 08.05.2016 (f.d.15-19, vol. I), procesul-verbal de examinare a

obiectului din 16.11.2016 (f.d.20, vol. I), procesul-verbal de confruntare din

27.06.2016 (f.d.35-36, vol. I), copii acte privind confirmarea dreptului de proprietate

asupra bunurilor imobile de către Grosu Victor (contract de donație, contracte de

vânzare-cumpărare a bunurilor imobile, titluri de autentificare a dreptului deținătorilor

de teren, extrase din Registrul Bunurilor imobile deținute de OTC (f.d.37-48, vol. I).

Instanța de apel a considerat că probele respective administrate în cauză,

apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dovedesc

faptul că prin acțiunile sale inculpatul Grosu Victor a comis infracțiunea prevăzută la

art.164 alin.(1) Cod penal, răpirea unei persoane.

Or, obiectul juridic al infracțiunii prevăzute la art.164 alin.(1) Cod penal îl

formează relațiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei. Prin „libertatea

fizică” se înțelege posibilitatea fizică a persoanei de a se mișca, de a circula și de a

activa după voința proprie, în limitele stabilite de normele juridice.

Totodată, în acțiunile inculpatului Grosu Victor au fost reținute și elementele

laturii obiective ale faptei prejudiciabile incriminate și anume, inculpatul a legat partea

vătămată cu un lanț de mașină și l-a ținut cu forța un interval de timp.

Elementul constitutiv al faptei prejudiciabile, latura subiectivă, la caz, lipsește.

Instanța de apel a reținut că prin raportul de expertiză judiciară nr. 657 din

21.02.2018 se atestă că, în urma efectuării expertizei psihiatrică-psihologică-legală în

condiții de ambulatoriu a cet. Grosu Victor s-a stabilit că Grosu Victor, în trecut și în

prezent suferea și suferă de maladie psihică cronică și evolutivă: xxxx. La momentul

comiterii faptei din 08.05.2016, inculpatul Grosu Victor Grigore suferea de maladie

psihică cronică și evolutivă: xxxx stare care îl priva de capacitatea de prevedere și

deliberare a acțiunilor sale, deci a acționat fără discernământ. În caz dacă va fi dovedit

vinovat de către instanța de judecată, comisia de experți judiciari psihiatri pledează ca

Grosu Victor Grigore să fie recunoscut „Iresponsabil” de fapta ce i se impută. Conform

stării psihice, Grosu Victor în prezent suferă de maladie psihică cronică și evolutivă:

xxxx, care se manifestă cu un conglomerat paranoid bine conturat, cu idei delirante

5

îndreptate împotriva unor persoane concrete, tulburări de percepție, care-i modifică în

sens patologic comportamentul și îi creează un potențial infracțional iminent, deși

aparent latent, în acest context, impunându-se imperios aplicarea măsurilor de siguranță

cu caracter medical, în sensul de a fi internat într-o instituție psihiatrică cu supraveghere

obișnuită (f.d.180-185, vol. I).

Cu referire la argumentele apărării referitor la faptul de a pronunța o sentință de

încetare a procesului penal în baza art.499 alin.(3) Cod de procedură penală, din motiv

că, participarea lui Grosu Victor la săvârșirea faptei prejudiciabile nu a fost dovedită,

instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate, deoarece prin justificarea elementelor de

fapt expuse supra, au fost probate toate aspectele importante pentru stabilirea faptelor

și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, iar mijloacele de probă cercetate au un

conținut probant suficient la caz, pe măsură să înlăture toate dubiile privind vinovăția

inculpatului.

În opinia instanței de apel, sunt neîntemeiate argumentele părții apărării referitor

la faptul că acțiunile lui Grosu Victor au fost îndreptate exclusiv la reținerea

infractorului și nu în scopul răpirii unei persoane făcând referire la prevederile art.36

Cod penal și art.168 Cod de procedură penală, deoarece reieșind din definiția legală a

legitimei apărări, reglementată la art.36 alin.(2) Cod penal rezultă că, este în stare de

legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat,

material și real, îndreptat împotriva sa și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat or, după cum s-a constatat, inculpatul Grosu Victor, nu s-a aflat

în stare de legitimă apărare, deoarece Grosu Victor, l-a depistat pe Barcar Gheroghe

care păștea vitele pe pășunile sale din extravilanul din satul Buțeni, raionul Hîncești la

care ultimul nu a reacționat la observația dânsului de a părăsi terenul, cu scopul de a-și

manifesta superioritatea și demnitatea ca proprietar al terenului nominalizat l-a

amenințat cu aplicarea baionetei în formă semilună pe care o avea asupra sa, l-a legat

la talia corpului cu un lanț din metal de bara de protecție spate a automobilului personal

de model „Vaz 2121”, iar întru a-l preveni de o eventuală evadare, l-a amenințat cu

asmuțirea câinelui de rasă care la fel era legat de celălalt capăt al lanțului, până la

venirea poliției.

Astfel, instanța de apel a conchis, că inculpatul Grosu Victor nu a săvârșit aceste

acțiuni pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa

și care pune în pericol grav persoana sau drepturile sale.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că inculpatul Grosu Victor nu avea nici

un drept legal să-l amenințe cu aplicarea baionetei, să-l lege cu lanțul din metal de bara

de protecție spate a automobilului și nici să-l amenințe cu asmuțirea câinelui pe Barcar

Gheorghe, or, după cum s-a constatat partea vătămată nu a fost prinsă asupra faptului

săvârșirii unei infracțiuni și nici nu s-a constatat că, Barcar Gheorghe a încercat să se

ascundă ori să fugă imediat după săvârșirea unei infracțiuni.

Cu referire la argumentele apărării precum că, faptele prejudiciabile presupuse

care au fost încriminate lui Grosu Victor sunt unele ne concrete, iar expertiza psihiatrică

întocmită peste o perioada îndelungată din cele petrecute se supune criticii, iar până la

întocmirea acesteia la Grosu Victor nu erau careva dereglări psihice, instanța de apel a

apreciat ca fiind nefondate, or, în cadrul instanței de apel nu a solicitat efectuarea unei

expertize judiciare repetate de către o altă comisie de experți, ceea ce presupune că

partea apărării, în mod tacit a fost de acord cu concluziile experților judiciari.

Astfel, instanța de apel, ținând cont de prevederile art.499 Cod de procedură

6

penală, având în vedere ca fiind constatat faptul că, Grosu Victor a comis fapta

prejudiciabilă prevăzută de art.164 alin.(1) Cod penal în stare de iresponsabilitate,

instanța de apel a considerat necesar de a-l absolvi pe Grosu Victor de răspundere

penală și de a aplica față de acesta măsura de constrângere cu caracter medical sub

formă de internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită.

pct. 6) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs

ordinar, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri

de încetarea a procesului penal în baza art.499 alin.(3) Cod de procedură penală, din

motiv că participarea lui Grosu Victor la săvârșirea infracțiunii nu a fost dovedită.

În argumentarea recursului, apărarea a invocat aceleași argumente pe care le-a

menționat în cererea de apel, descrise în pct.3 a prezentei decizii, indicând că la baza

soluțiilor adoptate, instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere greșită probelor

administrate, care nu dovedesc vinovăția lui Grosu Victor în comiterea infracțiunii.

apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind declarat peste termen.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform procesului-

verbal al ședinței de judecată din 23 iunie 2021 (f.d.65-67, vol. II), a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența avocatului Răileanu Petru, cu

înștiințarea acestuia despre pronunțarea și primirea deciziei integrale, pentru data de 07

iulie 2021.

Reieșind din actele cauzei, rezultă că la data stabilită – 07 iulie 2021 avocatul

Răileanu Petru, din motive necunoscute, nu s-a prezentat la pronunțarea deciziei

motivate, însă, în adresa acestuia a fost expediată copia deciziei motivate, potrivit

scrisorii anexate la materialele dosarului (f.d.81, vol. II).

Colegiul penal menționează că, potrivit prevederilor art.422 Cod de procedură

penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel, curge de

la data pronunțării acesteia.

Așadar, în speță, termenul de declarare a recursului conform art.422 Cod de

procedură penală, a început să curgă din 07 iulie 2021, iar ultima zi pentru declararea

recursului fiind 09 august 2021, pe când recursul ordinar declarat de avocatul Răileanu

Petru a fost depus la 27 septembrie 2021, prin urmare, cu omiterea termenului de 30 de

zile stabilit de lege.

În astfel de circumstanțe, rezultă că recursul declarat de avocatul Răileanu Petru,

urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece este depus peste termen.

Colegiul penal menționează, că termenul de recurs este absolut și are caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca inadmisibil fiind

7

tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art.6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului/recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii

judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității

raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie

2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de redeschiderea unui proces

prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea

acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea pronunțată în cauza

Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr. 7516/10), în care Curtea a

statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de timp considerabilă și în absența

oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în

imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces

judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor

juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Răileanu Petru în

numele inculpatului Grosu Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Grosu Victor xxxx, ca fiind

declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

8