1ra-2259/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b, 85 alin. 1 Cp

1ra-2259/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b, 85 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2259/2021

1-19073266-01-1ra-21122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 22

decembrie 2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

septembrie 2021, declarat de avocata Alla Pelevaniuc în numele inculpatului

Biriucov Dumitru xxxx,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Chișinău din 27.03.2018, în

baza art. 217 alin. (4) lit. b), 90 Cod penal la 1 an 6 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.02.2019 - 22.12.2020,

instanța de apel: 20.01.2021 - 29.09.2021,

instanța de recurs: 21.12.2021 - 26.01.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Biriucov

Dumitru a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 1 an și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite

activități în domeniul circulației substanțelor narcotice pe o perioadă de 5 ani.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 27.03.2018, i-a fost stabilită pedeapsa

1

definitivă de 1 an și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau a exercita anumite activități în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul reținerii,

după rămânerea definitivă a sentinței.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime

de 1680 lei.

circumstanțe nestabilite la moment de către organul de urmărire penală, a intrat în

posesia substanțelor psihotrope, pe care le păstra asupra sa în scop de întrebuințare

personală. La data de 25 octombrie 2018, orele 16:10, aflându-se pe str. Ismail 99, mun.

Chișinău, având un comportament neadecvat, a fost stopat de către colaboratorii

echipajului mobil de reacționare operativă, care suspectându-l în consum de substanțe

stupefiante, l-au condus în incinta Inspectoratului de Poliție Râșcani al DP mun.

Chișinău. Aici, pe parcursul documentării cazului, asupra lui Biriucov D. a fost depistat

un pachețel de tip ”zip-lock” cu o masă vegetală de culoare gălbuie și o folie de staniol

cu depuneri de culoare gălbuie cu miros specific.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. xxxx din 16 noiembrie

2018, depunerile de pe suprafața foliei de staniol ridicate la data de 25 octombrie 2018

de la Biriucov D., reprezintă urme de cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care nu

face parte din categoria substanțelor stupefiante și psihotrope, interzise în circuitul

legal pe teritoriul Republicii Moldova. Masa vegetală, uscată, mărunțită de culoare

gălbui-cafenie în cantitate de 0,519 g. din interiorul pachetului de tip ”zip-lock” din

polimer, ridicate în aceleași circumstanțe, reprezintă produs etnobotanic ce conține

cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care nu face parte din categoria substanțelor

stupefiante și psihotrope, interzise în circuitul legal pe teritoriul Republicii Moldova.

Masa totală a produsului etnobotanic îmbibat cu cannabinoidul sintetic MDMB(N)-

2201 constituie 0,622 gr. și conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 se

atribuie la proporții deosebit de mari. Conform informației furnizate de către Agenția

Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale substanța MDMB (N)-2201 cu formula

moleculară C20H28FN3O3 este cunoscută sub denumirea sinonim de 5F-ADB, 5F-

metyl-AMB, 5FMDMB-PINACA. Substanța MDMB (N)-2201 reprezintă un produs

cannanabimetic cu proprietăți psihotrope. MDMB (N)-2201 este analog al unor

substanța cannanabimetice ilicite similare, de exemplu 5F-AMB, AB-PINACA

(familia de compuși indazol-3-carboxamid, carbonilindazol). MDMB (N)-2201 este

analog al 5F-AMB prin prezența L-tert-leucinate, respectiv L-valinate în grupul

pendant al acestor canabinoide sintetice și prezentă în poziția R2 a 5-fluoro-pentyl, 5F-

AMB, AB-PINACA, care sunt introduse în Hotărârea Guvernului nr.1088 din

05.10.2005 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante,

psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, cu modificările ulterioare.

MDMB (N)-2201 nu are utilizare terapeutică.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

2

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ca

procurarea și păstrarea a etnobotanicilor sau analogii acestora, săvârșită în proporții

deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 61-75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă,

în termen de probă, a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, anterior a mai

fost judecat pentru o infracțiune similară, prin sentința Judecătoriei Chișinău din

27.03.2018, în baza art. 217 alin. (4) lit. b), 85, 90 Cod penal la 1 an și 8 luni închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor,

etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 2 ani, că inculpatul a săvârșit

infracțiunea în prezenta cauză după pronunțarea sentinței în prima cauză, dar până la

executarea completă a pedepsei principale și complementare stabilită în baza primei

sentințe, iar la aplicarea pedepsei definitive urmează a fi aplicate prevederile art. 85

alin. (1) Cod penal, că acesta nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

concluzionând că reeducarea și corectarea acestuia este posibilă prin stabilirea unei

pedepse cu închisoare, în condițiile beneficierii de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege, în corespundere cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

La fel, instanța a statuat că este nefondat, astfel, argumentul apărării privind

neaplicabilitatea prevederilor art. 85 Cod penal, în cazul din speță pe motiv că

inculpatul ar fi executat pedeapsa aplicată în baza sentința Judecătoriei Chișinău din

27.03.2018 integral și în privința acestuia ar urma să fie aplicate prevederile art. 111

lit. d) Cod penal.

Totodată, solicitarea procurorului privind încasarea sumei de 1680 lei cu titlu de

cheltuieli suportate pentru efectuarea constatării tehnico-științifice nr. xxxx din

16.11.2018, prin prisma art. 227-229 Cod de procedură penală, este întemeiată, urmând

a fi dispusă încasarea sumei nominalizate din contul inculpatului în folosul statului.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsa în baza art. 217 alin. (4) lit. b) de 1 an și 6 luni

închisoare, iar conform art. 85 Cod penal de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite activități în domeniul circulației

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu executare.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond

nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite, nici personalității acestuia. Ori, această

pedeapsă prea ușoară, va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a

comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și

echitatea sistemului de justiție.

3.1. A declarat apel și avocata Alla Pelevaniuc, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsa mai blândă, cu aplicarea art. 90 Cod penal, iar solicitarea procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare să fie respinsă.

3

Apelanta a invocat că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și

a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală, iar la locul de muncă se caracterizează pozitiv.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (1) lit. a) Cod de executare, stingerea executării

pedepsei are loc în cazul executării efective și integrale a pedepsei, iar conform art.

276 alin. (4) Cod de executare, perioada de probațiune se consideră expirată în ultima

zi a perioadei sau termenului stabilit.

În speță, s-a confirmat faptul executării integrale de către inculpat atât a pedepsei

principale, cât și a pedepsei complementare.

Astfel, instanța de fond, neîntemeiat a aplicat prevederile art. 85 Cod penal și la

pedeapsa stabilită a adăugat parțial pedeapsa neexecutată în mărime de 3 luni

închisoare, în baza sentinței Judecătoriei Chișinău din 27.03.2018, care deja a fost

executată, până la pronunțarea sentinței.

2021, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, la stabilirea categoriei pedepsei,

corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal,

just a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, că inculpatul și-a recunoscut vina integral și a manifestat căință sinceră,

că infracțiunea comisă se pedepsește cu închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2

la 5 ani, că el anterior a mai fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău din

27.03.2018 în baza art. 217 alin. (4) lit. b), 90 Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor,

etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 2 ani, că conform prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Prin urmare, este neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat de a-i stabili

pedeapsa de 3 ani închisoare or, termenul de pedeapsă stabilit inculpatului de către

instanța de fond este unul echitabil, corespunzător faptei comise, gravității acesteia și

personalității inculpatului, fiind suficient în opinia instanței de apel pentru corectarea

și reeducarea inculpatului.

Este nefondată și solicitarea apărătorului de a-i stabili inculpatului pedeapsa cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal, or,

asemenea pedeapsă ar avea un caracter iluzoriu și nu și-ar realiza scopul de restabilire

a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, întrucât acesta a fost anterior

condamnat pentru infracțiuni similare și nu a mers pe calea corijării, continuând să

comită infracțiuni.

Instanța de fond corect și-a argumentat soluția, reieșind din faptul că inculpatul

anterior a mai fost judecat prin sentința Judecătoriei Chișinău din 27.03.2018 în baza

4

art. 217 alin. (4) lit. b), 90 Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

Respectiv, s-a dovedit că suspendarea condiționată a executării pedepsei sub

formă de închisoare nu a avut față de Biriucov D. nici efect educativ și nici preventiv.

Acesta nu a făcut pentru sine concluziile respective săvârșind în termenul de probă o

infracțiune similară.

Deci, reeducarea lui Biriucov D., poate avea loc doar în condițiile izolării lui de

societate, întrucât pedeapsa aplicată anterior, nu și-a atins scopul de reeducare a

inculpatului.

Așadar, instanța de fond justificat a conchis că doar o pedeapsă privativă de

libertate este echitabilă la caz, în acest sens se va respinge solicitarea inculpatului de a

fi aplicată în privința sa o pedeapsă mai blândă. Or, doar pedeapsa sub formă de

închisoare va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Apărătorul a susținut că la data pronunțării sentinței, inculpatul a executat în

totalitate pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău din 27.03.2018 și

instanța de fond neîntemeiat i-a aplicat prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal.

Însă, art. 85 alin. (1) Cod penal prevede clar că, dacă după pronunțarea sentinței,

dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată

prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Chișinău din 27.03.2018, Biriucov D. a fost

condamnat pe art. 217 alin. (4) lit. b), 90 Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare, cu

suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de un an. Infracțiunea care face

obiectul prezentei cauze a fost săvârșită de Biriucov D. la data de 25.10.2018, adică în

termenul de probă și până la executarea deplină a pedepsei stabilite prin sentința

menționată.

Respectiv, instanța de fond corect a aplicat inculpatului prevederile art. 85 alin.

(1) Cod penal și just la pedeapsa stabilită i-a adăugat parțial partea neexecutată din

pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Chișinău din 27.03.2018.

Totodată, conform art. 229 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea

unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-

ar fi efectuat. Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală

și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

5

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

Așadar, solicitarea acuzatorului referitor la încasarea cheltuielilor judiciare în

sumă de 1.680 lei este întemeiată și în conformitate cu art. 229 alin. (2) Cod procedură

penală, motiv din care instanța de fond corect le-a încasat din contul inculpatului.

Ori, fiind stabilită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, acestuia îi

revine obligația de a restitui statului toate cheltuielile suportate în legătură cu

efectuarea constatării tehnico-științifice, cu atât mai mult că nici instanța de fond și nici

instanța de apel nu au constatat existența cărorva temeiuri de a scuti inculpatul de la

plata cheltuielilor judiciare și trecerea acestora în contul statului.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurenta invocă că până la adoptarea sentinței din 22.12.2020, inсulpаtul а

executat integral pedeapsa рrinсiраlă și соmрlemеntаră, stabilită рrin sentința

judecătoriei Chișinău din 27.03.2018 și la 12.04.2020 а fost scos din evidență

condamnaților, în temeiul ехрirării tеrmеnеlоr pedepsei principale și соmрlemеntаrе.

Astfеl, instanțele urmаu să excludă aplicarea art. 85 Cod реnal, or, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință, instаnțа de judecată adaugă în întregime sau parțial раrtеа

neexecutată, dar nu partea ехесutаtă а pedepsei stabilite de sentința anterioară.

La momentul adoptării sentinței, inculpatul аvеа antecedentul penal stins și se

consideră сă nu are antecedente penale.

Cоnfоrm art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul poate să

beneficieze de reducerea cu о trеimе а limitelor de pedepsei cu închisoare prevăzută de

lege, deci pedeapsa în cazul dat poate fi stabilită în limitele de la 8 luni până la 4 ani

închisoare.

Inculpatul а recunoscut vina ре baza probelor administrate la faza urmăririi

penale, de cele comise s-a căit sincer.

Ținând cont de personalitatea inculpatului, existența numai a circumstanțelor

atenuante, stingerea antecedentului penal, scopul pedepsei prevăzut de art. 61 Cod

penal poate fi atins prin stabilirea unei pedepse mai blânde, сu aplicarea аrt. 90 Cod

penal.

Totodată, instanța de fond neîntemeiat а admis solicitarea acuzatorului de stat

privind încasarea din contul inculpatului а cheltuielelor de judecată în mărimе de 1680

lei, suportate pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică, care а fost

efectuată lа dispunerea OUP și nu la solicitarea lui Biriucov D., astfel, aceste cheltuieli

urmând а fi suportate din bugetul de stat.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală - hоtărârеа аtасаtă nu сuрriпdе motivele ре саrе se întеmеiаză

soluția, mоtivаrеа soluției contrazice dispozitivul hоtărârii, cesta este expus nесlаr,

instanța а admis о еrоаrе grаvă de fapt, саrе а afectat soluția instanței, s-au aplicat

pedepse individualizate соntrаr prevederilor legale.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

6

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111)

Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu împrejurările precise, relevate în descriptivul hotărârilor atacate, care ar fi

esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

dar raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat

soluția, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest

sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

7

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanța de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind faptele incriminate inculpatului,

încadrarea juridică a acțiunilor infracționale cât și privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont și de prevederile art.

61, 75, 90 alin. (1) și (10), 85 alin. (1) și (3) Cod penal, 3641 Cod de procedură penală,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune fixat, condamnatul

nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. În cazul în care cel condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o nouă

infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile

art. 85 Cod penal. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă

a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de

sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi

infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința

anterioară a instanței de judecată.

Consecutivitatea normelor vizate supra, atestă clar și expres că suspendarea

executării pedepsei închisorii este condiționată prin nesăvârșirea de către condamnat a

unei noi infracțiuni intenționate în perioada de probațiune acordată.

Ori, dacă ultimul, în perioada de probațiunii fixată, comite o nouă infracțiune

intenționată, nerespectând, astfel, condițiile probațiunii și neîndreptățind încrederea ce

i s-a acordat, suspendarea executării pedepsei închisorii decade de drept, și acesta

8

urmează să execute în penitenciar noua pedeapsă definitivă, aplicată pentru cumul de

sentințe, care v-a fi una mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi

infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară.

Prin urmare, argumentul recurentei că: „.. până la adoptarea sentinței din 22.12.2020,

inсulpаtul а executat integral pedeapsa рrinсiраlă și соmрlemеntаră, stabilită рrin sentința

judecătoriei din 27.03.2018 și la 12.04.2020 а fost scos din evidență condamnaților în temeiul

ехрirării tеrmеnеlоr pedepsei principale și соmрlemеntаrе. Astfеl, instanțele urmаu să excludă

aplicarea art. 85 Cod реnal, or, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, instаnțа de judecată adaugă

în întregime sau parțial раrtеа neexecutată, dar nu partea ехесutаtă а pedepsei stabilite de sentința

anterioară. La momentul adoptării sentinței, inculpatul аvеа antecedentul penal stins și se consideră

сă nu are antecedente penale...”, contravine prevederilor nominalizate, deoarece aplicarea

art. 85 Cod penal nu este raportată la data pronunțării sentinței ulterioare, dar se aplică

în toate cazurile când cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

a comis o nouă infracțiune anume în perioada de probațiune (pct. 3., 5. din decizie).

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat a constituit deja obiect de

examinare în instanța de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i

s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

9

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Alla Pelevaniuc,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021,

în privința inculpatului Biriucov Dumitru xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

10