ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 10.02.2022

1ra-694/2021 — art. 335 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
10.02.2022
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 335 alin. 1 CP
Temei legal
art.427, pct. 6, 12 CPP
Citează această cauză
1ra-694/2021 — art. 335 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-694/2021

Curtea Supremă de Justiție

06 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sâli Radu și de către avocatul Nicoară Vasile cu inculpatul,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 13

octombrie 2020 și a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18

iunie 2020, în cauza penală în privința lui,

Lesnic Vasile xxxxxxxx, născut la xxxxxxx,

originar din r-nul xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 06.03.2019 - 18.06.2020;

Instanța de apel: 20.07.2020 - 13.10.2020;

Instanța de recurs: 11.01.2021 – 06.12.2021.

2020, a fost încetat procesul penal în cauza privind învinuirea lui Lesnic

Vasile de săvârșirea infracțiunii prevăzute e art. 335 alin. (1) Cod penal, din

motiv că fapta constituie o contravenție administrativă.

Lesnic Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art. 312 Cod contravențional.

Procesul contravențional privind faptul comiterii de către Lesnic

Vasile a contravenției prevăzute de art. 312 Cod Contravențional a fost

încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Acțiunea civilă înaintată de către Untu Viorel s-a respins ca fiind

nefondată.

organul de urmărire penală Lesnic Vasile este învinuit de faptul că el, din

anul 2004 și până în prezent, deține funcția de director ICAP

„COOPALIMENTARA” a UCCC, iar în conformitate cu prevederile art.124

1

Cod penal, fiind persoană care gestionează o organizație comercială, căreia

i se acordă, permanent prin numire anumite drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor și acțiunilor administrative de dispoziție și

organizatorico-economice.

Astfel, ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC, deține autorizația de

funcționare a parcării auto cu plată nr. xxxxx din 16.01.2017 și Autorizația

de funcționare a parcării auto cu plată nr. xxxxxxxx din 16.01.2018, prin

care administrează o parcare auto specializată cu un nivel sporit de

Securitate, acces limitat al terțelor și asigurarea condițiilor necesare pentru

asigurarea integrității corpurilor delicte. La 19.03.2017, automobilul de

model xxxxxxxxx, condus de cet. Untu Viorel a fost implicat într-un

accident rutier, urmare, la aceeași dată automobilul sus menționat, în baza

ordonanței organului de urmărire penală al Direcției de Poliție mun.

Chișinău a fost recunoscut în calitate de corp delict, fiind transmis la

păstrare la parcarea specializată a ICAP „COOPALIMENTARA” din str.

xxxxxx, mun. Chișinău.

La 06.04.2017, de către organul de urmărire penală al SUPAR a

SCAUP a Direcției de Poliție mun. Chișinău, a fost pornită urmărirea

penală în temeiul art. 264 alin. (1) Cod penal, fiind atribuit cauzei penale

numărul de ordine xxxxxx. La 18.04.2018, procurorul în Procuratura mun.

Chișinău, oficiul principal, Potoran Grigore a dispus clasarea cauzei penale

nr. xxxxxxxxxx, în temeiul prevederilor art. 275 pct. 3 Cod de procedură

penală (motiv de reabilitare), cu restituirea corpului delict/automobilul de

model xxxxxxx proprietarului. La solicitarea proprietarului Untu Viorel, de

a-i fi restituit automobilul de model xxxxxxx, factorii de decizie ai ICAP

„COOPALIMENTARA” a UCCC, folosind intenționat situația de serviciu

în interes material, în mod arbitrar refuză eliberarea către proprietarul

Untu Viorel a automobilului sus menționat, până la achitarea integrală a

cheltuielilor de parcare a vehiculului.

Prin scrisoarea de răspuns nr. 207 din 17.10.2018, Untu Viorel a fost

informat de către directorul ICAP „COOP ALIMENTARA” a UCCC,

Lesnic Vasile, că restituirea mijlocului de transport de model xxxxxxxxxx,

se va efectua doar după achitarea serviciilor de parcare în sumă totală de

233.300 lei, formată la data de 17.10.2018 și 200 de lei pentru fiecare zi

ulterioară a datei de 18.10.2018. Astfel, la solicitările lui Untu Viorel de a-i fi

restituit automobilul, directorul Lesnic Vasile, folosind intenționat situația

de serviciu în interes material, în mod arbitrar a refuzat eliberarea

automobilului de model xxxxxxx, proprietarului, cu toate că Untu Viorel,

de către instanța de judecată nu a fost recunoscut culpabil de comiterea

contravenției, precum și faptul că cauza penală intentată împotriva sa, a

2

fost clasată, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

componenței de infracțiune prevăzute la art. 264 alin.(1) Cod penal.

Totodată, potrivit pct. 29 al Ordinului comun al Procurorului General,

Ministerului Afacerilor Interne, Directorului Serviciului Vamal și

Directorului CCCEC nr. 190/332/348 din 20.2006, în temeiul Hotărârii

Colegiului Procuraturii nr.3/4 din 31.03.2006, „[...] Recunoașterea mijlocului

de transport ca corp delict și transmiterea lui la păstrare persoanei

responsabile de evidența și păstrarea corpurilor delicte se efectuează în

baza ordonanței organului de urmărire penală. Mijloacele de transport

recunoscute drept corpuri delicte pe dosare penale se păstrează gratuit. ”

[...] Astfel, prin acțiunile sale intenționate, directorul ICAP

COOPALIMENTARA” a UCCC, Lesnic Vasile, i-a cauzat lui Untu Viorel,

un prejudiciu considerabil în sumă de 30.000 lei.

Acțiunile lui Lesnic Vasile, au fost încadrate în conformitate cu

prevederile art. 335 alin. (1) Cod penal - abuzul în serviciu, caracterizat prin

folosirea intenționată de o persoană care gestionează o organizație

comercială a situației de serviciu în interes material, dacă aceasta a cauzat

daune în proporții considerabile intereselor persoanelor fizice.

- Procurorul în Procuratura Anticorupție, Popa Constantin prin care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Lesnic Vasile să

fie recunoscut culpabil de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 335

Cod contravențional - samavolnicia, cu încetarea procesului în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție.

- Avocatul Nicoară Vasile în numele inculpatului Lesnic Vasile prin

care a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 29 alin. (4) Cod de

procedură penală a constata violarea art. 7 CEDO, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță cu achitarea inculpatului din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

3.1. În motivarea apelului procurorul a invocat că:

- sentința o consideră a fi neîntemeiată, în partea ce ține de calificarea

ca faptă contravențională, și anume cea prevăzută de art. 312 Cod

contravențional, din care motiv este pasibilă de a fi casată, totodată

hotărârea adoptată este contra stării de fapt stabilite în baza probelor

examinate în cadrul cercetării judecătorești;

- consideră că este greșită aprecierea instanței de judecată precum că

acțiunile inculpatului Lesnic Vasile constituie o contravenție administrativă

prevăzută de art. 312 Cod contravențional (abuzul de putere sau abuzul de

3

serviciu, adică folosirea intenționată a situației de serviciu într-un mod care

contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii;

- conform prevederilor art. 123 Cod penal, Lesnic Vasile, persoană

care deține funcția de director ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC, iar

în conformitate cu prevederile art. 124 Cod penal, fiind persoană care

gestionează o organizație comercială, căreia i se acordă, permanent prin

numire anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor și

acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-economice, nu este

subiect al sancțiunii contravenționale prevăzută de art. 312 Cod

contravențional;

- în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine că, Lesnic

Vasile este culpabil de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 335 Cod

contravențional, samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui

drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, fără

a se cauza vreo daună considerabilă persoanei. Latura obiectivă de

săvârșire a contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional, se

relatează prin săvârșirea unor acțiuni samavolnice contrare ordinii legal

stabilite, de exercitare a unui drept legitim sau presupus, legalitatea căruia

este contestată de victimă sau de alte persoane, fără a se cauza vreo daună

considerabilă persoanei. Latura subiectivă a contravenției, se manifestă

prin vinovăție intenționată, deoarece făptuitorul înțelege că prin acțiunile

sale exercită un drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin

încălcarea ordinii stabilite de legislație.

3.2 În motivarea apelului, avocatul a indicat că:

- analiza conținutului sentinței contestate denotă caracterul

neîntemeiat și ilegal al soluției date în privința inculpatului;

- sentința este afectată de vicii fundamentale, inclusiv datorită

încălcării garanțiilor oferite de art. 7 CEDO;

- articolul 312 Cod contravențional este încadrat în capitolul XVI

întitulat: Contravenții ce afectează activitatea autorităților publice. Obiectul

juridic special al contravenției îl constituie relațiile sociale referitoare la

buna desfășurare a activității de serviciu a funcționarilor în cadrul

autorităților publice. În dependență de gradul de pericol social, fapta unei

persoane poate fi recalificată de la art. 327 Cod penal la art. 312 Cod

contravențional. Inculpatul își desfășoară activitatea în domeniul privat.

Respectiv, fapta unei persoane nu poate fi reîncadrată de la art. 335 Cod

penal la art. 312 Cod contravențional, decât dacă legea penală se aplică prin

analogie, situație ce contravine art. 7 CEDO;

4

- susține că constatând, că fapta nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii, instanța de judecată era obligată să dispună achitarea

inculpatului. Aplicând prin analogie legea penală, instanța de judecată l-a

recunoscut vinovat pe inculpat pentru comiterea unei contravenții ce

presupune existența unui subiect special, care deține atribuții de serviciu în

cadrul autorităților publice, dar nu în domeniul privat;

- în speță, legea penală a fost aplicată extensiv și în defavoarea

acuzatului. Pentru a justifica soluția, instanța a invocat în calitate de mijloc

de probă Ordonanța de clasare a cauzei penale din 18.04.2018 (vol. I, f.d.

16-19). Din acest act de procedură reține următoarele considerente ale

organului de urmărire penală: „Totodată constat că în acțiunile lui Untu

Viorel se întrunesc elementele contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2)

Cod contravențional „Încălcarea de către conducătorul de vehicul a

regulilor de circulație rutieră soldată cu cauzarea de vătămări corporale

ușoare victimei” (vol. I, f.d. 19).

octombrie 2020, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului în

Procuratura Anticorupție, Popa Constantin și a avocatului Nicoară Vasile

în numele inculpatului și menținută fără modificări sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 18 iunie 2020.

4.1 Instanța de apel, în urma verificării circumstanțelor de fapt și de

drept, cât și a argumentelor apelanților, a ajuns la concluzia că lipsesc

careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția

inculpatului în comiterea faptei incriminate a contravenției administrative

prevăzute de art. 312 Cod contravențional, astfel că la acest capitol se rețin

drept declarative argumentele părții apărării precum că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel, a conchis că, prima instanță a stabilit corect starea de

fapt, acțiunile lui Lesnic Vasile, just încadrându-le în dispoziția art. 312

Cod contravențional, după indicii calificativi: folosirea intenționată a

situației de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice,

dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Cu referire la motivele invocate de partea apărării, precum că prima

instanță a adoptat soluția incorectă de sancționare contravențională în

privința lui Lesnic Vasile, or, acesta urma să fie achitat de sub învinuirea

adusă, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva

erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea

recunoașterii vinovăției lui Lesnic Vasile în comiterea acțiunilor

incriminate.

5

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații reprezintă opinia

subiectivă a părții apărării or, prima instanță în sentința sa corect și

justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției lui

Lesnic Vasile în comiterea contravenției prevăzute de art. 312 Cod

Contravențional, luând în considerație probele administrate legal de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta

cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile

acestuia a elementelor contravenției prevăzute de art. 312 Cod

contravențional.

Cu referire la motivele invocate de avocatul Nicoară Vasile, precum

că prima instanță a adoptat soluția incorectă de încetare a procesului penal

în privința inculpatului Lesnic Vasile pe art. 335 alin. (1) Cod penal, pe

motiv că, fapta lui constituie o contravenție prevăzută la art. 312 Cod

contravențional, fără aplicarea sancțiunii contravenționale, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 30 Cod

contravențional, or, aceasta urma să fie achitat de sub învinuirea adusă,

instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori de

fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii

vinovăției inculpatului Lesnic Vasile.

Instanța de apel a constatat că probele administrate demonstrează cu

certitudine vina lui Lesnic Vasile în comiterea contravenției prevăzută la

art. 312 Cod Contravențional și care combat argumentele apelului declarat

de avocatul Nicoară Vasile în numele inculpatului potrivit cărora în prima

instanță nu s-a stabilit cu certitudine faptul că, inculpatul a comis fapta

infracțională, precum și motivele expuse în apelul procurorului precum că

acțiunile inculpatului întrunesc elementele contravenției prevăzute de art.

335 Cod contravențional - samavolnicia.

Instanța de apel a reținut că declarațiile lui Lesnic Vasile privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combat prin

totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în

ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate și probele

scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele,

careva divergențe între declarațiile părții vătămate și probele scrise care ar

trezi dubii nu sunt reținute și demonstrează incontestabil vinovăția lui

Lesnic Vasile.

6

Analizând solicitarea apărării de achitare a lui Lesnic Vasile, instanța

de apel a constatat că acest temei nu și-a găsit confirmarea la judecarea

apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul

casării hotărârii contestate în partea constatării vinovăției inculpatului

Lesnic Vasile în comiterea acțiunii prejudiciabile.

Instanța de apel a considerat că prima instanță just și-a întemeiat

sentința în baza declarațiilor părții vătămate și probelor scrise cercetate în

ședința de judecată, iar prin analiza lor cu certitudine se dovedește

vinovăția inculpatului, iar acuzațiile sunt bine justificate standardului de

dovadă „în afara dubiilor rezonabile”, la această concluzia ajunge instanța

de apel din analiza probelor pertinente și concludente, utile administrate în

ședința de judecată care nu au fost combătute de către partea apărării,

astfel de dovadă rezultă din existența deducerilor suficient de puternice,

clare și concordante sau a similarelor prezumției de fapt necombătute, care

poate fi luat în considerație de comportamentul părților când sunt obținute

dovezile respective.

Instanța de apel a considerat că prima instanță justificat a încetat

procesul contravențional în privința lui Lesnic Vasile în baza art. 30 Cod

contravențional, deoarece conform prevederilor art. 30 alin.(2) Cod

contravențional, termenul general de prescripție a răspunderii

contravenționale este de un an, iar conform alin. (1) al aceluiași articol -

prescripția înlătură răspunderea contravențională, astfel, contravenția a

fost săvârșită de către Lesnic Vasile la data 17.10.2018, iar la momentul

pronunțării sentinței la data de 18.06.2020, termenul de prescripție era deja

expirat.

Cu referire la apelul procurorului precum că este greșită aprecierea

instanței de judecată precum că acțiunile inculpatului Lesnic Vasile

constituie o contravenție prevăzută de art. 312 Cod contravențional, abuzul

de putere sau abuzul de serviciu, adică, folosirea intenționată a situației de

serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, astfel că, acțiunile

acestuia urmează a fi recalificate la art. 335 Cod contravențional,

samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau

presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, fără a se cauza vreo

daună considerabilă persoanei, instanța de apel a reținut că, argumentele

expuse în acesta sunt nefondate or, Lesnic Vasile, deținând funcția de

director al ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC, a comis fapta

contravențională prevăzută la art. 312 Cod contravențional, iar sentința

primei instanțe este una bine argumentată și careva temeiuri de a interveni

7

în sentință nu au fost stabilite.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu

prin care invocând incidența pct. 6), 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

- avocatul Nicoară Vasile cu inculpatul prin care invocând incidența

pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, au solicitat

casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de

către un alt complet de judecată.

5.1. În susținerea recursului procurorul invocă:

- instanța de apel nu a îndeplinit prevederile legii, precum și

explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al

Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”, iar, ne pronunțarea instanței de apel

asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, astfel decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel

cum cere art.435 Cod de procedură penală, întrucât asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs;

- consideră greșită aprecierea primei instanțe cât și instanței de apel

precum că acțiunile inculpatului Lesnic Vasile constituie o contravenție

administrativă prevăzută de art. 312 Cod contravențional;

- conform prevederilor art. 123 Cod penal, Lesnic Vasile, persoană

care deține funcția de director ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC, iar

în conformitate cu prevederile art. 124 Cod penal, fiind persoană care

gestionează o organizație comercială, căreia i se acordă, permanent prin

numire anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor și

acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-economice, nu este

subiect al sancțiunii contravenționale prevăzută la art. 312 Cod

contravențional;

- consideră că din cumulul de probe administrate în cadrul cercetării

judecătorești, se stabilește cu certitudine că Lesnic Vasile este culpabil de

săvârșirea contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional,

samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau

presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, fără a se cauza vreo

daună considerabilă persoanei.

5.2 În susținerea recursului avocatul Nicoară Vasile cu inculpatul

invocă:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului de

bază invocat în apelul procurorului privind lipsa subiectului special al

8

contravenției prevăzute la art. 312 Cod contravențional;

- instanța nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate în apelul

părții apărării și au rămas necomentate argumentele invocate la pct. 6-11;

13-17;

- obiectul juridic special al contravenției îl constituie relațiile

sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu a

funcționarilor în cadrul autorităților publice. Inculpatul își desfășoară

activitatea în domeniul privat. Consideră că fapta persoanei nu putea fi

reîncadrată de la art. 335 Cod penal la 312 Cod contravențional cu excepția

cazului dacă legea penală s-ar aplică prin analogie, situație ce contravine

art. 7 CEDO;

- constatând, că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, instanța de judecată era obligată să dispună achitarea

inculpatului. Aplicând prin analogie legea penala, instanța de judecată l-a

recunoscut vinovat pe inculpat pentru comiterea unei contravenții ce

presupune existența unui subiect special, care deține atribuții de serviciu în

cadrul autorităților publice, dar nu în domeniul privat;

- în speță, legea penală a fost aplicată extensiv în defavoarea

acuzatului. Pentru a justifica soluția, instanța a invocat în calitate de mijloc

de probă Ordonanța de clasare a cauzei penale din 18.04.2018 (vol. 1, f.d.

16-19);

- instanța a reținut în sarcina inculpatului încălcarea unui ordin

comun a Procurorului General și a altor structuri de forță, fără a indica cel

puțin data adoptării acestuia;

- instanța nu a raportat situația de serviciu la prevederile normative

pretinse a fi încălcate, inclusiv la actul normativ departamental din

,,20.2006”, omițând să aducă careva motive în acest sens;

- instanța de apel a transcris în decizie lista probelor fără a le supune

aprecierii conform art.101 Cod de procedură penală, fapt ce adus la

stabilirea eronată a faptelor;

- instanțele de judecată eronat au stabilit că inculpatul a folosit

situația de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau

drepturilor intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice;

- instanța de apel a omis să se pronunțe asupra argumentului părții

apărării bazat pe art. 439 alin. (5) Cod contravențional (pct. 11 din cererea

de apel);

- instanța de apel a trecut cu vederea că deși la 18.04.2018 s-a dispus

clasarea cauzei penale nr. 2017890141 și restituirea autovehiculului,

proprietarul s-a prezentat la parcarea specializată și a solicitat restituirea

bunului abia în luna octombrie 2018, refuzând să achite prețul serviciilor

9

de păstrare a automobilului pentru perioada 18.04.2018 - octombrie 2018.

Viorel, a prezentat referință pe marginea recursurilor declarate, pledând

pentru netemeinicia recursului declarat de către avocatul Nicoară Vasile cu

inculpatul ca vădit neîntemeiat, și susținând în totalitate recursul ordinar

declarat de către procuror.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu

casarea totală a deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac,

în particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea

erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează,

are un rol preventiv și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, cu casarea

totală a hotărârii atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat de către

procuror, Colegiul reține că se invocă incidența cazurilor de casare

prevăzute la pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume

că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

10

Din conținutul recursului ordinar declarat se reține că, avocatul

Nicoară Vasile cu inculpatul, critică decizia instanței de apel, adoptată în

speță, semnalând eroarea de drept prevăzute la pct. 6), alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, ce au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază și prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și

de drept urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în

procedura de apel. În particular, la chestiunile de fapt se atribuie

următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a

fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal

au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de

apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza

deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste

atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei atacate sub acest

aspect, constată că instanța de apel, la examinarea apelului, nu a respectat

întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, or, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

11

se întemeiază soluția.

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță încetat procesul

penal în cauza privind învinuirea lui Lesnic Vasile de săvârșirea

infracțiunii prevăzute e art. 335 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta

constituie o contravenție administrativă. Lesnic Vasile a fost recunoscut

vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 312 Cod

contravențional. Procesul contravențional privind faptul comiterii de către

Lesnic Vasile a contravenției prevăzute de art. 312 Cod Contravențional s-a

încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Instanța de apel, în al doilea set de proceduri a respins ca nefondate

apelurile procurorului în Procuratura Anticorupție, Constantin Popa și

apelul avocatului Nicoară Vasile în numele inculpatului și a menținut fără

modificări sentința contestată.

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat, că “În urma

verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor

apelanților, instanța de apel ajunge la concluzia că lipsesc careva dubii sau

bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului în comiterea

faptei incriminate a contravenției administrative prevăzute de art. 312 Cod

contravențional, astfel că la acest capitol se rețin drept declarative

argumentele părții apărării precum că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii. Audiind opiniile participanților la proces și cercetând

suplimentar probele administrate de instanța de fond și apreciindu-le din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de

propria convingere, Colegiul penal conchide că, instanța de fond a stabilit

corect starea de fapt, acțiunile lui Lesnic Vasile, just încadrându-le în

dispoziția art. 312 Cod contravențional, după indicii calificativi: folosirea

intenționată a situației de serviciu într-un mod care contravine intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

și juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.”.

În continuare, instanța de apel a descris declarațiile inculpatului, a

părții vătămate și a indicat materialele cauzei.

De asemenea, în argumentarea soluției, instanța de apel a descris

probele, în final făcând constatări privind vinovăția inculpatului în

comiterea faptei incriminate a contravenției administrative prevăzute de

art. 312 Cod contravențional, însă fără a evalua probele în ansamblu și fără

a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu

expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând

totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de apel.

12

La acest capitol, Colegiul menționează că, într-o hotărâre este necesar

nu numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune

esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul altor probe care în

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta

de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Un alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârilor

contestate, este corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a

supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar. De altfel, în

cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru

lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în

condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul

perceperii directe a probelor de către instanța de judecată pentru

formularea opiniei referitor la vinovăția persoanei trimise în judecată.

În contextul dat, Colegiul constată din lucrările dosarului că, instanța

de apel în decizia sa (f.d.118), doar a trecut în revistă mijlocele de

probatorii administrate pe caz, fără a oferi propria apreciere a acestora așa

cum o cer prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală și

prevederile art.414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora

instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate

în procesul-verbal.

Astfel, instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat, din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete de fapt și de drept, invocate în rechizitoriu, nu a

indicat motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării.

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit

consideră pripite concluziile instanței de apel de a menține sentința fără

modificări, or, instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei și apelul

declarat, nu s-a expus asupra probelor administrate în speță, referindu-se

superficial asupra acestora, fără a le descrie și a le aprecia conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fără a se expune concret care

din probele prezentate se resping sau se admit, așa cum se stipulează în

art.394 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală.

Colegiul sesizează și lipsa atât a aprecierii cât și lipsa poziției

instanței de apel referitor la afirmația acuzatorului de stat în opinia căruia

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului de bază invocat în

13

apelul procurorului privind lipsa subiectului special al contravenției

prevăzute la art. 312 Cod contravențional, și că din cumulul de probe

administrate în cadrul cercetării judecătorești, se stabilește cu certitudine că

Lesnic Vasile este culpabil de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 335

Cod contravențional, samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui

drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, fără

a se cauza vreo daună considerabilă persoanei.

Colegiul menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este de

acord cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia că

“prima instanță a stabilit corect starea de fapt, acțiunile lui Lesnic Vasile,

just încadrându-le în dispoziția art. 312 Cod contravențional, după indicii

calificativi: folosirea intenționată a situației de serviciu într-un mod care

contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii”, urma să dezvăluie această concluzie

expunându-și punctul de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală

de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale precum și

doar a preluat în text aspectele doctrinare cu privire la elementele

constitutive ale contravenției prevăzute la art. 312 Cod contravențional,

lăsând fără apreciere aplicabilitatea aspectului teoretic nemijlocit speței

examinate.

La fel se constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentelor invocate în apelul părții apărării și au rămas necomentate

argumentele invocate la pct. 7-11; 13-17 din cererea de apel, toate criticile

fiind repetate în recursurile ordinare declarate de către aceștia, precum și

nu a suspus dezbaterii nici critica avocatului că, eronat a fost stabilit că

inculpatul a folosit situația de serviciu într-un mod care contravine

intereselor publice sau drepturilor intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice și juridice.

Astfel, anume asupra acestor motive invocate în apelurile părților

declarate, instanța de apel nu s-a pronunțat, le-a lăsat fără vreo

argumentare cuvenită și astfel instanța de apel nu a întreprins toate

măsurile de a elucida circumstanțele esențiale ale cauzei.

Totodată, Colegiul penal lărgit notează că CtEDO a constatat în cauza

Ramanauskas vs Lituania, hotărârea din 05 februarie 2008 că, în cazul în

care un acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni,

instanțele judecătorești trebuie să examineze minuțios materialele

dosarului, deoarece pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil în

sensul articolului 6 §1 din Convenție toate probele obținute în rezultatul

14

provocării de către poliție trebuie să fie excluse.

În cauza Sandu vs. Republica Moldova din 11 februarie 2014, de către

CtEDO a fost constatată încălcarea art. 6 §1 din Convenție, din cauza lipsei

de echitate procedurală la nivel național.

În calitate de încălcare Curtea a evidențiat faptul că deși în cauza

respectivă instanțele naționale au avut temei să bănuiască că a avut loc o

provocare, acestea nu au apreciat elementele de fapt și de drept care ar fi

putut să le ajute să distingă provocarea de la o formă legală a unei activități

de investigații, la fel Curtea a mai indicat că art.6 §1 din Convenție a fost

încălcat și prin utilizarea probelor administrate prin implicarea activă a lui

fără a se examina credibilitatea lui și posibilitatea provocării de către C. a

lui Sandu V. la corupere pasivă din careva motive ascunse.

La fel, Colegiul penal lărgit atestă că potrivit jurisprudenței constante

a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c.

Rusiei (2007) §85).

De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva

Finlandei, 19 decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi

examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, și că

recursurile ordinare sunt întemeiate.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor

esențiale invocate în cererea de apel; să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității

sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și

argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate

circumstanțelor cauzei, să emită o soluție clară și motivată, ținând cont de

15

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către avocatul

Nicoară Vasile cu inculpatul, casează total decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2020, în cauza penală în privința

lui Lesnic Vasile xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 10 februarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

16

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-10-20
0,95
1ra-492/2021 — art. 352 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-492/2021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 13 septembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Diaconu Iurie, Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, Beje
CSJ 2022-12-16
0,95
1ra-735/22 — art. 187 alin. 2 lit. f, art. 186 alin. 2 lit. d CP art. 335 C.C.
Dosarul nr. 1ra-735/22 1-19107880-01-1ra-17052022 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 07 noiembrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Toma Nadejda, Judecători – Diaconu Iu
CSJ 2022-10-20
0,95
1ra-510/2022 — art. 327, alin. 1, 332 CP
Dosarul nr.1ra-510/2022 1-17052201-01-1ra-31032022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 07 septembrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judec
CSJ 2021-04-29
0,95
1ra-318/2021 — art. 349 alin. 1-1 CP
Dosarul nr. 1ra-318/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 31 martie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, examinând admisibilitatea în principi
CSJ 2021-12-09
0,95
1ra-741/2021 — art.191 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-741/2021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 08 noiembrie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Toma Nadejda, Judecători – Boico Victor, Diaconu Xxxxxxxxxxxxx
Sursă