1ra-644/21 — art.164 al.2 lit.b,c e, g CP

1ra-644/21 — art.164 al.2 lit.b,c e, g CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-644/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Boico Victor, Plămădeală Ghenadie,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Bogatu Dragoș în numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui

Coceban Vitalie XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXX

Cotun Pavel XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanța: 05.01.2016 - 30.07.2018;

Instanța de apel: 07.09.2018 - 12.02.2019;

Instanța de recurs: 13.05.2019 - 25.06.2019.

Instanța de apel: 08.08.2019 – 15.10.2020;

Instanța de recurs: 23.12.2020 – 14.12.2021.

a c o n s t a t a t :

fost recunoscuți vinovați și condamnați:

Cotun Pavel în baza art.164 alin.(2) lit. b), c), e) și g) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis;

Coceban Vitalie în baza art.164 alin.(2) lit. b), c), e) și g) Cod penal, la 6 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

pe 23.06.2015, la aproximativ ora 09:00 min, împreună și prin înțelegere prealabilă

cu Cotun Pavel, deplasându-se cu automobilul de model „XXXXX”, cu numerele

de înmatriculare XXXXX, la volanul căruia se afla Cotun Pavel, pe una din străzile

s. XXXXX, având scopul răpirii unei persoane, s-au oprit în fața Primăriei s.

XXXXX, unde se afla cet. Vutcareov Nicolae care cosea iarba pe marginea

drumului.

Staționând automobilul în drept cu ultimul, Coceban Vitalie împreună cu

Cotun Pavel au coborât și l-au urcat forțat pe cet. Vutcareov Nicolae contra voinței

ultimului în automobilul de model „XXXXX” cu n/î XXXXX suspectându-l de

1

comiterea unui furt, după care l-au transportat pe Vutcareav Nicolae la o casă

aflată în construcție situată la fel în s. XXXXX, ce aparține lui Cotun Pavel, unde,

după ce au ajuns Cotun Pavel împreună cu Coceban Vitalie l-au dus pe Vutcareov

Nicolae în casă și ca ultimul să recunoască fapta de furt, Cotun Pavel cu ajutorul

unei bâte l-a agresat fizic, lovindu-1 atât cu bâta, cât și cu mâinile și picioarele

peste diferite părți ale corpului, după care l-au privat de libertate pe Vutcareov

Nicolae aproximativ 2 ore fiind închis sub lacăt în casă, limitându-i deplasarea.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.XXXXX din XXXXX, lui

Vutcareov Nicolae i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de excoriații la

nivelul cotului drept, echimoze la nivelul coapsei stângi, plagă tăiată la nivelul

degetului stâng, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Tot el, pe 23.06.2015, la aproximativ ora 11:00 min, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Cotun Pavel, prelungindu-și intențiile sale îndreptate la

răpirea unei persoane, deplasându-se cu automobilului de model „XXXXX” cu n/î

XXXXX, la volanul căruia se afla Cotun Pavel, pe una din străzile s.XXXXX, s-au

oprit la marginea unui lan situat nu departe de gospodăria cet. Tataru Ion, unde se

afla la prășit minorul Vutcareov Ion, a.n.2001. În așa mod, staționând automobilul

Cotun Pavel împreună cu Coceban Vitalie au coborât din automobil și prin

constrângere psihică, profitând de starea de neputință cunoscută prin vârsta

fragedă, lau urcat forțat pe minorul Vutcareov Ion contra voinței ultimului în

automobilul de model „XXXXX ” cu n/î XXXXX, numindu-1 cu cuvinte

necenzurate, suspectându-l de comiterea unui furt, după care l-au transportat din

locul în care se afla minorul Vutcareav Ion la o casă aflată în construcție situată la

fel în s. XXXXX, ce aparține lui Cotun Pavel. După ce au ajuns, Cotun Pavel

împreună cu Coceban Vitalie l-au dus pe minorul Vutcareov Ion în casă, unde deja

se afla privat de libertate Vutcareov Nicolae și ca ultimul să recunoască fapta de

furt, Cotun Pavel i-a aplicat minorului Vutcareov Ion o lovitură cu palma peste

față, după care continuându-și acțiunile i-a mai aplicat multiple lovituri cu pumnii

peste diferite părți ale corpului.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.XXXXX din XXXXX, lui

Vutcareov Ion, a.n.XXXXX, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de edem

a țesuturilor moi pe cap, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Pe baza stării de fapt, confirmată de probele administrate, instanța de

judecată a reținut în drept, că faptele inculpatului Coceban Vitalie întrunesc

elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) lit. b), c), e) și g)

Cod penal individualizată prin „Răpirea săvârșită asupra a două persoane, cu

bună-știință asupra unui minor, de două persoane, cu aplicarea altor obiecte

folosite în calitate de armă ”.

De asemenea, prima instanță a constatat că, Cotun Pavel, pe 23.06.2015, la

aproximativ ora 09:00 min., împreună și prin înțelegere prealabilă cu Coceban

Vitalie, deplasându-se la volanul automobilului de model „XXXXX” cu n/î

XXXXX pe una din străzile XXXXX, având scopul răpirii unei persoane, s-au

oprit în fața primăriei s. XXXXX, unde se afla cet. Vutcareov Nicolae care cosea

iarba pe marginea drumului.

În așa mod, staționând automobilul în drept cu ultimul, Coceban Vitalie

2

împreună cu Cotun Pavel au coborât din acesta, l-au urcat forțat pe cet. Vutcareov

Nicolae contra voinței ultimului în automobilul de model „XXXXX ” cu n/î

XXXXX suspectându-1 de comiterea unui furt, după care l-au transportat pe

Vutcareov Nicolae la o casă aflată în construcție situată la fel în s. XXXXX, ce

aparține lui Cotun Pavel. După ce au ajuns Cotun Pavel împreună cu Coceban

Vitalie l-au dus pe Vutcareov Nicolae în casă și ca ultimul să recunoască fapta de

furt, Cotun Pavel cu ajutorul unei bâte l-a agresat fizic, lovindu-l atât cu bâta, cât și

cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, după care l-au privat de

libertate pe Vutcareov Nicolae aproximativ 2 ore, fiind închis sub lacăt în casă,

limitându-i deplasarea.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.XXXXX din XXXXX, lui

Vutcareov Nicolae i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de excoriații la

nivelul cotului drept, echimoze la nivelul coapsei stângi, plagă tăiată la nivelul

degetului stâng, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Tot el, pe 23.06.2015, la aproximativ ora 11:00 min, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Coceban Vitalie, prelungindu-și intențiile sale îndreptate la

răpirea unei persoane, deplasându-se la volanul automobilului de model

„XXXXX” cu n/î XXXXX pe una din străzile s. XXXXX, s-au oprit la marginea

unui lan, nu departe de gospodăria cet. Tataru Ion, unde se afla la prășit minorul

Vutcareov Ion, a.n.XXXXX.

În așa mod, staționând automobilul, Cotun Pavel împreună cu Coceban

Vitalie au coborât din automobil și prin constrângere psihică, profitând de starea de

neputință cunoscută prin vârsta fragedă, l-au urcat forțat pe minorul Vutcareov Ion

contra voinței ultimului în automobilul de model „XXXXX” cu n/î XXXXX,

numindu-1 cu cuvinte necenzurate, suspectându-l de comiterea unui furt, după care

l-au transportat din locul în care se afla minorul Vutcareav Ion la o casă aflată în

construcție situată la fel în s. XXXXX, ce aparține lui Cotun Pavel. După ce au

ajuns Cotun Pavel împreună cu Coceban Vitalie l-au dus pe minorul Vutcareov Ion

în casă, unde deja se afla privat de libertate Vutcareov Nicolae și ca ultimul să

recunoască fapta de furt, Cotun Pavel i-a aplicat minorului Vutcareov Ion o

lovitură cu palma peste față, după care continuând acțiunile, i-a mai aplicat

multiple lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.XXXXX din XXXXX, lui

Vutcareov Ion, a.n.XXXXX i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de edem

a țesuturilor moi pe cap, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Pe baza stării de fapt, confirmată de probele administrate, instanța de

judecată a reținut în drept, că faptele inculpatului Cotun Pavel întrunesc

elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) lit. b), c), e) și g)

Cod penal individualizată prin „Răpirea săvârșită asupra a două persoane, cu

bună-știință asupra unui minor, de două persoane, cu aplicarea altor obiecte

folosite în calitate de armă ”.

sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie

achitați, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiuni.

3

În motivarea apelului, avocatul a menționat că, la capitolul „probe” instanța

judiciară, fără o analiza a pretinselor dovezi, a transcris textul conținutul din

rechizitoriu întocmit de procurori. Mai mult, instanța în nici un fel nu își

întemeiază hotărârea sa și nu în ultimul rând se referă la faptul că, sentința nu a fost

în vreun fel sau altul motivată, contrar imperativelor legale la care a atras atenția

supra (unicele intervenții ale instanței au fost aprecierea critică a declarațiilor părții

vătămate Vutcareov Nicolae în cadrul anchetei judiciare).

Prin nemotivarea sentinței a fost prejudiciat și principiul contradictorialității

în procesul penal, sau partea apărării a avut și își are poziția sa, poziție pe care

instanța în nici un fel nu a luat-o în seamă, nemaivorbind de combaterea ei, în

cazul în care inculpații au fost condamnați.

În cadrul anchetei judecătorești s-a evidențiat cu certitudine că, în acțiunile

lui Cotun Pavel și Coceban Vitalie din 23 iunie 2015, nu conțin semnele

infracțiunii imputate și deci, dânșii în nici un caz nu pot fi trași la răspundere

penală. Acest fapt este confirmat nu doar de poziția, probele și argumentele părții

apărării, ci și de probele care se pretind a fi acuzatorii prezentate de către procurori.

Luând în considerație cele declarate de martorii acuzării audiați în instanță,

devine evident faptul lipsei în acțiunile inculpaților a laturii obiective a

componenței infracțiunii de răpire a persoanei. Nu au fost confirmate în nici un fel

și etapele succesive ale răpirii, și anume: 1) capturarea victimei; 2) deplasarea

victimei din habitatul ei permanent sau provizoriu; 3) reținerea victimei împotriva

voinței sale sau neluându-se în seamă voința ei.

Nu au fost atestate nici constrângerea fizică sau psihică, înșelăciunea sau

abuzul de încredere, profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și

exprima voința. Din contra, s-a stabilit cu certitudine și cu lux de amănunte, că

părțile vătămate au mers de bună voie la casa lui Cotun, nefiind capturate. Nu s-a

confirmat în niciun fel și reținerea victimei împotriva voinței sale, or, totalitatea de

martori și însăși partea vătămată Vutcareov Nicolae, indică la contrariu - părțile

vătămate erau libere și puteau în orice moment să-și aleagă direcția de deplasare,

inclusiv în momentul aflării la construcția inculpatului Cotun Pavel.

Mai mult, la sosirea poliției, nici una din părți vătămate nu s-au plâns

referitor la careva acțiuni contrare legii în privința sa, ceia ce direct indică asupra

faptului, că plângerile parvenite mai târziu nu erau altceva decât încercarea de a nu

fi suspectați de furt din imobil.

Apelantul a atras atenția și asupra faptului că, organul de urmărire penală nu

a demonstrat intenția inculpaților la săvârșirea infracțiunii incriminate, așa cum

imperativ o cere legislatorul, or, latura subiectivă a infracțiunii respective se

caracterizează doar prin intenție directă. Suportul probatoriu prezentat instanței de

partea acuzării în nici un fel nu demonstrează intenția lui Cotun Pavel și Coceban

Vitalie la răpirea unei sau a mai multor persoane.

Nu a fost explicată de acuzare nici apariția leziunilor la părțile vătămate, dar

nici legătura cauzală între acțiunile inculpaților și vătămările depistate la victime.

Avocatul a considerat că aceste vătămări puteau apărea în o sumedenie de

circumstanțe care nu sunt legate de învinuirea inculpaților.

În final, a solicitat instanței de a aprecia critic declarațiile depuse de partea

4

vătămata Vutcareov Ion, deoarece acestea contravin totalmente probelor examinate

în instanță. Declarațiile dânsului se contrazic absolut cu cele ale părții vătămate

Vutcareov Nicolae, ale martorilor acuzării și ale inculpaților.

2019, s-a admis din alte motive apelul declarat, s-a casat total sentința instanței de

fond și sa pronunțat o hotărâre nouă potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță,

potrivit căreia.

Coceban Vitalie și Cotul Pavel au fost recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art.352 alin.(2) lit. d) Cod penal, la amendă în mărime de 1 000 (una mie)

unități convenționale pentru fiecare (20 000 lei).

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat la motivele invocate de

apelanți, precum că prima instanță a adoptat soluția incorectă de condamnare a

inculpaților, deoarece aceștia urmau să fie achitați de sub învinuirea înaintată,

constatând că argumentele invocate nu își găsesc confirmare în starea de fapt a

prezentei cauze penale, motiv pentru care a fost respins solicitarea de achitare, ca

fiind nefondată.

Pe baza stării de fapt expuse, confirmată de probele administrate, instanța de

apel a reținut în drept că faptele lui Coceban Vitalie și Cotun Pavel întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.352 alin.(2) lit. d) Cod

penal, și anume - samavolnicia, adică exercitarea unui drept presupus în mod

arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, însoțită de aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate.

În acest sens, instanța de apel a reținut ca neîntemeiate argumentele instanței

de fond prin care a concluzionat asupra vinovăției lui Coceban Vitalie și Cotun

Pavel de comiterea răpirii săvârșită asupra a două persoane, cu bună-știință asupra

unui minor, de două persoane, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă

deoarece greșit au fost apreciate, și încadrate juridic faptele constatate în urma

administrării probelor din dosar.

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu

menținerea hotărârii primei instanțe, deoarece apelul greșit a fost admis.

În motivarea recursului declarat, procurorul a invocat că, hotărârea instanței

de apel este neîntemeiată în partea ce ține de stabilirea stării de fapt, cât și

recalificarea acțiunilor inculpaților de la art.164 Cod penal la art.352 Cod penal.

În speță sunt prezente toate trei etape de a comite infracțiunea de răpirea

persoanei, și anume: capturarea victimelor de către ambii inculpați, luarea contrar

voinței și deplasarea victimelor de la locul în care aceștia se aflau și în final

reținerea lor cu privarea de libertate împotriva voinței lor.

Instanța de apel a aplicat incorect prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală și a dat o apreciere improprie probelor din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, la caz fiind întrunită latura

subiectivă a infracțiunii de răpire, deoarece inculpații au comis intenționat

infracțiunea din motiv și dorința de a descoperi pretinsul furt din avutul său.

iunie 2019, a fost admis recursul, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei

5

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, fapta criminală

descrisă de instanța de apel în partea descriptivă a hotărârii în care a considerat ca

fiind dovedită, este una neclară, ce contravine textului infracțiunii prevăzute de

art.352 Cod penal, fiind de fapt o copiere a învinuirii redate în rechizitoriu, instanța

atribuind inculpaților suplimentar doar „scopul exercitării unui drept presupus în

mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, însoțită de aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate”.

Astfel, de către instanța de apel au fost încălcate cerințele art.394 alin.(1) pct.

1) Cod de procedură penală potrivit căruia, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, or conform art.419 Cod de procedură penală - rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, prin urmare s-a

remarcat că motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice

dispozitivului hotărârii, temei ce se încadrează în prevederile art.427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

În altă ordine de idei a menționat că, decizia atacată prezintă deficiențe sub

aspectul motivării, fiind una confuză, fără o argumentare concretă și fără a da o

nouă apreciere probelor administrate în cauza penală.

2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, instanța de fond,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților Coceban Vitalie și

Cotun Pavel încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art.164 alin.(2), lit. lit.

b), c), e), g) Cod penal – răpirea săvârșită asupra a două persoane, cu bună-

știință asupra unui minor, de două persoane, cu aplicarea altor obiecte folosite în

calitate de armă.

În contextul aprecierii probelor administrate la dosar, instanța de apel a

constatat că prin acțiunile inculpaților Coceban Vitalie și Cotun Pavel au fost

lezate relațiile sociale cu privire la libertatea fizică a părților vătămate Vutcareov

Ion și Vutcareov Nicolae.

Sub aspectul laturii obiective, acțiunile inculpaților s-au materializat prin

capturarea părților vătămate, deplasarea acestora de la locul aflării lor la casa ce

aparținea lui Cotun Pavel, unde au fost reținuți, cu privarea la deplină libertate,

până la intervenția colaboratorilor de poliție.

Totodată, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpaților descrise supra

și care formează acțiunea principală a laturii obiective a infracțiunii au fost însoțite

și de acțiunea adiacentă, exprimată prin constrângerea fizică, concretizată prin

vătămarea neînsemnată a integrității corporale a părților vătămate, fapt confirmat

prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.XXXXX din XXXXX și

raportului de expertiză medico-legală nr.XXXXX din XXXXX.

6

Sub aspectul laturii subiective, s-a atestat că inculpații au acționat cu intenție

directă, își dădeau seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, au prevăzut

urmările prejudiciabile și au dorit în mod conștient survenirea acestor urmări.

Subiecții infracțiunii – inculpații Coceban Vitalie și Cotun Pavel la data

comiterii infracțiunii aveau vârsta pentru a fi supuși răspunderii penale pentru

comiterea infracțiunii.

În ceea ce privește agravantele reglementate la alin.(2) art.164 Cod penal,

instanța de apel a stabilit în acțiunile inculpaților prezența agravantei prevăzută la

lit. b) – „asupra a două sau mai multor persoane” - au fost îndreptate asupra a

două persoane, părțile vătămate Vutcareov Nicolae și Vutcareov Ion; lit. c) – „cu

bună-știință asupra unui minor” – la data comiterii faptei prejudiciabile, partea

vătămată Vutcareov Ion, a.n.XXXXX avea vârsta de 14 ani, iar reieșind din

constituția fizică a persoanei, inculpații cunoșteau despre faptul că acesta este

minor; lit. e) – „de două sau mai multe persoane” – fapta prejudiciabilă a fost

comisă împreună și prin înțelegere prealabilă de către inculpații Coceban Vitalie și

Cotun Pavel; lit. g) – „cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de

armă” – în cadrul cercetării judecătorești a fost constatat faptul că inculpații au

aplicat lovituri cu ajutorul unei bâte, fapt care a fost dovedit atât prin declarațiile

părții vătămate Vutcareov Nicolae, cât și prin concluziile raportului de expertiză

medico-legală nr. XXXXX din XXXXX prin care s-a concluzionat că excoriațiile

la nivelul cotului drept, echimoze la nivelul coapsei stângi au fost cauzate prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur cu suprafața de interacțiune

limitată.

Cu referire la argumentele invocate de avocat, instanța de apel a apreciat

critic argumentele precum că părțile vătămate au mers de bună voie la casa lui

Cotun Pavel, nefiind capturate, părțile vătămate erau libere și puteau în orice

moment să-și aleagă direcția de deplasare, inclusiv în momentul aflării la

construcția inculpatului Pavel Cotun, or, în cadrul cercetării judecătorești, în urma

aprecierii materialelor probatorii administrate la dosar s-a constatat faptul că

inculpații Coceban Vitalie și Cotun Pavel i-au urcat contrar voinței lor în

automobil, aceștia fiind acuzați că ar fi sustras cabluri și instrumente, iar acasă la

Cotun Pavel asupra părților vătămate a fost aplicată violența fizică, părțile

vătămate fiind închiși în casă, prin ce le-a fost limitată deplasarea, până când la

fața locului au venit colaboratorii de poliție.

În ceea ce privește argumentele părții apărării precum că, la sosirea poliției,

nici una din părțile vătămate nu s-au plâns referitor la careva acțiuni contrare legii

în privința lor, ceia ce direct indică asupra faptului că, plângerile parvenite mai

târziu nu erau altceva decât încercarea de a nu fi suspectați de furt din imobil

instanța de apel l-ea apreciat critic, deoarece faptul că părțile vătămate nu s-au

plâns referitor la careva acțiuni contrare legii colaboratorilor ajunși la fața locului,

nu indică la inexistența faptei infracționale, în contextul în care, prin probele

administrate la dosar s-a constatat că acțiunile inculpaților cuprind elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate.

Mai mult, instanța de apel a atestat că, plângerile depuse de Vutcareov

Nicolae și Vutcareov Ion au fost înregistrate în aceiași dată la care a și fost comisă

7

fapta prejudiciabilă, adică la 23.06.2015. Respectiv, alegațiile părții apărării

precum că părțile vătămate ar fi încercat să evite suspecții referitor la furtul din

imobil nu are nici o acoperire probatorie, așa cum, în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond, martorul Boboc Nicolae, a indicat că referitor la furt nu s-a aflat

cine l-a comis, nu este nici un rezultat, iar instanței de apel nu i s-au prezentat

careva probe că părțile vătămate ar fi comis furtul din imobilul inculpatului.

Cu toate acestea, instanța de apel a notat că, faptul săvârșirii furtului și

dorința inculpaților de a descoperi făptașii, în nici un caz nu poate îndreptăți

acțiunile infracționale comise de inculpați. Or, nu este clar de ce ei ar fi trebuit să-i

urce forțat pe Vutcareov Nicolae și Vutcareov Ion în autoturism, să-i ducă la casa

în construcție a lui Cotun Pavel și să-i țină acolo până la venirea poliției, din

moment ce inculpatul Cotun Pavel a informat poliția despre furtul comis din

gospodăria sa. În mod normal, Cotun Pavel urma să aștepte venirea la fața locului a

colaboratorilor de poliție și să indice la persoanele pe care le suspectează de

comiterea faptei, lăsând în atribuțiile organului competent să-i cerceteze pe

Vutcareov Nicolae și Vutcareov Ion.

alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a atacat cu recurs hotărârile adoptate,

solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului, avocatul a indicat că, pe parcursul procesului s-a

văzut cu certitudine că în acțiunile inculpaților din 23 iunie 2015 nu se conțin

semnele infracțiunii imputate și deci, ei in nici un caz nu pot fi trași la răspundere

penală. Acest fapt este confirmat nu doar de poziția, probele și argumentele părții

apărării, ci și de probele care se pretind а fi acuzatorii prezentate de către procurori

atât în instanța de fond, cât și în cea de apel.

Recurentul a indicat că, a solicitat instanței de fond de a aprecia critic

declarațiile depuse de partea vătămată Vutcareov Ion. Aceste declarații contravin

totalmente probelor examinate în instanță. Declarațiile dânsului se contrazic în

totalitate cu cele ale părții vătămate Vutcareov Nicolae, ale martorilor acuzării și

ale inculpaților. Așa, Vutcareov Ion a declarat precum că minorul Tataru a văzut

cum părțile vătămate au fost închise în casă. Tot, minorul Vutcareov a menționat

că, sectoristul Boboc nu a venit o dată cu grupa operativă, ci a fost acolo de mai

mult de patru ore, de când au fost aduși părțile vătămate și până la sosirea poliției,

inclusiv Boboc a fost martorul aplicării forței fizice asupra victimelor.

Minorul Vutcareov Ion cu rea intenție a depus declarații neveridice, pentru a

induce în eroare organul de urmărire penală și instanța de judecată, în vederea de a

se sustrage de la o eventuală anchetare pe faptul furtului săvârșit din gospodăria lui

Pavel Cotun.

Totodată, avocatul a notat că, a fost în imposibilitate de a stabili algoritmul

instanței de apel la selectarea depozițiilor celor două părți vătămate. După cum se

afirmă corect, ambii și-au schimbat declarațiile așa cum le-a convenit sau cum au

considerat de cuviință. Instanța de apel, la baza deciziei, a ales acele depoziții, care

sunt incriminatorii, fără a veni cu o explicație în acest sens. S-a limitat doar la

tradiționalul "ansamblul probelor administrate la dosar". Referitor la declarațiile

8

"veridice" ale lui Vutcareov Ion, ele, chipurile ar corobora cu declarațiile tatălui

său, Vutcareov Ion Efim, care nici nu a fost prezent la fața locului și a povestit

doar cele auzite de la fiu.

De asemenea, a subliniat partea apărării că, argumentele aduse de procuror

în susținerea poziției sale, nu puteau fi reținute pentru adoptarea hotărârii, or,

aceasta egalează cu ignorarea legilor și argumentelor apărării enunțate mai sus,

impunând instanța de judecată de a susține o poziție preconcepută despre vinovăția

persoanei, dându-le probelor, asupra cărora invocă procurorul, o valoare dinainte

stabilită (se referă atât la sentință cât și la decizia instanței de apel).

În acest context consideră că, învinuirea este bazată în exclusivitate pe

presupuneri, iar potrivit art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. În cauză sânt un șir de incertitudini

care nu au fost înlăturate în nici un fel de partea acuzării, care trezesc dubii că a

avut loc fapta infracțiunii, dubii ce nu au fost înlăturate și care urmează a fi

interpretate în favoarea inculpaților (aici s-a referit la declarațiile martorilor

acuzării în coraport cu acuzarea adusă, depozițiile contradictorii ale părților

vătămate, schimbarea acestor declarații la diferite faze ale procesului și altele).

Astfel, la adoptarea hotărârii, instanța de apel nu a ținut cont nici de

indicațiile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2019,

care a indicat asupra lacunelor și incorectitudinilor instanțelor anterioare la

judecarea prezentei cauze penale.

8.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 ) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

menționând că acesta urmează a fi declarat admisibil, cu trimiterea recursului

pentru judecare în Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarată, Colegiul penal lărgit

atestă că, titularul acesteia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei

instanței de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

care stabilesc că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța

9

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; precum și 8) când

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că,

asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1),

417 alin.(8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recurs, se atestă că apărarea

invocă versiunea potrivit căreia probele administrate la cauza penală, nu confirmă

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) lit. b),

c), e) și g) Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și

de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că, motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de

fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform

infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către

partea apărării, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală.

10

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

recunoașterea vinovăției inculpaților Coceban Vitalie și Cotun Pavel în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) lit. b), c), e) și g) Cod penal.

Cu referire la criticile invocate de recurent sub aspectul art.427 alin.(1) pct. 8)

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit notează că, potrivit art.113 alin.(1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică

a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal lărgit reține că, acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive,

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prin sentința primei instanțe, au fost

recunoscuți vinovați și condamnați Cotun Pavel în baza art.164 alin.(2) lit. b), c), e)

și g) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis și Coceban Vitalie în baza art.164 alin.(2) lit. b), c), e) și g) Cod penal,

la 6 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis,

concluzia ce a fost menținută de către instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, la judecarea apelului declarat de

către partea apărării, instanța de apel a respectat prevederile art.art.414-419 Cod de

procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Referitor la argumentele apărării referitor la lipsa vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, Colegiul penal lărgit punctează că, instanța de

apel s-a expus argumentat, iar soluția acesteia este descrisă la pct.7 al acestei

decizii, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

Totodată, Colegiul penal lărgit notează că, pe cauza dată a fost dispusă prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2019, rejudecarea cauzei penale în

aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, unde a fost menționat inter alia

că „Colegiul lărgit consemnează că nu este posibil nici menținerea sentinței

instanței de fond”.

În această ordine de idei, se impune de a sublinia că, prin această decizie nu

a fost decis ilegalitatea sentinței, dar s-a avut în vedere că după condamnarea

inculpaților de către instanța de apel în baza art.352 alin.(2) lit. d) Cod penal, nu

era posibilă menținerea sentinței de condamnare în baza art.164 alin.(2) lit. b), c), e)

și g) Cod penal, deoarece este atestată situația de motivare insuficientă a

concluziilor despre vinovăție, omisiune ce nu poate fi corectată de către instanța de

recurs, această omisiune urmând să fie corectată de instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiuri de a pune la îndoială

11

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarate de către avocatul Bogatu Dragoș în numele inculpaților

urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Bogatu

Dragoș în numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui Coceban

Vitalie XXXXX și Cotun Pavel XXXXX, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 10 februarie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

12