1ra-1845/2021 — art. 42, 190 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-1845/2021 — art. 42, 190 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-1845/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 iulie 2021, în cauza

penală în privința lui

Fusa Diana xxxx

Popovici Didina xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.09.2016 – 14.07.2017;

Instanța de apel: 07.08.2017 – 28.03.2019;

Instanța de recurs: 19.06.2019 – 17.09.2019;

Instanța de apel: 17.10.2019 – 07.07.2021;

Instanța de recurs: 20.08.2021 – 08.12.2021.

A C O N S T A T A T

Popovici Didina învinuite de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42, 190 alin.(2) lit.

b), d) Cod penal, au fost achitate.

Prin aceiași sentință procesul penal în privința lui Friptuleac Ina pe art.190

alin.(2) lit. b) Cod penal a fost încetat, în temeiul Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.210 din

29.07.2016, însă în privința acesteia hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs

ordinar.

învinuită de către organul de urmărire penală pentru faptul că la data de 03.09.2015,

activând în cadrul Direcției Asistență Socială Protecția Familiei și Copilului Xxxx, în

calitate de asistent social comunitar în primăria s. Xxxx r-nul Xxxx, având obligația,

conform fișei de post a asistentului social comunitar aprobată prin ordinul Ministrului

Protecției Sociale, familiei și Copilului nr.54 din 10.06.2009 de a completa cu

regularitate documentația de care este responsabilă, inclusiv și dosarele beneficiarilor,

folosind situația de serviciu, știind cu certitudine de faptul că cheltuielile de transportare

din Federația Rusă or. Moscova în s. Xxxx r-nul Xxxx R. Moldova a cadavrului

neînsuflețit a lui Friptuleac Oleg, decedat la 28.06.2015 în or. Moscova Federația Rusă,

cât și de îmbălsămare, au fost suportate de către Dima Adela, sora decedatului,

intenționat, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, la propunerea

lui Friptuleac Ina și de comun acord cu ultima, în mod ilegal a perfectat ancheta socială

1

cu nr. 43 din 03.09.2015 pe numele lui Friptuleac Ina, în care în pct. 3 a inclus informația

neautentică, precum că, starea materială a familiei Friptuleac Ina a fost afectată în urma

aducerii cadavrului neînsuflețit a soțului în Republica Moldova de peste hotare, care

este un document oficial cu conținut neautentic pe care împreună cu alte documente

oficiale, Friptuleac Ina le-a prezentat Fondului Republican de susținere socială a

populației din mun. Chișinău, de unde prin înșelăciune, a însușit suma de 10.950 lei, ca

cheltuieli de pregătire și transportare a defunctului din or. Moscova Federația Rusă în

Republica Moldova s. Xxxx r-nul Xxxx, la domiciliu, cauzând pârții vătămate

nominalizate un prejudiciu material în suma descrisă.

La fel, instanța a constatat că Popovici Didina, a fost învinuită de către organul

de urmărire penală pentru faptul că la data de 03.09.2015, activând în funcția de secretar

al Consiliului Comunal Xxxx r-nul Xxxx, cumulând și funcția de primar interimar al

comunei în cauză, folosind situația de serviciu, știind cu certitudine de faptul precum că

cheltuielile de înmormântare, transportare a cadavrului neînsuflețit a lui Friptuleac Oleg

decedat la 28.06.2015 în or. Moscova Federația Rusă, a avut loc în s. Xxxx r-nul Xxxx

de la domiciliul surorii defunctului, Dima Adela și că acestea au fost suportate de către

ultima, intenționat, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, la

propunerea lui Friptuleac Ina, care este soția defunctului, de comun acord cu ultima, în

mod ilegal a perfectat adeverința cu nr.1116 din acea dată, din numele primarului s.

Xxxx r-nul Xxxx, Petru Friptuleac, aflat în concediu anual în acel timp, în care a inclus

informația neautentică precum că, „ Friptuleac Ina a.n.19.03.1977 domiciliată în s.

Xxxx r-nul Xxxx, a suportat toate cheltuielile pentru înmormântarea defunctului

Friptuleac Oleg, decedat la 28.06.2015, certificat de deces XXXX”, care este un

document oficial cu conținut neautentic pe care împreună cu alte documente oficiale,

Friptuleac Ina le-a prezentat Fondului Republican de susținere socială a populației din

mun. Chișinău, de unde prin înșelăciune, Friptuleac Ina a însușit suma de 10 950 lei, ca

cheltuieli de pregătire și transportare a defunctului din or. Moscova Federația Rusă în

Republica Moldova, s. Xxxx r-nul Xxxx, la domiciliu, cauzând părții vătămate un

prejudiciu material în suma descrisă.

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Fusa Diana și Popovici

Didina să fie recunoscute vinovate și condamnate de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.42, 190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, la amendă în mărime a câte 800 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 2 ani, pentru fiecare.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanța nu a dat nicio apreciere

probatoriului acumulat în cadrul urmăririi penale.

De asemenea, acuzarea menționează că, inculpatele se contrazic în declarațiile

sale asupra faptului că nu au fost cunoscute că cheltuielile de transportarea cadavrului

lui Friptuleac Oleg nu au fost suportate de către Friptuleac Ina, deoarece ambele au fost

cunoscute cu circumstanțele cazului și anume că toate cheltuielile au fost suportate

anume de către Dima Adela.

La fel, acuzarea menționează că prin probele administrate a fost demonstrată

complicitatea acestora la comiterea infracțiunii menționate.

A remarcat, că complicitatea inculpatelor la comiterea infracțiunii se deduce din

faptul că inculpata Fusa Diana, angajată în calitate de asistent social pe lângă Primăria

Xxxx și Popovici Didina, angajată în calitate de secretar al Consiliului sătesc Xxxx,

fiind abilitate prin lege de a verifica legalitatea actelor primite dar și eliberate de către

autoritățile publice locale, nu a făcut lucrul dat din care motive pe caz s-a constatat că,

2

în astfel de situație, ambele au fost cunoscute cu toate circumstanțele cazului și au

acționat de comun acord.

2019, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Fusa Diana și Popovici

Didina au fost achitate de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42,

190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că prima

instanță corect a ajuns la concluzia de achitare a lui Fusa Diana și Popovici Didina de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.42, 190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, iar probele

prezentate de învinuire la care face trimitere autorul apelului, instanța de fond le-a dat

o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv, în coroborarea lor cu celelalte

probe, nefiind stabilită în acțiunile lui Fusa Diana și Popovici Didina comiterea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță a stabilit corect că vinovăția

inculpatelor nu și-a găsit confirmarea în ședința de judecată și că în privința acestora

urmează a fi pronunțată o sentința de achitare, deoarece nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, or, nicio probă prezentată și cercetată în ședința instanței de fond și

suplimentar în cea de apel, n-a confirmat învinuirea, nefiind aduse probe veridice care

ar demonstra că ultimele au comis infracțiunea incriminată.

Totodată, sentința urmează a fi casată, deoarece dispozitivul acesteia nu

corespunde cerințelor art.396 pct. 2) Cod de procedură penală, fiindcă deși în partea

descriptivă a sentinței, instanța a motivat sentința în sensul achitării pe motivul lipsei

faptei infracțiunii, în dispozitivul acesteia, temeiul dat nu se regăsește, fapt ce impune

admiterea apelului cu casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri noi în sensul indicat.

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, în instanța de apel.

În argumentarea recursului a invocat, că instanța de apel incorect a considerat

lipsa probelor care ar dovedi vinovăția inculpatelor, pe când probele administrate în

cadrul cercetării judecătorești, probează vinovăția acestora.

Instanța de apel a dispus achitarea inculpatelor pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, dar a făcut trimitere la art.390 alin.(1) pct. 2) Cod de

procedură penală, care prevede temeiul de achitare că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat, care nu a fost reținut de instanța de apel.

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel,

ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei.

septembrie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a reținut că instanța de apel

nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de

fond, repetându-le întocmai, nu a desființat total sentința, menținând parțial o sentința

nemotivată și neîntemeiată legal.

În continuare, instanța de recurs a menționat că instanța de apel a constatat în

3

descriptivului deciziei mai multe temeiuri de achitare a inculpatelor, care se contrazic

și se exclud reciproc, cum ar fi că: „nefiind stabilită în acțiunile lui Fusa Diana și

Popovici Didina comiterea infracțiunii incriminatei..., nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, ori, nicio probă prezentată și cercetată în ședința instanței de fond și

suplimentar în cea de apel, na confirmat învinuirea, nefiind aduse probe veridice care

ar demonstra că ultimele au comis infracțiunea incriminată”.

Totodată, în dispozitiv, a indicat divergent că inculpatele se achită din motiv că:

„ nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”, invocând în drept prevederile art.390

alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală – fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În altă ordine de idei, instanța de recurs a precizat că, instanța de apel doar a

trecut în revistă probele administrate pe caz, însă nu a apreciat fiecare probă separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt

și de drept indicate în rechizitoriu, privind învinuirea formulată inculpatelor și nu a

indicat motivele pentru care a respins probele acuzării.

În situația în care instanța de apel nu a apreciat probele prezentate de acuzare,

decizia judecătorească este afectată și nu poate fi considerată legală și întemeiată și

urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, pentru

examinarea amănunțită a actului de învinuire și a probelor administrate în prezenta

cauză penală.

2021, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului cu menținerea sentinței fără

modificări.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că, prima

instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și de drept pe cauză, a făcut o analiză

profundă a probelor prezentate și a făcut concluzii care se bazează pe materialul probant

prezentat, din aceste considerente instanța de apel nu prevede temei pentru a reține

argumentele apelantului și a desființa sentința respectivă și a pronunța o sentința de

condamnare.

Temeinicia sentinței a fost verificată, reieșind din argumentele aduse de către

autorul apelului, în raport cu materialul probant acumulat și cu cadrul legal existent.

Procurorul participant în ședința instanței de apel a solicitat cercetarea suplimentară a

probelor administrate conform regulilor generale prevăzute pentru prima instanță,

demers care a fost admis de către instanța de apel, fiind audiați: martorul Prepeleac

Mariana, precum și inculpatele Popovici Didina și Fusa Diana, martorul solicitat de

către apărători Friptuleac Ina, și totodată, la cererea procurorului au fost citite în ședința

instanței de apel, declarațiile martorilor Dima Adela, Focșa Elena, Strungari Tamara,

Moisei Anatolii, Friptuleac Petru, reprezentantului părții vătămate Boboc Nadejda care

au fost audiați în prima instanță, și probele materiale examinate în cadrul ședinței primei

instanțe.

De asemenea în instanța de apel au fost cercetate următoarele probe scrise:

procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale depuse de către Dima Adela la data

de 20.02.2016 (f.d.2, vol. I); anexele depuse la procesul verbal de consemnare, și anume

copia certificatului de naștere, certificat de căsătorie, copia buletinului de identitate,

certificatul de deces referitor la Friptuleac Oleg, însemnările făcute de către Federația

Rusă, certificatul de deces eliberat pe numele Friptuleac Oleg, actele ce țin de

transportarea defunctului din Federația Rusă (f.d.3-11, vol. I); demersul directorului

Fondului de susținere socială a populației-Emilia Cioban prin care se solicită

transmiterea actelor care au servit temei de eliberare a sumei bănești (f.d.13, vol. I);

4

adresarea către Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Xxxx din data de

04.09.2015 (f.d.15, vol. I); fișa de calculare a compensării cheltuielilor suportate la

transportarea corpului neînsuflețit a lui Friptuleac Oleg, unde este indicat că titular de

ajutor este Friptuleac Ina, cu toate actele care au fost cu inscripția copia corespunde

originalului (f.d.16-31, vol. I); ordonanța de efectuarea ridicării de obiecte și documente

din data de 12.02.2016, prin care de la persoanele publice ai primăriei comunei Xxxx r-

nul Xxxx au fost ridicate documente ce țin de cheltuielile de transport legate de

transportul din Federația Rusă a lui Friptuleac Oleg (f.d.41, vol. I); procesul-verbal de

ridicare, și anume documentele ce au fost ridicate de la Friptuleac Ina (f.d.42-53, vol.

I); instrucțiunea privind modul de stabilire și plata a ajutorului de deces (f.d.54-60, vol.

I); demersul către departamentul Poliției de Frontieră al MAI cu informația parvenită

de la Poliția Frontieră (f.d.63- 67, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului cu

un șir de planșe fotografice, și anume vederea gospodăriei lui Dima Angela, și alte

fotografii ce țin de înmormântarea lui Friptuleac Oleg (f.d.72-83, vol. I); ordonanța

privind efectuarea ridicării de documente, cu procesul-verbal de ridicare (f.d.84-85, vol.

I); procesul-verbal de examinare a obiectului, și anume a fost examinat registrul de

ieșire și evidență a înscrisurilor din primăria comunei Xxxx, r-nul Xxxx (f.d.86-90, vol.

I); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din data

de 26.04.2016 (f.d.91, vol. I); înscrisurile transmise de către primarul comunei Xxxx-

Friptuleac Petru (f.d.94-98, vol. I); procura de recunoaștere de reprezentat al părții

vătămate din data de 23.03.2016 cu nr. xxxx (f.d.99, vol. I); procesul-verbal al ședinței

nr.12 din data de 24.09.2015 al consiliului de administrație al fondului republican de

susținere socială a populației, cu actele ce țin de stabilirea ajutorului material

compensarea cheltuielilor suportate la transportarea la baștină a corpului neînsuflețit al

persoanei decedate peste hotarele din fondurile de susținere a populației (f.d.104-107,

vol. I); anexa și regulament privind stabilirea cuantumului ajutorului materiale pentru

compensarea cheltuielilor suportate la transportarea la baștină a corpului neînsuflețit al

rudei decedate peste hotare din fondurile de susținere socială a populației (f.d.108-112,

vol. I); informația referitor la repatrierea cadavrului (f.d.113-115, vol. I); ordonanța de

recunoaștere în calitate de parte civilă a lui Boboc Nadejda, reprezentat al părții civile

(f.d.117, vol. I); declarațiile de la faza de urmărire penală a lui Dima Adela din data de

17.02.2015 (f.d.118-119, vol. I); actele de identitate pe numele lui Dima Adela, privind

informația la trecerea frontierei RM, la fel audierea suplimentară a lui Dima Adela din

data de 24.03.2016 (f.d.120-123, vol. I); lista produselor alimentare cât și a altor bunuri

folosite la înmormântare la data de 05.07.2015 (f.d.124 vol. I); adeverința eliberată de

către primarul Friptuleac Petru (f.d.126 vol. I); adeverința eliberată de către primar-

interimar Popovici Didina (f.d.127, vol. I); fișa de post eliberată pe numele lui Fusa

Diana (f.d.21- 25, vol. II); extrasul din ordinul nr.39 din data de 18.06.2010 (f.d.27, vol.

II); caracteristica eliberată pe numele Fusa Diana (f.d.28, vol. II); adeverința privind

componența familiei (f.d.29, vol.II); decizia cu privire la numirea în funcție la

secretarului Consiliului comunal Xxxx din data de 06.03.2012 (f.d.47, vol. II);

caracteristica eliberată pe numele Popovici Didina (f.d.53-56, vol. II); copia dispoziției

din 12.05.2015 și copia dispoziției din 22.07.2015 prin care Friptuleac Petru și-a

suspendat activitatea de primar pentru perioada companiei electorale la alegerile locale,

funcția de primar pentru perioada suspendării va fi deținută de către secretarul

consiliului comunal D. Popovici (f.d.74-76, vol. II).

Potrivit instanței de apel, la soluționarea cauzei, prima instanță a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art.99-101 Cod de procedură penală, a cercetat cauza și

probele prezentate de părți sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le just prin

5

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu lor din

punct de vedere al coroborării lor și întemeiat a dispus achitarea lui Popovici Didina și

Fusa Diana de sub învinuirea înaintată în baza art.art.42, 190 alin.(2) lit. b), d) Cod

penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a menționat, că latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la

art.190 Cod penal se caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție

directă. Însă nu s-a stabilit, ca lui Fusa Diana și lui Popovici Didina li s-ar fi făcut careva

promisiuni de a beneficia ilegal de careva bunuri ale altei persoane.

Instanța de apel a conchis, că învinuirea înaintată nu s-a confirmat prin probele

administrate, din care motiv prima instanță corect a statuat lipsa elementelor constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.art.42, 190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, precizând că nu

sa confirmat faptul că Fusa Diana și Popovici Didina ar fi știut cu certitudine că

cheltuielile de transportare a cadavrului Friptuleac Oleg din Federația Rusă în Republica

Moldova ar fi fost suportate de către Dima Adela. Dimpotrivă, martorul Dima Adela a

confirmat în ședință că o parte din banii achitați pentru îmbălsămarea cadavrului au fost

adunați de lucrătorii cu care a muncit Friptuleac Oleg până la deces, și anume în sumă

de 30.000 ruble rusești. Precum, adresând-u-se cu cerere de acordare a ajutorului

material în legătură cu decesul soțului, în ședință nu s-a stabilit că Friptuleac Ina a

comunicat lui Fusa Diana, care activa în calitate de asistent social comunitar pe lângă

Primăria s. Xxxx r-nul Xxxx, și lui Popovici Didina, care deținea funcția de secretar al

Consiliului Comunal Xxxx r-l Xxxx și cumula funcția de primar interimar al comunei,

că n-ar fi suportat cheltuieli în legătură cu repatrierea corpului neînsuflețit al soțului său

cu care se afla în relații de căsătorie, or, însăși Friptuleac Ina în ședință a declarat că nu

a comunicat lui Fusa Diana și Popovici Didina că n-a suportat cheltuielile legate de

transportarea corpului neînsuflețit a soțului său din Rusia în Moldova, iar simplul fapt

că pe factura, eliberată la îmbălsămarea cadavrului în Federația Rusă, era aplicată

semnătura lui Dima Adela nu denotă automat că aceasta ar fi suportat personal aceste

cheltuieli. Sau ,aceasta fiind în legătură de afinitate cu Friptuleac Ina nu se excludea

faptul că ar fi avut o înțelegere (că Friptuleac Ina i-a transmis bani pentru repatrierea

cadavrului, or că Dima Adela ar fi achitat din banii săi și ulterior Friptuleac Ina i-ar fi

restituit), iar necunoscând despre relațiile dintre acestea nu putea Fusa Diana și Popovici

Didina să presupună că ar fi fost vreun fals la mijloc, atât timp cât nu au deținut nici o

informație în acest sens. Iar adresând-u-se cu astfel de cerere, din care rezulta că

Friptuleac Ina și-a pierdut soțul, prezentând, pe propria răspundere, înscrisuri din care

rezulta că a suportat cheltuieli pentru repatrierea acestuia, Fusa Diana și Popovici

Didina nu au avut nici un temei de a o trata pe Friptuleac Ina ca pe o persoană de rea

credință.

Instanța de apel a constatat, că învinuirea formulată precum că, Fusa Diana și

Popovici Didina ar fi cunoscut cu certitudine de faptul că, Friptuleac Dina nu ar fi

suportat aceste cheltuieli este declarativă, or, în ședință aceste circumstanțe nu s-au

confirmat, fiind obligația acuzatorului de stat de a demonstra, prin probe concludente și

pertinente, învinuirea înaintată.

Instanța de apel a mai precizat că, momentul în care a avut loc înmormântarea

lui Friptuleac Oleg, iar funeraliile ar fi avut loc la casa părintească a defunctului și nu

la casa sa, la fel nu dovedesc vinovăția inculpatelor Fusa Diana și Popovici Didina, din

aceste circumstanțe nu se poate deduce cert de către cine ar fi fost suportate cheltuielile

de repatriere a cadavrului.

De asemenea, instanța de apel a constatat că nu s-a stabilit faptul că, inculpatele

Fusa Diana și Popovici Didina să fi fost informate, până la depunerea cererii de către

6

Friptuleac Ina, în ce circumstanțe a avut loc repatrierea cadavrului lui Friptuleac Oleg,

ele nefiind în relații de rudenie cu Friptuleac Ina sau cu rudele lui Friptuleac Oleg cu

care să fi discutat asupra acestor circumstanțe, precum alte persoane care ar fi cunoscut

aceste momente. Abia după ce Dima Adela s-a adresat la Primăria com. Xxxx r-l Xxxx

cu cerere de recuperare a cheltuielilor suportate pentru transportarea cadavrului fratelui

său, Friptuleac Oleg, mult mai târziu după ce Friptuleac Ina a depus cerere în acest sens,

acestea au cunoscut circumstanțele adevărate în care a avut loc repatrierea cadavrului

lui Friptuleac Oleg, până atunci, în ședința de judecată, nu s-a stabilit că acestea să

cunoască aceste circumstanțe, cu atât mai mult „cu certitudine”.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, Friptuleac Ina a prezentat actele în

original, inclusiv și contractul de transportare a cadavrului, încheiat între ea cu

conducătorul auto, Popovici Ilie. Or, deținând actele necesare în original, fiind în

legătură de rudenie cu Dima Adela, aflându-se în relații de căsătorie cu Friptuleac Oleg,

puteau oare Fusa Diana și Popovici Didina să bănuiască referitor la careva ilegalități din

partea lui Friptuleac Ina, nemaivorbind de complicitate la săvârșirea infracțiunii de

escrocherie, fiind singure induse în eroare de către Friptuleac Ina, care a lăsat sub tăcere

relațiile cu rudele soțului decedat, circumstanțele privind repatrierea cadavrului.

Reieșind din materialele cauzei, precum și declarațiile martorilor și a

reprezentantului părții vătămate, instanța de apel a constatat că nu se dovedește faptul

că Popovici Didina și Fusa Diana intenționat, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, la propunerea lui Friptuleac Ina, care este soția defunctului, de

comun acord cu ultima, ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută la art.190 alin.(2) lit. b), d)

Cod penal prin prisma art.42 Cod penal.

Instanța de apel a conchis că, prin prisma materialului probator administrat în

cauza penală, se atestă faptul că poziția acuzării este una lipsită de suport juridic,

deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că fapta inculpatelor nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, or, soluția primei instanțe privind

achitarea inculpatelor de sub învinuirea înaintată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.art.42, 190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, este una corectă, adoptată în baza tuturor probelor administrate, care au fost

corect apreciate prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art.101

Cod de procedură penală.

art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, în instanța de apel.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel nu a dat deplină

eficiență prevederilor art.art.95, 100, 101 Cod de procedură penală, or, săvârșirea

infracțiunii incriminate inculpatelor, se confirmă prin cumulul de probe veridice, utile,

concludente, care se află într-o coroborare reciprocă, administrate de către organul de

urmărire penală în prezenta cauză și cercetate în instanța de judecată.

Invocă dezacordul cu constatarea făcută de către instanța de apel, referitor la

faptul nevinovăției lui Fusa Diana și Popovici Didina de comiterea infracțiunii

incriminate, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, instanța de apel, contrar prevederilor art.art.414, 417 Cod de procedură

penală, ilegal a adoptat o decizie de menținere a sentinței de achitare, dând prioritate în

exclusivitate depozițiilor inculpatelor Fusa Diana și Popovici Didina, care au negat în

instanță vinovăția sa, nu a dat apreciere probele prezentate în sprijinul acuzării.

7

referință la recursul procurorului, pledând pentru respingerea acestuia ca inadmisibil și

menținerea deciziei instanței de apel fără modificări.

cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Deși în conținutul recursului declarat de către procuror, a fost invocat în calitate

de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de

procedură penală, în esență, argumentele procurorului se concentrează asupra faptului

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, cât și incorect a

dispus achitarea inculpatelor, pe când probele administrate în cadrul cercetării

judecătorești, probează vinovăția acestora.

Astfel, analizând poziția procurorului cu solicitările înaintate, Colegiul penal

atestă că aceasta se circumscrie temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că asemenea

eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat de procuror, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticelor invocate în recursul declarat de către

titularul cererii, Colegiul penal reține că acestea se referă în mare parte doar la

chestiunea de apreciere a probelor.

8

Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursului declarat, se constată că partea

acuzării face o proprie evaluare a materialului probator, susținând că actele cauzei

demonstrează pe lângă componența infracțiunii prevăzute de art.42, art.190 alin.(2) lit.

b), d) Cod penal și săvârșirea de către Fusa Diana și Popovici Didina a infracțiunii

menționate.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în

proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze

pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată

la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere

a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a

hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpaților conform învinuirii incriminate, astfel

că reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează

în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care

au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal atestă că, la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel

întemeiat ajungând la concluzia menținerii sentinței.

Cu referire la afirmațiile părții acuzării prin care se susține că instanța de apel nu

a luat în considerare argumentele susținute în cererea de apel, Colegiul penal le

apreciază critic, deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport cu argumentele

invocate în apel, Colegiul penal ajunge la concluzia că partea acuzării a primit răspuns

la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția

pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

Totodată, Colegiul penal atestă că procurorul nu a oferit o susținere argumentată

a temeiului precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul procurorului, întrucât în conținutul recursului nu a fost expuse

motivele concrete din apelul acuzatorului de stat asupra cărora instanța de apel nu s-a

expus și nu a oferit nici o apreciere, astfel atestându-se invocarea declarativă a

respectivului temei.

Cu referire la alegațiile procurorului precum că instanța de apel urma să ia în

9

considerație declarațiile reprezentantului părții vătămate Boboc Nadejda și а martorului

Dima Adela, raportând însă aceste argumente la conținutul deciziei atacate, Colegiul

penal constată că instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate,

apreciind just că probatoriul administrat nu dovedește săvârșirea de către Fusa Diana și

Popovici Didina a infracțiunii prevăzute de art.art.42, 190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal.

În continuare, Colegiul penal atestă că, analizând argumentele care i-au format

convingerea instanței de apel cu privire la menținerea sentinței, Colegiul penal constată

că decizia recurată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, iar soluția

pronunțată nu este contrară prevederilor legii procesual penale și practicii judiciare.

Întru elucidarea acestor aspecte, Colegiul penal notează că, la acest capitol

instanța de apel corect a constatat că nu s-a stabilit faptul că, inculpatele Fusa Diana și

Popovici Didina să fi fost informate, până la depunerea cererii de către Friptuleac Ina,

în ce circumstanțe a avut loc repatrierea cadavrului lui Friptuleac Oleg, ele nefiind în

relații de rudenie cu Friptuleac Ina sau cu rudele lui Friptuleac Oleg cu care să fi discutat

asupra acestor circumstanțe, precum alte persoane care ar fi cunoscut aceste momente.

Abia după ce Dima Adela s-a adresat la Primăria com. Xxxx r-nul Xxxx cu cerere de

recuperare a cheltuielilor suportate pentru transportarea cadavrului fratelui său,

Friptuleac Oleg, mult mai târziu după ce Friptuleac Ina a depus cerere în acest sens,

acestea au cunoscut circumstanțele adevărate în care a avut loc repatrierea cadavrului

lui Friptuleac Oleg, până atunci, în ședința de judecată, nu s-a stabilit că acestea să

cunoască aceste circumstanțe, cu atât mai mult „cu certitudine”.

Sub acest aspect, Colegiul penal remarcă că, instanța de apel corect a reținut că,

Friptuleac Ina a prezentat actele în original, inclusiv și contractul de transportare a

cadavrului, încheiat între ea cu conducătorul auto, Popovici Ilie. Or, deținând actele

necesare în original, fiind în legătură de rudenie cu Dima Adela, aflându-se în relații de

căsătorie cu Friptuleac Oleg, puteau oare Fusa Diana și Popovici Didina să bănuiască

referitor la careva ilegalități din partea lui Friptuleac Ina, nemaivorbind de complicitate

la săvârșirea infracțiunii de escrocherie, fiind singure induse în eroare de către

Friptuleac Ina, care a lăsat sub tăcere relațiile dintre ea și rudele soțului decedat și

circumstanțele în care a avut loc repatrierea cadavrului.

Mai mult, Colegiul penal menționează că potrivit art.26 alin.(2) și (3), art.27 Cod

de procedură penală, judecătorul judecă materialele și cauzele penale conform legii și

propriei convingeri bazate pe probele cercetate în procedura judiciară respectivă.

Judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de

urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea

preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii. Sarcina

prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. Judecătorul și persoana care

efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu

are putere probantă dinainte stabilită.

Potrivit art.99 alin.(2) Cod de procedură penală, probele administrate se verifică

și se apreciază de către organul de urmărire penală sau instanță.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum propune

recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de

procedură penală, prin urmare, invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în

recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Relevant, la caz, Colegiul penal constată și faptul, că temeiurile invocate de către

recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la judecarea

10

cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus

argumentat în hotărârea pronunțată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este necesară. Or, în cazul în care instanțele

de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (Helle c. Finlandei, hotărârea din 19

decembrie 1997; Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, motiv din

care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către procuror, ca

fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 07 iulie 2021, în cauza penală în privința lui Fusa Diana xxxx și Popovici

Didina xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

11