1ra-2217/2021 — art. 152 alin. 1, 287 alin. 1 Cp

1ra-2217/2021 — art. 152 alin. 1, 287 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2217/2021

1-15188154-01-1ra-13122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 19 decembrie 2019 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2021, declarat de avocata Iovu

Tatiana și inculpatul

Sinigur Ștefan XXXXX, născut

la XXXXX, originar din or. XXXXX, locuitor al mun.

XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare:

instanța de fond: 16.10.2015 - 19.12.2019,

instanța de apel: 21.01.2020 - 08.09.2021,

instanța de recurs: 13.12.2021 - 17.01.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 152 alin. (1) și 287

alin. (1) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală în legătură cu intervenirea

prescripției de tragere la răspundere penală, conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

De la Sinigur Ștefan s-a încasat în beneficiul părții vătămate Savin Vladislav,

cheltuielile suportate pentru tratament, rapoartele de constatare și de expertiză medico-

legală, tomografia computerizată, rentghen și servicii xerox în sumă de 1866,63 lei,

cheltuielile de tratament ce urmează a fi suportate în sumă de 7864 lei, prejudiciu moral

în mărime de 9730,63 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei, iar în

total - 24.461,26 lei.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Sinigur Ș. aflându-se în biroul Directorului Spitalului „Sfînta Treime” din mun.

XXXXX, str. XXXXX XXXXX, XXXXX, a inițiat o ceartă cu Savin V., iar în urma

unor replici intenționat i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii și picioarele pe suprafața

corpului. În rezultatul violenței fizice aplicate de către Sinigur Ș. în privința lui Savin

1

V., conform raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 03.02.2015, i-au

fost cauzate: „fractură marginală cu deplasare a falangei distale degetului IV pe stânga;

luxația degetului III mâna dreaptă; echimoze la nivelul articulației talo-crurală pe

stânga, care puteau fi cauzate în rezultatul acțiunilor traumatice a unui obiect contodent

dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată, și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare medie”. La

fel, conform concluziilor Raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.

XXXXX din 17.06.2016, unul dintre mecanismul de formare a fracturii marginale la

degetul IV mâna stângă și a echimozei țesuturilor moi la acest nivel, a putut fi: lovirea

directă în această regiune cu sau de obiect(e) contondent(e) dur(e); îndoirea forțată

(peste limitele fiziologice) cu răsucire a falangei distale, în direcția suprafeței dorsale

a degetului menționat. Alte leziuni, precum sunt, echimoza la nivelul cotului drept,

suprafața posterioară (2,8x2,5 cm) și edemul țesuturilor moi la articulația talo-crurală

stângă, suprafața laterală (4,2x3,5x0,4cm) au putut fi produse în rezultatul acțiunii

traumatice prin mecanism de lovire cu un obiect(e) contondent(e) dur(e) inclusiv și la

lovire de asemenea obiect(e), în circumstanțele stabilite. Referitor luxației falangii

medii deget III mâna dreaptă, ultima a putut fi cauzată ori în urma îndoirii bruște a

degetului spre suprafața dorsală a lui sau la îndoirea și răsucirea degetului menționat.

Tot el, la 10.11.2014, în jurul orei 1015, încălcând grosolan ordinea publică,

acționând cu un cinism și o obrăznicie deosebită, aflându-se în biroul Directorului

Spitalului „Sfînta Treime” din mun. XXXXX, str. XXXXX XXXXX, XXXXX, a

inițiat o ceartă cu Savin V., iar în urma unor replici intenționat i-a aplicat câteva lovituri

cu pumnii și picioarele pe suprafața corpului cauzându-i vătămări medii.

Instanța a reținut că, inculpatul nu a recunoscut vinovăția și a declarat că Savin

V. a ignorat să răspundă, a scos telefonul mobil și fără permisiunea celor care erau în

birou a început să filmeze, apoi s-a năpustit asupra lui, lovindu-l cu pumnii peste cap.

Totodată, vinovăția inculpatului se dovedește prin probele cercetate în cadrul

ședinței de judecată și anume:

- declarațiile părții vătămate Savin V. că inculpatul pe neașteptate s-a aruncat

asupra s-a, l-a dat jos de pe picioare, l-a pus la pământ și a început să-l bată cu picioarele

și cu mâinile;

- raportul de constatare medico-legală nr. XXXXX din 11.11.2014, potrivit

cărui lui Savin V. i-au fost cauzate luxația falangii medii degetului III mâna dreaptă;

echimoze la nivelul articulației cotului drept, degetul IV mâna stângă, edem al

țesuturilor moi la nivelul articulației talo-crurală pe stânga, care puteau fi produse prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate și condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu,

în comun, se califică ca vătămare medie; raport de constatare medico-legală nr.

XXXXX din 19.01.2015, potrivit căruia lui Savin V. i-au fost cauzate fractura

marginală cu deplasare a falangei distale degetului IV pe stânga, luxația degetului III

mâna dreaptă, echimoze la nivelul articulației cotului drept, degetului IV mâna stângă;

edem al țesuturilor moi la nivelul articulației talo-crurală pe stânga, care puteau fi

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul

și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată, și în baza

acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare medie; raportul de expertiză

medico-legală nr. XXXXX din 19.01.2015, potrivit căruia lui Savin V. i-au fost cauzate

fractura marginală cu deplasare a falangei distale degetului IV pe stânga, luxația

degetului III mâna dreaptă, echimoze la nivelul articulației cotului drept, degetului IV

2

mâna stângă, edem al țesuturilor moi la nivelul articulației talo-crurală pe stânga, care

puteau fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată,

și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare medie; raportul de

expertiză medico-legală nr. XXXXX din 11.02.2015, potrivit căruia lui Savin V. i-au

fost cauzate fractura marginală cu deplasare a falangei distale degetului IV pe stânga,

luxația degetului III mâna dreaptă, echimoze la nivelul articulației cotului drept,

degetului IV mâna stângă, edem al țesuturilor moi la nivelul articulației talo-crurală pe

stânga, care puteau fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent

dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată, și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare medie.

Posibilitatea producerii leziunilor corporale în rezultatul loviturii sale cu mâna într-un

corp contondent dur în ansamblu, se exclude; raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr. XXXXX din 17.06.2016, că în Raportul de constatare medico-legală nr.

XXXXX de la 16.12.2014-19.01.2015 la Savin V. se constată, că la descrierea

radiografiilor nr.XXXXX din 28.11.2014 și nr. 6268 din 12.12.2014 a ambelor mâini

se depistează fractura marginală a bazei falangii distale a degetului IV mâna stângă cu

deplasare. Cu scopul concretizării prezenței și vechimii fracturii marginale a falangei

distale a degetului IV mâna stângă, au fost indicata efectuarea investigațiilor imagistice

suplimentare - tomografia computerizată și radiografia ambelor mâini, din care

urmează că la tomografia computerizată a mâinilor nr. 377 din 14.06.2016 s-a depistat

(la nivelul fostei luxații), semne de artroză deformantă (st. 1- incipientă, după

Kosinschi N.S.) la nivelul articulației intrafalangiene medie și proximală a degetului

III mâna dreaptă, iar semne despre fractura marginală a bazei falangei distale a

degetului IV mâna stângă în concluzia specialistului nu sunt consemnate, la investigația

radiologică repetată a ambelor mâini, efectuată pe data de 15.06.2016, în poziția

identică celei din 28.11.2014 și 12.12.2014, se atestă în dinamică consolidarea

fragmentului osos a falangii distale deget IV a mâinii stângi și artroză gr. I-II a

articulației interfalangiene proximale a degetului III a mâinii drepte. Reieșind din

datele Raportului de constatare medico-legală nr.5769 de la 11.11.2014, prezentă

echimozei (culoare roșietică-violacee) pe falanga medie distală a degetului IV mâna

stângă, apoi depistarea ulterioară a fracturii marginale a bazei falangei distale a

degetului IV mâna stângă (radiografia nr. XXXXX din 28.11.2014), permite după

aspectul morfologic al echimozei și imagistic despre vechimea fracturii să că ambele

leziuni (echimoza și fractura) au putut fi cauzate în timpul și circumstanțele stabilite,

în materialele cauzei penale. Absența acestei fracturi pe radiografiile anterioare, nr.

XXXXX, nr. XXXXX, nr. XXXXX efectuate la 10.11.2014, se lămurește prin faptul

că aceste imagini reprezintă numai degetele mânii drepte, dar nu și a degetelor mâinii

stângi. Unul dintre mecanismul de formare a fracturii marginale la degetul IV mâna

stângă și a echimozei țesuturilor moi la acest nivel, a putut fi: lovirea directă în această

regiune cu sau de obiect(e) contondent(e) dur(e); îndoirea forțată (peste limitele

fiziologice) cu răsucire a falangii distale, în direcția suprafeței dorsale a degetului

menționat. Alte leziuni, precum sunt, echimoza la nivelul cotului drept, suprafața

posterioară (2,8x2,5 cm) și edemul țesuturilor moi la articulația talo-crurală stângă,

suprafața laterală (4,2x3,5x0,4cm) au putut fi produse în rezultatul acțiunii traumatice

prin mecanism de lovire cu un obiect(e) contondent(e) dur(e) inclusiv și la lovire de

asemenea obiect(e), în circumstanțele stabilite (dosarul penal nr. 1-682/2016).

Referitor luxației falangii medii deget III mâna dreaptă, ultima a putut fi cauzată ori în

3

urma îndoirii brusce a degetului spre suprafața dorsală a lui sau la îndoirea și răsucirea

degetului menționat;

- procesul-verbal de audiere a expertului Corbu C., care a declarat în cadrul

cercetării judecătorești că în baza documentației medicale a fost efectuată expertiza,

adică în baza documentelor medicale dispuse de ordinator;

- procesul-verbal de audiere a specialistului Nalivaico N., care a declarat în

cadrul cercetării judecătorești că a participat la examenul radiologic.

În același timp, declarațiile martorilor Podoleanu A. și Zavatin G. date în

cadrul cercetării judecătorești, instanța le apreciază critic, deoarece vin în

contradicție cu materialele cauzei și probele administrate, având scopul de a favoriza

inculpatul și a defavoriza partea vătămată. Astfel, atât Podoleanu A. și Zavatin G. au

declarat că primul a aplicat lovituri Savin V., în timp ce din înregistrarea video anexată

la materialele cauzei penale, rezultă că Savin V. ținea în mână telefonul și îl filma pe

Sinigur Ș. La un moment, imaginea din înregistrarea video dispare și se aude un

zgomot. Este cert faptul că nu partea vătămată a aplicat lovitură propriului telefon, ci

din imagini se vede cum inculpatul îndreaptă mâna către telefonul lui Savin V.

La caz, s-a constatat existența unui concurs ideal de infracțiuni, în sensul art.

33 alin. (4) Cod penal, astfel încât prin una și aceeași faptă inculpatul a atentat la două

valori sociale ocrotite distinct de legea penală, prin ce a comis două infracțiuni diferite,

și anume, infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele

calificative: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

Totodată, în rezultatul acestei fapte, părții vătămate i-a fost provocată vătămarea

intenționată medie a integrității corporale, faptă care cade sub incidența prevederilor

art. 152 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea

îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o

treime din capacitatea de muncă.

Din aceste considerente, organul de urmărire penală nu a individualizat și

selectat probele care confirmă comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal de cele care confirmă comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal.

În același timp, conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează

de răspundere penală dacă au expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin

grave.

Reieșind din faptul că infracțiunile au fost comise de către Sinigur Ș. la

10.11.2014, la data pronunțării sentinței termenul de prescripție de atragere la

răspundere penală a inculpatului pe ambele componențe de infracțiune incriminate

acestuia, a expirat.

Astfel, Sinigur Ș. urmează a fi recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 152 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, liberare de răspundere penală

în legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere penală.

4

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Sinigur Ș. să fie achitat pe art. 152 alin. (1) și

287 alin. (1) Cod penal, din motiv că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

Apelanta a invocat că, hotărârea instanței inferioare este ambiguă, neclară, cu

aprecierea eronată a circumstanțelor de fapt și aplicarea incorectă a celor de drept.

Prima instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de partea

apărării în dezbateri, nu a dat răspuns la argumentele apărării cu referire la lipsa laturii

obiective și subiective a infracțiunilor imputate, ineficiența și caracterul tendențios al

urmăririi penale, lipsa credibilității probelor acuzării, care constituie obiectul

examinării, lipsa faptei prejudiciabile, administrarea ilegală a probelor prin încălcarea

prevederilor art. 157 și 158 Cod de procedură penală.

Instanța nu a supus aprecierii dacă vătămările stabilite prin concluziile raportului

medico-legale nr. XXXXX din 03.02.2015, potrivit cărora lui Savin V. i-au fost

stabilite vătămări medii, puteau sau nu interveni în rezultatul acțiunilor de aplicare a

loviturilor lui Sinigur Ș. și de asemenea, fără a supune aprecierii și concluziile din

raportul de expertiză medico-legală nr. 3020/D din 04.12.2014, potrivit cărora la

inculpat la fel au fost depistate vătămări corporale neînsemnate în formă de excoriații

ie suprafața dorsală a mâinii stângi.

De fapt, nu s-a demonstrat în cadrul cercetării judecătorești legătura cauzală între

pretinsele acțiuni culpabile ale inculpatului și pretinsele vătămări corporale a lui Savin

V., și că acestea s-au produs ca urmare a intenției și acțiunilor directe a inculpatului.

3.1. La 31.12.2019, avocata Iovu Tatiana a declarat apel suplimentar, în numele

inculpatului (f.d. 35).

Apelanta a invocat că, instanța de judecată nu a dat un răspuns asupra lacunelor

cu referire la neclaritatea învinuirii, acuzatorul nu a identificat concret prin care acțiuni

ale lui Singur Ș. s-ar individualiza latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal și latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod

penal.

Ori, aceleași acțiuni acuzatorul de stat le atribuie atât infracțiunii de vătămare

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, cât și infracțiunii de

huliganism.

Declarațiile martorilor Zavatin G. și Podoleanu E. sunt probe directe, are au o

pondere mult mai mare față de celelalte probe.

Faptul invocat de partea vătămată că Sinigur Ș. la dat jos și l-a lovit cu mâinile

și picioarele, nu sunt confirmate prin careva probe, ba mai mult, aceste sunt combătute

de martorii oculari Podoleanu E. și Zavatin G. Alte probe administrate, atestă doar

anumite consecințe, nu neapărat produse în circumstanțele descrise de Savin V.

Acuzatorul de stat, nu a confirmat prin niciun mijloc de probă că vătămările

stabilite prin concluziile raportului medico-legale nr. XXXXX din 21.11.2014 și

raportului medico-legale nr. XXXXX din 03.02.2015, potrivit cărora lui Savin V. i-au

fost stabilite vătămări medii, au intervenit anume în rezultatul acțiunilor de aplicare a

loviturilor lui Sinigur Ș. Or, în condițiile în care Savin V. a lovit în Sinigur Ș., fapt

constatat în cadrul cercetării judecătorești nu este exclus că pretinsele vătămări să fi

fost produse ca urmare a respectivelor lovituri. Prin urmare, nu s-a probat și constatat

legătura cauzală între acțiunile lui Sinigur Ș. și pretinsa luxație a degetului III mâna

dreaptă sau a fracturii degetului IV mâna stângă a lui Savin V.

De asemenea, în condițiile în care Savin V. a părăsit locul incidentului și nu a

solicitat imediat ajutor medical, deși conflictul a avut loc într-o instituție medicală nu

5

este exclus, că pretinsele vătămări să fi fost produse în alte circumstanțe decât cele din

ora 1015, în biroul Directorului Spitalului ”Sfînta Treime” din mun. XXXXX, str.

XXXXX XXXXX, XXXXX.

Totodată rapoartele de expertize medico-legale cu nr. XXXXX din 28.01.2014

și 102/D 06.02.2015 au fost întocmite contrar prevederilor procesual penale, fapt

constatat prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 02.03.2016 prin care s-a dispus

efectuarea unei expertize medico-legale în comisie cu includerea specialiștilor

traumatolog și radiolog.

Concluziile în rapoartele de expertiză medico-legale cu nr. XXXXX din

28.01.2014 și XXXXX din 06.02.2015 sunt bazate pe rapoartele de constatare medico-

legală nr. XXXXX din 11.11.2014, nr. XXXXX din 08.12.2014 și nr. XXXXX din

16.12.2014, care au fost efectuate contrar prevederilor art. 144 și 145 Cod de procedură

penală. Or, expertizele în cauză nu au fost dispuse de către organul de urmărire penală

prin ordonanța în cadrul cauzei penale, dar au fost efectuate de către experți la

solicitarea personală a lui Savin V., fără ca experții să fie preîntâmpinați de răspundere

penală.

Este relevant că, la momentul efectuării rapoartelor de expertiză nr. XXXXX din

08.12.2014 și nr. XXXXX din 16.12.2014, cauza penală era pornită, prin urmare nu

este clar în ce mod au ajuns la materialele cauzei penale rapoartele de expertiză a lui

Savin V., în condițiile în care nu există o cerere a acestuia privind efectuarea

expertizelor sau anexarea la materialele cauzei, nu există un proces-verbal de ridicare

a acestora de la Savin V., or, potrivit art. 157 Cod de procedură penală mijloacele

materiale de probă se anexează prin ordonanța organului de urmărire penală

Prin urmare, se atestă că la formularea concluziilor în rapoartele de expertiză

medico-legale cu nr. XXXXX din 28.01.2014 și XXXXX din 06.02.2015 nu sunt

anexate și nu au fost prezentate originalele documentelor medicale care să conțină

informația cu referire la caracterul traumei, evaluarea clinică a traumei, având în vedere

că pretinsele expertize au fost efectuate în diferite perioade de timp.

Astfel, în condițiile în care concluziile în rapoartele de expertiză medico-legale

cu nr. XXXXX din 28.01.2014 și XXXXX din 06.02.2015 au fost formulate în baza

rapoartele de constatare medico-legală nr. XXXXX din 11.11.2014, nr. XXXXX din

08.12.2014 și nr. XXXXX din 16.12.2014, care au fost administrate în afara procesului

penal, cu abateri de la prevederile procesual penale, experții nu au fost preîntâmpinați

de răspundere penală, fără să fie anexată și verificată autenticitatea documentației

medicale, acestea sunt viciate de drept și urmează a fi declarate nule în temeiul art. 251

Cod de procedură penală.

Prin urmare, rapoartele de expertiză medico-legale cu nr. XXXXX din

28.01.2014 și XXXXX din 06.02.2015 sunt lovite de nulitate, atât ca efect subsecvent,

cât și prin aplicarea regulii fructului pomului otrăvit, potrivit căruia proba se recunoaște

ca inadmisibilă dacă a fost obținută în baza altei probe, administrate cu încălcarea

prevederilor legale.

Deși, prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 02.03.2016 s-au constatat

deficiențe în efectuarea expertizelor medico-legale, la întocmirea raportului de

expertiză medico-legală nr. XXXXX din 17.06.2016 instituția în sarcina căreia a fost

pusă efectuarea expertizei (Centrul de Medicină Legală) nu a ținut cont de indicațiile

instanței și nu a executat în mod corespunzător încheierea instanței de judecată fiind

încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei judiciare stabilită de instanța de

judecată.

6

Prin urmare, divergențele stabilite de către instanța de judecată nu au fost

înlăturate, or, la efectuarea expertizei nu a fost formată comisia de experți în modul

stabilit în încheierea judecătorească, în comisia de experți nu au fost incluși specialiști

traumatolog și radiolog.

Concluziile experților nu sunt clare și sunt contradictorii. Instanța a dispus

efectuarea radiografiei tomografice în prezența lui Sinigur Ș. și apărătorului său care

trebuia pusă la baza cercetării experților. Pe când experții și-au bazat concluziile pe o

tomografie și radiologie efectuată și prezentată unipersonal de Savin V. Investigația

radiologică este în contradicție cu tomografia computerizată, fapt ce a determinat

concluzii contradictorii.

Astfel, există un cumul de circumstanțe care pun la îndoială existența pretinsei

fracturi la degetul IV mâna stângă, or, acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe

legale, pertinente și concludente, în măsura în care să înlăture orice dubiu.

În ipoteza în care ar exista fractură la degetul IV mâna stângă la Savin V., nu s-

a confirmat că aceasta s-ar fi produs la 10.11.2014, ora 1015 ca urmare a acțiunilor lui

Sinigur Ș.

Astfel, nu este exclus faptul că pretinsa luxație s-ar fi format anume în rezultatul

forței de acțiune și loviturilor produse însuși de către Savin V. prin lovirea în Sinigur

Ș. și oprite cu mâinile prin blocaj ori în alte circumstanțe, ținând cont de faptul că Savin

V. a părăsit locul incidentului.

Instanța de judecată în mod neîntemeiat a reținut în calitate de probă înregistrarea

video de pe un CD anexat la materialele cauzei, apreciind ca o probă în confirmarea

pretinsei vinovății a lui Sinigur Ș.

În primul rând, acuzatorul de stat a indicat în lista probelor în calitate de probă

procesul verbal de ridicare din 04.12.2014 a CD 700 MB, model „Intenso” și procesul

verbal de examinare a obiectului din 12.01.2015, dar nu înregistrarea video propriu zis,

nefiind inclusă în lista probelor înregistrarea video de pe pretinsul CD ca și corp delict.

Astfel, instanța a depășit limita examinării învinuirii și a pus la baza sentinței de

condamnare o înregistrare video, care nu a fost prezentată în calitate de probă de

acuzatorul de stat.

Deși a fost ridicat CD 700 MB, model „Intenso” de la Savin V., acesta nu a

fost recunoscut prin ordonanță sau încheierea instanței de judecată în calitate de corp

delict și anexat la materialele cauzei penale, cu respectarea prevederilor art. 158 Cod

de procedură penală, cu sigilarea lui corespunzătoare, astfel încât să fie exclusă orice

posibilitate de manipulare, trucare sau modificare.

Potrivit art. 93 alin. (3) Cod de procedură penală, elementele de fapt pot fi

folosite în procesul penal ca probe dacă ele au fost dobândite de organele de control de

stat, organul de urmărire penală, de organul de constatare sau de altă parte în proces,

cu respectarea prevederilor prezentului cod.

În condițiile în care, pretinsele imagini video țin de viața privată a persoanelor

înregistrate și atentează la drepturile și libertățile persoanei, pentru a fi admise ca probe

instanța urma să verifice respectarea prevederilor procesual penale.

Astfel, înregistrările video și de imagini au fost efectuate de către o persoană

care nu avea dreptul să le efectueze, or potrivit art. 13210 Cod de procedură penală,

înregistrările de imagini se efectuează în condițiile și în modalitățile de interceptare și

înregistrare a comunicărilor revăzute la art. 1328 și 1329, care se aplică în mod

corespunzător.

7

Nici aceste prevederi legale nu au fost respectate, având în vedere că Savin

V. nu este o persoană oficială, care era în drept să efectueze înregistrări video privind

alte persoane.

Cu atât mai mult, acuzatorul de stat nu a prezentat probe privind autenticitatea

înregistrării video, când a fost efectuată, de pe care dispozitiv s-a efectuat înregistrarea,

care sunt caracteristicile tehnice a acestuia, dacă respectivul dispozitiv era certificat

metrologic, prin care mijloace a avut loc transcrierea sau copierea pe CD.

Prin urmare codul de procedură penală conține reglementări clare cu referire la

administrarea ca probe a înregistrărilor audio sau video, fotografiile, însă nu au fost

respectate de către organul de urmărire penală, iar instanța printr-o argumentare

generalizată și populistă le-a ”corectat” în detrimentul persoanei acuzate.

Totodată, instanța nu s-a referit în nici un mod la argumentul părții apărării de

privind calificarea incorectă a pretinselor fapte și încadrarea lor juridică, care a dus la

înaintarea în mod ilegal a învinuirii în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

3.2. Au declarat apel și avocatul Găină Valentin cu partea vătămată Savin

Vladislav, solicitând casarea sentinței în latura civilă și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie admise solicitările referitoare la încasarea venitului ratat, sub formă de

premiu, în sumă de 6750 lei și încasarea prejudiciului moral în mărime de 50.000 lei

sau în sumă minimă de 16480,63 lei (1866,63+7864+6750=16.480,63)

Apelanții au invocat că, neachitarea premiului în timpul aflării părții vătămate în

concediul medical a fost o consecință după incident, fiind utilizată ca o pârghie de a

influența asupra vice-directorului Savin V. de a demisiona din funcția deținută.

Deoarece nu a dorit să demisioneze, la 27.01.2015, acesta a fost concediat.

Acțiunile ilegale ale inculpatului au creat părții vătămate de la 10.11.2014 până

în prezent un disconfort și un stres moral-psihic, suferințe psihice și fizice estimate în

sumă de 50.000 lei.

Dacă instanța de apel, v-a considera ca că prejudiciul moral urmează a fi identic

prejudiciului material dispus spre încasare, atunci suma minimă a acestuia după

dispunerea încasării venitului ratat (premiului în sumă de 6750 lei), trebuie să

constituie suma minimă de 16.480,63 lei (1866,63+7864+ 6750).

2021, apelul avocatului Găină V. și părții vătămate Savin V., a fost respins, ca nefondat.

Apelul avocatei Iovu Tatiana a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o

nouă hotărâre.

Procesul penal în privința lui Sinigur Ștefan, învinuit în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, a fost încetat, deoarece fapta constituie contravenție.

Sinigur Ștefan a fost liberat de răspundere contravențională în baza art. 354 Cod

Contravențional din motivul expirării prescripției răspunderii contravenționale.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, nu este admisibilă aplicarea răspunderii, în baza

art. 152 și 287 Cod penal, or, principiul non bis in idem, interzice tragerea, de două ori,

la răspundere penală și sancționare pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, la caz,

infracțiunile imputate inculpatului au fost comise în același interval de timp, iar

violența enunțată reprezintă aceiași faptă, iar ținând cont că, conform rapoartelor de

expertiză părții vătămate i-au fost comise vătămări corporale medii, acțiunile

inculpatului urmează a fi încadrate juridic în baza art. 152 alin. (1) Cod penal și art.

354 Cod contravențional, relevantă fiind și decizia Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-

1/2020 din 17.12.2020, privind examinarea recursului în interesul legii, despre

8

unificarea practicii judiciare, privind calificarea acțiunilor de încălcare a ordinii publice

(art. 287), însoțite de violență soldată cu vătămarea medie (art. 152 Cod penal).

Astfel, se constatată că, Sinigur Ș. la 10.11.2014, în jurul orei 1015, aflându-se

în biroul Directorului Spitalului „Sfînta Treime” din mun. XXXXX, str. XXXXX

XXXXX, XXXXX, acostându-l jignitor în loc public pe Savin V., în urma unor replici

intenționat i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii pe suprafața corpului cauzându-i

vătămări medii.

Prin acțiunile sale, Sinigur Ș. a comis contravenția prevăzută de art. 354 Cod

contravențional după indicii calificativi: huliganismul nu prea grav, adică acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice.

Instanța de apel a statuat că, vinovăția lui Sinigur Ș. în comiterea contravenției

prevăzute de art. 354 Cod contravențional, a fost confirmată printr-un șir de probe

administrate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în instanța de apel, cum ar

fi: rapoartele de constatare medico-legală nr. XXXXX din 11.11.2014, de constatare

medico-legală nr. XXXXX din 19.01.2015, de expertiză medico-legală nr. XXXXX

din 19.01.2015, de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 11.02.2015, de expertiză

medico-legală în comisie nr. XXXXX din 17.06.2016, potrivit căror lui Savin V. i-au

fost cauzate vătămare medie, declarațiile martorilor Podoleanu E. și Zavatin G.

De asemenea, instanța de fond a argumentat deplin poziția în partea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) Cod penal.

Ori, se reține că, inculpatul Sinigur Ș., la 10.11.2014, orele 1015, aflându-se în

biroul Directorului Spitalului „Sfînta Treime” din mun. XXXXX, str. XXXXX

XXXXX, XXXXX, a inițiat o ceartă cu Savin Vladislav, iar în urma unor replici

intenționat i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii și picioarele pe suprafața corpului. În

rezultatul violenței fizice aplicate de către Sinigur Ș. în privința lui Savin V., conform

raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 03.02.2015, i-au fost cauzate:

„fractură marginală cu deplasare a falangei distale degetului IV pe stânga; luxația

degetului III mâna dreaptă; echimoze la nivelul articulației talo-crurală pe stânga, care

puteau fi cauzate în rezultatul acțiunilor traumatice a unui obiect contodent dur, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată,

și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare medie”. La fel, conform

concluziilor Raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. XXXXX din 17

iunie 2016, unul dintre mecanismul de formare a fracturii marginale la degetul IV mâna

stângă și a echimozei țesuturilor moi la acest nivel, a putut fi: lovirea directă în această

regiune cu sau de obiect(e) contondent(e) dur(e); îndoirea forțată (peste limitele

fiziologice) cu răsucire a falangii distale, în direcția suprafeței dorsale a degetului

menționat. Alte leziuni, precum sunt, echimoza la nivelul cotului drept, suprafața

posterioară (2,8x2,5 cm) și edemul țesuturilor moi la articulația talo-crurală stângă,

suprafața laterală (4,2x3,5x0,4cm) au putut fi produse în rezultatul acțiunii traumatice

prin mecanism de lovire cu un obiect(e) contondent(e) dur(e) inclusiv și la lovire de

asemenea obiect(e), în circumstanțele stabilite. Referitor luxației falangii medii deget

III mâna dreaptă, ultima a putut fi cauzată ori în urma îndoirii brusce a degetului spre

suprafața dorsală a lui sau la îndoirea și răsucirea degetului menționat.

Prin acțiunile sale intenționate, Sinigur Ș. a comis infracțiunea prevăzută de art.

152 alin. (1) Cod penal, cu semnele calificative: vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, adică vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

9

prevăzute de art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de o dereglare îndelungată a

sănătății.

Totodată, instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată în partea acțiunii

civile înaintate de partea vătămată Savin V., prin urmare cererea de apel înaintată de

avocatul Găina V., în interesele părții vătămate Savin V., privind încasarea venitului

ratat (sub formă de premiu), în sumă de 6750 lei și a prejudiciului moral în mărime de

50.000 lei sau în sumă minimă de 16.480,63 lei (1866,63+7864+6750=16480,63), este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care ultimul să fie

achitat pe art. 152 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, din motivul lipsei elementelor

constitutive ale infracțiunii.

Recurenții au invocat că, hotărârile instanțelor inferioare nu conțin niciun

element de raționament juridic apt să conducă la concluzia examinării efective în fapt

și în drept a cauzei, fiind neclare, cu aprecierea eronată a circumstanțelor de fapt și

aplicarea incorectă a celor de drept.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de partea

apărării, nu a dat răspuns la argumentele cu referire la lipsa laturii obiective și

subiective a infracțiunilor imputate, ineficiența și caracterul tendențios al urmăririi

penale, lipsa credibilității probelor acuzării, care constituie obiectul examinării, lipsa

faptei prejudiciabile, administrarea ilegală a probelor prin încălcarea prevederilor art.

157 și 158 Cod de procedură penală, nu a clarificat argumentele privind lipsa legăturii

cauzale între acțiunile inculpatului și pretinsele consecințe, reflectate în rapoartele de

expertiză.

Toate aceste elemente sunt de natură a indica lipsa unei judecăți efective a

cauzei, iar această situație creează o restrângere disproporționată a dreptului la un

proces echitabil.

Instanțele nu a supus aprecierii dacă vătămările stabilite prin concluziile

raportului medico-legale nr. XXXXX din 03.02.2015, potrivit cărora lui Savin V. au

fost stabilite vătămări medii, puteau sau nu interveni în rezultatul acțiunilor de aplicare

a loviturilor lui Sinigur Ș. și de asemenea, nu au supus aprecierii și concluziile raportul

de expertiză medico-legală nr. 3020/D din 04.12.2014, potrivit cărora la inculpat la fel

au fost depistate vătămări corporale neînsemnate în formă de excoriații pe suprafața

dorsală a mâinii stângi.

De fapt, nu s-a demonstrat legătura cauzală între pretinsele acțiuni culpabile a

lui Sinigur Ș. și pretinsele vătămări corporale a lui Savin V. și că acestea s-au produs

ca urmare a intenției și acțiunilor directe a lui Sinigur Ș., în condițiile în care ar fi a fost

agresat de către Savin V.

Instanțele au omis să analizeze riguros toate circumstanțele cauzei,

comportamentul și acțiunile fiecărui participant la altercația care au avut loc la

10.11.2014, ora 1015, în biroul Directorului Spitalului ”Sfînta Treime” din mun.

XXXXX, str. XXXXX XXXXX, XXXXX, precum și legătura cauzală între acțiunile

fiecăreia și pretinsele consecințe,

Din declarațiile martorilor Zavatin G. și Podoleanu E. se atestă că cel care a cerut

să fie chemată poliția este anume Sinigur Ș., la materialele cauzei, este dovada faptului

că ultimul a sesizat organele de drept și anume înștiințarea ”903” din (f.d. 22), raportul

organului de poliție din 10.11.2014 (f.d. 24), cererea dlui Sinigur Ș. privind tragerea la

răspundere a lui Savin V. (f.d. 26), iar prin încheierile judecătorului de instrucție din

10

26.02.2018 și 20.09.2019, s-a constatat ineficiența în efectuarea anchetei. Faptul că

organul de urmărire penală nu a investigat și examinat în cadrul acestui proces acțiunile

lui Savin V., denotă o abordare selectivă și o poziție preconcepută, aspecte omise de

instanțele inferioare.

Faptul că investigația a fost inechitabilă în raport cu Sinigur Ș. s-a constatat prin

încheierile Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 26.02.2018 și 20.09.2019, prin

care instanțele de judecată au constatat că investigația organului de urmărire penală

este superficială și defectuoasă, iar acțiunile lui Savin V. nu a fost supuse aprecierii

juridice nici prin prisma elementelor infracțiunii de huliganism, nici ale unei

contravenții care atenuează la normele care asigură ordinea publică și sănătatea

persoanei.

Declarațiile martorilor Zavatin G. și Podoleanu E. sunt probe directe, care au o

pondere mult mai mare față de celelalte probe, care sunt probe indirecte.

Instanța de apel nu a dat răspuns asupra criticilor privind legalitatea rapoartelor

de expertiză medico-legale cu nr. XXXXX din 28.01.2014 și XXXXX 06.02.2015,

care au fost întocmite contrar prevederilor procesual penale, fapt constatat prin

încheierea Judecătoriei Chișinău din 02.03.2016 prin care s-a dispus efectuarea unei

expertize medico-legale în comisie cu includerea specialiștilor traumatolog și radiolog.

Concluziile în rapoartele de expertiză medico-legale cu nr. XXXXX din și

XXXXX din 06.02.2015 sunt bazate pe rapoartele de constatare medico-legală nr.

XXXXX din 11.11.2014, nr. XXXXX din 08.12.2014 și nr. XXXXX din 16.12.2014,

care au fost efectuate contrar prevederilor art. 144 și 145 Cod de procedură penală. Or,

expertizele în cauză nu au fost dispuse de către organul de urmărire penală prin

ordonanța în cadrul cauzei penale, dar au fost efectuate de către experți la solicitarea

personală a lui Savin V., fără ca experții sa fie preîntâmpinați de răspundere penală.

Prin urmare, rapoartele de expertiză medico-legale cu nr. XXXXX din

28.01.2014 și nr. XXXXX din 06.02.2015, sunt lovite de nulitate, atât ca efect

subsecvent, cât și prin aplicarea regulii fructului pomului otrăvit, potrivit căruia proba

se recunoaște ca inadmisibilă dacă a fost obținută în baza altei probe, administrate cu

încălcarea prevederilor legale. Pentru a constata dacă probele reprezintă fructul

pomului otrăvit, judecătorul urma să examineze faptele ce rezultă din administrarea

inițială a probelor și acumularea ulterioară de probe.

Instanța de apel nu a examinat aceste argumente, deși sunt importante în

condițiile în care respectivele rapoarte de expertiză stau la baza condamnării lui Sinigur

Ș.

Deși, prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 02.03.2016 s-au constatat

deficiențe în efectuarea expertizelor medico-legale, la întocmirea raportului de

expertiză medico-legală nr. XXXXX din 17.06.2016 instituția în sarcina căreia a fost

pusă efectuarea expertizei (Centrul de Medicină Legală), nu a ținut cont de indicațiile

instanței și nu a executat în mod corespunzător încheierea instanței de judecată fiind

încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei judiciare stabilită de instanța de

judecată.

Instanța de apel nu a analizat aceste circumstanțe, or rapoartele de expertiză nu

au forță probantă prestabilită, dar urmau a fi analizate prin prisma celorlalte probe

administrate. Or, atât din declarațiile expertului Corbu C., cât și a specialistului

Nalivaico N. s-au stabilit mai multe deficiențe în realizarea acestora și contradicții, care

nu au fost înlăturate prin raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din

17.06.2016.

11

Instanțele de judecată în mod neîntemeiat au reținut în calitate de probă

înregistrarea video de pe un CD anexat la materialele cauzei, apreciind ca o probă în

confirmarea pretinsei vinovății a lui Sinigur Ș.

În primul rând, acuzatorul de stat a indicat în lista probelor în calitate de probă

procesul-verbal de ridicare din 04.12.2014 a CD-lui 700 MB, model „Intenso” și

procesul-verbal de examinare a obiectului din 12.01.2015, dar nu înregistrarea video

propriu zis, nefiind inclusă în lista probelor înregistrarea video de pe pretinsul CD ca

și corp delict.

Astfel, instanțele au depășit limita examinării învinuirii și a pus la baza sentinței

de condamnare o înregistrare video, care nu a fost prezentată în calitate de probă de

acuzatorul de stat.

Deși a fost ridicat CD-ul 700 MB, model „Intenso” de la Savin V., acesta nu a

fost recunoscut prin ordonanță sau încheierea instanței de judecată în calitate de corp

delict și anexat la materialele cauzei penale, cu respectarea prevederilor art. 158 Cod

de procedură penală, cu sigilarea lui corespunzătoare, astfel încât să fie exclusă orice

posibilitate de manipulare, trucare sau modificare.

Astfel, ridicarea înregistrării video din dispozitiv și stocarea acesteia pe un

purtător de informație pe CD, a fost făcută de o persoană care nu este în drept să

efectueze acțiuni procesuale într-un proces penal, fapt pentru care pune la îndoială

veridicitatea imaginii video, or în condițiile în care de către organul de urmărire penală

nu au fost întreprinse măsuri procesuale de verificare, consemnare, sigilare și păstrare

conform art. 131 alin. (5) Cod de procedură penală, nu este exclusă modificarea,

trucarea sau manipularea pretinsei înregistrări video.

Soluția privind vinovăția lui Sinigur Ș. este neîntemeiată întrucât nu a fost

înlăturat orice dubiu în fapta incriminată, nu s-a confirmat prin probe că vătămările

medii în privința lui Savin V. au intervenit anume în rezultatul acțiunilor inculpatului

și că acesta ar fi avut un comportament agresiv, fapt ce a dus la încălcarea principiului

prezumției nevinovăției, fiind un drept fundamental garantat de art. 6§2 CoEDO.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod

de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

12

învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 394

alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele

pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Conform art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală

dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de prescripție. Potrivit art. 8

alin. (1) Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată printr-

o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. Potrivit art. 389 alin. (1), (4)

pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în

condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în cazul

expirării termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu

liberarea de pedeapsă, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de

Codul penal, adoptă sentința dată. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 4) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în

dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul

este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea

pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar

îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să

aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.). În sensul art. 287 Cod

penal, prin „violență” se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității

corporale sau a sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupun nici dereglarea

de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății poate să reprezinte

violența, care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice,

în acest caz, calificarea trebuie făcută în temeiul art. 152 Cod penal și art. 354 Cod

contravențional (Huliganismul nu prea grav). În cazuri de acest gen, nu este admisibilă

aplicarea răspunderii în baza 152 și art. 287 Cod penal. Ori, principiul de neadmitere a

sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală

pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe care o desemnăm

13

prin sintagma „aceeași faptă”. Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este

urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată medie a integrității corporale ori a

sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar

calificarea se va face conform art. 287 și art. 152 Cod penal (Hotărârea Plenului CSJ nr. 4

din 19.06.2006 Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3., 10.4.).

Însă, instanța de fond a omis prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

conform descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 1., 2. din decizie):

a) a depășit limitele învinuirii ori, asemenea împrejurări constatate în fapta

comisă cum ar fi că: „...La fel, conform concluziilor Raportului de expertiză medico-legală în

comisie nr. XXXXX din 17.06.2016, unul dintre mecanismul de formare a fracturii marginale la

degetul IV mâna stângă și a echimozei țesuturilor moi la acest nivel, a putut fi: lovirea directă în

această regiune cu sau de obiect(e) contondent(e) dur(e); îndoirea forțată (peste limitele fiziologice)

cu răsucire a falangei distale, în direcția suprafeței dorsale a degetului menționat. Alte leziuni,

precum sunt, echimoza la nivelul cotului drept, suprafața posterioară (2,8x2,5 cm) și edemul

țesuturilor moi la articulația talo-crurală stângă, suprafața laterală (4,2x3,5x0,4cm) au putut fi

produse în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire cu un obiect(e) contondent(e) dur(e)

inclusiv și la lovire de asemenea obiect(e), în circumstanțele stabilite. Referitor luxației falangii medii

deget III mâna dreaptă, ultima a putut fi cauzată ori în urma îndoirii bruște a degetului spre suprafața

dorsală a lui sau la îndoirea și răsucirea degetului menționat...”, nu se regăsește în învinuirea

formulată inculpatului prin rechizitoriu.

Mai mult, a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 151 alin. (1) Cod penal și

conform calificativului: „...fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din

capacitatea de muncă...”, care la fel nu i-a fost incriminat ultimului prin rechizitoriu.

Totodată, calificativele imputate inculpatului pe art. 287 alin. (1) Cod penal:

„...sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită...”, nu se

regăsesc în fapta infracțională descrisă ca fiind dovedită, lipsind și invocarea unor

concrete acțiuni ale ultimului în sensul vizat;

b) concluzionând sumar că: „...la caz, s-a constatat existența unui concurs ideal de

infracțiuni... astfel încât prin una și aceeași faptă inculpatul a atentat la două valori sociale ocrotite

distinct de legea penală...”, a omis să aprecieze circumstanțele de fapt și de drept

incriminate inculpatului în raport cu jurisprudența națională, potrivit cărei, în cazuri de

acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza 152 și art. 287 Cod penal.

Ori, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de

două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența

este cea, pe care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”. Doar în cazul în care

infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată

medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza

concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face conform art. 287 și art. 152

Cod penal (Hotărârea Plenului CSJ nr. 4 din 19.06.2006 Cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism, pct.3., 10.4.);

c) nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere penală

a persoanei inculpate, enunțată supra (art. 389 alin. (4) pct. 3) CPP).

Ori, descriind faptele criminale, considerată ca fiind dovedite în descriptiv -

situație în care se adoptă o sentință de condamnare cu liberarea de pedeapsă în cazul

prescripției, în dispozitiv s-a contrazis recunoscând vinovat inculpatul de comiterea

infracțiunilor imputate apoi, însă, liberându-l în genere de răspundere penală;

14

d) doar a trecut în revistă probele administrate, dar nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete de fapt și drept invocate în învinuirea formulată, nedesfășurând

conținutul și esența probatorie a actelor scrise, în special a multiplelor rapoarte de

expertiză medico-legală, neindicând motivele pentru care a respins probele și

versiunile apărării, inclusiv cele invocate în ședința instanței de fond, dar repetate în

apel și recursurile ordinare (pct. 3., 3.1. și 5. din decizie), în special a declarațiilor, de la faza

urmăririi penale și judecării cauzei, a martorilor oculari Podoleanu A. și Zavatin G.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de

sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și

ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care

urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor

să poată fi supuse controlului judiciar;

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind

expus neclar.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost corect

aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 CPP, întrucât o asemenea

eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs (Hotărârea Plenului CSJ a RM

din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, corect rejudecând cauza potrivit regulilor generale, întemeiat invocând

indicațiile conținute în decizia CSJ nr. 4-1ril-1/2020 din 17.12.2020, conform

descriptivului și deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond și, repetându-le întocmai, indicând că: „...instanța de fond a argumentat

deplin poziția în partea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) Cod penal...”, nu a desființat

total sentința, cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea

15

cauzelor în primă instanță, menținând în partea privind acuzarea inculpatului pe art.

151 alin. (1) Cod penal, o sentință nemotivată și neîntemeiată legal (art. 414, 419, 417

CPP);

b) în descriptiv a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, cea

prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal și indicată în rechizitoriu, constatând că:

„Sinigur Ș. la 10.11.2014, în jurul orei 1015, aflându-se în biroul Directorului Spitalului „Sfînta

Treime” din mun. XXXXX, str. XXXXX XXXXX, XXXXX, acostându-l jignitor în loc public pe Savin

V., în urma unor replici intenționat i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii pe suprafața corpului

cauzându-i vătămări medii..., vinovăția lui fiind confirmată printr-un șir de probe administrate în

cadrul cercetării judecătorești și verificate în instanța de apel, cum ar fi: rapoartele de constatare

medico-legală nr. XXXXX din 11.11.2014, de constatare medico-legală nr. XXXXX din 19.01.2015,

de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 19.01.2015, de expertiză medico-legală nr. XXXXX din

11.02.2015, de expertiză medico-legală în comisie nr. XXXXX din 17.06.2016, potrivit căror lui

Savin V. i-au fost cauzate vătămare medie”.

Totodată, divergent și neclar a încadrat asemenea acțiuni ale inculpatului în baza

art. 354 Cod contravențional, ca: „huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în

locuri publice a persoanei fizice”, neconstatând, prin urmare, nici fapta contravențională în

descriptivul deciziei.

Ori, în aspectul vizat, a omis și jurisprudența națională, potrivit cărei: „deosebirea

dintre contravenții și infracțiunea de huliganism: contravențiile nu presupun și existența unei acțiuni

adiacente alternativ, exprimate în: 1) aplicarea violenței asupra persoanelor; 2) amenințarea, cu aplicarea

violenței, asupra persoanelor... Se explică instanțelor de judecată că va fi considerată infracțiune de

huliganism, prevăzută la art. 287 CP și nu contravenție reglementată la art. 354 Cod contravențional, dacă

făptuitorul nu se limitează doar la: acostarea jignitoare, în locuri publice, a persoanei fizice, tulburarea

ordinii publice; tulburarea liniștii în timpul nopții, alte acțiuni similar, însă mai recurge și la aplicarea

violenței, la amenințarea, cu aplicarea violenței... În astfel de circumstanțe, fapta comisă depășește gradul de

pericol social al unei contravenții, atingând gradul de pericol social al unei infracțiuni” (Hotărârea Plenului

CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 - Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.

6.);

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate

în învinuirea formulată, nedesfășurând conținutul și esența probatorie a actelor scrise,

în special a multiplelor rapoarte de expertiză medico-legală, neindicând motivele

pentru care a respins probele și versiunile apărării, inclusiv cele invocate în ședința

instanței de fond, dar repetate în apel și recursurile ordinare (pct. 3., 3.1. și 5. din decizie), în

special a declarațiilor, de la faza urmăririi penale și judecării cauzei, a martorilor

oculari Podoleanu A. și Zavatin G.

Mai mult, a concluzionat neclar și divergent că vinovăția inculpatului este

confirmată și prin declarațiile martorilor oculari Podoleanu A. și Zavatin G., în timp ce

apărarea invocă că acești martori îl dezvinovățesc;

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1. și 5. din

prezenta decizie, cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, instanța de apel nepronunțându-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat.

16

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Iovu Tatiana și inculpatul

Sinigur Ștefan XXXXX, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 septembrie 2021, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 04

februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

17