1ra-2120/2021 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-2120/2021 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2120/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva sentinței Judecătoriei Hâncești din 25 februarie 2021 și deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021, declarat de avocatul Victor

Mereuță, în numele inculpatului

Metei Gheorghe XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.12.2020 - 25.02.2021,

instanța de apel: 18.03.2021 - 08.06.2021,

instanța de recurs: 12.11.2021 - 06.12.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Metei

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 25.02.2021, cu includerea

perioadei arestării preventive de la 27.10.2020 până la 29.10.2020.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Buruiană Nicolae, dar în privința lui

hotărârile judecătorești nu sunt contestate.

De la inculpați s-a încasat în mod solidar, în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 576 lei.

- 04.00, inculpatul Metei G., fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în loc

public, împreună cu Buruiană N. și altă persoană în privința căreia cauza a fost

1

disjunsă, în prezența altor persoane care își petreceau timpul în mod agreabil lângă

bazinul acvatic din XXXXXX XXXXXX, XXXXXX, încălcând grosolan ordinea

publică, manifestând un comportament agresiv și obrăznicie deosebită, precum și

desconsiderare față de cei din jur, l-a amenințat pe Gheorghiu G. cu o armă de foc

de model nestabilit, în prezența lui Buruiană N. și o altă persoană în privința căreia

cauza a fost disjunsă, după care, împreună cu ultimii, i-au agresat fizic pe Gheorghiu

G. și Bucas A., aplicându-le multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului, acțiuni prin care i-au cauzat lui Gheorghiu G., conform raportului

de expertiză judiciară nr. 202002P2598 din 02.09.2020, vătămări corporale

neînsemnate, și anume, excoriații multiple la nivelul țesuturilor moi ale capului și

feței, la nivelul pavilionului auricular și gâtului pe stânga, la nivelul articulației radio

carpian pe stânga, iar lui Bucas A., conform raportului de expertiză judiciară nr.

202002D1615 din 10.09.2020, vătămări corporale ușoare, și anume, echimoze și

excoriații multiple la nivelul feței și gâtului, echimoze la nivelul brațelor bilateral,

excoriații la nivelul gambei stângi, arsura termică gradul III-IV la nivelul gambei

drepte.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina în comiterea faptei

incriminate și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată.

Astfel, în baza probelor administrate, acțiunile inculpatului urmează a fi

încadrate pe art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, săvârșită de mai multe persoane, cu încercarea aplicării armei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, de gradul și caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de motivul,

scopul și consecințele acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, și anume, că acesta a comis o infracțiune gravă,

care se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, se caracterizează pozitiv, că nu au

fost stabilite circumstanțe atenuante, cea agravantă fiind săvârșirea infracțiunii de

către o persoană în stare de ebrietate, că anterior a comis contravenții, că prin

sentința Judecătoriei Hâncești din 26.02.2014 a fost încetat procesul penal în baza

art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, pe motivul împăcării părților, iar prin sentința

Judecătoriei Hâncești din 01.04.2016 a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3), 90

Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de

probă de 2 ani, însă nu și-a făcut concluziile necesare, concluzionând că corectarea

și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea pedepsei cu închisoare, în condițiile

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală - reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă convențională minimă.

Apelantul a invocat că inculpatul a colaborat cu ancheta penală, a recunoscut

vina și s-a căit sincer, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, iar în

condițiile în care acesta a acționat fiind speriat și a luat pistolul mulaj pentru a speria

2

persoanele care au inițiat conflictul, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare, este

una prea aspră și neproporțională faptei comise.

Totodată, instanța de fond urma să respingă declarațiile mincinoase ale lui

Bucas A. și Gheorghiu G., să aprecieze acțiunile ilegale ale părților vătămate, cu

recunoașterea lor în calitate de inculpați în acest caz și să țină cont că Metei G. s-a

căit sincer pentru faptul că a aplicat lovituri.

Instanța de fond, aplicându-i inculpatului o pedeapsă reală cu închisoarea, pe

un termen aproape de limita maximă, a omis prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, circumstanțele cauzei, prezența circumstanțelor atenuante –

inițierea conflictului de către părțile vătămate, precum și faptul că acesta se

caracterizează pozitiv, iar antecedentele penale sunt stinse.

2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe a fost contestată de către

apărare doar în partea stabilirii pedepsei penale inculpatului, totodată fiind invocată

neveridicitatea declarațiilor părților vătămate, ulterior fiind susținut apelul doar în

partea pedepsei, or, în partea ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, cât și în

privința inculpatului Buruiană N., sentința nu a fost atacată.

Astfel, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i

inculpatului o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Or, inculpatul a recunoscut vina și a solicitat judecarea cauzei în ordinea art.

3641 Cod de procedură penală, se caracterizează pozitiv, anterior a mai fost

condamnat în baza art. 287 alin. (3), 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

În aceste împrejurări sunt irelevante alegațiile apărării că, deși au fost prezente

un șir de circumstanțe atenuante, totuși inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă

aspră, fiind solicitată o pedeapsă convențională pe un termen minim, or, instanța de

fond a ținut cont de personalitatea acestuia, a acceptat cererea de a fi examinată

cauza în procedura simplificată, iar acesta a beneficiat de reducerea termenului de

pedeapsă cu 1/3, lipsind temeiuri de a desființa sentința în partea solicitată.

Prin urmare, cu toate că inculpatul a recunoscut vina, în temeiul art. 3641 Cod

de procedură penală, și s-a căit sincer de cele comise, reeducarea și corectarea lui

este posibilă doar prin executarea pedepsei cu închisoare, or, acesta anterior a mai

fost condamnat pentru o infracțiune similară, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, însă nu și-a făcut concluziile necesare. Totodată, fiind stabilită

lipsa circumstanțelor atenuante și prezența celor agravante, inculpatului i-a fost

aplicată o pedeapsă legală în corespundere cu fapta prejudiciabilă comisă, care se

califică ca infracțiune gravă.

Deci, sunt neîntemeiate argumentele apărării privind asprimea pedepsei,

deoarece aceasta a fost stabilită și individualizată de către prima instanță în

corespundere cu principiul proporționalității și scopului pedepsei penale prevăzut la

art. 61 alin. (2) Cod penal.

La fel, sunt nefondate și alegațiile apărării că instanța de fond nu a dat o

apreciere critică declarațiilor mincinoase ale lui Bucas A. și Gheorghiu G., care au

invocat fals despre ardere, aruncare în foc, bătaie cruntă, or, cauza a fost examinată

3

în procedură simplificată, iar instanța de fond a pus la baza sentinței de condamnare

probele administrate la faza urmăririi penale, care au fost acceptate în totalitate de

către inculpat, iar în instanța de apel a susținut apelul, fără a avea careva obiecții la

probele acuzării.

Referitor la argumentele apărării că instanța de judecată nu a ținut cont de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, circumstanțele cauzei și

poziția părții, care de fapt susține acuzarea, se atestă că instanța de fond a stabilit

noile limite ale pedepsei cu închisoare prin prisma articolului invocat, în limitele noi

de la 2 ani la 4 ani și 8 luni, aplicându-i pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3

ani, în limitele prevăzute de lege, pedeapsa maximă fiind de 4 ani și 8 luni.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului

să fie recalificate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

convenționale.

Recurentul invocă că inculpatul a colaborat cu ancheta penală, a recunoscut

vina și s-a căit sincer, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, iar, în

condițiile în care acesta a acționat fiind speriat și a luat pistolul mulaj pentru a speria

și a face să plece persoanele care au inițiat conflictul, pedeapsa de 3 ani închisoare,

cu executare, este una prea aspră și neproporțională faptei comise.

Acțiunile inculpatului urmau a fi recalificate de către instanțe în baza art. 287

alin. (2) Cod penal, și nu încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu semnul

„cu încercarea aplicării armei”, deoarece obiectul pe care Metei G. l-a scos din

mașină nu era o armă, fiind un mulaj, cu scopul de a se apăra de Gheorghiu G., care

l-a apucat de gât și a pornit conflictul. Materialele cauzei penale nu demonstrează

calitatea de armă a obiectului respectiv. Nu s-a demonstrat nici intenția lui Metei G.

de a aplica obiectul dat în „acțiunile sale huliganice”.

Mai mult, instanța de judecată nu a dat o apreciere critică declarațiilor

mincinoase ale lui Bucas A. și Gheorghiu G. Cu toate aceste purtări ilegale ale

părților vătămate, care de fapt trebuiau să evolueze în calitate de inculpați pe acest

caz, inculpatul a dat dovadă de căință sinceră că a aplicat lovituri.

Prima instanță, l-a condamnat pe Matei G. la pedeapsă reală cu închisoarea,

pe un termen aproape de mărimea maximă, prevăzută de lege, adică nu a ținut cont

de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, circumstanțele cauzei și

poziția părții, care de fapt susține acuzația de stat.

Nu s-a luat în vedere circumstanțele atenuante – inițierea conflictului de

părțile vătămate, caracteristica pozitivă a inculpatului și faptul că antecedentul penal

este stins.

Conform epicrizei pe numele lui Metei G., el a primit traumă în urma

loviturilor aplicate de părțile vătămate, fiind diagnosticat cu otită medie serioasă

acută, având nevoie de intervenție chirurgicală. Această leziune este mai gravă decât

leziunile constatate la părțile vătămate, ce demonstrează acțiunile ilegale ale

acestora, dar acest fapt a fost omis atât la judecarea cauzei în prima instanță, cât și

în instanța de apel.

Astfel, sentința instanței de fond urma a fi casată de instanța de apel, fiind una

neîntemeiată, cu calificarea greșită a acțiunilor inculpatului pe art. 287 alin. (3) Cod

penal, acestea cel mult urmând a fi încadrate în baza art. 287 alin. (2) Cod penal.

4

Pedeapsa stabilită cu 3 ani închisoare inculpatului este una prea aspră.

Inculpatul a depus o plângere la procuratură în care a solicitat să fie luate

măsuri față de colaboratorii de poliție, care au încercat să falsifice probele pe cazul

dat, împrejurări ce pot fi confirmate de martori. Până la moment, un răspuns nu a

fost dat, iar această neclaritate, lacună admisă în cazul anchetei penale, trebuie tratată

în favoarea inculpatului.

Aceste circumstanțe, reduc credibilitatea declarațiilor părților vătămate care,

intenționat, împreună cu colaboratorii de poliție indicați în plângere, au încercat să

deterioreze automobilul prin ardere. Aceasta a fost făcut pentru ulterioara acționare

în judecată a inculpaților și extorcarea de bani, sub pretextul daunelor pricinuite

automobilelor.

În drept, recursul este bazat pe art. 420, 421, 422, 435 CPP.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

Sub acest aspect se reține că, argumentele și temeiurile specificate în recursul

ordinar că: „Acțiunile inculpatului urmau a fi recalificate de către instanțe în baza art. 287 alin.

(2) Cod penal, și nu încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu semnul „cu încercarea

aplicării armei”, deoarece obiectul pe care Metei G. l-a scos din mașină nu era o armă, fiind un

mulaj, cu scopul de a se apăra de Gheorghiu G., care l-a apucat de gât și a pornit conflictul.

Materialele cauzei penale nu demonstrează calitatea de armă a obiectului respectiv. Nu s-a

demonstrat nici intenția lui Metei G. de a aplica obiectul dat în „acțiunile sale huliganice”.

5

Mai mult, instanța de judecată nu a dat o apreciere critică declarațiilor mincinoase ale lui

Bucas A. și Gheorghiu G. Cu toate aceste purtări ilegale ale părților vătămate, care de fapt

trebuiau să evolueze în calitate de inculpați pe acest caz, inculpatul a dat dovadă de căință sinceră

că a aplicat lovituri.

Conform epicrizei pe numele lui Metei G., el a primit traumă în urma loviturilor aplicate

de părțile vătămate, fiind diagnosticat cu otită medie serioasă acută, având nevoie de intervenție

chirurgicală. Această leziune este mai gravă decât leziunile constatate la părțile vătămate, ce

demonstrează acțiunile ilegale ale acestora, dar acest fapt a fost lăsat cu vederea atât la judecarea

cauzei în prima instanță, cât și în instanța de apel.

Astfel, sentința instanței de fond urma a fi casată de instanța de apel, fiind una

neîntemeiată, cu calificarea greșită a acțiunilor inculpatului pe art. 287 alin. (3) Cod penal,

acestea cel mult urmând a fi încadrate în baza art. 287 alin. (2) Cod penal.

Inculpatul a depus o plângere la procuratură în care a solicitat să fie luate măsuri față de

colaboratorii de poliție, care au încercat să falsifice probele pe cazul dat, împrejurări ce pot fi

confirmate de martori. Până la moment, un răspuns nu a fost dat, iar această neclaritate, lacună

admisă în cazul anchetei penale, trebuie tratată în favoarea inculpatului.

Aceste circumstanțe, reduc credibilitatea declarațiilor părților vătămate care, intenționat,

împreună cu colaboratorii de poliție indicați în plângere, au încercat să deterioreze automobilul

prin ardere. Aceasta a fost făcut pentru ulterioara acționare în judecată a inculpaților și

extorcarea de bani, sub pretextul daunelor pricinuite automobilelor”, nu au fost invocate și

în apel (pct. 3., 5. din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în sensul vizat nu are niciun suport legal.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

6

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că, în cazul care

inculpatul a recunoscut faptele și vina, dar a comis o infracțiune gravă, care se

pedepsește în exclusivitate cu închisoare de la 3 la 7 ani, că a săvârșit infracțiunea

în stare de ebrietate, agresând fizic două părți vătămate - Gheorghiu G. și Bucas A.,

că anterior a comis contravenții, că prin sentința Judecătoriei Hâncești din

26.02.2014 a fost încetat procesul penal în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

pe motivul împăcării părților, iar prin sentința Judecătoriei Hâncești din 01.04.2016

a fost mai fost condamnat în baza art. 287 alin. (3), 90 Cod penal la 3 ani închisoare,

cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, însă nu și-a făcut

concluziile necesare, iar pedepsele anterioare nu și-au atins scopul, chiar și în

prezența circumstanțelor invocate de recurent, o pedeapsă penală mai blândă decât

cea aplicată, sau condamnarea cu suspendarea executării pedepsei în baza art. 90

Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana

inculpatului și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și

a altor persoane.

Or, soluția instanței de apel este conformă și jurisprudenței naționale, potrivit

cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de

persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat, în latura pedepsei, au

constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite

7

răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra

probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este neîntemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care

se constată că el este neîntemeiat.

Astfel, odată ce este neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Victor Mereuță,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021, în

privința inculpatului Metei Gheorghe XXXXX, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 14 ianuarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

8