1ra-1134/2021 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1134/2021 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1134/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Porumbrica Nicolai XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

2 .instanța de apel: 10.11.2020-19.01.2021;

a c o n s t a t a t:

Porumbrica Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 11 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a succesorului părții vătămate Ignat Nadejda, a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea de la Porumbrica Nicolai în beneficiul succesorului

părții vătămate Ignat Nadejda suma de 50 000 lei, ce constituie prejudiciul moral

cauzat și suma de 2 500 lei, ce constituie cheltuielile judiciare suportate.

Nicolai, la 06 mai 2020, aproximativ la ora 01:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,56 mg/l, aflîndu-se la domiciliul

său amplasat în satul XXXXX, acționînd cu intenția directă, dîndu-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, în cadrul unui conflict cu Ion Ignat, avînd

intenția de a-l omorî pe acesta din motiv de gelozie, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în

regiunea antero-laterală dreapta a gîtului. În rezultatul acțiunilor infracționale ale lui

Porumbrica Nicolai, lui Ion Ignat i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză

judiciară nr.202003C1121 din 23 iunie 2020, leziuni corporale grave periculoase pentru

1

viață sub formă de plagă înțepat tăiată, penetrantă, oarbă, a gîtului pe dreapta, cu

lezarea venei jugulare și traheii, fiind în legătură cauzală directă cu survenirea morții,

în urma cărora Ion Ignat a decedat pe loc.

Tatiana în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței cu emiterea unei

noi hotărâri prin care inculpatului Porumbrica Nicolai să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale, apărătorul a inovat că învinuirea se bazează doar

pe presupuneri, nu au fost prezentate probe pertinente, concludente și directe care ar

dovedi vinovăția inculpatului.

La fel, a indicat că Porumbrica Nicolai se afla în legitimă apărare față de Ignat

Ion, acest nu a avut nici o intenție să-l omoare, ori Igant fiind la inculpat în casă, nu a

reacționat la cerințele ultimului și ale soței sale de a părăsi locuința, și doar la a 3-4

cerință contrat faptului că trebuia să părăsească locuința, l-a atacat pe Porumbrica

Nicolai, aplicîndu-i o lovitură cu pumnul în regiunea coastelor pe stînga, iar reacția

lui Porumbrica Nicolai a fost de a se apăra.

a fost rest respins ca nefondat apelul avocatului, cu menținerea fără modificări a

sentinței.

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul Porumbrica Nicolai a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 145 alin. (1) Cod penal – omorul intenționat a unei persoane. Aceste

împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală și

care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a conchis că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vina

imputată, aceasta se dovedește pe deplin prin declarațiile succesorului părții vătămate

Ignat Nadejda, declarațiile martorului Porumbrica Nicolai (f.d. 23, Vol. II), totodată,

vina inculpatului se demontează printr-o serie de probe materiale cum sunt: procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 06.05.2020 (f.d.12-30, Vol. I), procesul-verbal de

ridicare din 06.05.2020 (f.d. 35, Vol. I), CD ridicat prin procesul-verbal din 06.05.2020

(f.d. 35, Vol. I), procesul-verbal de examinare din 06.05.2020 (f.d. 37, Vol. I), ordonanța

de recunoaștere în calitate de corp delict din 06.05.2020 (f.d. 40, Vol. I), ordonanța de

recunoaștere și anexare a documentelor la cauza penală în calitate de mijloc material

de probă (f.d. 42, Vol. I), certificat medical constatator al decesului nr.1121 (f.d. 47,

Vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.202002D0856 din 19.05.2020 (f.d. 131-132,

Vol. I), raportul de expertiză judiciară nr.202005O0168 din 23.06.2020 (f.d. 144-147,

2

Vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.2202035A0254 din 11.06.2020 (f.d. 155-

158,Vol. I); raport de expertiză judiciară nr. 202003C1121 din 23.06.2020 (f.d. 171-

175,Vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/4-R-29 din 08.07.2020 (f.d. 183-

187,Vol. I).

Cu referire la argumentul apărării precum că, în privința inculpatului nu au fost

prezentate probe care ar demonstra vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii,

instanța de apel a menționat că conform probelor prezentate, și anume concluzia

raportului de expertiză judiciară nr.202003C1121 din 23 iunie 2020, prin care s-a

constatat că moartea lui Ignat Ion, a survenit în rezultatul hemoragiei externe, ca

urmare a plăgii înțepat-tăiate, penetrante, oarbe a gâtului pe dreapta, cu lezarea venei

jugulare și traheii, ce se confirmă prin datele necropsiei și adeverit histologic. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat plagă înțepat-tăiată, penetantă,

oarbă a gâtului pe dreapta, cu lezarea venei jugulare și traheii, care a fost produsă

intra-vital, prin acțiune traumatică cu obiect ascuțit, înțepător-tăietor, posibil în

timpul și circumstanțele indicate în ordonanță, este în legătură cauzală directă cu

survenirea morții, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală gravă.

Referitor la faptul invocat de apărător precum că inculpatul Porumbrica Nicolai

s-a aflat în legitima apărare, insanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului au fost

cu intenție directă, acesta nu a urmărit scopul de a se autopăra, ci a suprima viața

acestuia, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, reieșind din

modalitatea de reacționare, fiind conștient de urmările prejudiciabile care puteau

surveni, admițând că poate să îl lipsească de viață pe Ignat Ion, sesizînd astfel, care ar

fi urmările aplicării loviturilor cu un obiect periculos precum este cuțitul.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în timpul, locul și circumstanțele indicate

în rechizitoriu, ca rezultat a unui conflict apărut între inculpat și victima Ion Ignat pe

fundalul geloziei s-a iscat o ceartă verbală care a trecut în violență fizică. Inițiatorul

violenței fizice a fost victima, care i-a aplicat o lovitură inculpatului cu pumnul în

regiunea coastelor, la care inculpatul a luat un cuțit de pe masă și l-a înfipt în artera

din regiunea gîtului. Astfel, moartea lui Ignat Ion, a survenit în rezultatul hemoragiei

externe.

Analizînd acțiunile de atac ale victimei sub ipoteza unui atac direct, imediat,

material și real, instanța de apel a rețiut că, formal aceste condiții sunt întrunite, însă

atacul comis de Ignat Ion s-a epuiezat, acesta renunțînd să mai aplice și alte lovituri,

or aceasta rezultă din faptul că inculpatul a avut suficient timp să evite continuarea

conflictului, însă înarmîndu-se cu un cuțit, pe care l-a luat de pe masă, l-a atacat pe

Igant Ion. În astfel de circumstanțe constatând că de fapt, suntem în prezența a două

atacuri distincte și nicidecum în prezența unei legitime apărări.

3

Mai mult, s-a stabilit că, după cum rezultă din documentele medicale, atacul

victimei nu era unul grav, lipsind cu desăvîrșire proporționalitatea între gravitatea

pericolului produs de atac și pretinsa apărare or, aceasta rezultă din echimoza în

regiunea costată pe stînga la nivelul costelor III-II, depistată la inculpatul Porumbrica

Nicolai în urma examinrăii medicale la intrarea în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, care

potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202002D0856 din 19.05.2020, nu se

supune aprecierii medico-legale în conformitate cu prevederile p.17 a Regulamentului

de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale (aprobat prin ordinul MS

nr.199 din 27.06.2003, publicat în Monitorul Oficial al RM nr.170 - 172 din 08.08.2003)

din motivul nespecificrii pin ce se exprimă acestă contuzie (echimoză, excoriație,

edem).

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, care indicând temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia

și achitarea inculpatului, din motiv că există una din cauzele care înlătură caracterul

penal al faptei.

În motivarea cerințelor sale, apărătorul critică sentința instanței de fond și

decizia instanței de apel apreciindu-le ca fiind neîntemeiate, care conțin o apreciere

eronată a probelor anexate la dosar.

La fel, recurentul susține că inculpatul Porumbrica Nicolai se afla în legitimă

apărare în raport cu Ignat Ion, or acesta nu a avut nici o intenție ca să-l omoare, mai

mult decât atât, inculpatul a apreciat atacul ca fiind unul direct, imediat și real,

îndreptat nemijlocit asupra sa, circumstanțe care nu au fost luate în calcul de către

instanțele de fond.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

4

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă că, apărarea

invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Având în vedere argumentele recurentului, care în ansamblu reprezintă critici

cu privire la aprecierea instanței de apel a probelor administrate în speță, Colegiul

penal constată că motivele menționate nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului ordinar declarat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de

autor, întrucât, după cum rezultă din conținutul recursului, partea apărării încearcă să

relateze propria versiune cu privire la desfășurarea evenimentelor petrecute la data

săvârșirii infracțiunii, criticând modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele

de fond, însă în acest sens, Colegiul precizează că aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului este bazată pe prevederile legale, iar convingerea intimă se

întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu și sub toate aspectele.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate în ansamblu sunt apreciate din

punct de vedere al coroborării.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

etapa examinării recursului ordinar, Colegiul penal reamintește că dezacordul părților

cu aprecierea probelor, nu reprezintă unul din temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu poate fi considerat ca motiv sub aspectul casării

ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta

fiind competența exclusivă a instanțelor respective.

În acest sens Colegiul atestă că, la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor și întemeiat a ajuns la concluzia privind

menținerea sentinței de condamnare a inculpatului Porumbrica Nicolai.

Sub un alt aspect, Colegiul penal stabilește că instanța de apel la judecarea

cauzei, corect a conchis că starea de fapt reținută și de drept apreciată, concordă cu

circumstanțele cauzei și probele administrate, relevate și analizate în cuprinsul

sentinței, și verificându-le suplimentar, corect a concluzionat că nu există temei

pentru a da o nouă apreciere probelor, considerentele primei instanțe fiind motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită în cadrul procesului

5

penal, astfel fapta acestuia reținută prin sentință, întrunește elementele infracțiunii

imputate.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Colegiul penal reține că, temeiul de drept prevăzut la pct. 8) invocat de

recurent, include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor

constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au

constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz, Colegiul atestă că, instanța de apel la judecarea apelului declarat de

către apărare, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea emisă s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, inclusiv

asupra circumstanțelor invocate de apărarea privind comiterea faptei de inculpat în

legitimă apărare, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie, motivare pe care

instanța de recurs și-o însușește în pofida temeiniciei acesteia, reiterarea cărei nu este

oportună, chestiune ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert v. România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1

din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul penal denotă că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând cumulul de probe prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată privind

vinovăția inculpatului Porumbrica Nicolai în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

145 alin. (1) Cod penal.

Faptul că inculpatul nu își recunoaște vina și consideră că acțiunile acestuia au

fost întreprinse cu scopul de a se apăra, nu poate fi reținut ca un motiv de achitare,

această poziție reprezentând un drept la apărare al inculpatului dar nu o chestiune ce

generează achitarea lui, or, instanța de apel a explicat amănunțit care sunt limitele

6

legitimei apărări și raportând speței, corect a stabilit că acțiunile incupatului nu cad

sub incidența instituției legitimei apărări.

Colegiul penal constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele

reținute de instanța de apel și conținutul probelor, sau ignorarea unor aspecte, ce au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

statuează.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența unor erori de drept, ce ar

fi afectat hotărârea atacată sub aspectele invocate de recurent, soluția emisă de către

instanța de apel fiind legală, întemeiată și motivată complet, iar recursul declarat de

către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, urmează a fi declarat

inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Porumbrica Nicolai XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7